1,962 matches
-
egoist, pe post de scuză... Ca orice plantă, urzica este un producător primar. Implicit, e datoare cu plata unui tribut către restul biocenozei: să servească drept hrană ierbivorelor. Pentru că riscă să fie astfel exterminată, cu perișorii pișcători cu tot, se deșteaptă: Se lasă mâncată până la Înflorire, nu și mai apoi, când are de crescut „copii“. Și vedem tufele de urzici, cât gardul, ocolite de toți, iar iarba din jur rasă. Cum se apără, Într’o Natură care nu agreează agresiunea, ci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de energie. Nu știu cât vă e de foame la propriu, cât vă e de sete, dar umblați cu limba pe umăr după huzur. Căci la ce altceva vă trebuie energia decât ca să nu vă mai culcați „odată cu găinile“ și să vă deșteptați așișderea ci, culcați pe la miezul nopții după câteva ore petrecute sub „lampa lui Ilici“, să vă treziți, tot după cele consacrate ancestral 8 ore, dar când Soarele e de „trei sulițe“ pe cer; à propos: Benjamin Franklin critica, acum mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ca și cum nu el fusese acela care le dăduse un picior în fund. „Muhamad - a zis Adrian -, bătrânețea se ia. Dă-mă într-un birou cu tineri și o să muncesc de două ori mai bine ca ei.“ „Corect, tu corect, tu deștept - l-a lăudat Muhamad luându-l amical de umeri -, dar nu șef. Șef e numai al meu, tu mergi la fetele și băieții. Acum bem bere.“ Și l-a luat în birou la el, unde s-au îmbătat și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acestui eveniment și publicat în săptămânalul Constanța din data de 20 august 1895 se făcea precizarea că atât la începerea serbării de la bordul vaporului, cât și la plecarea acestuia din portul Constanța, s-a cântat de către fanfara militară "marșul național, Deșteaptă-te Române!"1906. Încă de la începutul anului 1895 Grigore Manu, directorul Regiei Monopolurilor Statului, adresa parlamentului României un raport prin care afirma că, România, deținând ieșirea la Marea Neagră și gurile Dunării, era destinată să devină antrepozitul Europei Centrale 1907. La
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în localul Camerei de Comerț cu bunăvoință pus la dispoziția cetățenilor de către domnul Ioan Berberian, vicepreședintele acestei instituții"2476. În alocuțiunea rostită de către domnul Panait Holban, ales președinte al întrunirii de către cei prezentați, se arăta că "este timpul (...) să ne deșteptăm cu toții (...) și să stăruim din toate puterile noastre pe lângă factorii conducători ai statului, pe lângă diferitele partide și pe lângă oamenii politici importanți ai țării ca să acorde drepturi politice acestei provincii "2477. Alocuțiunea domnului Panait Holban a fost urmată de cea a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
poetul celei mai zbuciumate generații de după război; la 22 decembrie poezia lui s-a frânt, nu la mijloc, nu la capăt, ci chiar în alcătuirea ei dintru început. Dacă verbul său înfioară prin frumusețe, armonie și ritm, odată mai mult deșteaptă regretul că soarta n-a vrut ca Labiș să fie ceea ce se anunța: un martor complet al istoriei contemporane. Tânărul nu s-a izolat într-un turn de fildeș. A fost un războinic vajnic. Ciudatul destin al poeziei sale i-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
călătorit cu trenul. Sănduța sare În brațele lui. A venit să și ia rămas bun, aducând un buchet și o cutie de bomboane. Ține să ne Însoțească până În cabina ce ne este rezervată. E ora 9 seara. Prezident Harding se deșteaptă din somnul de câteva zile ce și l-a permis la Hamburg. O ușoară perdea de fum, ne amintește că acolo, În adâncul său se fac pregătirile de plecare. Se fac ultimele aprovizionări. Aici s au urcat puțini pasageri. Cei mai mulți
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
după noi. De aici aproape de grotă, urcăm o pantă pronunțată Într-o stranie pădure care a Încremenit aidoma ca În basme. E o pădure pietrificată. Petrified forest. Ca și fecioara adormită din basme pădurea așteaptă mâna vrăjitorului ca s-o deștepte și să-i dea viață. Câțiva stânjeni, frumos aranjați, Îți dau impresia lemnelor reale, care urmează să fie puse pe foc. Pun mâna pe o bucată, dar e grea ca plumbul. Astfel de păduri se găsesc și În alte state
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a fost Întrecută pe acel timp doar de vaporul Normandia. Prin Franța. Paris, apoi pe urmele războiului 1914-1918 După o scurtă oprire În seara de 29 Septembrie la Southampton În Anglia, În dimineața zilei de 30 septembrie, când ne-am deșteptat, Washington se odihnea la cheiul portului Le Havre. De pe fereastra cabinei vedeam cum cineva face toaletă Fordului meu, care ne aștepta nerăbdător, după atâtea zile de odihnă. I se controlează cauciucurile și i se Încarcă rezervorul de benzină. Ne Încărcăm
