1,049 matches
-
conducerea restaurantului de la "King David" din Ierusalim și care deci înțelegea problema noastră în privința cașrut-ului. Masa s-a desfășurat într-o atmosferă excepțională, dar mâncarea, din nefericire, n-a fost de astă dată la nivelul meselor cu care ne-am delectat de atâtea ori în trecut. În sfârșit, când să plecăm, iată-mă mergând alături de Henry Kissinger. Acesta, îmbătrânit și greoi, vorbind cu un accent și mai străin ca de obicei, m-a privit cruciș și a întrebat: "Oare cine e
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
delegat să ne primească și să ne însoțească până la plecare. Acesta, un diplomat experimentat și extrem de amabil, ne-a invitat la masă într-un restaurant din aeroport. Idee binevenită, îndeosebi după sandwichiul rece și sărăcăcios servit pe parcursul Paris-Moscova. Ne-am delectat cu toții savurând bucatele rusești servite la restaurant, cu excepția șefului delegației noastre, Chaim Kuberski, pe atunci director general la Ministerul nostru de Interne, care era religios și, bineînțeles, respecta regulile de cașrut. El m-a rugat fiind rusofonul grupului nostru să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pentru mine prima ceremonie religioasă catolică la care asistam în Franța. Am urmărit de aceea cu interes textele recitate pe lângă acelea din Evanghelie, două capitole din profetul Isaia și s cântările psalmodiate melodic, plăcute până și urechilor obișnuite să se delecteze cu sunete muzicale de altă natură. La un moment dat, asistența a fost invitată să se așeze în genunchi, dar cum eu nu sunt catolic, am rămas în picioare și, plimbându-mi privirea în jur, am văzut alte două persoane
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
unde am fost văzut, faptul ar fi ajuns, în cele din urmă, la urechile tatălui meu, supărându-l profund. Am înțeles că nu pot să risc așa ceva și nici nu am riscat, dar în schimb mi-am permis să mă delectez cu bârfele care circulau din când în când în curtea sinagogii, precum aceea, savuroasă de tot, colportată de cineva care se presupune că a zărit furișându-se afară dintr-una din case, la umbra serii, o figură cunoscută de bărbat
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
tace. Privește în gol. Confrații respectă suferința. Un timp nu prea lung. Mai dai un rînd? Dau. Să beau de necaz. Și noi, tot de necaz, completează confrații. Politică de nivel continental Nu știu cum vă simțiți dumneavoastră, stimați cititori care vă delectați citind aceste rînduri, cînd faceți o faptă condamnabilă din toate punctele de vedere și vă simțiți cu musca pe căciulă. În ce mă privește, vă mărturisesc că sufăr mult timp după ce am făcut o faptă reprobabilă și simt, așa, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era captat în întregime fie de cafeaua aburindă, fie de o păsărică ce se apropia de noi pe terasa din umbrar, în general cam pustie. Vorbele noastre ieșeau cu dificultate și abordam, de regulă, referiri la tihna în care ne delectam cu o cafeluță făcută meșteșugit la ibric de către Stela, soția mea. Într-una din zile profesorul mă sună la telefon, lucru destul de rar, și îmi vorbește ciudat de exaltat. Costică aș vrea să mergi cu mine la o aniversare. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de dolari ca să fie un om normal, sănătos. A plîns și la mine, a plîns și la îmbogățiții noștri, dar nu-i oferă nimeni puțin ajutor. Va suferi și va muri neconsolat de faptul că semenii lui, cei care se delectau cu talentul său, nu alină puțin enorma sa suferință. Ochii mi se umbresc și prietenul meu observă că nu-l urmăresc atent. Te preocupă ceva, Constantin? Da, amintiri neplăcute de pe la mine. Te înțeleg. O tăcere benefică ne lasă gîndurile să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
insulă în insulă, lasă și ia puțini pasageri, mai lasă pachete, cutii și multe altele. Cele ce trebuiesc omului, lapte, bere, detergenți și ce-o mai fi. Stăm pe punte și sorbim din cafeaua aromată, briza ne mîngîie, ochii se delectează cu frumuseți șocante și totul se acceptă într-o adîncă muțenie. Plutim și la propriu, și la figurat. Din cînd în cînd, pescăruși, liberi ca pasărea cerului, ne strigă un salut de acceptare a împletirii destinelor cu omul. Noi profităm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un adevărat cult pentru Moldova. Locuiam în același bloc din Oran vreo 20 de familii de români. El era singur și eu mă duceam la el cu un lighean de gogoși făcute de soție ca