1,965 matches
-
LUMEA recitare: Glossa 18. ALINA Multumiri, prezentarea participantilor si a lui Sorin Olariu... IV. POEM ÎNLĂNȚUIT, de Sorin Olariu , publicat în Ediția nr. 660 din 21 octombrie 2012. să aflu-n mine verbul durerii de a fi privirea mi-e deșartă cărările-mi sunt oarbe iar crugul se departă pământul mă resoarbe e frig și e-ntuneric în mine și-n afară și-n țurțurii ce umplu lumina mea de ceară cuvântul putrezește-n ungherul unui gând poemul moare moare cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
moare cu fiecare rând iar pana-ncet se frânge cerneala curge peste închei aici e capăt e capăt de poveste ... Citește mai mult mă-nchid cu șapte lanțuri în fiecare zisă aflu-n mine verbul dureriide a fiprivirea mi-e deșartă cărările-mi sunt oarbeiar crugul se departă pământulmă resoarbee frig și e-ntuneric în mine și-n afarăși-n țurțurii ce umplu lumina meade cearăcuvântul putrezește-n ungherul unui gândpoemul moare moare cufiecare rândiar pana-ncet se frânge cerneala curge pesteînchei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
o dorea din nou? Era o femeie frumoasă. Era destul oare? Cu ea s-a născut dar, era cea ce oferea privirilor pofticioase ale bărbaților. Nu ce dorea ea. Acum nu mai credea în frumusețea poeziei, a versurilor, toate vise deșarte. Pe cine să acuze decât pe ea? Revenind de la întâlnire, a intrat direct la baie spre a se spăla de toate amintirile revenite pentru o clipă și care o murdăreau. Apoi în dormitorul tristeții ei singuratice. Lacrimi amare curgeau pe
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
de logodnă plâng femure,/ în golul dintre stea și rădăcine. „Nunțile efemere” aduc ceva din ermetizarea barbiană: Paznicii la vechi tenebre/ bat cu tirsul greu de moarte/ prin dulci râpe în vertrebe/ sculând fluturii departe/ strânși ân coamă-n flori deșarte. (Luceafăr) Vrsuri memorabile sunt și în „Iarna străveche”: E verde frigul dincolo de tine Corăbii lungi alunecă pe lume Fruct înaintea florilor virgine c-un blând adio de curate brume Sau: Și baruri mari se umplu de pahare o ceață moale
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > POEM ÎNLĂNȚUIT Autor: Sorin Olariu Publicat în: Ediția nr. 660 din 21 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului mă-nchid cu șapte lanțuri în fiecare zi să aflu-n mine verbul durerii de a fi privirea mi-e deșartă cărările-mi sunt oarbe iar crugul se departă pământul mă resoarbe e frig și e-ntuneric în mine și-n afară și-n țurțurii ce umplu lumina mea de ceară cuvântul putrezește-n ungherul unui gând poemul moare moare cu
POEM ÎNLĂNŢUIT de SORIN OLARIU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359768_a_361097]
-
în urnă. Am stat și m-am întrebat de ce se întâmplă astfel de lucruri și am ajuns la concluzia că omul nu-l mai iubește pe aproapele său așa cum ar trebui, ca pe sine însuși și pentru câteva efemere și deșarte avantaje lumești, cedează la multe compromisuri. Iar principiul sănătos al învățăturii spune că pomul care face poame bune este un pom bun iar omul după roadele lui se cunoaște și după acestea va fi judecat. Beția puterii (a puterii care
POLITICHIA NOASTRĂ DE FIECARE ZI de ION UNTARU în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359123_a_360452]
-
nu e prea târziu, se mai poate naște o speranță că mântuirea e posibilă, în mijlocul vacarmului și a vieții trepidante care l-a transformat pe om în robul propriilor porniri și vicii, în robul banului, al plăcerilor și al vanității deșarte care nu fac altceva decât să-i piardă sufletul. Iată de ce, un demers precum cel al părintelui prof. dr. Ștefan Acatrinei- de a netezi drumul tinerilor spre cunoașterea vieții Sfântului Francisc și a vieții Sfintei Clara - este necesar, imperios și
TRADUCERE: PREOT PROF.DR. ŞTEFAN ACATRINEI, O.F.M.CONV. (RECENZIE DE C de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345206_a_346535]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > DEZILUZII Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 415 din 19 februarie 2012 Toate Articolele Autorului În temnița minții cauți deziluzionat ieșirea spre lume. Bâjbâi prin întuneric pășind cu teamă prin hrubele gândurilor ascunse. Iluzii deșarte. Deschizi ochii, îi inchizi, repeți acțiunea. Beznă deplină. Ai săpat furios în peretele de granit, cu degetele, cu unghiile și dinții. Cauți o pală de aer, mai multă lumină. Lupți cu coșmarurile, cu clipele ... nu știi dacă-i zi sau
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
cameră nu au o masă cu scaune la care să se așeze „ca oamenii”), ba mai are și un defect de vorbire, așa încât autoritățile școlare au sfătuit-o pe mama lui să îl mai țină un an acasă, în speranța deșartă a unei „îmbunătățiri” a situației. O îmbunătățire poate de la Duhul Sfânt sau de la mama natură, pentru că nici cei de la școală și nici cei de la asistența socială nu au propus vreun program de intervenție pentru copil. Ionuț avea nevoie de sprijin
