945 matches
-
înger, și nu la om. Dumnezeu și Noe s-au apucat de lucru așa, pur si simplu, dintr-un sentiment de solidaritate masculină raportată la decadență și înălțare, dar mai ales la paranoia de a mântui specia cu o singură daltă. Sub ruinele mânăstirii, Petru încă mai visa la o posibilă purificare a materiei. Dumnezeu și Noe inventau rețete de amăgit întunericul; Petru, ascuns după un mănunchi de iluzii, refuza spectacolul; pelicula rebuta memoria, Dumnezeu și Noe aplaudau. Din trupul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
idol. Creierul din cap umblă toată viața în urma degetelor, și, chiar în vremurile de acum când ni se pare că le-a luat-o înainte, tot degetele trebuie să-i explice investigațiile tactile, fiorul epidermei atingând lutul, dilacerarea ascuțită a dălții, mușcătura acidului pe placă, vibrația subtilă a foii întinse de hârtie, orografia texturilor, împletitura fibrelor, abecedarul în relief al lumii. Și culorile. Adevărul cere să spunem că creierul se pricepe la culori mult mai puțin decât crede. Reușește, bineînțeles, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a creației. A doua zi, olarul s-a dus în oraș să cumpere ghipsul ceramic destinat mulajelor, plus carbonatul de sodiu, asta a găsit ca dizolvant, vopselele, câteva găleți de plastic, recipiente noi de lemn și bobine de sârmă, spatule, dălți. Chestiunea vopselelor fusese obiect de vii dezbateri în timpul și după cina din prima zi, punctul controversat a fost dacă piesele trebuie băgate în cuptor după ce sunt vopsite, sau, dimpotrivă, vopsitul trebuie făcut după ce sunt gata și nu se mai întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dezvăluie astfel obrazul trecător. Ea hrănește, dar se deschide să primească și mormintele. Nimeni nu va fi Îngropat Între iluzii pe munte. Acolo rămîne stînca singură În ploaie, ca un zeu virtual. Dacă va izbuti cineva, lovind-o cu o daltă, s-o facă să surîdă, va deveni chiar zeu, un zeu cu orbitele goale Întoarse spre neant... În tablourile Renașterii florentine, chiparoșii pîlpîie ca o flacără sub un cer care amintește puritatea marmurilor grecești. Nu voi găsi, probabil, un simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
Dar n-ar trebui să spun că ficțiunea Îl transformă acum și pe creatorul ei În ficțiune? Firește, totul depinde de adevărul cu care el vrea să umple piatra. Pygmalion știe sau ar trebui să știe aceasta În timp ce, lovind cu dalta, așteaptă să audă un oftat sau un țipăt. În această aventură, el va pierde sau va cîștiga totul. Fata Morgana nu-i mai e de ajuns. El vrea să Îmbrățișeze această Fata Morgana și de aceea n-o mai caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În stare să nască viață. Prometeu a furat focul din cer; eu vreau să-l aprind cu mîinile mele; vreau să fiu eu Însumi zeu și om În același timp; s-o creez pe Galateea cu mîinile mele și cu dalta mea și apoi s-o iubesc cum n-am iubit nici o altă femeie. Mi-am cîștigat dreptul la dragoste sculptînd-o pe Galateea atît de frumoasă, dar dacă piatra nu va respira și buzele ei nu se vor Încălzi truda mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
altă femeie. Mi-am cîștigat dreptul la dragoste sculptînd-o pe Galateea atît de frumoasă, dar dacă piatra nu va respira și buzele ei nu se vor Încălzi truda mea nebună nu-mi va da decît singurătate. La fiecare lovitură de daltă sper și mi-e frică. Încă nu știu dacă arta mea e un izvor de fericire sau de nefericire, dar nu mai pot da Înapoi...) Pygmalion provoacă astfel arta să dea un răspuns neîntîrziat și tranșant. Eternitatea e pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
omenești. Dărîmă piramida pentru ca sub cerul gol, În plin soare, s-o Îmbrățișeze fericit pe Galateea. Dragostea e pentru el sensul libertății. Dragostea acestei vieți muritoare pe care surîsul n-a făcut decît s-o trădeze În schimbul unei himere. Pe măsură ce dalta lovește, Pygmalion Înțelege că Își joacă toate șansele pe o singură carte. Dorește o statuie vie, un adevăr viu, chiar cu prețul ca acest adevăr să moară după ce va iubi. El renunță să Înfrunte timpul pentru ca gura statuii lui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
