1,183 matches
-
îl arunc înăuntru. Trebuie s-o fac, este de datoria mea, singurul lucru care îmi rămâne. Trebuie să te privesc ca și cum nu mi-ai aparține. Un electrod îți atinge grosolan un sfârc, îl desprind și îl așez cu mai multă decență. Mă uit la monitor: 54 de bătăi. Și mai puțin: 52. Îți ridic pleoapele, pupilele sunt inegale, cea din dreapta este complet dilatată, leziunea endocraniană se află în emisfera aceea. Trebuie să fii operată imediat, ca să poată respira creierul, masa deplasată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
uneia din acele enciclopedii care se cumpără în rate. Mizeria era bine confecționată, îngrijită, onorabilă. M-am uitat la femeia care venea spre mine cu tava în mână. Cufundată în decorul locuinței sale era mai puțin vioaie, era de o decență mizerabilă, asortată cu restul. Mi s-a părut deprimantă. Lângă brațul meu se afla o suprafață plană acoperită de bibelouri... Detest bibelourile, Angela, știi, ador camerele aproape goale, cu o veioză într-un colț, câteva cărți și nimic altceva. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am găsit. L-am înșfăcat și l-am zvârlit de perete. A plecat. M-am spălat din nou pe mâini. — Mănuși, am spus, deschizând degetele. Asistenta brunetă s-a străduit cât a putut să mi le pună cu o oarecare decență, dar îi tremurau mâinile. Tânărul cu halatul prea scurt rămăsese deoparte. Își pusese un halat lung și o mască. I-am aruncat o privire, avea o figură ciudată, trapezoidală. — Te-ai dezinfectat? — Da. Atunci vino să-mi dai o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de marfă își duc încărcătura spre est, iar înăuntru, părinții care nu se înțeleg niciodată sunt de acord că Anne și cu mine nu ar trebui să ne petrecem serile împreună, pe întuneric, și Otto, care încă mai crede în decența de altădată - am fost ofițer în armata germană în timpul primului război, îi va spune el bărbatului de la Grune Polizei, în timp ce bruta îndeasă lucrurile noastre de valoare în servietă -, mă ia deoparte și îmi vorbește despre calea plăcerilor și, din vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Dacă nu poți să închizi ochii, plângi tot timpul. De data asta nu mi-am mai cerut scuze. Eram prea nervos. Mă făcuse să îmi încalc legământul de tăcere. Pentru un bărbat ca mine, ultima urmă de onoare și de decență e să îi protejeze pe ceilalți de aceste orori. Madeleine nu a spus nimic despre film când s-a întors acasă, deși știu că se gândea la el. În zilele ce au urmat se învârti prin camerele cu tapet gălbui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
adevărul, așa cum îl știam amândoi. El era faimos. Când vorbea, oamenii îl ascultau. Fondase chiar și Muzeul Anne Frank. Acum ea era o instituție, dar și o legendă și o sfântă. Mâna îmi zbura pe pagină. Dreptate, scriam eu, și decență; conștiință și onoare; reputația unui bărbat, viața unui bărbat. Ceream măsuri. Uitându-mă acum înapoi, nu știu ce mă așteptam să facă Otto. Să angajeze oameni care să se plimbe în fața cinematografelor cu pancarte și să spună „nu confundați acest film cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
privirea. Îmi amintesc rușinea pe care am văzut-o pe chipul lui Abigail când am prins-o că se uita la numărul meu. Am strâns din dinți. Mă comportasem iresponsabil în sala de tribunal, dar nu îmi pierdusem tot simțul decenței. Spre deosebire de prietenul meu cu părul roșu, Gabor a trebuit să își împrospăteze memoria despre cine eram eu. Stătea și studia un dosar plin cu hârtii, în timp ce eu așteptam de partea cealaltă a biroului. Era tot acoperit cu instrumente proprii meseriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de taxi. Soțul care nu răspunde la telefon sau cel a cărui nevastă l-a părăsit numai pentru că-și dorește un copil, deși nu i-a spus și lui asta dinainte? I-am aruncat o privire furioasă Lisei, care avu decența să roșească. Văd că l-ai informat pe șoferul nostru în legătură cu viața mea personală. — Îmi pare rău. A trebuit să-i explic ce făceam ca să-l conving că nu e nimic ilegal. —Lisa, nu trebuia să-i explici nimic. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe Egon, deși Hilda m-a privit în chip fermecător, în mica încăpere despărțită de atelier printr-un perete de scânduri acoperit cu un panou decorativ. Conștient că săvârșesc o faptă de nemernic, o posedai automat, trecând cu grabă și decență, peste puntea unui trup de moartă. - Rămâi, zise Hilda neliniștită, când o lăsai ca o zdreanță fără preț pe locul josniciei mele. Rămâi să-ți spun tot adevărul. Când Egon a înțeles că nu mă vrei, te-a împins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
