2,731 matches
-
este bine primită, adaptările ulterioare nu recoltează favoarea spectatorilor. Nana, în 1881, Pot-Bouille, în 1883, Renée (după Haita [La Curée]) și Pântecele Parisului (Le Ventre de Paris), în 1887, sunt primite modest. Cât despre Germinal, interzis de cenzură în 1885, demolat de critică în 1888, este un eșec atât de usturător încât de acum înainte Zola renunță la teatru. Edmond de Goncourt, care adaptează Germinie Lacerteux în același an, eșuează și el lamentabil pe lângă public. Cât despre piesele contemporanilor lui Zola
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de roate cu dinți se sucesc și se-nvârtesc, funcționează necontenit cu o regularitate de desperat. Sublimă civilizație! Pretutindeni fier și oțel! 27 Așadar, ce satiriza Caragiale în această viziune apocaliptică? Se poate observa cum un simplu text ca acesta demolează instantaneu întregul eșafodaj tendențios al criticii proletcultiste. Pe aceeași lungime de undă cu Monica Lovinescu se plaseaza un alt reprezentant al exilului, anume profesorul N. I. Herescu, autorul unui studiu intitulat Neschimbătorul Caragiale, în care demonstrează absurditatea considerării acestui scriitor drept
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Caragiale a fost practicată ludic, fără să fie interesat de denumirea procedeului, și de Eugen Ionescu în paginile eseurilor critice din Nu. Din arsenalul "ghidușiilor" prin care tânărul "neserios" erijat în critic literar "se amuză"178 în încercarea de a demola edificiile cele mai stabile din câmpul literaturii momentului, face parte și efectul scontat al mărturisirilor din gama rețetelor de creație, al procedeelor demascate cu o (aparentă) naivitate și sinceritate debusolante și dezarmante: "Studiul despre Arghezi a fost scris cu mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pofte decât de groază Hollywood începe să exploateze acest filon de inspirație), iar în anii '80 crizele se multiplică, existând reacții critice la adresa societății americane și a puterii mass-media, precum și autocritice, prezentate prin strategii discursive post-moderne (Alan Moore, Frank Miller), demolând consensul care exista inițial între creator și public cu privire la existența, simbolistica și traseul ideologic al super-eroului. Sfârșitul secolului și începutul mileniului impun noi teme sociale și culturale (virusul HIV, homosexualitatea, terorismul etc.), care solicită noi discursuri, cele vechi neputându-se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fată mare. Considerați că suntem predispuși La o tortură mondializată, Pe vremuri ne vindeați, râzând, la ruși, Iar viața ne era secretizată. Acum avem cu toții pașaport, În spațiul Schengen o să dăm năvală, Ne numărăm, atenți, din mort în mort, Când demolăm, rapid, spital și școală. Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. 15 iunie 2011 Infinitul dintre două stații de tramvai eu am lăsat sufletul pe drum între două
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
oameni către Dumnezeu, IX Astăzi după plecarea înaltelor fețe bisericești părintele Varava mă plimbă prin noua clădire de oaspeți a mănăstirii, Îți pot da și ție o cameră aici pe toată perioada șederii tale, ai văzut că a trebuit să demolăm vechea casă cu prispă, abia se mai ținea în bârne, un perete întreg de tencuială i-a căzut în primăvară după multele ploi, trecem prin camerele frumos mobilate, cu tot confortul necesar, inclusiv toalete, cu rezervorul alb smălțuit din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
curte, o mașină ruginită pe alee. Numără casele, începând cu cea în dreptul căreia se afla. Patruzeci și doi, patruzeci și patru, patruzeci și șase, patruzeci și... opt. Evident, numărul patruzeci și opt era casa care părea că urmează să fie demolată. —Căcat, exclamă ea. Uitase. Nu mai căutase de multă vreme o locuință și îi ieșise din minte ce iad însemna asta. Avea parte de o serie de dezamăgiri, una mai devastatoare ca cealaltă. Condu mai departe, comandă ea. De acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să mă suni. Dacă nu mi-ai fi spus despre ascunzătoarea asta a ta, aș fi crezut că ai murit. — Madeleine, pentru numele lui Dumnezeu... — Dulceață, trebuie să te văd. Mâine dau jos literele alea din semnul cu Hollywoodland și demolează niște bungalow-uri pe care tati le deține acolo sus. Bucky, treaba asta a scăpat de ochii până acum primăriei, dar tati a cumpărat pământul ăla și a construit casele alea pe numele lui. A folosit cele mai proaste materiale posibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
