1,200 matches
-
Analogie în Ardeal: moți, mocani, țutueni, mureșeni, câmpeni, pădureni. [CRONOLOGIE] 2263 Suta XII și XIII Epoca de naștere și formațiune. Suta XIV și XV Epoca eroică. Suta a XVI și XVII Epoca literară. Suta a XVIII și XIX Epoca de decadență. {EminescuOpXV 97} ["ISTORIA... "] 2262 Istoria - un necrolog. 97 {EminescuOpXV 98} FILOLOGIE LINGVISTICĂ GENERALĂ [MOMENTUL CEL MAI PRIELNIC AL UNEI LIMBI] 2258 Când dezvoltarea literaturei ajunge la punctul acela unde scriitorii își înving și-și dominează limba, deși încă cu oarecare
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în oameni. Legătură d. ex. cu darwinismul. Diferențele ce le naște cultura. Omul în felul său de a reagia asupra altuia - apoi omul cult[ivat] deja prin moștenire. Caractere gingaș îndrumate * - nervi mai fini. Multe elemente din societatea naltă e decadență. Complexiunea corpului s-ar fi modificat. Cultură și natură se amestecă și cultura modifică fiziologic pe om. Psicologie. Rolul. Întrucât poate figura ca știință în filozofie? Doctrina despre suflet. Ce e sufletul? Nu-i un obiect al fantaziei, care însuși
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Herbert Spencer, cu rezervă. "Reprezentanții unei direcții mai bune. Un fiziolog, Flourens, Psychologie comparative, Instinct = Genie, (tatăl ***). Aflătorul însemnat * al raporturilor între creierul mare și apercepțiunile. Este o cărticică mică. Jessen, 1855. Empiric deși superficial. Psicologia este un semn al decadenței filozofice. Psicologia popoarelor. Doctrina despre însușirile sufletești ale popoarălor. Ceea ce nu-i psicologie în ea este poate mai bun. Locke, Hume, Kant. Principiile (... ) Doctr[ina] despre asociațiunea ideilor. Nu numai despre cugetări, ci de orice ce e o determinare subiectivă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
orice caz însă sunt naturi nobile. O generațiune decăzută nu e capabilă de [a] recunoaște nici binele, nici adevărul. Binele, unde-l găsesc - îl urăsc, de-acolo prepondeianța elementului rău, adevărul nu e capabil de-a-l recunoaște. Cum jidovii în decadență au răstignit pe Hristos astfel națiunile în decadență persecută elementele lor bune... Trebuie atâta alungați cu pietre până ce vor cădea în mormânt. Om rău nu există. Ci, într-o societate în disoluțiune, fiecare individ neprivilegiat caută numai interesul lui propriu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
decăzută nu e capabilă de [a] recunoaște nici binele, nici adevărul. Binele, unde-l găsesc - îl urăsc, de-acolo prepondeianța elementului rău, adevărul nu e capabil de-a-l recunoaște. Cum jidovii în decadență au răstignit pe Hristos astfel națiunile în decadență persecută elementele lor bune... Trebuie atâta alungați cu pietre până ce vor cădea în mormânt. Om rău nu există. Ci, într-o societate în disoluțiune, fiecare individ neprivilegiat caută numai interesul lui propriu și pin astă deconsiderațiune a interesului comun, fie
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
acela prin care noi experimentăm de fiecare dată fărâmițarea vreunui bun fundamental al vieții noastre și a tuturor expresiilor frumoase și bune ale vieții. 2. Conviețuirea civilă deteriorată A doua categorie de înțelesuri este probabil cea mai cunoscută și exprimă decadența, descompunerea sau chiar putrezirea, în orice caz înseamnă a se strica, a se deteriora, a se descompune, a se altera, cu privire la calitatea constitutivă a ceva. În această a doua categorie de înțelesuri merită să subliniem că această corupție nu are
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
economice, în mod disproporționat, față de avantajele reale pe care bogăția le aduce. Această analiză morală a lui Smith este particulară și mai ales subevaluată; deși nu este așa de sofisticată, a avut meritul de a descoperi prematur un proces al decadenței sentimentelor morale. El vorbește despre o dificultate constitutivă a capitalismului: în momentul în care el s-ar fi limitat la o cercetare și promovare a bogăției fără reguli, s-ar fi transformat în cel mai mare dușman al său și
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
public. Mai mult, aș spune că este o artă compromisă în ochii acestuia. Și nu (doar) din cauza poeților colaboraționiști din regimul trecut, cum s-a spus. Ei, de fapt, n-au fost nici mulți și nici de primă mână. Explicația decadenței fără precedent a poeziei în ultimele decenii, practic a ieșirii ei de pe piață, constă în insuportabilul ei elitism din perioada modernă, în snobismul și disprețul.ei afișate, în poza poetului inspirat, care nu poate vorbi decât în enigme și abscondități
