1,351 matches
-
la toate. Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a lui Filon, prin care Logosul filonic ar deveni Dumnezeul din Tanakh. Consecința imediată
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a lui Filon, prin care Logosul filonic ar deveni Dumnezeul din Tanakh. Consecința imediată a unei asemenea operații simple ar fi un Dumnezeu superior divinității din Vechiul Testament. Un platonician care ar aborda această linie de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
cazurile cele mai frapante: Cain, Șarpele etc. Un alt exemplu poate fi extras din Parafraza lui Sem224, unde sodomiții apar ca reprezentanți virtuoși ai „neclintitei rase” a lui Seth și, prin urmare, ca obiect al invidiei și răzbunării venind din partea Demiurgului. Domeniul de aplicare a regulilor exegezei inverse depășește Vechiul Testament. Cainiții despre care vorbește Irineu 225 fac din Cain și Iuda singurii veritabili reprezentanți ai Pleromei, considerîndu-i a fi cei care sădesc sămînța revoluției gnostice Într-o lume dominată de legile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Domeniul de aplicare a regulilor exegezei inverse depășește Vechiul Testament. Cainiții despre care vorbește Irineu 225 fac din Cain și Iuda singurii veritabili reprezentanți ai Pleromei, considerîndu-i a fi cei care sădesc sămînța revoluției gnostice Într-o lume dominată de legile Demiurgului rău. Potrivit unei interpretări care l-ar fi Încîntat pe Jorge Luis Borges, Iuda „a fost singurul dintre apostoli care a cunoscut adevărul și a dus la Îndeplinire misterul trădării”; nu e de mirare că sub numele acestuia a circulat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
greșită”. Să revenim la platonicianul nostru, ajuns circumspect În privința Dumnezeului biblic. PÎnă unde va merge suspiciunea sa? Putem presupune că o exegeză platonică a Genezei În conformitate cu distincția operată de Numenius din Apameea, care să-l transforme pe Dumnezeul biblic În demiurgul platonic, n-ar atrage atenția dacă n-ar fi Însoțită de o analiză a textelor. Altfel ar fi ori respinsă de Biblie, ori o respingere a Bibliei! Gnosticismul poate fi astfel privit ca un proces continuu În cadrul căruia suspiciunea tinde
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
măsură Încît să li se alăture, Într-o acțiune de de-iudaizare și de-creștinare233. 15. „Interpretarea eronată creatoare” și Vechiul Testament Cu toate nuanțele posibile, mergînd de la demonizarea lui radicală pînă la vaga lui exaltare ca intermediar necesar Între Pleromă și Materie, Demiurgul gnostic este identificat În mod explicit, de o cantitate covîrșitoare de probe, cu Dumnezeul din Vechiul Testament 234. Dat fiind că Legea este emanația Demiurgului, Între evaluarea acestuia și evaluarea Vechiului Testament se stabilește o relație. Ptolemeu valentinianul, de pildă, intră
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de la demonizarea lui radicală pînă la vaga lui exaltare ca intermediar necesar Între Pleromă și Materie, Demiurgul gnostic este identificat În mod explicit, de o cantitate covîrșitoare de probe, cu Dumnezeul din Vechiul Testament 234. Dat fiind că Legea este emanația Demiurgului, Între evaluarea acestuia și evaluarea Vechiului Testament se stabilește o relație. Ptolemeu valentinianul, de pildă, intră În dispută cu alți gnostici care consideră că Legea provine de la Diavol 235. Evanghelia lui Filip afirmă că Legea este Arborele Cunoașterii care Îi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
faptului că se folosesc de el În scopuri polemice 237. Scrisoarea către Flora a lui Ptolemeu constituie un excelent exemplu al acelei doctrine valentiniene care, rămînÎnd gnostică În privința utilizării miturilor, se aproprie de platonism și de creștinism În evaluarea dată Demiurgului 238. Originea Legii este o chestiune dificilă, afirmă Ptolemeu, În consens cu filologia modernă, deoarece se compune nu dintr-unul, ci din cinci straturi diferite: sentințele date de Moise ca individ alcătuiesc o parte, sentințele bătrînilor Israelului alta, iar trei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este o chestiune dificilă, afirmă Ptolemeu, În consens cu filologia modernă, deoarece se compune nu dintr-unul, ci din cinci straturi diferite: sentințele date de Moise ca individ alcătuiesc o parte, sentințele bătrînilor Israelului alta, iar trei părți derivă de la Demiurg. La rîndul lor, acestea se Împart după cum urmează: Decalogul este o expresie perfectă a Justiției; legea talionului - expresia perfectă a injustiției, deoarece contrazice Decalogul, a cărui poruncă este de a nu ucide (Exodul 20:30); o a treia secțiune, figurativă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