idealul căutat de el se află dincolo de tărâmul uman. Poeme ca Infinità al lui Leopardi, Ode on Melancholy al lui John Keats, Harmonie du soir al lui Baudelaire, Dintre sute de catarge al lui Eminescu sunt cleștare măiestrit tăiate cu dalta, dar din care lumina ideilor se răsfrânge în universal și astfel, infinit în receptarea noastră. Poemul eminescian sau hölderlinian, iau naștere dintr-o idee poetică unică și se învoaltă dinlăuntru în afară concentric, ca un organism viu, analog unei corole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Sfânt, delirul sacru dionisiac, arhanghelul Gabriel cu lăuta lui, Apollo cu lira sa. Verlaine evocă nopțile în care poetul lucrează cu ardoare pentru ca să răsară soarele Operei. Arta nu este un suflet împăiat, este marmură asemenea Afroditei din Cnide, "Sculptată cu dalta Gândurilor în blocul fecioară al Frumosului imaculat, să facem ca, sub mâinile noastre grăbite să țâșnească o statuie pură cu peplos înstelat. În felul acesta, într-o zi, lovind cu raze argintii și trandafirii, Capodopera senină, ca un nou Memnon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din cercul tău de stele: Ca să te ador de-acum pe veci, Marie! Afrodita Anadyomene se întruchipează și se înalță din marea de suferințe ale iubirii: Și să-mi răsai din marea de suferinți, înaltă/ Ca marmura eternă ieșită de sub daltă." (Gelozie). Lacrimile, suferința sunt expresia stării abisale a iubirii; Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă." (S-a dus amorul...) Cea mai tragică suferință eminesciană: eterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un post de mielușea. Mă simt străin în propriul eu, Deși mai pâlpâi încă, Ca un ciudat miscelaneu - Fărâme dintr-o stâncă. 16 mai 2005 REFLECȚII (CLXX) „O mână spală pe alta Și fața - amândouă”; Unii și-au cioplit cu dalta Fețe, la număr două. Și de una e spălată Precum sună zicala, Alta rămâne pătată Chiar depășindu-și scala. * În tăcere viața-mi trece Ca izvorul lin spre șes, Care-și pierde unda rece, Limpezimea mai ales. 27 mai 2005
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
lume N-aveai vreme să întrebi. {EminescuOpI 113} Și în farmecul vieți-mi Nu știam că-i tot aceea De te razimi de o umbră Sau de crezi ce-a zis femeia. Vântul tremură-n perdele Astăzi ca și alte dălți, Numai tu de după ele Vecinic nu te mai arăți! {EminescuOpI 114} DE CÎTE ORI IUBITO... De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte, Oceanul cel de ghiață mi-apare înainte: Pe bolta alburie o stea nu se arată, Departe doară luna
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
văd încă Ce-adînc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncă, Azi când a mea iubire e-atîta de curată Ca farmecul de care tu ești împresurată, Ca setea cea eternă ce-o au după olaltă Lumina de-ntunerec și marmura de daltă, Când dorul meu e-atîta de-adînc și-atît de sfânt Cum nu mai e nimica în cer și pe pământ, Când e o-namorare de tot ce e al tău, De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine și de rău, Când ești
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mângâi cu ardoare, trupul să mi-l simț i ca pe o floare de crin. Visul unei nopți de iarnă Știi, te-am visat azi noapte în plin ger; mă sculptai ca pe o floare în fereastra ta. Nu aveai daltă, foloseai doar ochii, gura, mi-o potriveai cu buzele-ți fierbinți. Eu tăceam, tu mă sorbeai din ochi: toată mă conturam în foamea lor. Ca o Ană, cuminte, mă lăsam sedusă și mă sculptai așa cum îți doreai. Dar peste noapte
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Jiu Și încå mai știu înainte de-a stă pe un scaun tåcut la o maså cu vremea cå-i un rost rugåciunea Și c-un genunchi înfipt în påmânt eu încå mai calc pe istoria scobitå în piatrå Și sunt dalta lovitå de soartå în poartå så stau så-l aștept så-i våd Primul pas de la începutul lumii råmas Că un zbor într-un dor de acasa Infinitului Departe de el însuși spiritul lui Buddha devenind miracol și Pasåre
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1600]
-
dat, din înaltul cerului s-a desprins o pasăre uriașă, care s-a lăsat în picaj drept pe capul ursului. îndată a prins a-l lovi pe urs cu ciocul încovoiat ca o sabie turcească, ascuțit și puternic ca o daltă de sculptor. Simțind durerea loviturilor, animalul a lăsat din gură brațul omului și a dat capul pe spate, să se scuture de pasăre. Nu a reușit mare lucru, însă, pentru că, cu două lovituri de daltă, șoimul i-a ciupit ochii
