1,026 matches
-
că nu tehnologia va decide rezolvarea situației, ci inteligența, coducerea și entuziasmul pentru cauza umanității. Numai cei care au adus suficiente sacrificii onoarei pot stăpîni aceste calități". "Neamul românesc", 3 septembrie 1939 2 Iorga a fost de la început dezgustat de "demagogia cămășilor" și a luat atitudine împotriva uniformelor și a cămășilor verzi ale familiei Codreanu". "Neamul românesc", 17 februarie 1933. În 1937, guvernul a interzis purtarea uniformelor în public 3 E. Ionescu, Les Rhinocéros; vezi și Heinen, op. cit., p. 5 4
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
de impunere a minciunii și de ticăloșire prin minciună a omului poate fi limba. Din spațiu de constituire și exprimare a identității reale a omului, de ființă umană și ființă națională totodată, limba, transformată în instrument politic, prin ideologizare și demagogie, devine spațiu de trădare a propriei esențe și a esenței ființei umane; începea, prin aceasta, și cea mai gravă criză a societății românești - criza morală. Altă variantă a limbii de lemn reflectă astăzi a altă variantă a crizei morale a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unor manipulări succesive" Nu cumva România este o națiune vulnerabilă, dovadă și aceste tratate prin care noi am cedat, sigur, pentru "un obiectiv pragmatic" - integrarea în structurile euro-atlantice? E timpul să renunțăm la abordări utopice pentru abordări realiste. Există o demagogie enormă, care nu are nici o legătură cu patriotismul. "S-a pierdut, s-a cedat"... Nu se pleacă de la realități. Demagogia ține de sfera politicului. Când e vorba de oamenii de rând, această trăire nu ține cumva de memoria colectivă? Memoria
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
pentru "un obiectiv pragmatic" - integrarea în structurile euro-atlantice? E timpul să renunțăm la abordări utopice pentru abordări realiste. Există o demagogie enormă, care nu are nici o legătură cu patriotismul. "S-a pierdut, s-a cedat"... Nu se pleacă de la realități. Demagogia ține de sfera politicului. Când e vorba de oamenii de rând, această trăire nu ține cumva de memoria colectivă? Memoria colectivă este și ea rezultatul unor manipulări succesive. Modelul pentru România trebuie să fie Polonia, pe care l-am și
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să nu se implice în "fluctuațiile vieții politice". Activitatea lui G. Călinescu este înscrisă în continuarea direcției maioresciene, atingându-se și aici problema orientărilor de dreapta din perspectiva cărora fusese receptată cartea: "nu este aici însă un cuvânt să admitem demagogia naționalistă ca instrument de falsificare a dreptei judecăți literare". Rubrica Relief a aceluiași număr face trecerea în revistă a ecourilor în presa vremii ale Istoriei lui G. Călinescu. Atacurilor li se răspunde cu aceeași violență în limbaj ("lătrăturile unanime ale
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în primii ani ai deceniului patru, atît la bătrîni, cît și la tineri; „timpuri complicate”, - după unii de „vertiginoasă precipitare”, după alții de „marasm”. Contrastele resimțite cel mai dureros erau cele dintre preocupările materiale și cele spirituale, dintre individualism și demagogia solidarității, dintre certitudinile bazate pe averi și eclipsele de conștiință. Nici unul din ele n-a scăpat ochiului moraliștilor și moralizatorilor. în această ultimă ipostază, cel mai șfichiuitor îmi pare a fi fost Gala Galaction, preot cu idei socialiste, care a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Dintr-un text comun” trebuie citite împreună cu poemul „De iarnă” (în ecouri bocitoare) sau cu „Și ninge”. Un ironist tutelat de un sentimental, autorul Scînteilor galbene și-a exprimat nu o dată inaderența la timpul său. Ce altceva decît ironii la adresa demagogiei de atunci (similară cu cea de azi) sînt aceste versuri: „Vor fi acum de toate cum este orișicînd” din „Nervi de primăvară”? Sau „Mulțimea anonimă se va avea în vedere” din „Note de toamnă”? Sau acel „Deocamdată e sublim” din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fost numiți populiști, ține de faptul că există un număr considerabil de mare de sensuri și de întrebuințări ale termenului populism. Unele sunt extrem de generale și de vagi, incluzând aici întrebuințările curente care echivalează populismul cu campaniile politice (campaining), cu demagogia sau cu "gloata" (Canovan, 2004; Laclau, 2005a; Mudde, 2004). Însă, chiar și în literatura academică, populismul se referă la o gamă foarte diversă de fenomene și este atașat de un spectru larg de "ideologii gazdă" și de actori politici. Din moment ce
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politic, ci și îndreptându-se împotriva propriilor lor partide, cu scopul de a pune în mișcare reforme care, în mod prezumtiv, ar fi relevante pentru "popor". Principala problemă cu această abordare constă în tendința ei de a amalgama fenomene precum demagogia și oportunismul cu populismul, astfel încât acesta din urmă ajungând să fie definit astfel încât să-i cuprindă pe mai toți actorii politici, mai cu seamă când aceștia se află în campanii electorale (Mudde, 2004: 543). Astfel, propunând un concept de populism