după cum urmează: Decalogul este o expresie perfectă a Justiției; legea talionului - expresia perfectă a injustiției, deoarece contrazice Decalogul, a cărui poruncă este de a nu ucide (Exodul 20:30); o a treia secțiune, figurativă și simbolică, a fost transmisă prin intermediul Demiurgului de Însăși Pleroma transcendentă. Această parte a fost Întotdeauna Înțeleasă greșit, căci sensul ei propriu este unul spiritual, În timp ce interpretările care i s-au dat au fost materiale. Care este situația Legii În noua ordine instaurată de MÎntuitor? MÎntuitorul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
anumită continuitate față de iudaism și nu recomandă, În nici un caz, cum făcea Marcion, abandonarea completă a Vechiului Testament. O dată porniți pe calea „interpretării eronate creatoare”, gnosticii vor merge foarte departe, mai departe decît oricine altcineva În lumea antică. Căci din moment ce Demiurgul gnostic a fost prins lăudîndu-se cu unicitatea lui și a devenit suspect de necunoașterea unui Dumnezeu superior, Întreaga Biblie - evident, cu Începere de la Cartea Facerii - trebuia să fie reașezată și reinterpretată. Însă fiecare episod din Geneză admite o pluritate de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
primei femei cunoașterea 246, iar În Ipostaza Puterilor 247 și În Scrierea fără titlu 248 se afirmă că Șarpele este Învățătorul, Femeia spirituală, Eva de Lumină, un dublu al Sophiei. Pentru perați Șarpele este MÎntuitorul 249, iar pentru sethieni atît Demiurgul cît și Logosul au Înfățișare de șarpe 250. Un procedeu similar de „interpretare greșită creatoare” este aplicat și celorlalte episoade ale Genezei care sînt semnificative din punct de vedere al interpretului gnostic. S-ar putea ca utilizarea prea frecventă a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este rău, atunci și Pomul Cunoașterii trebuie să fie rău, În caz că nu se alege o soluție de compromis, iar Șarpele, deși rău, acționează temporar ca un canal de transmisie al Pleromei. Dacă e rău, Șarpele nu poate fi decît Diavolul, Demiurgul sau un duplicat (Înger) al unuia dintre ei. Dacă e neutru, atunci „Șarpele e Șarpe” (ca să-l parafrazăm pe Byron) - nu e decît un crainic pentru mesajul altcuiva. Dar aceasta ar fi o soluție neeconomică, iar gnosticii au tendința s-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
treia serie evaluează pozitiv moartea pe cruce 259. Este, În acest fel, introdus În sistem un nou element: crucea. Mulți dualiști tind să se distingă de creștinii filonului central prin refuzul de a venera un instrument de tortură prin care Demiurgul sau Diavolul au vrut să-l pedepsească și să-l ucidă pe MÎntuitor. Însă creștinii majoritari Înfăptuiau o operație simbolică bine cunoscută antropologilor, care constă din transformarea unor simboluri ale opresiunii În simboluri ale libertății 260. Crucea infamiei, destinată să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prejos decît cea din Protoevanghelia lui Iacob. De ce a fost aleasă una și nu cealaltă este un mister care nu ține de logică, ci de interacțiunea extrem de complexă dintre sistemele sociale. 17. Logica narațiunii gnostice Dacă identificarea Dumnezeului Torei cu Demiurgul platonic și o lectură a Cărții Genezei cu această identificare În minte pot fi acceptate drept o explicație plauzibilă a unei părți din mitul gnostic, explicație care se dovedește și economică, Întrucît nu presupune nici o instanță externă ori doctrină istorică
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
limpede cum ar fi explicate În baza aceleiași proceduri alte părți ale mitului gnostic. Este, mai cu seamă, greu de Înțeles (În ciuda nenumăratelor dovezi de utilizare indiscriminată a cuvintelor Sophia și Logos pentru aceeași semnificație) de ce a devenit Sophia mama Demiurgului. Numai prin eliminarea acestui obstacol vom putea testa validitatea modelului nostru generativ, care Își propune o explicare a gnosticismului in toto, fără a recurge la derivări exotice de ordin istoric. În acest scop vom Întreprinde o lectură a Genezei pornind
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
