1,271 matches
-
cineva a introdus forma târâș- grăbiș în textul poeziei Zdreanță a lui Arghezi (în treacăt fie zis, în folclorul de internet poezia e atribuită cu obstinație lui G. Coșbuc!): copiat și reluat în sute de variante, textul circulă cu versul deformat: „Și, pe brânci, târâș, grăbiș,/ Se strecoară pe furiș”. Nu numai o verificare în ediții argheziene serioase, dar chiar și simpla ascultare a textului în rostirea autorului (înregistrarea circulă pe internet) i-ar putea convinge pe cititori că forma autentic
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
nu sînt tocmai încurajatoare. În fond, ce a făcut Matei? Un lucru foarte simplu: a încercat să demonstreze, printr-o înscenare simbolică, faptul elementar că incompatibilitățile sînt în noi, în mintea noastră, în sensibilitatea și în educația noastră, în lumea deformată (și diformă!) a construcțiilor noastre abstracte și că, în esență și în realitatea vie orice întîlnire este posibilă și orice formă comunicare, fie ea și la nivelul însemnelor majore, firescă și legitimă. Ce a făcut, în fapt, Matei? Păi în
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
de tinerețe, de dinainte de 1940. Ca urmare, retrospectiva începe cu unul dintre cele mai remarcabile tablouri ale artistului. Trei figuri la baza unui crucifix (1945) expune deja multe dintre elementele caracteristice ale creației mature a lui Francis Bacon. Figurile fantastice, deformate, amestecând trăsături de om și animal stau mărturie pentru venerația artistului pentru arta lui Picasso... Lamentație pentru vii și pentru morți, pictura are toată încărcătura traumatică ce caracterizează nu numai arta lui Bacon, ci cea a unei întregi generații de
Centenar Francis Bacon by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7091_a_8416]
-
de ani, altfel? (se întreabă scriitorul, n. n.). Mă va putea cineva scoate de sub picioarele turmei, vocea mea va putea fi auzită într-o sală cu acustică normală, corectă, nedeformatoare?” Trupul tras de boală spre anormalitate se asociază cu imaginea ingrată, deformată a operei în posteritate. Străinătate, absență, dezlipirea de lume În 23 noiembrie (1080), o scrisoare primită de la Norman Manea îl face să se gândească la „Străinătate, absență. Dezlipit de lume.”, după ce își manifestă teama că nu va mai primi o
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
lui Cortés în Mexic; de Michael Cunningham, celebrul autor al Orelor, care a descris cu înciudat umor creația originală ca traducere „nereușită” a unui proiect ideal; și de scriitoarea croată Dubravka Ugresić, care a compus o fabulă savuroasă despre felul deformat în care Vestul continuă să „traducă” Estul; apoi spectacol în sine, în mai multe atliere, între care, din păcate, trebuia ales: în cel dedicat lui Joyce, fragmente din Ulysses, citite mai întîi în engleză, cu accent irlandez, ne-au călăuzit
Platforma Europeană pentru TRAducerea literară PETRA la Bruxelles by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/4956_a_6281]
-
De ce vrea să rămână știrb?". Pe cât de directă a fost întrebarea, și răspunsul lui Diaconescu a fost unul promt și neașteptat: Când să îmi mai pun eu dinții? Mă rog, eu n-am dinți defecți, ci doar puțin strâmbi sau deformați, dați mai încolo, de la natură. Când să îmi mai repar eu dantura dacă eu de trei zile nu dorm, alerg de la o bancă la alta, de la o administrație fiscală la alta să scot tot felul de chitanțe. Azi-noapte pe la 3
Dan Diaconescu nu are timp să-și repare dinții de la natură () [Corola-journal/Journalistic/73263_a_74588]
-
de autonomia esteticului. Însă unul dintre cele mai importante documente interioare al personalității criticului, fără de care nu prea putem pretinde că l-am înțeles cu adevărat, și anume însemnările sale zilnice, a rămas cunoscut doar în versiuni parțiale și/ sau deformate. Doi tineri germaniști, Ana-Maria și Bogdan Mihai Dascălu, și-au asumat, cu ceva timp în urmă, misiunea de a relua de la zero editarea jurnalului maiorescian, iar rezultatul este prima ediție critică integrală (și) autentică a acestui text fundamental pentru înțelegerea
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
asasinat?! N-ar fi, oare, mai bine să uităm, să nu ne mai amintim, să ștergem cu buretele toate acele imagini urâte, frumoase, bune, rele care ne-au însoțit de-a lungul acelor ani, anii care ne-au format - și deformat - pe noi, cei născuți în anii '30-40 ai secolului trecut? De fapt, se pare că nici nu avem nevoie de un efort deosebit pentru a uita. "Memoria se dovedește, la urma urmei, adesea funestă. Nimic din noi înșine nu ne
Mnemofobia by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/7467_a_8792]
-
