6,404 matches
-
un truc iscusit pentru a-i ascunde trăsăturile nobile, Înainte se izbucnirea revoltei? Ea Însăși pronunțase numele Beatricei. Al ei. Cine ar fi căutat vreodată o moștenitoare a Hohenstaufenilor sub acoperișul unei taverne, ori Între pereții unui lupanar? Ce era dator să facă? Să dea fuga la Palat și să denunțe urzeala ghibelinilor? Să revină cu soldații, să Înconjoare Paradisul, să o arunce pe Antilia În lanțuri, să Îi smulgă cu focul o mărturisire, iar apoi să o dea pe mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ridicat din umeri cu nepăsare simulată: - Nu văd de ce n-aș fi de acord, deși, după modul În care ați formulat-o, condiția dumneavoastră seamănă mai mult cu o amenințare. - Deloc, e doar un banal avertisment cu care mă simt dator din motive de corectitudine. Ne place sau nu, trăim Într-o lume unde nimic nu se dă degeaba. Ai auzit probabil de butada lui Alan Guth: Se spune că nu există lucruri ca un prânz gratis. Universul este ultimul prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la un pas În laterala dreaptă a fotoliului lui Adam Adam, ca și când ar fi vrut să ne aibă pe amândoi sub ochi. N-am apucat; bărbatul mi-a luat-o Înainte, adresându-i o explicație cu care se simțea parcă dator: - Pe el Îl așteptam, ți-am vorbit În mai multe rânduri despre această Întâlnire. Îi reținusem numele și știam că Într-o zi va veni... În chip vizibil, Eva făcea eforturi să-și amintească faptul că i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Eram, sigur că eram, deși interesul meu nu se datora subiectului În sine, ci unui detaliu colateral, survenit la un moment dat În desfășurarea, Într-adevăr halucinantă, a evenimentelor. Înainte Însă de a-ți spune despre ce e vorba, sunt dator să te Întreb dacă știi ceva despre comoara de la Rennes-le-Château și despre abatele Saunière - vorbesc despre veritabilul Saunière, Bérenger, preotul din acel sat din departamentul Aude, nu despre Jacques Saunière, custodele Muzeului Luvru din Codul lui Da Vinci al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În sensul negativ al cuvântului... Vă rog să nu vă supărați, poate mă Înșel, poate e o impresie greșită... Încercați să mă Înțelegeți... - Nu e nevoie să te scuzi. Probabil că nu sunt un bun povestitor - nu, nu te simți dator să protestezi, n-am veleități de scriitor, deși cred că mi-ar fi plăcut. Dacă nu mă pasiona istoria, n-ar fi fost exclus să Încerc să scriu beletristică... Mda... Ai observat, sper, că mă străduiesc să fiu cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
așezat reportofonul pe măsuță fără să-i ofer satisfacția vreunui comentariu sau a vreunei Întrebări. Ambele ar fi fost inutile. Profesorul a reluat fără să dea semne că incidentul Îl deranjase În vreun fel, dar și fără să se simtă dator cu vreo explicație pentru interdicția de a Înregistra. El era șeful... - Cu toate că te-am contrazis, vreau să-ți spun că Îmi pare bine că i-ai numit pe răpitorii mei ordinari. Înseamnă că nu sunt totuși un povestitor chiar atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă eliberez. Dar hai să lăsăm la o parte considerațiile - previzibile, bănuiesc - pe tema psihologiei captivității; ceea ce se Întâmpla efectiv acolo, partea propriu-zisă de action, cum spun cineaștii, este, cred, mult mai interesantă din perspectiva așteptărilor dumitale. Nu te simți dator să protestezi, Înțeleg foarte bine, nu e cazul să ne ascundem după deget: curiozitatea se hrănește cu fapte, nu cu exegetica abisalității sufletului uman. Nu mi-a trebuit mult să Înțeleg, măcar În ansamblu, structura Centrului, configurația organigramei sale, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe care le avea asupră-i - inele, brățări, tabachera incrustată cu pietre prețioase -, le pierde și pe ele, apoi, Împotriva uzanțelor, Începe să se Împrumute cu sume din ce În ce mai mari, pe care, de asemenea, le pierde. Sfârșitul maratonului pocheristic Îl găsește dator cu o sumă enormă, pe care, conform obligației asumate În vertijul jocului, trebuie s-o achite În termen de două săptămâni. Pleacă În România și Își anunță tatăl și fratele că sunt ruinați. Vinde toate proprietățile la preț de dumping
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