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pe vreme de ploaie, cireada, care, la amiază, era, de regulă, dusă la adăpat, urca cu greu înapoi pe izlaz din cauza lutului cleios și a pantei abrupte. Când dimineața se ivește Din al văzduhurilor fund, Tot câmpul parcă-ntinerește Iar deșteptată de pe prund Cireada satului pornește..." (Duiliu Zamfirescu) A fost o săptămână de ploaie, ploaie deasă, rece și persistentă. Zăpada din amonte s-a topit sub efectul ploii și împreună au contribuit la depășirea cotei de inundație. Cu mult timp înainte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prohod, Nici lumânare... Nici vorbă de-mbărbătare Pentru cei care-au rămas Turmă fără de pripas Rătăcind în drumul lor Lipsiți de Bunul Păstor. Hâda colții și-i rânjește Satul plânge și jelește Murmurând cu suflet greu: Oare-a murit Dumnezeu?... Deșteaptă-Te, pentru ce dormi Doamne? Scoală-Te și nu ne lepăda până la sfârșit. Pentru ce întorci fața Ta? Uiți de sărăcia noastră și de necazul nostru? Că s-a plecat în țărână sufletul nostru, lipitu-s-au de pământ pântecele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
călătorie noastre nocturne și obligatorii, eu încă dormeam. În clipa în care Neamțul deschidea ușa vagonului, împingând-o, zgomotul produs de cele două role, precum și izbitura ușii ajunsă la capăt de traseu au fost atât de puternice, încât m-au deșteptat brusc. Ceea ce m-a izbit extraordinar în primul moment a fost lumina. Parcă aș fi fost orbul din naștere căruia, după o viață trăită în beznă, Hristos, în chip miraculos, îi redă lumina ochilor, într-o zi de sâmbătă. Valuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pictor de excepție" cum l-au numit câțiva critici de artă celebri se vorbea pretutindeni de persoana și personalitatea lui Alias, în timp ce unchiul care-l adoptase devenise peste noapte: tatăl talentatului pictor suprarealist. Ascensiunea neașteptată, petrecută cu mare repeziciune, a deșteptat însă o vie și deplină satisfacție în persoana mătușii sale. Ea nu s-a sfiit deloc când a afirmat, în prezența mai multor persoane, că Alias e un geniu. Era tare mândră de fiul ei adoptiv și se supăra amarnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
acestei nații” <endnote id="(740, p. 155)"/>. Prozatoarea britanică Olivia Manning a luat corect pulsul societății românești pe la 1939-1940 când, stând la București, și-a scris romanul autobiografic Trilogia balcanică : „Deci În Ungaria - spune un personaj - Îi Împușcă pe evrei ! Deștepți ! Aici nu-i Împușcă. Așa suntem noi, românii - prea slabi !” <endnote id="(789, p. 234)"/>. „Combaterea străinului” - observă pe bună dreptate Leon Volovici - devine pentru mulți intelectuali români din această epocă „forma preferată de manifestare a patriotismului și de exprimare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ambele instituții ar fi la fel de malefice și demonice. Într-un articol publicat În 1993, intitulat „Bazele purificării”, liderul ucrainean ultranaționalist A. Șcerbatiuc susține următoarele : trebuie vărsare de sânge, Într-o „bătălie titanică de proporții cosmice”, astfel ca „ideea națională” să „deștepte din somn istoria ucraineană”, pentru a nu eșua „la jumătatea drumului dintre Crâșma jidovească și Biserica jidovească ” <endnote id="(389, p. 26)"/>. Evident, prin „Biserica jidovească” se Înțelege aici Biserica Ortodoxă, cu ale sale „rădăcini evreiești”. „Orânde jidovești” „Cârciumăritul sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Bucureștiului, la Începutul anilor ’30, se strigă : „Moarte jidanilor !”. Oamenii trec mai departe, indiferenți, „fără ca nimeni să Întoarcă măcar capul”. „Dacă cineva s-ar instala În mijlocul drumului - scrie M. Sebastian - pentru ca să ceară (știu eu ?) «moartea viezurilor», cred că tot ar deștepta oarecare uimire printre trecători” <endnote id="(219, p. 205)"/>. Sugerează aici autorul existența unei relații simbolice și semnificative dintre evreu și viezure ? Sau este vorba, mai degrabă, de o asociere gratuită și Întâmplătoare ? Una menită să demonstreze tocmai absurdul acestui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cercul libertăților noastre, cu atât creștea numărul evreilor. Puțini la număr pe timpul Regulamentului, au crescut pe timpul Convenției, iar pe timpul Constituțiunii numărul lor a devenit Îngrijorător. Vina nu e a lor, vina e a noastră. Este timpul de a ne deștepta! Și dacă este un lucru de care mă bucur În Tratatul de la Berlin, este că el ne obligă să deschidem ochii, și ne obligă a studia starea noastră socială”. Carp nu-i considera pe evreii vinovați de starea În care