un personaj care mi-a dominat copilăria (se spunea de altfel că semăn cu el). La Tântava toți vorbeau în graiul muntenesc pur, care pare agramat și brut pentru că nu seamănă cu limba literară. Dezacordul dintre subiect și predicat, cuvintele deformate regional («Mă doare picerele, maică», zicea câte o bătrână), primitivismul vocabulelor «dă» și «pă», dar mai ales diferențele de accent, repezeala discursului, naivitatea «mexicană» a inflexiunilor mă uimeau și mă încântau când eram copil. Unde unii ar fi văzut caricatură
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
reprezintă partea de inerție, iar pe de altă parte, tot ceea ce avem noi în cap și de unde rezultă voluntarismul istoric. Sigur că nu poți să faci chiar tot ce-ți trece prin cap și bineînțeles că multe lucruri se materializează deformat, chiar pervers (și aici avem exemplul utopiei comuniste). Avem tot felul de proiecte, dintre care unele pot să fie chiar absurde; dar foarte multe dintre aceste proiecte au o noimă și se și realizează. Așa și cu Europa: dacă se
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
anii noștri. Trecând peste faptul că presa de astăzi va trata probabil puțin sau deloc acest eveniment, ar trebui remarcate două aspecte. autor: Primul este felul în care 23 August 1944 a fost prezentat românilor timp de cinci decenii, adică deformat, tendențios și cu scopul de a înstrăina societatea de propria ei identitate, mândrie și simț al Independenței. Al doilea este felul în care sentimentul apartenenței la valori și principii ale Națiunii și cel al apartenenței la etică și reguli ale
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
un capitol sau altul. De pildă, necunoașterea operei lui Mircea Florian, cu deosebire cartea lui postumă Recesivitatea ca structură a lumii, e prea evidentă, încît tabloul perioadei interbelice sau cel al anilor cincizeci-optzeci rămîne împuținat și chiar în bună măsură deformat. Pentru că, nu cred că exagerez, cartea aceasta a lui Mircea Florian este, de departe, cea mai importantă de cînd există filosofie în România. Și cînd, la lectură, constați astfel de goluri deconcertante parcă îți vine să pui la îndoială întregul
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
la parametri nominali. Dintre lucrările mai importante cuprinse în program enumeram: A. La linii electrice aeriene: - schimbări de izolație; - reintinderea la săgeată a conductoarelor; - înlocuirea de armaturi și cleme de legătură sau întindere; - înlocuirea de elemente la stâlpi, elemente uzate, deformate sau sustrase de persoane străine; - repararea fundațiilor și prizelor de pământ; - protejarea elementelor metalice. B. La stații de transformare: - înlocuirea aparatajului cu uzură fizică și morală; - repararea structurii părților de construcții (stâlpi, cadre, rigle, acoperișuri); - înlocuirea izolației la celulele exterioare
EUR-Lex () [Corola-website/Law/135806_a_137135]
-
substituie imaginii autentice, poetul resimte existența și propria dicțiune în termeni ai revoltei și radicalității, dar și în acolade ironice și parodice („Hau hau pardon n-am chef și nu mi-e dat/ să umblu cu sicriul șifonat”). Metaforele percepției deformate a adevărului sunt extrem de sugestive în poezia Hau hau. Adevărul este „bolnav de gâlci”, e contaminat de morbul falsității, e un adevăr contrafăcut, un simulacru de adevăr; în viziunea poetului, adevărul e dimensionat dintr-o perspectivă a relativității și a
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
piesa însăși și de autorul său. Tocmai acest lucru îl subliniază Dragomir când spune: ,Altceva se întâmplă când încerc să înțeleg însăși existența mea" (Crase banalități..., p. 36). Citindu-le pe Caragiale, ne înțelegem pe noi înșine, în amestecatul și deformatul (sau diformul) periferiei ce ne caracterizează. Or înțelegerea de sine - cu alte cuvinte ,cunoaște-te pe tine însuți" - este scopul constant al filosofiei. De aceea, în măsura în care interpretarea dragomiriană a piesei lui Caragiale trimite în fond la această auto-înțelegere, ea este
Cum se împacă literatura cu filosofia by Cristian Ciocan () [Corola-journal/Journalistic/11283_a_12608]
-
mulți. În pedagogie, modelul grădinii semnaliza trecerea de la pedagogia de tip rousseauist, în care copilul de dezvoltă liber, nu "tuns" geometric ca în grădinile baroce. Capitolul despre femeie și modă prezintă, în contrast, doamna nobilă de tip baroc, încorsetată și deformată, cu femeia care mizează pe naturalețe, de multe ori țărancă sau păstoriță, din grădinile englezești. Concepția despre moarte e modificată și ea odată cu idealurile de simplificare a vieții. Dispar reprezentările alegorice ale morții, așa cum apar în parcul baroc, în favoarea concepției
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