să mai vorbim și să ne delectăm cu vinul roze, Souaflias. Deși mă feream, domnișoara conf. Dincă, tot din Timișoara, m-a zărit și a luat-o fuguța după mine, chiar în momentul în care omul mi-a deschis ușa. Bănățeanul se uita cu înțeles la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că mă și crede! Termin povestea cam pe la mijlocul sticlei de whisky. Politicos am fost de cînd mă știu și de aceea am lăsat o jumătate de butelcă și pentru povestea amicului Lázaro. Stăteam singur aici, chiar în locul ăsta și mă delectam cu romul nostru, începe povestea Lazaro. Era pe 13 martie anul acesta, cam pe la orele 13. Nu mai spune! Da. Băusem binișor și doream să plec să-mi fac siesta. Dormi la prînz? De cînd mă știu. Privesc spre intrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la mine. Am eu aerul că mint numai să-ți fac ție pe plac? Crezi că ești așa de important pentru mine încît să încerc să te înduioșez? Bea pe nerăsuflate berea. Scoate un "aaah" de satisfacție, după care se delectează cu cafeaua. Tu ce cauți pe aici? întreabă brusc. Păi, sînt diplomat. N-am alt interes. Și atunci de ce te interesez? Sînt și scriitor, vreau să cunosc Cuba, oamenii ei, cei care sînt spuma și cei care... Care sînt pleava
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai departe, cu Hogaș În spinare, În Munții Neamțului... Pisicuța, căci o alta ajunsese de râsul lumii purtând un luptător cu mori de vânt, pe Don Quijote; mai degrabă acela ar fi Încălecat „calul bălan“ al lui Creangă, pentru a se „delecta“ cu „sfântul Neculai“... Dar, calul și-a spălat obrazul, purtându-l În luptă pe sfântul Gheorghe. Cu așa palmares, nu e de mirare că a urcat pe soclu laolaltă cu atâtea celebrități, făcând de prisos orice pledoarie. Prin meritele sale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
precum soldații americani În campanie... Nefiind american - slavă domnului! - sper să nu pățesc la fel. „Sâmbătă cu prieteni“, 18 iulie 1998, ora 16,33 31. („“)Cuptor Luna lui Cuptor. Dacă n’aș fi claustrat În cabină, cu siguranță m’aș delecta cu răcoarea unui beci; chiar văduvit de ceea ce adăpostește În mod obișnuit. Căci un beci, cumsecade făcut, adică o cavitate aflată la câțiva metri buni sub pământ, profită de marea inerție termică a pământului, lutului din jur, care n’apucă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
numită literar varietatea harbuzoaică, mai productivă, al cărei fruct ca o minge de rugby nu merge la fotbal, deci nici În jocul pepenilor literați n’ar fi primită... Ah! Există un corespondent: materia primă a berii - cu care m’aș delecta și eu dacă guvernul n’ar fi atât de „grijuliu“ -: orzoaica, care diferă de orz doar pentru că are 6 rânduri de boabe În spic, nu patru ca orzul comun. Corespondența e fericită, căci și sistematica recunoaște faptul În subspeciile hexastichon
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prime file - chiar așa - ale cărții mele de vizită, sper să n’o fac astăzi. Poate veți Înghiți În sec, căci voi aduce vorba de-ale gurii, dar vă ofer și un antidot. Am vânat o vrabie, iar acum mă delectez rozând-o. Cupene cu tot, căci și ele produc vitamină D, tot după metoda folosită de mine - sper că n’ați uitat de săptămâna trecută - doar că proasta de vrabie nu știe să și-o culeagă de pe pene. De altfel
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și nici tinerețe. Sunt doar indivizi incapabili, respectiv capabili a-și asigura existența. Bătrâne pot fi, eventual, doar specii. Altfel spus, ecologistule, ești În culpă chiar față de propria-ți concepție... - Pe dracu’, Moti. Nu sunt un ecologist, cel mult mă delectez cu ecologia. Dar recunosc că vreau să trăiesc mai mult decât e menirea speciei - vreo două-trei decenii acolo -, dar nu degeaba. Dar să ți explic. Poate ai să-mi dai dreptate... pisică ranchiunoasă ce ești. - Nu mă insulta. Mai bine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se poate din vânatul obținut cu atâta trudă, ci „serviți“ esențe: Începând cu semințele, continuând cu ouăle și sfârșind cu icrele. Esență? E ceea ce o ființă oarecare menește viitorului speciei ei. Și aduceți-vă aminte de strămoșii romani, care se delectau nu cu un păun ci cu limbile câtorva sute, doar pentru a le lepăda deîndată În vomarium, În așteptarea altei delicatese menite doar gâdilării papilelor gustative... Voi nu beți apă, ca mine și ca toate animalele - ziceți voi - inferioare, ci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trăitori pe pubela radioactivă, au murit și vor muri de acum Încolo. Dar, indiferent de partea baricadei, cu toții sunt victimele unui pragmatism dus la extrem. Unul de robot. Culmea e că uraniul Își datorează numele unei zeițe, Urania, care se delectează cu astronomia, ocupându-se astfel de cerul zeilor, nu de pământul păcatelor. Să dau și un titlu cuvintelor mele: „Terfelire“. À propos de deviza americană „In god we trust“, adică „credem În dumnezeu“. Nu și eu, motiv pentru care n