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și disprețuind concepția că oamenii pot fi conduși de o ideologie. El atrage atenția asupra faptului că simpla necesitate a regulilor impuse de lege și a amenințării cu pedepsirea indică faptul că societatea a atins deja un grad avansat de decadență. Oamenii sunt aceiași peste tot, a spus Lao Zi. Atunci când sunt fericiți și sănătoși, se tratează în mod natural între ei cu bunătate și respect. Atunci când sunt flămânzi și oprimați, devin în mod natural cruzi și nesupuși. Din moment ce majoritatea conducătorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
atribuiau unor statui virtuți neobișnuite. Forma aceasta de divinare apare în perioada de declin a practicilor mantice, când au fost inventate statui care, chipurile, ar fi putut da sfaturi. Fenomenul are o viață relativ scurtă și marchează un moment de decadență și patologie a practicii divinatorii în lumea antică greacă, când oricine și orice putea reprezenta un semn. 3.1.3. Divinația cleromantică Se bazează pe principiul tragerii la sorți, despre al cărei rezultat se susține că, oricare ar fi el
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
exploatarea sa economică poate genera o situație asemănătoare cu cea din Antichitatea greacă târzie. În acea vreme, practicile divinatorii căpătaseră proporții nebănuite (se ajunsese până acolo încât se credea că și statuile pot vorbi). Faptul era un semn clar al decadenței epocii de aur a artei divinatorii, de alunecare a fascinantelor credințe și practici în desuetudine și ridicol. Astfel, practicarea necontrolată, haotică, în chip experimental și cu scop comercial a divinației se îndepărtează extrem de mult de înțelesurile sale originare: simbolice și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
echilibra realul. Altfel, orice real ar deveni "halucinant", cum afirmă Marc Augé, un obiect de halucinație pentru indivizi și pentru grupuri. Prezența practicilor divinatorii în societate într-o varietate de forme și imagini poate fi cred unii un semn al "decadenței"329 sau al "ficționalizării realității". Efectul ar fi producerea artificială a unor identității individuale și colective. În ultimă instanță, "ficționalizarea realității" pe care o anunță Marc Augé nu poate fi pusă în întregime sub semnul unui "deficit simbolic". În general
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
rêves. Exercices d'ethno-fiction, ed. cit., p. 18. 329 Jeanne-Pierre Sironneau, în Figures de l'imaginaire religieux et dérive idéologique, ed. cit., insistă asupra ideilor lui Gilbert Durand privind mitologiile modernității. Multiplicarea și înflorirea "derivațiilor religioase" anunță o "mitologie a decadenței" specifică timpului nostru. 330 Vilfredo Pareto, Traité de sociologie générale, vol. I-II, Paris, Payot, 1933. 331 Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, traducere de Tatiana Mochi, București, Ed. Humanitas, 2000. Autorul constată că "orice acțiune posedă o dimensiune
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
grecilor a fost conservată pe suluri de papirus; e de remarcat faptul că pînă În secolul al III-lea al erei noastre se găseau În mod excepțional papiru suri În formă de codex. În secolul al IV-lea d.H., Începe decadența papi ru sului, care totuși, În proporții tot mai mici com parativ cu pergamentul, continuă să fie folosit pentru trans crierea operelor literare pînă În secolul al VII-lea. Papiru surile medievale sînt fragmentare, iar unele fragmente au rămas Încă
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
acel tip de scriere. Scrierea gotică, a cărei durată se Întinde din seco lul al XII-lea pînă În secolul al XIV-lea, admitea un mare număr de ligaturi și de abrevieri de orice tip. A fost o epocă de decadență pentru cultura clasică și codicele gotice au fost adeseori deformate prin inter polări. Umaniștii au privit cu dezgust acea scriere a „barbarilor“, iar scrie rea umanistică ce i-a urmat se poate defini ca minuscula carolingiană repusă În uz În
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
zidurile Vienei În 1683 de către coaliția austro-polonă Imperiul este obligat la defensivă. Apare În Europa Problema Orientală sau Chestiunea europeană. Austriecii tind să ia locul Imperiului Otoman. La sfârșitul secolului al XVII și Începutul sec. al XVIII lea se remarcă decadența Imperiului Otoman și a Poloniei și afirmarea Imperiului Habsburgic și Imperiului Rus. Contradicțiile dintre marile puteri și interesul unor state din Europa apuseană Împiedicau prăbușirea puterii otomane. Regimul politic al dominației otomane La Începutul secolului al XVII lea Imperiul Otoman
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
stilurile se numără în milenii). Antichitatea târzie și prima modernitate atestă că declinul unui ciclu are prea puțin de-a face cu acea maladie a melancoliei, cu plictisul, cu încetineala vieții, sugerate de poncifele noastre literare ("Sunt Imperiul la sfârșitul decadenței..." Este mai degrabă efectul unei supraproducții inflaționiste de spectacole, teorii, accesorii, cu o viteză de execuție tot mai mare și o circulație accelerată a semnelor (monetar, pictural, religios etc.). Atunci poate apărea o nevoie de liniște și reculegere. Sihăstrie, mănăstiri
