1,551 matches
-
cei mai mari „porci” să se bălăcească în voie. Iar astăzi, după 50 de ani de comunism, cetățeanul român percepe prin definiție că politic înseamnă automat și excrocherie! „Noapte și negură” era altădată directiva naziștilor pentru a-și atinge scopurile demonice. „Ceață și negură” este astăzi deviza neocomuniștilor , care pentru a-și face în voie măgăriile, au tot interesul ca societatea să fie cât mai slab pregătită și informată. Astăzi în societatea românească se petrec tot felul de excrocherii și ticăloșii
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
De când eram în Sierra Maestra mi-am dat seama de impulsurile temperamentale de șef de trib absolut ale lui Castro... Aveam temerele mele, dar nicio-dată nu mi-am imaginat că ar putea fi un individ atât de imoral, atât de demonic, pentru a face atâta rău națiunii cubaneze... Este păcat că popoarele latino-americane acceptă ideea că Fidel Castro ar fi David înfruntându-l pe americanul Goliat... Dorim să fim un popor fericit, stăpân pe destinul său și să nu fim supuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
corect. Aici, în văzduh, e un spațiu intermediar, spațiul dintre lumea oamenilor și lumea lui Dumnezeu, e un spațiu care ține de domeniul invizibilului. Se spune că un asemenea spațiu intermediar desparte și lumea oamenilor de lumea tenebrelor, de lumea demonică. Dar eu unul n-am fost niciodată acolo, nu-l cunosc, probabil structura mea lăuntrică nu mi-ar permite să rezist acolo. Aici, în văzduh, aici sunt acasă, așa cum erai tu în orășelul Serenite. Aici îmi duc traiul, am venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
li se oferă ce crede el că este și În același timp rămâne ea Însăși, Își ascunde secretul. Toți sunt Încontinuu surprinși de ea, nimeni nu o cunoaște. Fiecăruia Îi apare altfel, unuia inocentă, altuia perversă, prietenoasă, atrăgătoare, periculoasă sau demonică. Astfel ar trebui să fie un actor, de unde și ideea de cameleon, talentul de a Întruchipa și de a convinge, rămânând În același timp detașat interior, liber, neidentificat cu rolul. Care e secretul unui actor? José poate să o omoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să apară Suslov sau Brejnev În sala de repetiții. „Fascist?“ murmur confuz și Înghețat. „Da“- vocea pură și aparent angelică a actorului cu carnetul roșu În buzunar (căci mai târziu, tot zâmbitor și negrăbit, mi l-a arătat) devenea spontan demonică -, „Ducele nu are dreptul să facă experimente cu ființe umane! Să nu uităm istoria și cum a fost În lagărele de concentrare. Azi nu-l mai putem juca pe Bard ignorând oroarea nazistă. Azi Shakespeare trece prin Brecht și prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să dea de niște țărani moldoveni cu un limbaj de un aspru și baroc pitoresc.“ „Îndemânarea la scris a autoarei, urma G. Călinescu, este învederată și impresia generală e de ceva care întrece cu mult realitatea. E un realism fantastic, demonic, de un sălbatic umor.“ Moldovenii, Poeni, Dealul perjilor, Pustiuri, cărți apărute în chiar anii în care G. Călinescu își alcătuia Istoria, autoarea lor le scrisese departe de lumea literară, de cenaclurile vremii, de edituri, de mediile presei. Că nu trecuse
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Tudor Vianu. Primele prelegeri ale lui Vianu, la care am asistat, au produs asupra mea o impresie uriașă. L-am și visat într-o noapte, curând după șocul primei revelații: continua să peroreze, dar într-o stare de entuziasm parcă demonic... Visul mi-a inspirat și niște frânturi de versuri pe care le-am uitat, firește, de mult. La cursurile lui, amfiteatrul gemea de lume; nu o dată profesorul (împotriva voinței sale) era aplaudat. Tudor Vianu întruchipa prestigiul și noblețea culturii. Odată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fost sfârtecat cu cruzime dinaintea ochilor îngroziți ai tovarășilor lui Iason. Nu pot să nu mă interoghez mereu asupra forței teribile ce a împins-o pe Medeea să se mânjească cu sângele fratelui ei; a fost la mijloc o putere demonică, fără îndoială. Mă întreb ce impuls se poate dezlănțui într-o ființă omenească, cuprinsă de orbire în așa măsură încât să-și ucidă fratele. Oricât mă străduiesc, nu reușesc să aflu nici un fel de răspunsuri și totuși mă zbat întruna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de mult. De aceea aș vrea să rămân definitiv în ținutul acesta magic; dacă-l cunosc mai bine, ar putea să-mi dezvăluie și mie energia ce-a alimentat astfel de fapte nemaiauzite. Aș vrea să posed și eu inițierea demonică a Medeei. Nu întâmplător, în tragedia ce-am scris-o despre ea, o salvasem de malignitate, transformând-o în femeia cea mai idolatrizată a tuturor timpurilor. Eternă Reîntoarcere Carnea mea începe să se usuce și să se întărească ca și cum s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