acele străzi mergeau proconsuli, legati și praefecti, se transportau mărfuri, mărșăluiau legiuni, treceau, îndreptându-se spre marile câmpii din Răsărit și de la Miazănoapte, rapida cavalerie ușoară și impetuoasa cavalerie grea, cataphracti; înaintau puternicele mașini de asediu, mașinile de război care demolau orașe. Acesta era imperiul; Augustus avusese dreptate: ca să-l conduci merita să mori. Într-o zi însă, Gajus - fiindcă era tânăr și nu avea vise liniștite, iar dimineața se ridica obosit din pat - adormi, cu capul pe brațe, deasupra mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
părăsite de lângă Pantheon, acele horti care i-au aparținut lui Marcus Antonius, spuse Împăratul. Manlius, cu toate că era un executor rapid al ordinelor imperiale, de această dată fu cuprins de uimire și de o teamă nelămurită. Vorbești despre vechiul templu egiptean demolat de Tiberius, Augustus? — Despre acela, zâmbi Împăratul. — Oamenii nu trec cu plăcere pe-acolo, îndrăzni să spună Manlius. Se vorbește despre niște vrăji, despre zgomote în vreme de noapte... Micul templu isiac fusese devastat și redeschis de patru ori, urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
materială, apoi cea de-a doua, unde stă kha, lumea inteligenței, iar acolo sus - cea de-a treia, ce reflectă lumea spiritului, ankh. În vârf voi săpa un speos, încăperea zeiței, Marea Mamă Isis, care primește sufletele... Dar nu vom demola vechiul templu, ci îl vom restaura, pentru că, oricum ar vrea oamenii s-o numească, divinitatea este una singură... — Mi-ai înțeles gândurile, spuse repede Împăratul. Vei începe imediat. În timp ce dădea porunca aceea, nici el, nici oamenii săi nu bănuiau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ardă flacăra sub oale În mașinile de gătit! Mirosul de praf, balegă, fân și benzină! Amintire olfactivă din vacanțele petrecute la țară când, trece prin sat, spre arie, tractorul cu volant, care punea În mișcare dinții batozei! Găzăria a fost demolată și În locul ei se află un bloc cu opt etaje, la parterul căruia, deserveau populația un magazin de geamuri, oglinzi și rame, centrul I.D.E.B., Loto-Prono-sport, o mercerie, cofetăria și, lângă centrul de carne, aprozarul. Blocul din această piațetă se continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
repar să mai ies și eu, nu vedeți că este primăvară (unde vedea el primăvară?) da, este primăvară, ce dacă este toamnă, este frumos și este soare, de ce să nu ies și eu la pădure? Mă plimb, acuma tot mă demolează, să stau Închis În casă ca un popândău, să mă spânzur ca un prost, să fac ce? Ce să fac? Să mor? Nu! Ies la pădure, mă dărâmă și când oi veni acasă poate-i pusă jos, că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Din cărucior, doi ochi mici se uită la tine vesel. În cutia poștală, o adresă de la ICRAL prin care ești anunțat că imobilul În care locuiești se află Într-o zonă În curs de sistematizare. Mai pe românește, vei fi demolat. De-abia ai cumpărat casa. Plimbi copilul În cărucior pe Căderea Bastiliei și te Întorci pe Ana Ipătescu. Din loc În loc, băieții de pe traseu, În costumele lor de tergal mototolite, strâmte, ca niște jaloane. Privesc fix, nu văd nimic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Lângă el nevasta și copiii. Prin geamul afumat, o palmă de lumină Îi Încălzește capul. Capul căzut. Tu, indiferent, fără putere. Obosit, Gorbaciov a fost deja la București. E ca și cum n-ar fi fost. Călătorim, călătorim. În fine, te-au demolat și pe tine. Te Însilozează Într-un bloc pe Mașina de Pâine. Pe trotuarul din fața blocului tău este Mașina de Pâine, hotarul de peste drum este Vaporul lui Assan. Cu un bloc Încă neterminat. Te-ai Întors după ani și ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de pierdere de ireparabilă, o făceau să adoarmă plângând În fiecare seară. Se trezea În fiecare dimineață și Îi lua câteva secunde să-și amintească că Sam nu mai era În viața ei. Descoperirea o lovea ca o bilă de demolat. Din când În când, se gândea că ar putea să-l sune, dar nu prea părea să aibă vreun rost să facă asta. Se mai Înveseli puțin când descoperi că Săptămâna Guatemaleză strânsese 10 000 de lire pentru copii străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