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
ascuțit și puternic ca o daltă de sculptor. Simțind durerea loviturilor, animalul a lăsat din gură brațul omului și a dat capul pe spate, să se scuture de pasăre. Nu a reușit mare lucru, însă, pentru că, cu două lovituri de daltă, șoimul i-a ciupit ochii, lăsându-l fără vedere. Disperat, ursul a vrut să fugă. Dar s-a lovit atât de tare cu capul de un copac, încât s-a răsturnat pe spate. Profitând de situație și fără să mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
sus, însă, după cum s-a văzut, de data aceasta lucrurile merseseră mult prea departe, iar femeia se găsea acum într-un mare pericol. „Cred c-am lovit prea brutal cu ciocanul în locul în care trebuia să sculptez delicat c-o daltă fină...”, își zise băiatul în sinea lui și imediat se repezi la femeie, acum aproape muribundă. Primul și cel mai important lucru, pe care îl constată el, fu acela că femeia nu-și pierduse cunoștința, însă nici lucidă întru totul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
față la așa ceva, mi-am spus eu. E antierotic, dar nici nu doare prea rău. Asta ce mai e? Selina reușise să iasă din impas. Și-a revenit brusc și a reușit să-mi trântească una colosală în obraz cu dalta cotului - fix în partea superioară de vest, unde șubreda măsea mai e încă în viață, unde își mai are încă sălașul. De data asta am izbit podeaua și mai tare și curând m-am împleticit până în bucătărie înjurând. Povestea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei blond și greu, răsucindu-i-se pe umeri în cârcei savanți, cruzi și melodioși ca în studiile de coafuri ale lui Leonardo. Dar pentru descrierea acestui păr, pe care sculptorii din vechime n-ar reuși să-l scoată din daltă, oricât de fină ar fi dentiția ei și oricât de mlădioase le-ar fi încheieturile, mi-am rezervat trei sferturi din pa ginile acestea față-n față, ca două aripi de fluture virtual sau ca un pictorial al celei mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Roma există un basorelief ce înfățișează un tânăr împărat din secolul I, purtând veșmintele și obiectele rituale ale cultului isiac. Noi îl privim fără să știm cine este. Corpul e intact; chipul a fost însă complet distrus, cu lovituri de daltă, iar numele a fost șters. Abia în zilele noastre a fost descoperită superba sală isiacă, misterioasa capodoperă a împăratului supranumit Caligula; cercetătorii au constatat scandalizați că, deși erau nouă, a fost folosită ca fundație pentru alte edificii. În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
brațelor și a pieptului lui, și cicatricele care-i marcau pielea ca și pe-a mea, dădeau corpului său o bolnăvicioasă strălucire metalică, precum vinilinul uzat al interiorului mașinii. Tăieturile acelea aparent fără sens de pe pielea sa, precum săpăturile unei dălți, demarcau îmbrățișarea tăioasă a unui compartiment prăbușit al pasagerului, o cuneiformă a cărnii formată din cadrane sparte, schimbătoare de viteză și manete ale luminilor de poziție frânte. Laolaltă descriau un limbaj exact al durerii și senzației, al erotismului și dorinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
anul XII, pp. 160-166 și pp. 131-145, traducere din limba franceză și note de Fănuș Băileșteanu Zaciu, Mircea, Jurnal III, Editura Albatros, București, 1996 Volume de publicistică Arghezi, Tudor, Scrieri, vol. 29, Editura Minerva, București, 1976 Arghezi, Tudor, Pensula și dalta, ediție de G. Pienescu, Editura Meridiane, București, 1973 Barbu, Ion, Pagini de proză, ediție de Dinu Pillat, Editura pentru Literatură, București, 1968 Călinescu, G., Cronicile optimistului, cu un cuvînt-înainte al autorului, Editura pentru Literatură, București, 1964 De ce scrieți? Anchete literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
indiferent că este pictor, muzician, poet sau sculptor are cel mai puternic instrument: imaginația. Ea se regăsește la pictor în pensule și culori, la muzicieni, în instrumentele sale muzicale sau în voce, la poet în condei și la sculptor în dalta sa iscusită. Imaginația este cel mai bun și mai puternic medicament. Ea iți dă încredere în tine și prin exprimarea ideilor mai amuzante, măiestrit construite și apoi împărtășite, poate naște zâmbete și poate alina durerile persoanelor apropiate. În concluzie, nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]