1,598 matches
-
aplicarea deciziei, termenele de aplicare, executantul, subdiviziunile organizatorice implicate în aplicare etc. Aceste cerințe de raționalitate se urmăresc a fi respectate în toate procesele decizionale, dar aceasta nu înseamnă că întotdeauna ele se respectă. Orice proces decizional are următoarele componente: decidentul, mulțimea variantelor decizionale, mulțimea criteriilor decizionale, mediul ambiant, mulțimea consecințelor și obiectivele decizionale. Decidentul este reprezentat de individul sau mulțimea de indivizi care urmează să aleagă varianta cea mai avantajoasă din mai multe posibile. Acesta trebuie să îndeplinească următoarele criterii
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
responsabilă a subordonaților în toate acțiunile. Mulțimea variantelor decizionale poate fi finită sau infinită și constă în ansamblul alternativelor posibile pentru realizarea unui obiectiv. Mulțimea criteriilor de decizie sau de apreciere a variantelor este reprezentată de punctele de vedere ale decidentului, cu ajutorul cărora acesta izolează aspecte ale realității sociale în cadrul procesului decizional. Mulțimea consecințelor , ca element al procesului decizional, cuprinde ansamblul rezultatelor potențiale ce s-ar obține potrivit fiecărui criteriu decizional și fiecărei stări a condițiilor obiective, prin aplicarea variantelor
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
de fundamentare și elaborare a deciziilor, procesul decizional cuprinde următoarele etape (fig 11) : - identificarea și definirea problemei; - stabilirea criteriilor și obiectivelor decizionale; - stabilirea variantelor decizionale posibile; - alegerea variantei optime; - aplicarea variantei optime; - evaluarea rezultatelor. 1. Identificarea și definirea problemei. Rolul decidentului în această etapă constă în a identifica o problemă decizională și a o diferenția de una nedecizională . Sesizarea unei situații decizionale constă în operația de constatare a mai multor căi de acțiune pentru realizarea unui obiectiv. Pe baza unei identificări
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
unui obiectiv. Pe baza unei identificări și definiri corecte a problemei decizionale se va stabili în continuare cine va elabora decizia și cine o va implementa. 2. Stabilirea criteriilor și obiectivelor decizionale. Criteriile de decizie sunt puncte de vedere ale decidentului cu ajutorul cărora relevă aspecte ale realității. Criteriile de decizie se caracterizează prin mai multe niveluri corespunzătoare, acestea reprezentând tot atâtea obiective posibile. Deci, obiectivul unui proces decizional, din punctul de vedere al unui criteriu, este nivelul propus a fi realizat
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
corespunzătoare, acestea reprezentând tot atâtea obiective posibile. Deci, obiectivul unui proces decizional, din punctul de vedere al unui criteriu, este nivelul propus a fi realizat pentru acel criteriu. 3. Determinarea variantelor decizionale posibile. Prin identificarea problemei decizionale, în cadrul primei etape, decidentul constată existența mai multor variante. Aceste variante sunt cercetate în amănunt în această etapă prin inventarierea alternativelor posibile de realizare a obiectivelor decizionale. Această inventariere se poate face, în funcție de gradul de participare a decidentului, prin două căi: - inventarierea
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
decizionale, în cadrul primei etape, decidentul constată existența mai multor variante. Aceste variante sunt cercetate în amănunt în această etapă prin inventarierea alternativelor posibile de realizare a obiectivelor decizionale. Această inventariere se poate face, în funcție de gradul de participare a decidentului, prin două căi: - inventarierea pasivă , când decidentului i se prezintă variantele fără ca el să depună vreun efort în acest sens; - inventarierea activă , când însuși decidentul stabilește variantele posibile prin diferite metode. 4. Alegerea variantei optime. Această etapă este cunoscută în
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
a obiectivelor decizionale. Această inventariere se poate face, în funcție de gradul de participare a decidentului, prin două căi: - inventarierea pasivă , când decidentului i se prezintă variantele fără ca el să depună vreun efort în acest sens; - inventarierea activă , când însuși decidentul stabilește variantele posibile prin diferite metode. 4. Alegerea variantei optime. Această etapă este cunoscută în literatura de specialitate și sub denumirea de „decizie propriu-zisă “deoarece în cadrul ei are loc de fapt alegerea din mai multe căi de acțiune a uneia
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
care corespunde cel mai bine criteriilor utilizate. 5. Aplicarea variantei optime. După ce a fost aleasă linia de acțiune, urmează redactarea, transmiterea și aplicarea acesteia. În cadrul acestei etape un rol deosebit revine decidentului în ceea ce privește motivarea și transmiterea deciziei luate. Cu cât decidentul reușește mai mult să motiveze din punct de vedere al eficacității deciziei luate, cu atât realizarea acesteia de către subiectul condus se desfășoară în condiții mai bune. 6. Evaluarea rezultatelor. Procesul decizional se încheie cu compararea rezultatelor obținute cu obiectivele propuse
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92270]
-