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
s-a angajat în această indiscreție publică. Drept urmare, cunoștința de clasă s-a întrebat ce s-ar întâmpla dacă aceste rapoarte vor fi sau ar putea fi considerate acceptabile pentru atelierele moderne. Cineva s-ar putea implica într-o asemenea "demagogie" atât timp cât există o persoană care să își ceară scuze dinainte pentru jignirile aduse unei alte clase. Dacă cineva nu își cerea iertare, risca să nu mai fie considerat scriitor/scriitoare. Perioada de după războiul civil marchează ascensiunea realismului și naturalismului literar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Încornoratului, Nae Cațavencu, tipul parvenitului si al demagogului, Farfuridi și Brânzovenescu, tipul prostului, Ghiță Pristanda, tipul servilului incult, iar Agamemnon Dandanache acumulează trăsăturile negative ale tuturor celorlalte personaje: el este mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. Parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia, ramolismentul sunt sugerate peste tot.. Dar personajele lui Caragiale au corespondențe În viața reală, sunt luate din mediul existent, ele sunt exponente tipice ale clasei sociale În orice timp, În oricare societate; diferă doar prin statutul social
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Europa pe dinăuntru. A spus cam așa în interviul din „Corriere della sera“: „Nu toleranței zero. Înțeleg că această chestiune a devenit capitală pentru întreaga țară. Și totuși, nu din cauza asta trebuie să arunc cu acuze discriminatorii. Să discutăm fără demagogie, fără tonul exagerat cu care ne-a obișnuit politica. Poate că nu sunt persoana cea mai indicată să vorbesc, după ce mi s-a întâmplat. Dar frica nu e un motiv suficient ca să ne închidem în casă cu cheia. Văd cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
sunt mai occidentalizați - într-un mod superficial și destul de traumatic, fiindcă e centrat pe accesul la consum și e lipsit de un suport educativ și civic -, urăsc mai mult Occidentul. Din păcate, integrarea acestor tineri a ratat în Occident, în ciuda demagogiei politicienilor cinici; dar, din nefericire, a ratat și fiindcă tinerii descendenți din medii imigrante nu au făcut ei înșiși destul pentru propria lor integrare, alegând minimul efort, adică boicotul și ura. În plus, tinerii musulmani occidentalizați - și, astfel, cu mari
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
primul la ultimul, modele de devotament pentru comunitate, că scopul ultim al tuturor este binele colectiv, că sunt cu desăvârșire scutiți de cusururile omenești. Nu vreau să spun nici chiar că nu în ei se adună chintesența tuturor cusururilor, corupția, demagogia, și că, dacă totuși le dețin, ei au în plus, abilitatea de a-și procura mijloacele care duc aceste cusururi la desăvârșire. Ce vreau să spun este că, indiferent cum sunt politicienii, atitudinea față de ei așa cum se manifestă ea în
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
-și reeduce și recupereze mușchii atrofiați ai atitudinii morale, ai discernământului etic și ai implicării civice. Foarte curând s-ar putea ca ea să nu mai aibă nevoie nici de cârjele puse la dispoziție de formatorii de opinie, nici de demagogia liderilor carismatici. S-ar putea să iasă din această lungă copilărie, alăturându-se firesc societății europene, mergând pur și simplu pe picioarele proprii. Octombrie 2006 Emblema iraționalului O amintire de acum câteva bune decenii: un grup de țigănci tinere, în
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
promis oamenilor lucrurile cele mai imposibile, doar pentru a fi aleși în funcții publice. Am crezut că, după decenii întregi de comunism, poporul va vedea goliciunea acestor discursuri. Și majoritatea lui a văzut-o: liderii care s-au sprijinit pe demagogie au fost învinși în alegeri și se pare că electoratul preferă soluțiile pragmatice celor ideologice. Însă, am fost surprins că oamenii politici încă utilizează argumente atât de ieftine, uitând spiritul anului 1989. În alte privințe, speranțele mele au fost confirmate
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
că el i-a spus „de necesitate“, dar așa ceva nu mai există în legislație, e o noțiune de pe timpuri, ce să-i faci, vârsta. Simpla lectură a legii privind starea de asediu și de urgență e suficientă pentru a devoala demagogia pesedistă. Legea restrânge o serie de drepturi și libertăți fundamentale, fără nici o legătură cu ploaia căzută din cer. Circulația persoanelor sau a vehiculelor în anumite zone sau intervale orare poate fi interzisă. Se pot face razii, percheziții pe stradă, se
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