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cel mai mult de o teorie generală a imaginilor, botezată mimetică, termen ce include și devastează în același timp "câmpul artistic" așa cum îl înțelegem noi. Chiar și în lumea elenistică, estetizantă la maxim, imaginea este înghițită de discurs, iar estetica decadenței ține tot de cuvânt. Prin tradiție, zeii greci locuiesc gura și disprețuiesc mâna. "Stăpânii adevărului" (Marcel Detienne) sunt cei care mânuiesc cuvintele. Pe bună dreptate arta retoricii, elocvență și gramatică, a mers timp de un mileniu la Atena să-și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu reprezintă decât un sub-caz, însă unul elocvent și, din păcate, viu. Constituirea unei teologii nu dă nicidecum seamă de superioritatea unei religii. Dimpotrivă, este foarte posibil, la fel ca în cazul „marilor civilizații“, să reprezinte mai degrabă semnul unei decadențe incipiente (ori galopante). Impunerea supremației în virtutea unor elemente care definesc unicitatea unei religii este abuzivă. A supraevalua anumite trăsături ori dimensiuni și a le ridica la nivel de unitate de măsură, pe o scară a valorilor părtinitor și subiectiv constituită
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
utopia liberală, cât și cu cea conservatoare. Astfel, ca și utopia liberală, cea socialist-comunistă consideră că egalitatea și libertatea vor fi accesibile existenței sociale în viitor, cu deosebirea că, având pretenția cunoașterii legilor istoriei, socialismul fixează acest viitor în punctul decadenței culturii capitaliste. În plus, "solidaritatea dintre socialism și ideea liberală în orientarea sa către un scop localizat în viitor este aplicabilă prin opoziția lor comună față de acceptarea și afirmarea imediată a ordinii existente, proprie conservatorismului"242. Pe de altă parte
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Goldoni în Memorii, Doctorul a fost totdeauna bolonez, Brighella și Arlechinul au fost totdeauna din Bergame, deci acestea sunt locurile din care histrionii și-au luat personajele comice numite cele patru măști ale Comediei italiene." Cum, în această perioadă de decadență, nu exista vreun scriitor destul de talentat pentru a compune piese, actorii aceștia, care voiau să reînvie comedia, "au avut îndrăzneala de a compune planuri, de a le împărți în acte și scene, și de a rosti, pe neașteptate, cuvintele, gândurile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cum să-i faci pe oameni să plângă, nu dă niciun precept exact despre cum să-i faci să râdă." Proiectul reformării teatrului, în spiritul Iluminismului, este strâns legat la Goldoni de dorința de a transforma societatea venețiană în plină decadență. 5. Drama romantică Moștenitori ai Iluminismului, Romanticii francezi sunt fascinați de poezia Europei de Nord. Teoreticienii dramei, Stendhal (1783-1842), în Racine și Shakespeare 66, a cărui primă parte datează din 1823, a doua din 1825, Hugo (1802-1885), în Prefața la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Domniile lui Charles VI, Charles VII, a nobilului François I, sunt probabil pentru noi bogate în tragedii naționale de un interes profund și durabil", declară el în Racine și Shakespeare. Musset în Lorenzaccio, Hugo în Ruy Blas, meditează amândoi asupra decadenței monarhiei, prin intermediul exemplului Florenței în epoca lui Alexandru de Medici, al Spaniei secolului al XVIII-lea. Prost impresionați de vidul politic pe care-l cunoaște Franța după 1830, ei se întreabă, în aceste două drame, cum va putea fi instaurată
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Alexandru este insuportabilă tuturor, dar că nimeni la Florența nu este cu adevărat hotărât să acționeze. De exemplu, el ne face să asistăm la conversația unui argintar cu un negustor de mătăsuri, la cea a unor burghezi ce deplâng decadența orașului. Tot în numele libertății artei, Stendhal, în Racine și Shakespeare, dorește apariția "tragediei în proză", care numai ea poate exprima adevărul sufletului uman. Dacă versul conferă frumusețe satirei, epigramei sau poemului liric, el devine, în teatru, unde nu este decât
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că este destinată mai mult lecturii decât reprezentării. Nevoind să rămână cu un eșec, citește numeroasele tratate de arhitectură pentru scenă 21, se apleacă asupra istoriei decorului. În Arta teatrului, el afirmă că istoria arhitecturii scenice este cea a unei decadențe. La origine, locul teatral era arhitectural și deschis. La greci, teatrul era din marmură, biserica servea drept decor în Evul Mediu, Commedia dell'arte își înălța stâlpii pentru scenă în piața publică sau le sprijinea de un palat, teatrul elisabetan
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]