până când pierde tot ce acumulase și, firește, suma inițială. După o lună În care asigură conștiincios strania distracție a milionarului ciudat, realizează cu spaimă că Îi produsese o pierdere de aproape o jumătate de milion de franci și se simte dator să-i atragă atenția. „Știu foarte bine, Îi răspunde acesta calm. Mai exact, cinci sute douăzeci și opt de mii, dacă punem la socoteală și indemnizația dumitale.” Îl Întreabă de ce inventase joaca asta dementă și care era sensul ei. „Mă amuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vă face deosebit de prețios. Atât de prețios, Încât trec peste riscul de a vă deveni profund antipatic și vă spun că apropierea de doamna Eveline Fontaine nu vă avantajează. Nu am căderea să judec natura acestei apropieri, Însă mă simt dator să vă atrag atenția că, oricare ar fi ea, ceva mai multă prudență nu v-ar strica. Am simțit un impuls nebun să-l tamponez cu informația că și Eva mi-a cerut să mă feresc de el, dar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
chiar dacă persoana nu mi se adresase mie, ci, la modul direct și explicit, pacientului ei. Nu mai conta acest detaliu și, cu toate că Îi și, mai ales, Îmi promisesem că-mi voi ține gura indiferent ce se petrece, m-am simțit dator să intervin, firește, cu Întreaga delicatețe de care eram În stare: - Domnule profesor, iertați-mă, n-aș vrea să..., cumva, nu vă simțiți bine? Am impresia că... nu vă supărați, aveți nevoie de ceva, pot să vă...? Doriți s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
felul acesta și un mic test vizavi de memoria profesorului; suspectam eu ceva În neregulă aici. - Tocmai Începuserați să spuneți despre japonez, n-ați apucat să intrați În detalii. Aș vrea să vă aduc Însă aminte că mi-ați rămas dator cu relatarea vizitei dumneavoastră solitare În depozitul-arhivă din subsolul Centrului, când ați mers acolo fără Eveline Fontaine, știți... - A, da, ai dreptate, sigur că da, n-am uitat. S-a Întâmplat așa... ...Surpriză! Dublă surpriză! Adam Adam mi-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din realitatea imediată nu poate fi atît de clar și atît de necunoscut. Și asta te sperie cel mai mult. Și chiar dacă pe voi n-o să vă intereseze această beție a fricii care este exclusiv a mea, eu mă simt datoare să vă amintesc că În fiecare clipă, În cea mai umilă celulă a noastră, se Întîmplă ceva cel puțin la fel de măreț ca atotputernicul cuartet al elementelor - aerul, focul, apa și pămîntul - la care ne Închinăm dintr-o milenară obișnuință. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sperii. —Te referi la Lee. Bineînțeles. — De ce ai fost de acord să faci asta? S-a uitat fix la mine. Acum mă durea privirea lui. — Aveam nevoie de bani, nu? a zis el, pus pe vorbă. Credeam că îmi e dator, Clifford. Nu, pune-o altfel. Clifford chiar îmi e dator. Eu doar culegeam ce îmi datora el. A spus că are treaba asta pe care trebuia să o fac și că o să mă plătească. Așa că am spus: OK. Părea ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acord să faci asta? S-a uitat fix la mine. Acum mă durea privirea lui. — Aveam nevoie de bani, nu? a zis el, pus pe vorbă. Credeam că îmi e dator, Clifford. Nu, pune-o altfel. Clifford chiar îmi e dator. Eu doar culegeam ce îmi datora el. A spus că are treaba asta pe care trebuia să o fac și că o să mă plătească. Așa că am spus: OK. Părea ciudat de rușinat. Era atât de liniște în cameră că puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
face tumbe, va sta în cap ca la circ, mergând așa spre fiecare masă, cu capișonul în mână, implorând mila. Barmanul era ocupat ca de obicei cu umplerea paharelor. Era lume multă. Un gând neașteptat îl vizită: barmanul îi era dator o scuză. Și într-adevăr, când acesta dădu cu ochii de Dudu, spuse: - Să uităm ce-a fost. Cum îți merge? Ai auzit că Nina a născut azi-noapte? Gemeni! Foarte frumoși, se spune. Dau de băut ca să serbăm evenimentul! Dudu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