florilor indigene; asist cum albinele, în timpul zilei, se agită drăgăstos în jurul corolelor de minuni, răpindu-le esența... Mă gândesc că, iată, parfumul acela fin o să se-ntoarcă la viață, împreună cu gustul catifelat al mierii. Vrăjitoare O pisica neagră, cu privirea demonică, mă așteaptă mereu pe după același colț. Ochii ei mă scrutează, aparent indiferenți; și totuși, izbutesc să citesc în ei tortura atroce a unui suflet nobil, încătușat într-un trup de animal. Poate c-ar vrea să-mi spună povestea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
va părăsi: depinde de dorința lui de a se îndrepta către înalt, dacă acest suflet va fi chemat din nou în locul său divin sau va continua să rătăcească jos, în formele inferioare, dizolvându-se și distrugându-se printr-un avânt demonic.” Necromant Am fost definit poeta lascivus, iar la Roma toți și-amintesc de mine ca de un desfrânat maestru al iubirii. Nu neg că Augustus a avut argumente ca să mă considere cel mai nociv inamic public. E curios că simpli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
O privesc atent în timp ce umblă, precum Hecate, prin desișul pădurii, ca să-și caute ierburile ei magice. O strig ca să mă conving de prezența ei. Mi-e teamă să nu mi-o răpească un zeu invidios. Dar dacă e o ființă demonică la fel ca Medeea? Sunt mai mult fascinat de ea decât înfricoșat. Sigur că toate actele și vrăjile comise de Medeea ca să-l întinerească pe tatăl lui Iason, pe care l-a jupuit, l-a tăiat în bucăți și l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lor riguros de a se structura m-a frapat și, în vis, am avut un soi de revelație, de parcă obiectul căutării trebuia să aibă o importanță extremă, dat fiind că ocultarea lui isca asemenea mișcări cosmice la care participau forțe demonice în stare să miște munții din loc. Părea că acolo, în adâncurile acelea, se deschidea o bulboană, în care se amestecau și se topeau toate entitățile materiei. Ceea ce m-a impresionat, de fapt, cel mai mult, a fost mișcarea „conștientizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
se face pe Icoane vechi și icoane nouă, în care "polemica împotriva liberalilor capătă accente dionisiace, ținând de hybris". Sunt urmărite, deci, strategiile satirice ironia, caricatura, șarja, agresiunea verbală ș.a. pentru a concluziona: "Valoarea satirei eminesciene rezidă în această forță demonică a deformării, într-o viziune personală, mutând accentul de la individual la universal, înfățișându-și epoca în culorile Apocalipsului. Patosul viziunii eminesciene care nu cunoaște decât culorile de alb și de negru, separând, prin opoziții binare, gloria trecută și mizeria contemporană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
și apoi la raportarea în întregul ansamblu al operei eminesciene, domnia sa depistează și aici șase "direcții cu teme și stiluri adecvate". Prima este cea "confesivă", care tratează "plenitudinile și contradicțiile omului romantic", cu perspectivele de împlinire a acestuia pe coordonatele "demonice (faustiene) și titanice", cu firești reflecții politice, cu descripții istorice și cu "încercarea de studiu tipologic". Aici se încadrează Geniu pustiu, roman tezist, o proză cu caracter programatic. Cea de a doua direcție este "proza fantastică și metafizică" (Umbra mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a descheiat repede de nasturi și a Început a abuza, În felul cunoscut ei, de teama, de spaima, de groaza, de teroarea, de stupefacția și de ridicolul aflării mele În acel loc, În acea situație și cu acea femeie, Întrupare demonică a succubelor din Închipuirile delirante ale Evului Mediu. Ah! dar omul, femeia, ființa omenească, În sfârșit, cu reacțiile ei firești, cu scârba și grețurile tardive pentru tot ce săvâr șește Împotriva sfintei ordini a Naturii, mi-a apărut ca o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor - un fluid benefic îl străbate, iluminându-l -, deoarece au, în sensul goethean blagian al cuvântului, un demonism primar-magic, capabil să trezească în copil demonismul creator precoce. I. Negoițescu presimte încă din faza lui aurorală, cu o „misterioasă teamă“, prezența demonicului în ființa sa, ca un impuls misterios ce-l îndrumă „în marea aventură“. Reținând din această confesiune diversele referințe la aria demonicului (în legătură fie cu egeriile-surori, fie cu Blaga, fie cu el însuși), am avut revelația că Autobiografia ar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