modul oficial. Este, deci limpede, că trebuie date legi privitoare la educație și că aceste legi trebuie date oficial...” Poate, am mai adăuga noi, doar ca și legile deja existente să fie respectate în spiritul și litera lor de către toți decidenții din educație, de la guvern, care să atribuie educației prin proiectul de buget cei 6% minim din PIB (!), până la administrația publică locală, responsabilă cu asigurarea funcționării școlilor și, evident, la directori care să pună în practică politicile specifice! Jacques Delors în
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
să faci”, „a ști să decizi”) și una decizională („drept de a decide”). Competențele profesionale se dobândec prin educație și se certifică prin atestări (diplome, certificate etc). Competența decizională este autoritatea formală ce reprezintă principalul instrument de conducere de care decidentul se poate servi pentru a-și putea Îndeplini Îndatoririle. Succesul managerului depinde de prestigiul și simpatia de care se bucură În fața subalternilor. Acest prestigiu se formează prin competențe și ținută morală. Misiunea mea ca manager este de a oferi copiilor
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
deciziilor luate în cadrul acesteia. Decizia de management reprezintă procesul de alegere a unei căi de acțiune, din mai multe posibile, în vederea realizării unor obiective, a cărei aplicare influențează activitatea și / sau comportamentul a cel puțin unei alte persoane decât decidentul. În general decizia de management trebuie să îndeplinească următoarele cerințe de raționalitate: - Să fie fundamentală științific, adică să fie luată în conformitate cu realitățile din cadrul organizației, pe baza unui instrumentar științific, care să înlăture practicismul, improvizația, rutina, voluntarismul; - Să fie împuternicită, în
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
aplicarea deciziei, termenele de aplicare, executantul, subdiviziunile organizatorice implicate în aplicare etc. Aceste cerințe de raționalitate se urmăresc a fi respectate în toate procesele decizionale, dar aceasta nu înseamnă că întotdeauna ele se respectă. Orice proces decizional are următoarele componente: decidentul, mulțimea variantelor decizionale, mulțimea criteriilor decizionale, mediul ambiant, mulțimea consecințelor și obiectivele decizionale. Decidentul este reprezentat de individul sau mulțimea de indivizi care urmează să aleagă varianta cea mai avantajoasă din mai multe posibile. Acesta trebuie să îndeplinească următoarele criterii
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
responsabilă a subordonaților în toate acțiunile. Mulțimea variantelor decizionale poate fi finită sau infinită și constă în ansamblul alternativelor posibile pentru realizarea unui obiectiv. Mulțimea criteriilor de decizie sau de apreciere a variantelor este reprezentată de punctele de vedere ale decidentului, cu ajutorul cărora acesta izolează aspecte ale realității sociale în cadrul procesului decizional. Mulțimea consecințelor , ca element al procesului decizional, cuprinde ansamblul rezultatelor potențiale ce s-ar obține potrivit fiecărui criteriu decizional și fiecărei stări a condițiilor obiective, prin aplicarea variantelor
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
de fundamentare și elaborare a deciziilor, procesul decizional cuprinde următoarele etape (fig 11) : - identificarea și definirea problemei; - stabilirea criteriilor și obiectivelor decizionale; - stabilirea variantelor decizionale posibile; - alegerea variantei optime; - aplicarea variantei optime; - evaluarea rezultatelor. 1. Identificarea și definirea problemei. Rolul decidentului în această etapă constă în a identifica o problemă decizională și a o diferenția de una nedecizională . Sesizarea unei situații decizionale constă în operația de constatare a mai multor căi de acțiune pentru realizarea unui obiectiv. Pe baza unei identificări
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
unui obiectiv. Pe baza unei identificări și definiri corecte a problemei decizionale se va stabili în continuare cine va elabora decizia și cine o va implementa. 2. Stabilirea criteriilor și obiectivelor decizionale. Criteriile de decizie sunt puncte de vedere ale decidentului cu ajutorul cărora relevă aspecte ale realității. Criteriile de decizie se caracterizează prin mai multe niveluri corespunzătoare, acestea reprezentând tot atâtea obiective posibile. Deci, obiectivul unui proces decizional, din punctul de vedere al unui criteriu, este nivelul propus a fi realizat
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
corespunzătoare, acestea reprezentând tot atâtea obiective posibile. Deci, obiectivul unui proces decizional, din punctul de vedere al unui criteriu, este nivelul propus a fi realizat pentru acel criteriu. 3. Determinarea variantelor decizionale posibile. Prin identificarea problemei decizionale, în cadrul primei etape, decidentul constată existența mai multor variante. Aceste variante sunt cercetate în amănunt în această etapă prin inventarierea alternativelor posibile de realizare a obiectivelor decizionale. Această inventariere se poate face, în funcție de gradul de participare a decidentului, prin două căi: - inventarierea
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