testa validitatea modelului nostru generativ, care Își propune o explicare a gnosticismului in toto, fără a recurge la derivări exotice de ordin istoric. În acest scop vom Întreprinde o lectură a Genezei pornind de la premisa că Dumnezeul Genezei este un Demiurg ce nu are cunoștiință de faptul că deasupra lui există adevăratul Dumnezeu. Rezultatele unei asemenea lecturi sînt cît se poate de surprinzătoare, căci ni se oferă o explicație sui generis a faptului că Adîncul (Abisul), Întunericul și Apele din primul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dumnezeu. Rezultatele unei asemenea lecturi sînt cît se poate de surprinzătoare, căci ni se oferă o explicație sui generis a faptului că Adîncul (Abisul), Întunericul și Apele din primul verset al Cărții Genezei nu par să fi fost create de Demiurg. Dacă Demiurgul este numai un al doilea Dumnezeu, atunci tot ceea ce Îl precedă poate fi atribuit celuilalt Dumnezeu. În principiu, nu i s-ar putea aduce nici o obiecție serioasă unui platonician care ar afirma că Dumnezeul din Geneză este de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unei asemenea lecturi sînt cît se poate de surprinzătoare, căci ni se oferă o explicație sui generis a faptului că Adîncul (Abisul), Întunericul și Apele din primul verset al Cărții Genezei nu par să fi fost create de Demiurg. Dacă Demiurgul este numai un al doilea Dumnezeu, atunci tot ceea ce Îl precedă poate fi atribuit celuilalt Dumnezeu. În principiu, nu i s-ar putea aduce nici o obiecție serioasă unui platonician care ar afirma că Dumnezeul din Geneză este de fapt Logosul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
masculin). Dar o hermeneutică a suspiciunii, cum este cea gnostică, n-ar căuta compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit contradictorie de a face să fuzioneze un Logos/Sophia care se știe subordonat lui Dumnezeu și un Demiurg ce se laudă a fi unic. O dată respinsă identificarea Logosului cu Demiurgul, Logosul trebuie să fie altcineva. Și poate fi, la fel de bine, Sophia, căci nu e obligatoriu să fie masculin. Ajungem astfel la un număr de trei principii: Dumnezeu, Logos
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
căuta compromisul. Nu și-ar găsi locul În cadrul ei Încercarea vădit contradictorie de a face să fuzioneze un Logos/Sophia care se știe subordonat lui Dumnezeu și un Demiurg ce se laudă a fi unic. O dată respinsă identificarea Logosului cu Demiurgul, Logosul trebuie să fie altcineva. Și poate fi, la fel de bine, Sophia, căci nu e obligatoriu să fie masculin. Ajungem astfel la un număr de trei principii: Dumnezeu, Logos/Sophia și Demiurg. Aceste trei principii trebuie puse În relație În așa
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
laudă a fi unic. O dată respinsă identificarea Logosului cu Demiurgul, Logosul trebuie să fie altcineva. Și poate fi, la fel de bine, Sophia, căci nu e obligatoriu să fie masculin. Ajungem astfel la un număr de trei principii: Dumnezeu, Logos/Sophia și Demiurg. Aceste trei principii trebuie puse În relație În așa fel Încît să explice o seamă de lucruri. Unul ar fi că Logosul/Sophia creează lumea, dar și Demiurgul creează lumea, cum se spune În Cartea Facerii. Altul este că Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Ajungem astfel la un număr de trei principii: Dumnezeu, Logos/Sophia și Demiurg. Aceste trei principii trebuie puse În relație În așa fel Încît să explice o seamă de lucruri. Unul ar fi că Logosul/Sophia creează lumea, dar și Demiurgul creează lumea, cum se spune În Cartea Facerii. Altul este că Dumnezeu, Logosul/Sophia și Demiurgul ar trebui să se afle În conexiune, Însă În așa fel Încît să lase loc inculpabilității Dumnezeului suprem pentru greșelile lumii noastre și, de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trebuie puse În relație În așa fel Încît să explice o seamă de lucruri. Unul ar fi că Logosul/Sophia creează lumea, dar și Demiurgul creează lumea, cum se spune În Cartea Facerii. Altul este că Dumnezeu, Logosul/Sophia și Demiurgul ar trebui să se afle În conexiune, Însă În așa fel Încît să lase loc inculpabilității Dumnezeului suprem pentru greșelile lumii noastre și, de asemenea, surprinzătorului fapt că Demiurgul nu știe de existența a ceea ce e mai presus de el
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spune În Cartea Facerii. Altul este că Dumnezeu, Logosul/Sophia și Demiurgul ar trebui să se afle În conexiune, Însă În așa fel Încît să lase loc inculpabilității Dumnezeului suprem pentru greșelile lumii noastre și, de asemenea, surprinzătorului fapt că Demiurgul nu știe de existența a ceea ce e mai presus de el. Acest lucru presupune o clară discontinuitate (nu Însă o ruptură completă), și anume Între Logos/Sophia și Demiurg. În același timp, Demiurgul trebuie să rămînă produsul Logosului/Sophiei, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]