din literatura franceză Îl Îndepărtară de Paris și Îl convinseră să se stabilească În Anglia. Flaubert, Maupassant, Daudet și ceilalți - toți aveau aventuri și amante și frecventau bordelurile, distrugându-și În felul acesta sănătatea și Împingând tot mai departe limitele decenței În scrierile lor. Când Înțelegeau că nu avea nici un interes carnal față de femei, uneori trăgeau concluzia că Îi plac bărbații sau băieții, ceea ce lui Henry i se păru Încă și mai jignitor. Ideea că puteai fi celibatar și, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
picturile și sculpturile maeștrilor italieni, străduindu-se să Îi educe gusturile, care rămâneau uneori Încăpățânat provinciale, dar pe care și le apăra cu mult spirit. Recunoștea, de pildă, că avea dificultăți În a aprecia nudul. — Îți insultă conceptul american de decență? o Întrebă el. — Nu, nu mă insultă. Vreau să cred că nu sunt vreo pudică. Dar nu m-am familiarizat suficient cu formele trupului uman neacoperit pentru a-mi da seama când reprezentările lui sunt reușite și când nu. — Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
După moarte! Ce gând morbid. — Și nu doar că le-ar putea citi, ci le-ar putea publica și scoate bani de pe urma lor. Așa merg lucrurile În această epocă a noastră Îngrozitoare, americanizată. Nu mai există intimitate, nu mai există decență. Jurnaliștii, reporterii, biografii sunt niște paraziți, niște lăcuste care devorează orice frunzuliță. Arta pe care o creăm... eforturile noastre... de a da naștere unor lumi imaginare... nu-i mișcă. Nu-i interesează decât faptele triviale. Mi se pare că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
inclusiv relația ei actuală cu Irving, erau bine cunoscute celor care aparțineau lumii ei, dar Ellen Terry nu făcuse niciodată greșeala pe care o făcea Wilde, de a Încuraja scandalul. Dimpotrivă, se comporta cu o discreție admirabilă și cu o decență exterioară impecabilă, iar Henry, care credea din ce În ce mai cu tărie că numai un sistem elegant și inventiv de minciuni sociale benigne apăra civilizația de la distrugerea cu care o amenințau patimile omenești, o respecta pentru aceasta. Uitase, iertase sau poate nu aflase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
continuat molcom Shu T’ung, Înmâloșata-mi istorioară a ajuns la memorabila noapte dân 14 octombrie. Îmi Îngădui să o consider memorabilă, pentru că burdihanul meu prost crescut și Învechit nu a știut să aprecieze porțiile duble de terci care erau Însăși decența și singurele merinde de pe masa lui Nemirovsky. Proiectasem cu inocență: a) să iau cina la Nemirovsky acasă; b) să-mi arăt, la Cinematograful Unșpe, dezaprobarea față de trei filme muzicale care, după spusele lui Nemirovsky, nu o satisfăcuseră pe Madame Hsin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
înfige în viscere îi doboară pe ceilalți. Spaima de ce vor face ei. Elena e îngrozită de nenorocirea iminentă, de cum va fi nevoită să procedeze. Prevede cu oroare ritul funebru, condoleantele, parastasul. Și-apoi o viață în care să suporte cu decență pierderea. Asta e problema, decența. Cînd am pierdut pe cineva drag, ceilalți se feresc să se mai apropie de noi. E un vid care ne sperie. Trupul din pat e cuprins de convulsii. Echipa de gardă se agită. Trupul fierbe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe ceilalți. Spaima de ce vor face ei. Elena e îngrozită de nenorocirea iminentă, de cum va fi nevoită să procedeze. Prevede cu oroare ritul funebru, condoleantele, parastasul. Și-apoi o viață în care să suporte cu decență pierderea. Asta e problema, decența. Cînd am pierdut pe cineva drag, ceilalți se feresc să se mai apropie de noi. E un vid care ne sperie. Trupul din pat e cuprins de convulsii. Echipa de gardă se agită. Trupul fierbe dar peste mine trec valuri
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
