1,681 matches
-
mare despre un personaj foarte important de la care așteptau o cerere iminentă în căsătorie. Tolkachenko își pierdea din avânt zi de zi, pe măsură ce propunerea personajului important se lăsa din ce în ce mai așteptată. Astfel, încetă să-și mai cheltuie banii pe bomboane și dantelă și chiar își reluă lectura Albinei Nordului. Maria Alexeievna nu mai avea șaisprezece ani. În ochii săi, ea încetă să mai fie multe lucruri. Tatăl ei își pierduse slujba. Mama sa murise, după câte se spune de supărare, iar Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un pahar sub canapea și Își Înmuie buzele date cu un ruj țipător În celălalt. Kitty se Îndepărtă repede, Întrebându-se cine era femeia aceea. Câteva minute mai târziu, Își făcu intrarea Într-o rochie grena din mătase naturală și dantelă, ușor uzată, decoltată și prinsă la mijloc cu o curea argintie, afișând zâmbetul fericit și seducător pe care Îl exersase În taxi. Scană mulțimea. Erau acolo vreo sută de absolvenți de Harvard și Yale, veniți pentru a strânge fonduri pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dolari. L-am cumpărat de pe stradă, răspunse zâmbind. Tot ce port e o imitație. Doar rochia e Într-adevăr de designer, dar am cumpărat-o de la un magazin de ocazii cu 20 de dolari. La lumina zilei se vede că dantela e destul de uzată. — Serios? Femeia cu părul negru clătină din cap a neîncredere. Dar cizmele? Seamănă cu ale mele. Sunt de la Prada. Reducere de la 599 de dolari la 299 de dolari. Dar ale tale sunt mai drăguțe. Kitty râse. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Însuși al Noii Atlantide, el a numit-o Gottlieb’s, parodiind limba sacră a Manifestelor atribuite lui Andreae... Ah! exclam eu (s’écria-t-il), de-acum cu conștiința lucidă, dar prea târziu și În van, În timp ce inima Îmi pulsează vizibil sub dantelele corsetului: iată de ce m-a prădat de trompetă, de amuletă, de talisman, de legătura cosmică ce putea porunci demonilor. Oare ce-o fi punând la cale În Casa aceea a lui de Solomon? E târziu, Îmi repet, de-acum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
studiu la Biroul pentru Termite al municipalității. Caracteristica particulară a acestei termite este că nu poate fi detectată pe suprafața lemnului; Îl roade dinăuntru pînă cînd grinda sau scîndura devine un fel de tifon subțire sau, după cum spune specialistul, „o dantelă“. CÎnd cineva calcă pe, să spunem, o treaptă care arată solid, piciorul Îi trece direct prin lemn. — Numai cinci bucăți de astfel de ticăloase creaturi ar putea da gata căpriorii unui Întreg etaj În douăzeci de minute, Îi mărturisește entomologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la una dintre cămășile de noapte compromițătoare ale mamei ei. Când Lottie îi conduse în salon pe Jim și Judy Williams, cei doi doctori din cartier, Henrietta răsuflă ușurată. Lottie cea de șase anișori arăta adorabil într-o fustiță de dantelă cu paiete, asortată cu baghetă și tiară. Apoi apăru Sophie și Henrietta simți ca i se pune un nod în gât. Nu din cauza hainelor, care erau, pentru prima dată, o combinație de eleganță și decență, ci din cauza cercelului cu diamant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Zilele când femeile trebuiau să fie sfioase și rezervate au apus de mult. Trebuie să pui totul la bătaie, mătușică Fran. — Poți să împrumuți juponul meu dacă vrei, îi propuse Lottie cu generozitate. Fran fu mișcată la culme. Juponul de dantelă era comoara cea mai de preț a lui Lottie. — Mulțumesc, Lots. Fran o ridică pe micuță și o așeză pe genunchi. Asta e cea mai frumoasă ofertă pe care am primit-o pe ziua de azi, dar îți stă atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
stânjenită la culme de toate astea. — Sophie, șuieră amenințător maică-sa, dispari. Fără îndoială trebuie să fie la televizor ceva nerecomandat minorilor la care să te uiți. Sophie o șterse, trăgând-o după ea pe Lottie îmbrăcată în juponul de dantelă. — Distracție plăcută, mătușică Fran. — Da, aprobă Lottie, care era o ființă și mai hotărâtă decât sora ei mai mare, și dacă ai nevoie de sfaturi despre sex, întreab-o pe Soph. Miercuri nu era numai ziua cinei cu Laurence, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trebui să-i dea dreptate. Miriam purta un costum elegant, de reporter, cu taior strâns în talie și fustă scurtă, dar în locul dresurilor mate pe care le preferă