decizionale, în cadrul primei etape, decidentul constată existența mai multor variante. Aceste variante sunt cercetate în amănunt în această etapă prin inventarierea alternativelor posibile de realizare a obiectivelor decizionale. Această inventariere se poate face, în funcție de gradul de participare a decidentului, prin două căi: - inventarierea pasivă , când decidentului i se prezintă variantele fără ca el să depună vreun efort în acest sens; - inventarierea activă , când însuși decidentul stabilește variantele posibile prin diferite metode. 4. Alegerea variantei optime. Această etapă este cunoscută în
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
a obiectivelor decizionale. Această inventariere se poate face, în funcție de gradul de participare a decidentului, prin două căi: - inventarierea pasivă , când decidentului i se prezintă variantele fără ca el să depună vreun efort în acest sens; - inventarierea activă , când însuși decidentul stabilește variantele posibile prin diferite metode. 4. Alegerea variantei optime. Această etapă este cunoscută în literatura de specialitate și sub denumirea de „decizie propriu-zisă “deoarece în cadrul ei are loc de fapt alegerea din mai multe căi de acțiune a uneia
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
care corespunde cel mai bine criteriilor utilizate. 5. Aplicarea variantei optime. După ce a fost aleasă linia de acțiune, urmează redactarea, transmiterea și aplicarea acesteia. În cadrul acestei etape un rol deosebit revine decidentului în ceea ce privește motivarea și transmiterea deciziei luate. Cu cât decidentul reușește mai mult să motiveze din punct de vedere al eficacității deciziei luate, cu atât realizarea acesteia de către subiectul condus se desfășoară în condiții mai bune. 6. Evaluarea rezultatelor. Procesul decizional se încheie cu compararea rezultatelor obținute cu obiectivele propuse
PARTICULARITĂŢI ALE STILULUI MANAGERIAL ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE PREUNIVERSITARE by GABRIELA VÎLCU () [Corola-publishinghouse/Science/1809_a_92279]
-
își descoperă fragilitatea în fața unei politici ruse care folosește neînțelegerile pentru a-și stabili hegemonia."23 Desigur, neînțelegerile intraetnice românești, răul dinlăuntru, în diagnosticul eminescian. IV. "Cestiunea Orientului" Vremelnic, între 1856 1878, în urma Tratatului de la Paris din 18 martie 1856, decidenții europeni au făcut o mică reparație Moldovei, județele sudice ale noii Basarabii retrecând sub jurisdicția patriei de drept. E o ironie a istoriei că tocmai partea sudică, numită Basarabia, a fost retrocedată. Dar numai și pentru atât Moscova a pretins
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
București în timpul refugiului guvernului și regelui la Iași), adversarii săi provocându-i scoaterea din învățământul universitar și arestarea la 10 mai 1919, fără ca să i se poată aduce probe pentru a fi judecat și condamnat. Prima întrebare adresată de Stere decidenților politici, încă de la izbucnirea Primului Război Mondial, a fost: ce se va întâmpla dacă Rusia va fi câștigătoare la sfârșitul războiului? Un răspuns dă el însuși în cuvântarea din Cameră, în decembrie 1915. Va însemna anexarea Galiției, a Constantinopolului și Strâmtorilor, Marea Neagră
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Era testul în fața națiunii. Pentru a nu se prăbuși odată cu țar, ar fi trebuit să se lupte din nou cu "ocrotiții" Elenei Ceaușescu, fidelii internaționaliști ai Moscovei, aflați pe cai mari și în cultură, precum Gogu Rădulescu și Z. Ornea, decidenți în materie de spiritualitate și de moștenire culturală, sensibili la "protestele" împotriva publicisticii eminesciene, atât dinspre Moscova, cât și dinspre un Moses Rosen. Și Ceaușescu a cedat și de astă dată, neînțelegând că tomul X simboliza destinul României împreună cu acela
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
binefacerile istorice ale hotarelor istorice (II) tendințele prezentului Disputa stearpă în legătură cu ștergerea hotarelor dintre țările cu un sistem politic și o economie compatibile nu constituie decât fie o diversiune menită să vă adoarmă ingeniozitatea, fie chiar o cecitate criminală a decidenților. Hotarele istorice au fost și vor rămâne de neînlocuit, atâta vreme cât vor mai exista ingeniozitate și războaie pe Terra și în atmosfera ei! În Protocolul Secret, 176 + 12, semnat/nesemnat, alături de alți 187 șefi de stat și/sau de guvern, și
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
cu riscurile și cu exigențele lor. 4.5.5. Strategii spațiale ierarhizate În noul management, strategiile firmelor trebuie să se schimbe într-o lume deschisă dar compartimentată, în care asperitățile de pe teren fac teoriile dificil aplicabile, o lume în care decidenții nu domină mediul cu care sunt confruntați, ei nu domină nici organizațiile pe care le conduc. Aceste "strategii emergente" sunt tocmai aceste luări de decizii ce se elaborează în plină acțiune, în funcție de reușite și eșecuri, ce se îndepărtează de proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
economice, tehnologice și sociale, problemele actuale seamănă izbitor cu cele din anii 1930. Din păcate, nu ne folosim de cunoștințele pe care le avem, rămînem antikeynesieni crispați cu orice preț, am uitat învățăturile istoriei și concluziile analizei economice, mai ales decidenții au uitat, servindu-ne un meniu plin de prejudecăți politice și ideologice. Același Keynes spunea că "momentul pentru austeritate e perioada de avînt înfloritor, nu cea de scădere economică". Acum e momentul ca statele să cheltuiască, pînă cînd sectorul privat
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]