că eram destul de bătrână să-i fiu mamă. Ei, ceva pe-aproape. Dar el venise în casă cu sora mea și lăsase de înțeles că era prietenul ei. Oare nu avea nici un pic de respect? Nu avea nici un strop de decență? Însă eu greșisem. L-am privit pe Adam. Preț de un minut ne-am fixat unul pe celălalt. Mi-am dat seama că murea de rușine. Clar știa că dăduse cu bâta-n baltă. Părea așa de tânăr și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai nou guvernul vrea să-l interzică, căci face rău la soție. Iată ce scrie, În această direcție, Sex-press: „De ești castrat de tînăr, poți trăi mai mult cu 10-15 ani”. Cam cît Lucian Cornescu, de exemplu, care a avut decența să-și răsfire de curînd teancul de dolari pe birou În fața și jindul reporterilor, alăturîndu-se prin gestică lui Bulă care, Într-o mai veche legendă, scotea ceva asemănător ca grosime dar nu la fel de verde, apoi dădea cu teancu-n masă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
făceau să se izoleze într-o plăcută oboseală și așteptare și să se afunde în cărți ce îi spuneau multe, dar nu-i spuneau totul. Mult mai târziu a fost tentat să spună, la fel ca doctorul Krokowski, că teama, decența, dezgustul izvorâte din rușine și o înspăimântătoare nevoie de puritate înăbușă iubirea, o țintuiesc în sfere întunecate și nu îngăduie decât în parte acestor revendicări confuze să pătrundă în conștiință și să se manifeste; și că imperativul iubirii nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
schimonosită o zărise la fereastra dormitorului lui când sosise în ziua precedentă - ședea în capul oaselor în pat, ținând strâns cu mâinile păturile, cu dinții încleștai de durere. Deschise ochii când intră Phoebe și își trase așternutul până la bărbie, ca și cum decența îl îndemna să-și ascundă pijamaua pătată cu ou. Cine ești? spuse el. — Mă cheamă Phoebe, răspunse ea. Sunt o prietenă a fiului dumneavoastră. Mortimer pufni, indignat. Și sunt asistentă medicală. V-am auzit din camera mea și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ea înainte de a porni. O făcusem pentru a-mi mântui conștiința, fiindcă păruse brusc atât de vulnerabilă când am părăsit-o: se îmbrăcase cu cele mai elegante haine de serviciu, așa cum fac oamenii când îi cuprinde acel ciudat sentiment de decență care insistă ca dacă tot sunt condamnați măcar să fie îmbrăcați cum se cuvine. (Dar probabil că asta le dă un fel de putere.) Oricum, dacă eram alături de ea, n-ar fi contat cine știe ce. Asta încercam să mă conving când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
A zis că o femeie care „arăta evident a străină“ Încearcă să intre cu forța Într-o casă. Nu știu dacă nu m-a confundat cu o nazistă sau cu un refugiat vagabond. Poliția s-a comportat cu destul de multă decență. Crezi că arăt ca o străină? Căuta o cheie, dar Își ridică fruntea cînd puse Întrebarea. Helen Îi privi fața, apoi se uită În altă parte. — Presupun că din cauza tenului tău oacheș. — Da, și eu cred asta. Acum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să o stăpînească întru totul. Atunci principii au obținut numirea Episcopilor, deci, fără vreo îndoială, influența maximă în alegerile episcopale; dar o astfel de influență a fost legalizată în forma unei protecții; a fost folosită cu precauție și cu o decență exterioară, a fost decorată cu tot bunul gust diplomatic posibil. Între timp schisma devenea din ce în ce mai ireparabilă: și cine va putea să salveze Biserica? Cine va salva lumea? Cine va salva tronurile care se osteneau să-și pregătească cele mai mari
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
știe, poate era fertil. Doamna Hollinger Împarte patul cu secretarul, partenerul ei În niște jocuri bizare care implică o pereche de pantofi. Nepoata lor Își bagă-n venă, la baie. Gospodărie serioasă. Mai pe șleau, În casa Hollinger nu domnea decența ireproșabilă. — Nu domnește ea În toată Estrella de Mar, și nici altundeva. Eu n-aș suporta să Înceapă unii să răscolească prin rufele mele murdare. — Paula, eu nu făceam judecăți morale. Așa, nici nu-i greu să te gîndești la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
acolo. Am sentimentul că pentru tata amintirea suburbiei trebuie să fi reprezentat (În raport cu noutatea deplină pe care i-o oferea această experiență) ceva În genul bine-cunoscutei camaraderii din tranșee, sentimentul consolator că sînt cu toții În aceeași barcă, suferind toți cu decență de aceeași jenă financiară, avînd aceleași speranțe vagi și supunându-se acelorași coduri, acceptate cu multă discreție. În Devon lucrurile erau mult prea clare, mult prea apropiate de sisteme de valori injuste care, la rândul lor, erau prea apropiate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]