cele mai multe dintre femei, la jumătatea coapsei sale se zărea o jartieră din dantelă. Fran, care aparținea unei generații ce considera că a purta ciorapi cu jartiere era emblema supunerii și disconfortului, pe lângă urmele pe care le lăsau pe coapse, fu revoltată. Pentru ce luptaseră Emmeline Pankhurst și Gloria Steinem? Probabil, șopti o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un senior medieval revenit acasă după ce împroșcase cu săgeți la Crecy. Când e nunta? Soph și Lottie pot să fie domnișoare de onoare? — Da, te rog! se entuziasmă Lottie. Pot să port o rochie albă cu fundițe roz, ciorapi de dantelă, balerini roz și flori naturale în păr ca Samantha? Lottie se afla la vârsta la care cel mai important lucru în viață era să ții pasul cu de-alde Samantha. — Sam spune că nu e o nuntă adevărată dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În viață, cred) și m-am Îndreptat către Agent Provocateur. CÎt de jenant. CÎt de sexy. CÎt de diferit de cum sînt eu. Ies din magazin, purtînd În jurul Încheieturii cauza sentimentului meu de vină: ghemotoace delicate și delicioase de șifon și dantelă, lenjeria pentru cea mai vampă dintre vampe, cea mai stricată dintre stricate. Și da, e adevărat că În seara asta voi juca un rol. Nu sînt Ellie Cooper, nici măcar Ellie Black. Ellie Black, tînăra necăsătorită, nu s-ar fi comportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de douăzeci de soldați cu sulițe. Cei doi frați erau îmbrăcați în haine lungi bogate, cu mânecă croită în stil bizantin. Au descălecat amândoi odată, ceea ce a stârnit în rândul femeilor un zumzet de admirație. Desigur, carâmburile moi de piele, dantelele de la mânecile tunicii scurte de călătorie purtate pe dedesubt, aurul scramasaxului, colierele și centurile n-au trecut neobservate. S-au oprit să se spele și să se schimbe, căci nu purtau pantalonii de postav roșu. Nu se putea spune despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de la periferia muncitorească a Londrei, pe care o frecventase cu pasiune. — Ce fel de muzică e la modă acum? — Hip hop, techno, raggae, house, spuse Aris. Ea Însă rămăsese la dark wave. Pe la sfârșitul anilor ’80 se Îmbrăcau toți cu dantele și broderii și purtau niște cruci mari la gât, cu părul ridicat măturoi, ca Brian Ferry. Ea străbătuse trei sute de kilometri În autocar pentru a participa la un concert al celor de la Dead Can Dance. Aveau niște piese lugubre, teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era unul dintre locurile cele mai faimoase din Roma. În revistele pe care le citea mama, numele acela apărea foarte des, fuseseră fotografiate aici actrițe și prezentatoare de televiziune. Era un local scump. Ospătărițele purtau uniforme, mesele erau acoperite cu dantelă fină, iar ceștile erau din porțelan. Dincolo de plantele care protejau clienții cafenelei, capetele turiștilor pluteau - ca desprinse de trup - rotindu-se fără grabă, de parcă n-ar fi avut unde să meargă, și nici un trup pe care să-l târască după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Tempesta Își scosese nepăsătoare bluza și Își Îmbrăcase băiețelul care era Înțepenit de frig, căci se udase pe faleză. Pusese la uscat pulovărul copilului sub jetul de aer cald pentru uscarea mâinilor, iar Sasha observase dunele roșiatice care răsăreau de sub dantela sutienului ei negru, dar, mai ales, observase marele A azuriu tatuat pe pielea albă a umărului ei drept. Inițiala marii mele iubiri, spusese Emma, tâmpenii care se fac la douăzeci de ani. Acum mă văd obligată să mă Îndrăgostesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Valentina apăsă TRIMITE și lăsă telefonul să cadă În marsupiul hanoracului său Înainte să citească MESAJ EXPEDIAT. — Nimic, răspunse dezinvolt. Se Înfioră, așa cum i se Întâmplase mai demult, când supraveghetorul o surprinsese Încercând să fure o pereche de chiloței de dantelă În magazinul Coin. — Nu-i așa că ai trimis un mesaj? spuse Antonio. Își Înfipse unghiile În palmă. Stai calm, stai calm. — Am făcut o Înțelegere, rosti el, forțându-se să nu-și piardă controlul. Telefoanele Închise până luni, ai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