omogenă, lucru demonstrat de faptul că persoana care a alertat poliția a fost o compatrioată a criminalului și din aceeași tabără. Pe de altă parte, societatea românească din zilele noastre se confruntă cu efectele a decenii de teroare și minciuni, demagogie și sărăcie care au tarat mai multe generații. Aceste răni nu pot fi vindecate într-o clipă. Căderea comunismului a eliberat o imensă energie umană, dar aceasta a început cu un bizar transfer de privilegii și bunuri în cadrul vechii nomenclaturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și Eden, dar și negocierile de la Atena și Ankara „pentru încheierea unor acorduri murdare de pregătirea războiului împotriva Uniunii Sovietice și a țărilor de democrație populară”. Concepția liderului iugoslav cu privire la „construirea socialismului”, „transformările revoluționare” sau „linia independența” este considerată pură demagogie. Dependența economică a regimului Tito de marile puteri occidentale este ilustrata de preluarea notei trimisă Iugoslaviei, de S.U.A., Anglia și Franța, prin care i se pretinde „să investească mai putine fonduri în industrie, astfel încât să dispună de mai mult numerar
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
total necorespunzătoare pentru activitățile decizionale. Este un punct de vedere, dar realitatea cu siguranta comportă și alte discuții. Încă din timpul lui Tito, contradicțiile interne și forțele centrifuge de tot felul au amenințat integritatea statului iugoslav. Combinând însă cu „abilitate demagogia și folosirea forței, speculând diversele opoziții dintre factorii interni, în plan politic sau național, I.B. Tito a reușit prin personalitatea să ce domină incontestabil peisajul politic iugoslav, să mențină echilibrul fragil al construcției federale”. În acest context complex se înscrie
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
personalități ale vieții culturale românești. Astfel, spre sfârșitul lunii august, "Mișcarea Liberală" consemnează adeziunea profesorului universitar Ștefan Ciobanu. În scrisoarea de adeziune, istoricul aprecia că partidele politice care au desfășurat activitate în regiunea dintre Prut și Nistru au favorizat, prin demagogia lor, anarhia în administrație și dezastrul în economie, mult mai pronunțate în această provincie decât în restul țării. El declara că partidul condus de Gheorghe Brătianu îl atrăgea, pentru că punea interesele țării, mai presus de interesele personale ale membrilor 122
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
monarhice este susținut de georgiști și în articolul intitulat Monarhism și democrație 315, în care este analizat raportul între democrație, Constituție și monarhie. Autorul ia în discuție situația în care apar conflicte între democrația realizată în practică, sub forma unei "demagogii democratice" și prevederile constituționale. În acest caz, intervine autoritatea regelui, care se află deasupra legii, pentru a putea să supravegheze la aplicarea ei. Potrivit acestei opinii, "regele [...] este concentrarea spirituală și eternă a istoriei unui neam întreg". Fiind considerat "principiul
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
georgiști la adresa democrației liberale par a fi un răspuns la conferința lui I.G. Duca, intitulată Doctrina liberală, prezentată la Institutul Social Român, în februarie 1923. În concepția acestui lider liberal există o opoziție între "ideea democratică" și "ideea demagogică". În timp ce "demagogia e ușoară [...] trezește toate speranțele, ațâță toate patimile", "democrația e grea, e ingrată [...], datoria ei e să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii"318. Compararea acestor puncte de vedere scoate în evidență deosebirile dintre modalitățile în care cele două partide
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
e să ridice stavila rațiunii în fața valurilor pasiunii"318. Compararea acestor puncte de vedere scoate în evidență deosebirile dintre modalitățile în care cele două partide liberale abordau conceptul de democrație: dacă vechii liberali considerau democrația drept un fapt real, opus demagogiei, care impune voința națiunii, acționând ca o stavilă a rațiunii în fața pasiunii, georgiștii considerau că vechii liberali transformaseră democrația în scop și nu în mijloc, înlocuind-o cu "demagogia democratică"; în consecință, georgiștii reclamau corectarea democrației dezvoltate de vechii liberali
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
democrație: dacă vechii liberali considerau democrația drept un fapt real, opus demagogiei, care impune voința națiunii, acționând ca o stavilă a rațiunii în fața pasiunii, georgiștii considerau că vechii liberali transformaseră democrația în scop și nu în mijloc, înlocuind-o cu "demagogia democratică"; în consecință, georgiștii reclamau corectarea democrației dezvoltate de vechii liberali, prin intervenția și prin autoritatea regelui. Este, de fapt, o revenire la concepte liberale mai vechi, precum cel al "guvernării limitate", potrivit căruia "un tip autoritarist de guvernare, poate
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]