851 matches
-
sine, către ființarea determinată, sensul de transcendent, dat fiind faptul că sensul în cauză aparține chiar aspectului alethic, după cum a scos la iveală deja reducția. De aceea transcendența pare a domina orice relație, de la aceea cu sine se pretinde o dedublare a celui care relaționează cu sine, așa cum se întâmplă prin survenirea viitorului în sens de moarte a mea -, până la relația cu un lucru (ființare-simplu-prezentă, constituită obiectual). Totuși, ea nu ar fi posibilă fără relația cu sine a ființării conștiente, așadar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asistăm la o criză a cuplului, numai că această criză nu este provocată de rutina care, de obicei, face dintr-un cuplu erotic unul administrativ. Altele sînt cauzele care îi tîrăsc spre derizoriu; pierzîndu-și identitatea ca afect al unei continue dedublări și mistificări a propriei persoane cele două personaje Mina și Ilie ajung să fie nimeni, își puteau închipui că sînt oricine. În mod firesc, această falsificare contaminează și realitatea înconjurătoare imediată sau îndepărtată. Astfel e cu putință apariția "calului verde
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
grijii față de destinele colective. Comprehensiunea se află aici în dificila situație de a delimita ceea ce exprimă în mod real conștiința actorului istoric de distorsiunea operată la nivelul comunicării acestei conștiințe celor din jur. Problema nu este însă numai a unei dedublări conștiente între integritate și modul de prezentare a ei lumii. Distorsiunea poate fi și inconștientă. Teama de a pierde coroana sau de a pierde din venituri poate să influențeze și modul în care situația generată este percepută și estimată. În
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ne vorbește, pe pielea lui, de cenzura noastră, cea de toate zilele, de formele insinuării, ca și de unele strategii de evitare a acesteia. Laurențiu Șoitu, tot Într-un registru mediatic, ne amintește despre temerile, renunțările la opinie, autoabandonările și dedublările omului de presă. Liviu Chelcea și Puiu Lățea interoghează modul de consum, statornicit În comunism, radiografiind (printr-un studiu de caz) modul de structurare a „culturii” penuriei prin practici speciale de aprovizionare și supraviețuire (micul trafic de frontieră, turismul economic
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Dacă de la Lumini înainte s-a decretat că omul ajuns la maturitatea vîrstei sale istorice are dreptul (sau datoria) să-și dea singur temeiurile și principiile, încercările de autofundare nu încetează totuși să lase un rest ireductibil, să stabilească programatice dedublări, precum cele dintre natura și suveranitatea umană sau dintre natură și lege, care fac cu putință reflecția, dar nu și temeiul. Fantomatică, posibilitatea temeiului e căutată cînd într-un termen, cînd în altul, ca într-un joc nesfîrșit și epuizant
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ne vorbea despre barca ce străbătea un oraș mare, inundat, și acosta la zidul unei clădiri... Am tresărit încercând să înțelegem unde eram. Aici? Acolo? În urechile noastre se stingea șoapta valurilor. Nu, nu era pentru prima oară că remarcam dedublarea aceea în viața noastră. Să trăiești lângă bunica însemna deja să te simți altundeva. Ea traversa curtea fără să se așeze vreodată pe banca băbuțelor, instituție fără de care o curte rusească este de neînchipuit. Asta nu o împiedica să le
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tuturor manifestărilor magiei „primitive” stă ideea că lumea este „Însuflețită”. Astfel, Tylor susține că, pornind de la experiența visului, acești oameni ar fi descoperit posibilitatea ca din ei „ceva” să poată avea o existență independentă. De aici, ei ar fi dedus dedublarea ființei Între apariția concretă, materială și un altceva imaterial - sufletul (anima). Pasul următor a fost să se considere că acest anima poate avea o activitate independentă și să se creadă că fenomenele naturii se datorează acțiunii acestei puteri, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
zonă medie între pasivitate și exaltare, între blazare și indignare. În acest sens înțelegea Bergson "anestezia inimii"64, întrucât comicul "se adresează inteligenței pure"65. Vigilența cerebrală, luciditatea însoțește această distanțare comică pe care Adrian Marino o asociază "autoreflectării prin dedublare"66, intuind că ridicolul lumii exterioare este surprins numai după ce conștiința comică se descoperă pe sine într-o postură ridicolă, prin contemplarea unui alter ego care impune autocritica, autoparodia și autoridiculizarea, ca manifestări ale comicului în stare pură. Tehnica autoreflexivă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar trebui să spui asta... Când ți-a fost fetița bolnavă, Mitică ți-a ținut locul și ți-a făcut și lucrările de la cealaltă slujbă!49 Se observă deja cum, în mod surprinzător, eroul camilpetrescian se îndepărtează printr-o stranie dedublare de modelul caragialian, evoluând spre statutul de "om" cu preocupări, ambiții și sentimente autentice. Schematismul, artificialitatea, construcția de marionetă sunt depășite aici prin configurarea dimensiunii interioare. Farsele, vorbele de duh, veselia contagioasă, disimularea, optimismul inconștienței, iresponsabilitatea, lăudăroșenia puerilă, desfiderea autorității