Pe Ionuț nu l-au primit nici la școală. Apoi Ionuț a avut o șansă () [Corola-blog/BlogPost/338330_a_339659]
-
vânătoare de țurțuri în acrobații pe borduri, am ajuns la intersecția străzii ăsteia frumoase cu nume de Ștefan Luchian cu Calea Moșilor, două artere luminate dubios. Acolo, hop, bărbat cu pungă de hârtie pe deget. O învârte prețios și o deșartă elegant în fața casei tip conac unde mi-ar plăcea mult să locuiesc. Mormanul negru de zăpadă de la colț cu Moșilor s-a trezit dintr-o dată luat cu asalt de noi hoarde furioase de sticle goale si de ambalaje la fel
Cum rezistați în acest București? () [Corola-blog/BlogPost/338824_a_340153]
-
al nouălea cer n-oi fi ajuns, dar parcă nu mai mergeam pe pamant de bucurie. Întors la magazin, am înștiințat ciobănii de tejghea că, de a doua zi, voi fi și eu cioban cu oi, nu unul cu vise deșarte. Bucuria mi-a crescut și mai mult când Ciungu mi-a promis și el o noatina mândră, „atâta numa că țâgare”. Dis-de-dimineață, cu lumina în mână, m-am înfățișat la locul stabilit. Nea Ion a părut surprins că mă vede
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
Horvath Publicat în: Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Ieri, te-am văzut despletita, umblai în neștire pe malul apei ce te dorea În ochii mari îți tremurau luminile nopții și-n suflet golul unei vieți deșarte când te-ai pierdut frumoaso în lumea cea de ape Străino, tu... ți-am găsit rochia și te-am plâns îți redau liniștea și poemul acesta ca loc de veci... Referință Bibliografică: Rochie pe malul apei / Marius Horvath : Confluențe Literare
ROCHIE PE MALUL APEI de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340101_a_341430]
-
nou și viu, Pătruns de-o nouă strălucire. O, numai să m-asculti cerșesc, Sunt robul tău și te iubesc ! De când ți-am întâlnit privirea Am inceput ca să urăsc Puterea mea și nemurirea. Eu bucuriile lumești Le pizmuiesc, desi-s deșarte; Mă doare că nu-s viu cum ești, Mi-e groază să te știu departe. Ce-i vesnicia-mi fără tine ? Și nesfârsita-mi forță, ce-i ? Cuvinte goale și străine, Un templu vast, dar fără zei! Ți-am pus puterea
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
fără moarte - ... Dar poate tu nu știi ce-nseamna Iubirea unui muritor ? Nu ! Află : nu ți-e dat de soarta, Prietena, ca , pașnic stând, Tu să te ofilești curând Ca jertfa-a pizmelor de rand; În lumea-ti strâmta și deșarta, ... Tu lasă vechile dorinți, Și lumea, sorții ei meschine; În schimb am să-ți deschid depline Și neștiute cunostinti; Iar duhurile mele, toate, Smerite te-or slavi atunci, ... Luceafărului eu cunună Smulgând-o ți-o voi da în dar, Și
Un erou al timpului nostru… () [Corola-blog/BlogPost/339343_a_340672]
-
În aceeași serie de evenimente stranii, conversațiile dintre Lara și Iuri, par atât de departe de viață încât pun la îndoială orice intenție a autorului. Oricât de celebri am fi, trebuie să învățăm să rămânem cu picioarele pe pământ. Slava deșartă ne dă târcoale, gândurile orgolioase își ițesc rațiunile ascunse și, îmbătați de succes, alunecăm pe un drum prăpăstios. Nu ne mai putem regăsi propria persoană în descrierile măgulitoare ale celorlalți. Ne transformăm în caricaturi. Pasternak rostește un avertisment la adresa tuturor
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
-se zidind mănăstiri -„Cu ajutorul lui Dumnezeu și cu sprijinul vostru voi mai face o manastire..., iar voi ca politicieni ce sunteți faceți ce-ați învățat: vopsiți drumurile și șoselele cu asfalt la preț de autostradă, zugrăviți pereții blocurilor cu laude deșarte...”( p.137) Oare ce tensiune ar putea da unei povestiri și cât de iute ar ascuți conflictele și contura personajele prezența, la vedere, a sabiei destinului! Pe de altă parte, notabile sunt, capacitatea de a imagina și dexteritatea de a
Mihai Fotache: Hermeneutica posibilului imposibil. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339354_a_340683]
-
îndoieli, ori amărăciuni, îndemnând să căutăm certitudini. Pe un astfel de fond își conturează și poeta Tatiana Dabija sentimentele construindu-și discursul liric din mici fragmente de oglinzi. Eul feminin îi frământă spiritul și judecata: În noaptea asta toate par deșarte -/ Din focul inimii răsare-un gol/ Și parcă simt că în tăcere mor,/ Și-un demon mă bârfește pe la spate.// În noaptea asta toate sânt ecou/ Din armonia clipelor trădate,/ Am obosit în viață să fac loc/ Părerilor de rău
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
la rândul ei, țara nouă, pentru care țăranul român a jertfit și a sângerat cel mai mult, trebue să-i înlesnească și lui soarta mai bună ce i se cuvine. Nu prin fraze și hârțoage, nici prin pomeni și făgădueli deșarte, ci printr’o educație nouă care să-i asigure muncă rodnică și traiu omenesc. Și mai ales, și poate mai presus de toate, dăruindu-i ceea ce râvnește de multe veacuri fără încetare și în zadar: lumină și dreptate.
