1,535 matches
-
figură retorică (ce va fi dominantă În Basme). Ea se bazează, aș zice, pe un evident gust al vălmășagului, pe o sensibilitate la frenezia dezordinii. În Florile Bosforului universul este Închis, lucrurile parazitează. În Basme fantezia fabrică un univers „turburos”, demonic, stăpînit de forțe misterioase. Să cităm pe drept celebrul blestem al babei din balada Mihnea și baba: „Oriunde vei merge să calci, o, tirane, Să calci p-un cadaver și-n visu-ți să-l vezi, Să strîngi tu În mînă-ți
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o indeterminare absolută. Îngerul n-are gen, serafia este o stare de beatitudine În care poftele trupului nu pătrund. Agresiunea instinctului se oprește (se topește) În „raiul fierbintei sărutări”. În rest o castitate totală. Erotica alecsandriană nu cunoaște nici latura demonică. Îngerul nu formează, ca la Eminescu, un tandem cu demonul, adesea sub același chip. Puținele poeme În care este vorba de sburător, de duhul străin, de strigoi, de iubirea dintre două ființe din lumi diferite, nu sînt deloc demonice. Dragostea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
latura demonică. Îngerul nu formează, ca la Eminescu, un tandem cu demonul, adesea sub același chip. Puținele poeme În care este vorba de sburător, de duhul străin, de strigoi, de iubirea dintre două ființe din lumi diferite, nu sînt deloc demonice. Dragostea este manifestarea unei vîrste și Alecsandri n-a Înfățișat-o decît rareori și superficial „bolnavă”, agresivă, cotropitoare. Copilita (pentru care are predilecție) este blîndă și neștiutoare de misterul pe care Îl ascunde. Pasiunile se consumă În afara poemului. În poem
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neoclasică. Rămîne, repet, numai efortul de a cuprinde noima unui concept ce ajunge la el călare pe mituri facile. Anton Pann ține și el amorul În sfera „urgiei”. Mai ales cînd amorul se instituționalizează În familie. Acolo, apare, fatal, chipul, demonic al nevestei mincinoase. Romanticii minori de după 1840 nu Încetează să se Întrebe ce e amorul?! O „esență trăitoare”, un, mister pus În oameni de Dumnezeu, zice I. Catina. O flacără cerească, „misterul din sufletul cel mare”, o „beție”, zice facilul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru a obține Îndurarea femeii („Nu mai am cu ce cuvinte spre-ndurare să te-aduc”), promițînd chiar moartea voluntară („poruncește că se poate / pentru tine să și mor”), Pann jălalnicul, așadar, va deveni curînd un neîmpăcat critic al femeii demonice. Nevasta rea este obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă. Și romanticii notează seismele de ordin fiziologic pe care le provoacă amorul. Costache Negri vorbește despre turbarea omului Înciudat, contrariat În iubire: „Căci eu zac afară-n poartă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
om din abisul căderii. Dar, potrivit Evangheliei, măntuirea înseamnă vindecare: “credința ta te-a izbăvit”. Hristos este Doctorul cel Bun care oferă Euharistia ca pe un “leac al nemuririi”. Vindecarea comportă un catharsis ascetic - curățire a ființei de orice germene demonic - dar se desăvărșește printr-un catharsis ontologic: restaurarea formei inițiale, refacerea chipului lui Dumnezeu și veritabilă transfigurare a firii. În sens biblic, creația este asemănătoare bobului de grău care produce însutit și încă pe atăta: “Tatăl Meu pînă acum lucrează
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
lumina inima înghițită de neliniște, așa cum reușește soarele să facă dimineață ,cu bolta înecată în întuneric. Mă privea meancolică și, din cănd în cănd, arunca căte-o ocheadă spre ceasul de pe masă. Apoi, își întorcea iar, ochii cuprinși de o însuflețire demonică și mă poseda întru totul. Mă deținea trup și suflet, doar privindu-mă. Eu eram al ei, iar ea era a nimănui. Eram blesemat să iubesc pănă la epuizare, o femeie ce nu avea să învețe niciodată cum e să
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]
-
mereu invocat de către scriitorul romantic. Un alt autor de fantastic este Coleridge, care în Povestea bătrânului marinar a introdus elemente din folclor, el având ca sursă de inspirație culegerea lui Percy (Relicve de poezie veche) . În aceasă operă, fantasticul, nota demonică existentă în structura personajului, în peisajul exotic și în mecanismul supranatural (corabia cu spectre care înaintează fără vânt, moartea echipajului, ruperea vrăjii, în clipa în care marinarul binecuvântează animalele vâscoase de pe punte etc.), toate au un scop moralizator. În literatura
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
limbajului din literatura americană, alături de William Faulkner, Henry James și Thomas Pynchon. Importanța operei este dată de simbolurile și reprezentările fantastice, oferite de către mare și balena albă Moby Dick. Chiar marea este scena luptei titanice între balena albă și posedatul, demonicul căpitan Ahab a cărui obsesie îl va duce la moarte atât pe el, cât și pe echipajul său. Elementele fantastice ale lui Moby Dick nu provin numai din existența monstrului marin și din episodul halucinant al luptei dintre căpitanul balenierei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