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
valma și pierzându-se Într-un terci demonic, halucinant, În care tot ce a fost n-a Încetat o clipă să se transforme În ce aș fi vrut și ce n-aș fi vrut eu să fie, și care Îmi deștepta În răstimpuri o compasiune fierbinte, descinsă parcă din rugăciunile spuse În viul nopții cu mâna pe fruntea tatălui meu. Fruntea lui era rece și asudată și o simțeam zvâcnindu-mi sub palmă În ritmul rugăciunii, iar mai târziu am Început
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bou, Relule, e păcat de Dumnezeu să te gândești la nenorociri, și-i și mai mare păcat să le spui. Expediția la Timișoara și prin Împrejurimi nu numai că-i Întărise Încrederea În reușita planului nostru de evadare, dar Îi deșteptase cheful de treabă și dibăcia mecanicului auto care fusese În vreo viață anterioară și de care avea atâta nevoie Buceagul lui moș Victor. Se gândise cum să ne mișcăm, mai altfel, desigur, și uite că găsise răspuns și soluție și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Împănată din belșug cu străini cu camere video și microfoane Învelite În bucăți de blană. Până seara târziu se vindeau și se aprindeau lumânări pentru sufletele eroilor acestui ținut de verdeață și răcoare, și-mi mai amintesc de textul cântecului Deșteaptă-te, Române, scris cu vopsea neagră pe zidul Universității, alături de care am văzut un Protest la unul din primele decrete date de președintele provizoriu de atunci. Ca o recompensă și o recunoaștere a libertății proaspăt dobândite, poporul era lăsat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
povestind cum în iarna 1963 - 1964, ținut trei luni într-o celulă foarte rece, deși foarte slăbit, rezistă în mod inexplicabil pentru opresori: „Tot timpul mă rugam și cântam psalmi. Nu-mi era frig, nu răcisem, nici măcar un strănut. Mă deșteptam proaspăt la suflet și la trup, deși mai toată noaptea o petreceam în priveghi; dispoziția sufletească și mintea limpede și sprintenă mă făceau să cuget probleme dificile ca înțelesuri, care acum se dezlegau singure, ca în lumina în care nu
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ei, și să nu-ți propui cu obstinație ca ea să se dezvolte așa cum ai fi vrut tu. De aceea, un bun dascăl trebuie să-i cultive elevului și tendințele de detașare, critice, contestatare, deviaționiste. „A preda superb Înseamnă a deștepta Îndoieli În sufletul elevului, a-l antrena Întru dizidență” (George Steiner). Conștiința „trădării”, În cazul profesorului, trebuie să fie trează și chiar ar fi bine să conducă la un titlu de mândrie profesională: ferice de acei profesori care se lasă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
capăt, ceea ce ai fi vrut să devii - și nu ai avut parte de cele mai oportune circumstanțe. Cam asta (și asta!) ar putea fi educația: un mod de a face din alții ceea ce nu s-a Întâmplat cu tine. „A deștepta Într-o altă ființă omenească puteri și vise care să le Întreacă pe ale tale, a le induce altora iubirea pentru ceea ce iubești, a face din prezentul tău interiorul viitorului lor - iată o triplă aventură ce nu are asemănare” (George
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
sau se ajunge cu mare trudă la ea - decât produsul finit, teza compactă, Încheiată, bună de pus În vitrină. Oralitatea e mult mai creativă decât scrisul. Vorbind (sau ascultând pe cineva) Îți vin idei, mintea vibrează, sufletul tresaltă, credința se deșteaptă. În plus, În interacțiunea directă nu numai mințile se pricep, ci și ființele se percep. Dincolo de intelect și de ceea ce poate el, mai punem pe tapet și altceva. Gesticulațiile, mimica, pantomimica, mișcările trupului, Îmbrăcămintea etc. vin cu halouri de semnificații
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
înfrunte. Nu mai suntem în 1808 sau 1908. Dacă instrumentelor puterii americane le este permis să ruginească, puterile alternative vor umple golul. Unele nu vor fi dăunătoare; altele nu vor fi benefice. Va veni timpul când va trebui să ne deșteptăm, și există riscul ca răspunsul nostru să fie tardiv. Mult mai bine este să rămânem vigilenți. Avem capacități unice; trebuie să le folosim în scopurile care trebuie. Ar trebui să ne inspire faptul că, potrivit sondajelor, americanii sunt percepuți mai
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]