peste șaizeci de ani, într-un accident de călărie, ea și-a rupt o mână și un picior. Piciorul și brațul s-au vindecat dar mâna, stânga, din fericire pentru activitatea ei artistică, i-a rămas pe jumătate paralizată și deformată, spre marea disperare a soțului ei prea iubit; el nu și-a iertat niciodată partea de responsabilitate în accident. De-abia vindecată, mătușa Maria Sturdza a continuat ca și mai înainte, să călărească pe cei mai frumoși armăsari din Miclăușeni
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
Vrea să treacă drept cel care "n-ar fi faultat niciodată pe nimeni și (pe care) nici un antrenor nu l-ar fi băgat în echipă (de bun ce e)", cum spune Sorin. Un fel de Holden Caufield care prinde copiii (deformați, alcoolici) gata să cadă în prăpastie. De fapt, cam face blat și faultează primele două reguli ale cărții: scrisul la semn (adică la 4-5.000 de semne) și alunecarea la 10 mm deasupra realității. Povestirile lui Cosmin consumă paginile vitale
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
elaborat, de ce se poate aduce nou, rafinat pe această scenă. Și de asta, spectacolul are un alt nivel, o altă manieră de a se prezenta publicului său atît de fidel. Povestea lui Harap Alb de la Teatrul Creangă nu este alterată, deformată, vîrîtă în șabloane fel de fel. Este spusă într-o limbă aproape actuală, descifrabilă, care îi dă, și prin acest element, suplețe și autenticitate. Oricum, totul este bine cînd se termină cu o nuntă. Și în poveste, și pe la noi
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
își sabota colegii, sabotând implicit și instituția unde lucra. "Jurnalul" e departe de a fi... complet. De fapt, ca să scurtăm, cu acest "jurnal" ne aflăm în prezența unei încercări frauduloase de a smulge bani și publicitate prin exploatarea imaginii publice - deformate și mistificate de către autor - a unor personalități politice, culturale, jurnalistice etc. Forma folosită: delațiunea. Dacă acest "jurnal" n-ar conține cancanuri asociate unor personalități ale vieții publice, ar zăcea pe tarabe. Curățit de afirmațiile imunde la aderesa acestor personalități, jurnalul
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
conținutul său a fost stabilit în funcție de programă. în același spirit de aducere la numitorul comun al vremii, un scriitor englez, Martin Baum, a rescris integral piesele lui William Shakespeare, folosind vocabularul argotic din periferiile orașelor Manchester și Liverpool și sintaxa deformată a sms-urilor, mesajele scrise pe telefoanele mobile. "E ceva nașpa-n Danemarca!", se spune astfel în "Hamlet"-ul revizuit, cei doi tineri din Verona s-au prefăcut în niște "tipi cool", iar "Nevestele vesele din Windsor" sînt acum "gagicile satisfăcute
Viitorul lui Don Quijote by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8371_a_9696]
-
spre figura umană surprinsă pe cît cu putință în pitorescul său, în palpitul său anecdotic. Nu avem a face cu niște copii fidele, cu fotografii din a căror neutralitate s-ar evapora atmosfera unui contact subiectiv, ci cu schițe voit deformate, cu linii îngroșate. Cu tot aerul bonom, cu toată jovialitatea pusă în joc, nota lor de caricatură nu e defel neglijabilă. Mai curînd decît cu un grav "dosar de existențe" avem a face cu un album de crochiuri amuzate și
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
Ťceasornicul satuluiť, neologismul, în contrast cu Ťlimbať operei lui Creangă, sugerându-ne și în acest fel că pasărea este o invenție târzie în universul natural al Humuleștiului". Acestea ar putea servi drept model pentru compunerile unui elev silitor care are acea percepție deformată a comentariului de limba română: orice text din manual e un obiect preistoric desăvârșit, pe care îl poți stoarce și deforma oricât de mult. Dat fiind faptul că scriitorul e "genial", orice ar trece prin mintea ta a trecut, obligatoriu
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
căreia, de cele mai multe ori, suntem orbi." Băieții noștri Fotbalul invadează, mai mult și mai mult, atitudinea noastră cotidiană față de lucruri fel de fel. În fața unor succese din cu totul alte domenii, de pildă, comportamentul devine stereotip. Expresie a gîndirii șablonarde, deformate, conform căreia reușita e a băieților noștri și a noastră, în același timp. Cînd Cristian Mungiu și filmul său au luat "Palme d'Or", iar minunata Jane Fonda îl săruta istoric pe regizor pe obraz, extazul românului a fost bine
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]
-
în 2000 Ioan Stanomir a publicat Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian și, în 2004, Conștiința conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual. Toate aceste titluri aduc în discuție o tradiție politică care multă vreme a fost ocultată sau deformată, o tradiție a pluripartidismului, a moderației și decenței. Să sperăm că efortul lui Ioan Stanomir nu se va opri aici.
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]