veacuri și pesemne nici nu s-au întâmplat întocmai cum vi le spun eu...“ Și-n alte cazuri trebuie să i se spună ascultătorului: „Pesemne s-a întâmplat...“ Am mai auzit povestindu-se despre un arhitect arheolog care voia să demoleze o bazilică din secolul al X-lea, nu să o restaureze, ci s-o facă din nou așa cum ar fi trebuit să fie, nu cum fusese ridicată. După un plan din epocă pe care pretindea că-l găsise. După proiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o ridicare din umeri, ca un fel de ciclu absurd de bătălii tribale stupide. Ca și istoria Balcanilor. Precis că Yoezer nu-și va pierde diminețile vânând gândaci și serile În birturi murdare din spatele pieței Sion. Care oricum va fi demolată complet până atunci și reconstruită, Într-un stil energic, optimist. În loc de ochiuri pline de grăsime, dulceață și iaurt, oamenii vor Înghiți atunci la fiecare câteva ore câte două-trei pastile, rezolvând astfel problema hranei. Nu vor mai exista bucătării Împuțite, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fiecare dată montatori de la firmă pentru asamblarea unei macarale, pentru că altfel vă costă și mai mult. Și în timp ce tata argumenta, clădirea birourilor se tot înălța, un cub funcțional din blocuri de construcție. Hackler hotărî ca ușa casei țărănești care fusese demolată să fie montată la intrarea din dos. Era o ușă obișnuită, nu foarte veche, cu o traversă pe mijloc și geamuri vălurite, care nu ieșea cu nimic în evidență, dar făcea parte din mulțumirea lui zilnică. Rostul ei era să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-i dau tenului meu un aspect portocaliu foarte dubios, care speram să fie mai atrăgător decât combinația alb-roșu de dedesubt. Simțindu-mă aproape uman, am coborât repetând deja replicile spirituale cu care-l voi distra pe Ed și o voi demola pe Rachel. Dar acest script va rămâne pe veci necitit și nerostit. La masa micuță unde Ed mă ținuse de mână ieri, pe deasupra tăvii pline cu scones, unde mă întâlnisem pentru prima dată cu dragostea adevărată, el îi spunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
profilul lor luminos. De asemenea, îmi petreceam timpul ba pe străzile din orașul vechi, ba în pădurea Jäschkental, strângând fără să-mi dau seama amănunte ce s-au tot adunat, alcătuind o masă compactă de materiale atât de greu de demolat mai târziu. Mă văd pe băncile unor biserici gotice - de la Trinitas până la Sankt Johann -, ca și când fiecare arc și fiecare stâlp de cărămidă ar trebui să mi se întipărească în minte. În afară de asta, îmi rămâneau locurile de lectură, preferat fiind cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că fusesem integrat într-un sistem care planificase, organizase și pusese în practică nimicirea a milioane de oameni. Chiar dacă vina activă mi-a putut fi scoasă din cap, a rămas un rest care nici până astăzi nu a putut fi demolat, care este numit, cu un termen mult prea comun, partea mea de răspundere. Să fii nevoit să trăiești cu asta în anii care au mai rămas, iată un lucru sigur. În spatele pădurilor și între ele, pe câmpuri răscolite. Zăpada împovăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care rezistă luni de zile fără să mănânce o masă ca lumea, așa că ar fi în stare să mănânce orice. Dar se comporta de parcă mâncarea îi plăcea foarte tare. Ceea ce era suficient pentru mine. —E absolut delicios, a zis el demolând, plin de șarm, protestele lui Helen. Ar trebui să guști, Helen. Helen s-a holbat la el. —Eu nu mă ating de chestia asta. Arată revoltător. Tata, mama și Helen se uitau, cu răsuflarea tăiată și chipurile oripilate, la felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
caracter e pe cît de fals, pe atît de rapid expediat În involuntar ridicol; ce-i aia bătrînul satului, printre pistolari consacrați, americanii nu au fie sat, fie bătrîni, ori, găsindu-i totuși pe cei din urmă prin cine știe ce periferie demolată de orășel pentru copii, i-au văzut ca lipsiți de orice interes cinematografic pentru că nu știu să tragă cu pușca, așa că sînt scurtcircuitați Împreună cu toate celelalte personaje incapabile de armă (femei, cîini, copii). Scurtcircuitul rămîne, filmul trece și, revendicîndu-se tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care păreau să-i preocupe pe majoritatea directorilor, el preferase să se retragă într-o versiune imaginară a unor vremuri mai fericite. Un mic staul de vaci din cărămidă roșie reușise să supraviețuiască programului de expansiune al lui Dorothy (care demolase majoritatea clădirilor originale și le înlocuise cu masive magazii pentru găini și case ecologice controlate, din oțel cenușiu lugubru) și aici își petrecea el cea mai parte a zilei, singura lui companie fiind sticla de whiskey și vreunul din animalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]