rochia de Paște, la care lucrase mai bine de o lună de zile și pe care o terminase în Joia Mare. Primise tocmai de la Sighișoara o stofă moale și subțire, bleumarin, din care își făcuse o rochie cambrată, garnisită cu dantelă albă. Era încântată de ea și i se părea că arată ca o prințesă. Visul ei era să ajungă în cetatea Târgoviștei, să se mărite cu un boier mare, să aibă trăsuri și rochii frumoase și să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în tine, să știi că te spun, ia mâna, nenorocitule... Ar fi vrut s-o sărute, se simțea împins de o forță care venea din miezul creierului, dar îi era totodată și teamă. I-ar fi plăcut să-i atingă dantela albă a rochiei, dar fata îi punea întrebare după întrebare. Pampu se depărtase puțin, uitându-se la fel de uluit și fermecat la fețișoara ei albă, cu pomeții bombați și rotunjiți, iar ea prinsese momentul să-l întrebe, încă o dată, cine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ce fel de om este, acolo, în cuibul lui. Era o încăpere mărișoară, cu sobă de teracotă bleu și cu mobilă bătrânească: canapea cu picioare de fier, un divan tapițat cu mătase bleumarin, două măsuțe rotunde și joase, acoperite cu dantelă grea. Lângă canapea, erau răsfirate câteva reviste americane, iar din salon se vedea, pe ușa deschisă, tăblia de fier a unui pat, pictată cu o scenă galantă: un bărbat cu pantaloni până la genunchi și ciorapi albi, ca în Evul Mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai albastru sub soare Marea ne-ascultă, ne urmărește, O, da! Marea pe toți ne iubește! Bancuri de pești, scoici, o meduză Crabi, alge, delfini mă amuză, O lume-nvăluită-n albastru mister E marea ce parcă se termină-n cer Albe dantele, spumă de peruzea, Marea e ancora mea! Mihnea Claudia-Denisa, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 „Nicolae Mantu” Galați profesor îndrumător Ciobanu Gabriela Povestea florii Pe un deal, în depărtare, Locuia un pom și-o floare, Pomul drept și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tânără domniță cu plete negre, lungi, ondulate și catifelate, cu ochii albaștri, pe care Dumnezeu a numit-o Marea Lui Albastră. Era atât de frumoasă încât pe loc tinerele valuri i se închinară și au îmbrăcat-o în rochiță de dantelă albă, croșetată cu fire argintii. Chiar și Soarele, măreț și trufaș, ce trecea întâmplător pe acolo, s-a oprit să contemple această frumusețe și pe dată s-a îndrăgostit. Dumnezeu a zâmbit: Ce-i viclene, te-ai îndrăgostit ? Nu este
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încântată. Edmund mi-a arătat camera mea, iar în scurt timp o domnișoară a venit să îmi aducă haine, rochii bineînțeles. M-a ajutat să mă îmbrac și să îmi fac părul pentru marea cină. Purtam o rochie albastră cu dantelă neagră. Ca să fac rochia puțin mai pe gustul meu, i-am adăugat mănuși de dantelă neagră. Părul era prins într-un coc și avea perluțe negre în el. Pe măsură ce coboram scările spre sala balului, mă întrebam dacă arăt bine sau
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să îmi aducă haine, rochii bineînțeles. M-a ajutat să mă îmbrac și să îmi fac părul pentru marea cină. Purtam o rochie albastră cu dantelă neagră. Ca să fac rochia puțin mai pe gustul meu, i-am adăugat mănuși de dantelă neagră. Părul era prins într-un coc și avea perluțe negre în el. Pe măsură ce coboram scările spre sala balului, mă întrebam dacă arăt bine sau dacă mai este nevoie de ceva sau dacă fac bine ce fac și nu ar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e favorabil. Ar trebui să fie deja aici, oftă viitoarea mireasă. - CÎnd taică-tu pornea la pescuit de ton, pleca pe cîte șase luni, decretă Jeanne fără să ridice capul. Iar tu tînjești după cîteva ceasuri... Stai cuminte. Rochia din dantelă, fin brodată de o străbunică de demult, fusese deja lungită de mai multe ori pentru a se potrivi taliei care o Îmbrăcaseră, lăsînd pe imaculata țesătură, la fiecare alungire de tiv, imperceptibile linii, aidoma acelora desenate pe pereți pe măsură ce copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un ochi, garantat. Iar vaca aia alăpta, era clar; păcat, avea totuși țâțe grozave. Bruno merse câțiva metri pieziș, Îndepărtându-se discret de wigwam; nu voia totuși să se depărteze prea mult de chiloței. Erau niște obiecte delicate, transparente, numai dantele; nu-și imagina că pot fi ai creaturii de adineaori. Găsi un loc Între două canadience (verișoare? surori? colege de liceu?) și se puse pe treabă. Când termină, era aproape noapte. În seara târzie, coborî să-și caute valizele. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]