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
cu duhul”? Săraci cu duhul sunt creștinii care, cugetând necontenit la desăvârșirea dumnezeiasca, își dau seama cât de departe sunt ei de ea; cei ce își dezlipesc de bună voie inima de bunurile pământești, își golesc mintea de cunoștințele cele deșarte și își eliberează sufletul de iubirea celor vremelnice, pentru ca, astfel sărăcită, mintea să dorească a fi umplută cu bunurile cerești, cu bogăția științei dumnezeiești și cu iubirea celor veșnice. Acești creștini, oricât ar fi de virtuoși, nu se cred niciodată
Dan Ionescu: Imposibilul extaz. Cronică, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339478_a_340807]
-
cum personajele secundare, care însoțesc peregrinările odiseice ale lui Bloom în cursul romanului, aflate aici pe un asemenea tărâm al fertilității, la maternitatea dublineză de pe strada Holles, păcătuiesc împotriva principiului sacru al nașterii petrecându-și timpul în băutură și “vorbe deșarte” în vreme ce o femeie naște în chinuri în preajma lor. Joyce a scris acest episod într-o succesiune de stiluri urmând însăși evoluția limbii literare, de la texte arhaice, trecând prin fraza întortocheată a cronicilor latinești transpuse, fără preocupări aparent stilistice, și apoi
James Joyce – Ulise. Recenzie de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339466_a_340795]
-
așezat. El este la îndemâna tuturor și delimitează calea împăcării cu lumea și cu sine: „De n-ai nimic de dat, în rai,/Nimic, sub soare, și sub luna,/ Un singur lucru să mai dai:/O vorbă bună!/ De totul e deșert și van/ E și gunoi, e și cunună,/ Mai e pe lume un alean:/ O vorbă bună” („O vorbă bună”). O altă valoare pe care se sprijină trăirea lirica o găsim în recunoștință, recunoștința față de mama, față de părinți: „În livadă
Liviu-Florian Jianu: Imnuri împotriva duplicitătii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339601_a_340930]
-
față de care putem încerca două atitudini distonante: de implicare, caz în care devenim actori pentru cei care stau în afara agitației, sau de meditație, ca în Glossă de Mihai Eminescu: „Tu așază-te deoparte, / Regăsindu-te pe tine, / Când cu zgomote deșarte / Vreme trece, vreme vine”. Ilustrația copertei, bazată pe lucrarea Arlechin a artistului plastic Marcel Voinea, amplifică ideile de hazard (zaruri căzute pe o podea în carouri de șah) și de rol, de mediu populat de măști: pe cortină sunt prinse
Jurnal de scriitor aflat sub dictatura inspirației () [Corola-blog/BlogPost/339685_a_341014]
-
vrut să beau nectarul, din cupa fericirii Și să visez aievea la clipa nemuririi. Deșărtăciuni, în lume adesea am întălnit Și azi mă-ntorc la Tatăl, de toate istovit Și-l rog ca să mă ierte, de clipele pierdute, De vorbele deșarte și păcatele făcute. În jertfa de cuvinte, pun lacrimă fierbinte Tălharul de pe cruce, în minte mi se aduce Te rog, nădejdea lui să capăt de vei vrea Și spun smerit Părinte, în toate voia Ta ! foto internet Camelia Cristea Referință
TREZIREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340976_a_342305]
-
În Rugă cu evlavie, în Credință cu tărie, Asculta ucenicește de Ava Martirie ! Un an peste 20, trăind la Tola în pustiu Ca ucenic, apoi Părinte, lui Moise !(ucenic și "fiu") Învățat peste măsură, "Scolasticul" a fost numit ! Vrăjmașii : "...cuvântări deșarte..." Iar el, 1 an n-a mai vorbit... Apoi căindu-se, aceștia cu lacrimi l-au tot rugat, Să-i ierte, iară talantul să-l pună la Predicat ! "Lumină-n Sfeșnic" în Sinai ! DOMNUL prin el făcea Minuni ! Frații l-
CUV.IOAN SCĂRARUL. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340989_a_342318]
-
Acasa > Impact > Scrieri > SPERANȚE ... ILUZII ... Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În multe situații speranțele sunt doar iluzii deșarte, visuri neîmplinite ... autominciuni. Viața se trăiește iar dacă nu există la un moment dat certitudinea unui vis împlinit restul e literatură. Speranța devine o fantasmă deși uneori e singurul mod de a trece peste greutăți, neputința în fața destinului sau modul
SPERANŢE ... ILUZII ... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341076_a_342405]