înainte și, pe neașteptate, cu o voce voit tare începu să vorbească. După cum ați observat și dumneavoastră, cuvintele de ocară nu sunt demne de un creștin. Aici nu pot să vă contrazic. Dar dacă dumneavoastră, slujitorul lui Dumnezeu, vă simțiți dator să ne aduceți pe drumul cel bun, atunci nu vă mirați dacă vă întreb unde, în ce fel, când și cum ați manifestat dumneavoastră înșivă aceste virtuți creștine, necunoscute nouă, dar pe care sunteți hotărât să ni le impuneți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trebuie să ignorăm nici o ipoteză. De asta ne și aflăm acum aici. După cum vezi, am acceptat să facem cercetări în pădure, tocmai din acest motiv. Eu mă uitai la niște filme. Știți, mie îmi plac filmele polițiste, se simți Pohoață dator să explice. Dumneavoastră nu vă plac? Nu prea am timp să mă uit la filme dar da, îmi plac. Mă refer la cele bine făcute, pentru că nu toate filmele polițiste sunt de calitate. Însă dacă tu crezi că ceea ce vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adăugă ea scotocind în pachetul pe care i-l întindea Cristian. Vreau să renunț dar după tot ce s-a întâmplat în noaptea aceasta simt că trebuie să fumez. Chiar despre asta vreau și eu să întreb. Mi-ai rămas datoare cu o explicație. Spune-mi te rog, ce a fost acolo? N-ai văzut? întrebă femeia suflând fumul prelung în sus. Doar am fost împreună. Nu ocoli răspunsul! o apostrofă Cristi. Ziceai că nu vrei să vorbești până ce nu ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Acum, Cristian curăța atent capacul coșciugului. Săpase de jur împrejurul acestuia astfel încât, atunci când îl va ridica, să nu cadă pământ înăuntru. Deși știa că ar trebui să se grăbească nu se putea împiedica să facă aceasta. Se simțea stingherit și chiar puțin dator față de Calistrat. În sfârșit, se declară mulțumit. Lăsă lopata deoparte și luă cazmaua de pe mal. Introduse vârful de metal sub capac și apăsă ușor. Nu se întâmplă nimic, capacul rămânea nemișcat. Apăsă mai cu putere, lăsându-se cu toată greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu au îndrăznit să-l trezească pe Führer ca să-l pună la curent cu evenimentele. Godunov nu comentase, se mulțumise numai să-l privească zâmbind nedumerit. Pe mine, te rog să mă trezești imediat ce se întâmplă ceva! se simți el dator să sublinieze, dându-și seama că omul său de încredere nu pricepuse gluma. După ce Mihailovici se retrăgea în apartamentul personal, Boris nu se ducea la culcare, el trebuia să meargă la bancă să depună încasările. Aveau un bancher cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ceva de vorbit cu bărbatu-tău. Treburi de poliție, adăugă el ceva mai discret. Inspectorul privea când la socrul său, când la Ileana care se ridicase ascultătoare și se îndrepta spre ușa pe care tocmai apăruse tatăl său. Îmi rămâi datoare! îi șopti Cristian când trecu pe lângă el. Femeia îi evită privirea, mușcându-și buzele ca să nu se vadă zâmbetul ce îi înflorea în colțul gurii. 29 Simion Pop se prăbuși în fotoliul din care tocmai se ridicase Ileana. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vite. Și în satele de clăcași, țăranii aveau vii și livezi, grădini de legume, pe lângă țarini, aveau acces la apă și la imașurile satului (toloaca satului), aveau fâneață și izlaz. Pentru tot pământul aflat în folosința țăranului clăcaș, acesta era dator cu un număr de zile de clacă, cu zeciuiala din produse, cu zile de reparat (meremet) la iazuri, mori, curtea boierească, cu alte daruri și corvezi. în satele de răzeși, țăranii aveau loturi proprii, dar stăpâneau și în devălmășie (pădurea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de îndreptare, precum și întărire, să le fie și de la noi ocină și dedină, neclintite niciodată, în veci. Și altul să nu se amestece în fața acestei cărți a noastre. Și cine ar mai ridica o pâră mai mare, acela să fie dator la poartă 50 de boi. Altfel să nu fie:” însuși domnul a spus. Scris în Hârlău, în anul 7073 (1565), aprilie 25. * /1605: Vitolt Mșrșțeanul scrie marelui Logofșt Stroici în legătură cu cererea lui Anton din Fruntești, de a și se hotărnici
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu domnii ceilalți frați, precum se va putea alcătui și învoi cu dumnealor pentru că noi cu această alcătuire am făcut cu domnul această învoială, atât despre ceilalți frați cât și pentru datoria de dezgroparea răposatului să fie domnul fratele Grigore dator a plăti toată cât mai jos se înseamnă, nefiind noi apucați sau supărați de această datorie a răposatului cât de puțin, adică un sânet de 8750 lei, adică opt mii șapte sute cincizeci lei, cu dobânda lor, la soră-mea Ralu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]