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ca hrană cotidiană"137, zic despre tatăl lui Ismail că își ține fiul încarcerat într-un borcan din podul casei "pentru a-l feri de pișcăturile albinelor și de corupția moravurilor noastre electorale"138. Deși nu este străin de procedeul dedublării instanțelor la polul emițătorului, stilul caragialian introduce, însă, întotdeauna, o supapă care dezamorsează raportul tensionat dintre poziția locutorului și a enunțiatorului și dezambiguizează perspectiva auctorială. Grăitoare, în acest sens, este explicitarea sintagmei "om cu noroc", desfășurată pe parcursul schiței cu acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
probabil, mai mult decât pe un in-divid obișnuit, care-și găsește mereu justificări, circumstanțe ș.a.m.d. Sorin are rigoarea intelectualului de rasă care nu-l putea apăra de sine însuși prea multă vreme. Dimpotrivă. Vladimir Tismăneanu vorbește chiar de dedublarea lui Sorin: Cred că ieșind din această stare de dedublare în care a trăit reiese clar că e vorba de dedublare d-l Antohi va putea să-și găsească în sine un drum care să nu mai fie unul chinuit
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
găsește mereu justificări, circumstanțe ș.a.m.d. Sorin are rigoarea intelectualului de rasă care nu-l putea apăra de sine însuși prea multă vreme. Dimpotrivă. Vladimir Tismăneanu vorbește chiar de dedublarea lui Sorin: Cred că ieșind din această stare de dedublare în care a trăit reiese clar că e vorba de dedublare d-l Antohi va putea să-și găsească în sine un drum care să nu mai fie unul chinuit și traumatic." (s.n., în "Ziarul de Iași", 23.10.06
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de rasă care nu-l putea apăra de sine însuși prea multă vreme. Dimpotrivă. Vladimir Tismăneanu vorbește chiar de dedublarea lui Sorin: Cred că ieșind din această stare de dedublare în care a trăit reiese clar că e vorba de dedublare d-l Antohi va putea să-și găsească în sine un drum care să nu mai fie unul chinuit și traumatic." (s.n., în "Ziarul de Iași", 23.10.06) Liviu Antonesei: Fără îndoială că este un fel de dedublare! Nu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de dedublare d-l Antohi va putea să-și găsească în sine un drum care să nu mai fie unul chinuit și traumatic." (s.n., în "Ziarul de Iași", 23.10.06) Liviu Antonesei: Fără îndoială că este un fel de dedublare! Nu știu dacă structurală ori deprinsă în timp, din cauza acelei vinovății resimțite de foarte tânăr din pricina relației cu Securitatea. Oricum, este o personalitate foarte complicată, pentru analiza căreia sunt necesare instrumente mult mai elaborate decât avem noi la dispoziție într-
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
la cele menționate anterior, înseamnă că durerea nu este de cauză coronariană sau este instalat infarctul de miocard; * semne de acompaniament: transpirații, anxietate marcată (senzația morții iminente), dispnee inspiratorie, tahicardie, creșterea TA, senzație de constricție toracică, etc. Ascultația cordului decelează dedublarea paradoxală a zgomotului II, apariția zgomotelor III și IV și suflu sistolic. Palpitațiile, amețelile, fatigabilitatea nu sunt caracteristice durerii anginoase. * Durerea în infarctul miocardic localizare frecvent precordial, cu sediul asemănător anginei pectorale și iradiere caracteristică; intensitate atroce, șocogenă; durată peste
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
sensibilitate, arta de a imita totul, sau, ceea ce este același lucru, o aptitudine egală pentru tot felul de caractere și de roluri." Privindu-se jucând, comediantul este o ființă dublă, care trebuie să se străduiască să-i ascundă spectatorului această dedublare 41. Un abis îl desparte de personajul său. Diderot o ia ca exemplu pe D-ra Clairon, căreia i-a observat timp îndelungat jocul, pentru a-și sprijini argumentația. "Ce joc mai perfect decât cel al lui Clairon? Totuși urmăriți-o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