în copil demonismul creator precoce. I. Negoițescu presimte încă din faza lui aurorală, cu o „misterioasă teamă“, prezența demonicului în ființa sa, ca un impuls misterios ce-l îndrumă „în marea aventură“. Reținând din această confesiune diversele referințe la aria demonicului (în legătură fie cu egeriile-surori, fie cu Blaga, fie cu el însuși), am avut revelația că Autobiografia ar fi trebuit să fie semnată cu numele „Damian Silvestru“, enigmaticul său pseudonim de tinerețe. Ori de câte ori mi-am amintit de acest pseudonim, am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
însuți, fă ceea ce corespunde profundei tale ființe.“ Autobiografia reflectă treptata limpezire de sine, descoperirea naturii proprii și supunerea față de ea. „Mă mâna, mărturisește I. Negoițescu, un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut.“ A te supune demonicului din tine înseamnă a te supune până la căpăt firii tale adevărate, fără să-ți fie rușine de ea, trăind frenetic în conformitate cu ea: „graba, precipitarea, spontaneitatea - iată trăsăturile esențiale ale caracterului meu.“ Scindată, ființa lui e contrariată când de impulsurile biologice
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
că trăiam sincer și profund tot ceea ce se chema - atât de impropriu - «decadent» și ceea ce constituia fondul meu autentic.“ Dar impulsul de 30 PREFAȚĂ a deforma natura este simptomul esențial al omului și al artistului manierist. De altfel, chiar și demonicul se insinuează, uneori, în zona existențială ori artistică a manierismului, căci se manifestă - așa cum semnalează Paul Tillich - prin forma care contrariază forma, adică prin natura ce desfigurează natura. Și, ca receptor de cultură, viitorul scriitor I. Negoițescu e deja manierist
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ezitare, ca imediat și existențial obligatorie : acesta e cazul când în persoana prietenului se revelează brusc un monstru, când, cu alte cuvinte, întregul său spațiu moral e invadat de inumanitate. Să despuiem asemenea cazuri de orice eventual și iluzoriu prestigiu „demonic” : adevăratele urme ale monstruosului și inumanului sunt : nulitate, impostură, minciună sau, pentru a da niște exemple din literatură, Hlestakov ori Coriolan Drăgănescu. Între derizoriu și odios deosebirea e doar de optică, nu și de esență ; de la Tartuffe la Iago, de la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
distrugere trupească și în totală privațiune de orice bunuri și mângâieri pământești a ținut probabil de o fatalitate misterioasă, a fost poate cumplitul preț a ceea ce spune în sonetul CCXXIV : „Ți-am făurit o’naltă și grea demiurgie ”. Este ceva demonic în incandescența aproape de nesuportat a Sonetelor, o sfidătoare rivalitate cu divinitatea. Sonetele doctorului Voiculescu imitate după ale lui Shakespeare, deși au, în adevăr, forma și chiar sunetul acelora, sunt în fond nu atât o imitatio Shakespeari, cât o imitatio Dei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a Mariei Magdalena la autorul celei de-a patra evanghelii. Faptul că din ea „au ieșit șapte demoni” nu poate legitima În nici un caz statutul de prostituată pocăită. Statutul respectiv se Întemeiază pe altceva. Aici, Luca vorbește strict de posedare demonică și de vindecarea operată de Isus taumaturgul. Mai mult, este vorba de un șir de vindecări, Între care și a Mariei Magdalena. Luca ține să menționeze numărul demonilor pentru a sublinia probabil caracterul de excepție al acestei vindecări, dar nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
oferă despre Maria Magdalena, făcând distincția Între cele trei Marii, distincție acceptată de lumea științifică cinstită a Occidentului Încă de pe vremea lui Lefèvre d’Etaples. În partea a doua se trece la atac Împotriva „complotului victimizării”. De Boer reinterpretează posedarea demonică a Mariei Magdalena ca pe un indiciu puternic al revoltei unei aristocrate Împotriva mediului constrângător. Vindecarea lui Isus n-ar fi altceva decât o normalizare a raporturilor ei cu societatea. De asemenea, sinopticii se văd acuzați de o minimalizare voită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care e povestea Evangheliei lui Iuda și a scandalului din jurul ei? CB: Textul a fost descoperit În 1978, În regiunea Minieh din Egiptul Mijlociu, de unde a ajuns În prăvălia unui anticar, Hanna, care ar trebui imortalizat ca emblemă a avariției demonice. Acest individ, nesătul de bani și conștient că are În mână un text poate la fel de important ca și cele treisprezece codice descoperite În 1945 la Nag Hammadi, a cerut o sumă fabuloasă: trei milioane de dolari, pe care nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]