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și văd un banc de pești care, așa cum spune Lorenz - pe chestii dintr’astea s’a procopsit cu Premiul Nobel -, seamănă grozav cu un pește imens, cel puțin În ochii Încețoșați de bezna apei ai vreunui rechin, care s’ar delecta cu vreunul dintre ei. Că aspectul pisciform e datorat poate nevoii de a Învinge rezistența apei, ca fiecare peștișor În parte, e o altă poveste, dar ceva care-i aduce foloase. Prea mare peștele ăsta pentru gura mea, Își spune
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sigur participau sub bagheta reputaților lor profesori. Și după fiecare repetiție sau după fiecare spectacol cu mult succes la publicul lor din sat, totul se încheia cu un program de dans modern la care Gheorghiță al Stanii, ceterașul satului îi delecta cu un tangou modern, o Zaraza de Taglarera sau o La Cumparsita lui Rodriguez. Iar dacă Gheorghiță era indisponibil, îl aduceau schnell-schnell pe Herr Hauer Josef, bătrânul cu fermecata lui harmonică cu numai doisprezece bași ca să le cânte, iar ei
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fost nici măcar o lună de toamnă frumoasă ca în alți ani. Atracția orașului Platamonas Ne-am îndreptat spre Platamonas, o așezare la vreo câțiva kilometri de Nei-Pori. Drumul l-am parcurs pe jos dus și întors având posibilitatea să ne delectăm privirile, să ne satisfacem curiozitățile, să dăm frâu liber gândurilor. Ne-a încântat splendoarea leandrilor în floare care străjuiau șoseaua. Uite, ce frumoși sunt!exclamă Janeta oprindu-se din mers. Cât de înalți și stufoși! Cum de rezistă iarna? Aici
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
circulau pe sub mână și românul, francofon prin vocație și născare, se repezea să se adape din izvorul cărților interzise. Cu toată jena, mărturisesc din nou, cinstit, că, în baie, pe plajă sau în tren, neizbutind concentrarea necesară pentru a mă delecta cu Proust, mai citeam și câte un SAS. Așa am dat peste un seducător roman de aventuri a cărui acțiune, doldora de suspans, se derula în România (Ed. "Plon", nr. 9778, Mulhouse, Haute Rin). Adevărat, autorul mai scăpa, ici-colo, câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
la obiect, prin pătrunderea faptelor literare până la infrastructura lor intimă, printr-un refuz net dat speculațiilor de orice fel.”2 Și această frumoasă caracterizare finală: „El este un împătimit peregrin, plăcându-i să rătăcească în universul cărților ce-l atrag, delectându-se (ca un degustător rafinată cu frumusețile pescuite, dar asta, am spune, după socoteli și capricii de poet, iar nu la un mod metodic și cu atât mai puțin didactic. Spiritul de sistemă l-a dezamăgit todeauna.”3 În documentata
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
vizita la Sanctuarul Lone Oine Koala, primul și cel mai mare Sanctuar de Koala din lume, adăpostind 130 de exemplare, dar și alte specii de animale specifice zonei australiene: canguri mici, emu, casuari, diavoli tasmanieni, șerpi, crocodili, dingo, etc. Ne delectăm privirea cu aceste superbe mamifere arboricole marsupiale, dormitând aproape toată ziua cu năsucul În vânt, Între ramurile de eucalipt. Ursuleții koala nu sunt o specie de urși cum s ar crede după nume, cuvântul koala În limba aborigenă australiană Înseamnă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
o adevărată metropolă a artelor și culturii, cu impresionante monumente și strălucite tradiții. După cina bogată și variată, cu alese bucate, tăvălite În sosuri aromate și pipărate, pe estrada restaurantului evoluează câteva perechi de tineri, În costume eclatante, ce ne delectează cu dansuri tematice tradiționale de o mare complexitate spirituală și artistică. Nu poți să nu remarci frumusețea exotică a dansatoarelor, varietatea și bogăția podoabelor strălucitoare, coafurile laborios meșteșugite, unduirea erotică a șoldurilor sub țesătura fină a batikului, dar și expresivitatea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]