își va păstra întreaga-i forță pentru ca s-o îndrepte acolo unde este mai multă nevoie de ea în reproducerea vieții interioare a personajului pe care îl reprezintă." Ca și Diderot în Paradoxul despre comediant, Stanislavski așteaptă din partea actorului o dedublare constantă. În timp ce Diderot cere ca el să joace emoția, dar să nu o simtă, Stanislavski îi cere să o simtă fără a înceta să o stăpânească. Deja, când a apărut în Rusia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, traducerea Paradoxului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asupra lucrării, dezvoltarea anumitor puncte, nuanțarea altora. De-abia în 1830 va apărea versiunea definitivă. 40 Primul citat este extras din Zaïre (IV, 2) de Voltaire, al doilea din Ifigenia (II, 2) lui Racine. 41 Brecht va pleca de la această dedublare în joc pentru a-și elabora teoria "distanțării", cerându-i comediantului să o facă net perceptibilă. 42 Zeuxis, pictor grec din a doua jumătate a secolului al V-lea î.H., este celebru prin realismul său. Din nefericire, niciuna din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a valorilor morale, prin repetiție, însă, / valorile se înjumătățesc”; Profesorul tăia cu cuțitul bucata / din farfurie, șervetul îi stătea strâmb, / am vrut să i-l îndrept”. Genericul profesor are păreri despre toate stările lumii, vorbește despre război, plictis, banalitate, libertate. Dedublarea eului poetic este fertilă, reprezentând tocmai scrierea poeziei înseși. Poemele din Viață de profesor (2002) reflectă alte stări lăuntrice, într-un stil sec și aducând în prim-plan actul scrierii - „Haosul și noaptea n-au un cărăbuș, / cum din moarte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
atriul drept se contractă primul, iar ventriculul drept se contractă mai târziu decât cel stâng, dar ejecția începe mai devreme datorită post-sarcinii mai mici și durează mai mult în inspir. Asincronismul contracției ventriculare (stânga-dreapta) este decelabil la copil și adolescent (dedublarea zgomotului II). In ansamblu se oferă mai mult timp ventriculului drept să expulzeze sângele, deoarece forța sa de contracție nu este la fel de mare ca a celui stâng. Astfel, valva tricuspidă se închide mai târziu decât mitrala, valva pulmonară se deschide
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
față de proiect și faptă, tot ce se pierde în vederea realizării sciziunii eului și a dublei priviri este recuperat aici pentru a se obține crisparea proprie prostiei. Cel prost nu poate spune niciodată „sunt prost“, pentru că atunci ar apărea instantaneu acea dedublare și acel tip de reflexivitate care sunt străine de prostie. Cel prost nu cunoaște oboseala, lehamitea și sațul, cântărirea lucrurilor și tentația renunțării. Instalat în proiect, el nu are simțul relativității, pentru că nu poate compara. Cel prost cade în proiectul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
iubit pe nimeni, nu suntem decât eul gol care se revelă în frică. Când nimeni nu ne iubește, nu apucăm să avem un chip și avem doar chipul nimănui. Suntem, fără ca propriu-zis să fim. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă expresia sensibilă în mângâiere. Din clipa în care parcurg conturul altui trup, eu îl iau pe acesta în posesie și totodată îmi livrez trupul în mângâierea mea. Dar bucuria pe care o resimt
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mângâierea lui mi-o conferă și îmi dă, prin mângâiere, conștiința identității mele. Fiecare mângâiere este o celebrare a eului meu, pe care însăși mângâierea l-a făcut cu putință. Sunt mângâiat, deci sunt. Acest miracol al dobândirii eului prin dedublare și prin iubirea de altul își capătă deopotrivă expresia sensibilă în însoțirea mâinilor. În esența mâinii rezidă ambiguitatea faptului de a lua și a da. Mă deschid și înmânez, dau de la mine și trec în posesia altuia ceva care în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
meditație construită riguros pe același trunchi aparent naiv și ironic, precum poezia pe tema condițiilor existențiale ale omului modern. Modalitatea de expresie dramatică este un fals monolog, ori un dialog interiorizat, alcătuit din replici adresate de către personaj sieși prin tehnica dedublării. Se pare Însă că dedublarea nu este o noutate literară, se Întâlnește peste tot, chiar și În existența zilnică și comună a indivizilor. Ilie Moromete apelează la o asemenea stare În diferite situații. La Marin Sorescu dedublarea are sensurile ei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
trunchi aparent naiv și ironic, precum poezia pe tema condițiilor existențiale ale omului modern. Modalitatea de expresie dramatică este un fals monolog, ori un dialog interiorizat, alcătuit din replici adresate de către personaj sieși prin tehnica dedublării. Se pare Însă că dedublarea nu este o noutate literară, se Întâlnește peste tot, chiar și În existența zilnică și comună a indivizilor. Ilie Moromete apelează la o asemenea stare În diferite situații. La Marin Sorescu dedublarea are sensurile ei, iar replicile sunt deseori pagini
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]