bază este că lumea este corectă și toate se întâmplă cu un scop, iar lucrurile se întâmplă cu un motiv bun (Lerner, 1980)285. Această credință poate fi distrusă de evenimente care pot părea lipsite de sens, nejustificate, sau chiar demonice, precum un atac terorist într-un centru de îngrijire a copiilor. A treia ideea este că oamenii care sunt buni și care trăiesc "conform regulilor", nu vor fi supuși la evenimente rele. Victimele traumelor vor căuta adesea explicații la ce
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
izvorul curat al Ortodoxiei și îmbrățișează diverse ideologii, pseudo-credințe, alții sunt prinși în mrejele relativismului sau sincretismului religios, iar alții cad pradă patimilor care îl despart pe om de Dumnezeu și se lasă biruiți de acestea încă de la primul atac demonic. De aceea, pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și continuă să exercite o influență inefăcătoare și astăzi, pentru noi toți și ne îndeamnă să ne învrednicim de nimbul martiric. Diac. Asist. Cercet. Dr. Liviu PETCU
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
Toată opera estetică a lui K. devine astfel o metafizică a incognito-ului (Socrate este precedentul păgân al incognito-ului cristic, teoria măștii confirmată ulterior de practica deghizării umane a divinului). Andrei ne-a citit paginile scrise cu o vervă demonică (retorică baroc-păgînă) despre natura ideală. Geografia Arcadiei, în preajma căreia s-a produs idealizarea naturii, era - paradoxal - sumară până la austeritate. Însă în realitatea geografică a Arcadiei, spune A., în această austeritate, sîntem cu mult mai aproape de esența naturii decât în Arcadia
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când în când are reflexe, reflexe doar, de om rănit. Opac în fața negativului, el nu își dă seama că tot ceea ce posedăm nu este decât un capital de ne-ființă. Și totuși, bună parte din gesturile sale dezvăluie un spirit demonic. Demonic fără să o știe. Este un destructor obnubilat și sterilizat de Bine." Privit însă mai îndeaproape, demonismul său îmbracă forma unui fanatism cultural. Noica crede în cultură fără rest. Cu alte cuvinte, el nu poate accepta că aici nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în când are reflexe, reflexe doar, de om rănit. Opac în fața negativului, el nu își dă seama că tot ceea ce posedăm nu este decât un capital de ne-ființă. Și totuși, bună parte din gesturile sale dezvăluie un spirit demonic. Demonic fără să o știe. Este un destructor obnubilat și sterilizat de Bine." Privit însă mai îndeaproape, demonismul său îmbracă forma unui fanatism cultural. Noica crede în cultură fără rest. Cu alte cuvinte, el nu poate accepta că aici nu este
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
avea conștiința dimensiunii relative și iluzorii a culturii merg la el mână în mână. Autoritatea lui Noica este reală când opune culturalismul diferitelor variante de neșlefuire a spiritului, făcând din cultură forma supremă de igienă a minții. Ea devine însă demonică, tiranică și negativă, atunci când, în locul unei lucidități îngrijorate, pune seninătatea de nimic tulburată a unui spirit care jubilează fără mobiluri ultime. 10 decembrie 1980 Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la rândul lui să folosească vorbele cu care Heidegger i se adresează Hannei Arendt în 27 februarie 1925 pentru a exprima acel coup de foudre prin care profesorul de 36 de ani se îndrăgostește de studenta sa de 19 ani: "Demonicul m-a izbit din plin." Demonicul, într-adevăr. Friedgard rămâne la Paris două zile și ambele seri le petrece în rue de 1'Odéon. În prima seară se mănâncă fileul de boeuf, se bea un excelent vin de Bordeaux, se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu care Heidegger i se adresează Hannei Arendt în 27 februarie 1925 pentru a exprima acel coup de foudre prin care profesorul de 36 de ani se îndrăgostește de studenta sa de 19 ani: "Demonicul m-a izbit din plin." Demonicul, într-adevăr. Friedgard rămâne la Paris două zile și ambele seri le petrece în rue de 1'Odéon. În prima seară se mănâncă fileul de boeuf, se bea un excelent vin de Bordeaux, se discută despre Dostoievski și despre raportarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și îi mângâie obrazul cu obrazul ei. În cea de a doua seară, lucrurile iau o altă întorsătură. Din scrisoarea pe care Cioran i-o scrie Friedgardei la trei zile după plecarea ei din Paris, pe 19 aprilie, rezultă că "demonicul izbise în plin". Este duminica Paștelui, în zorii zilei și, după ce se răsucise în pat "ca un vierme", Cioran se decide să se scoale și să-i scrie. (Scriind în germană, așa cum îi va scrie de altminteri tot timpul, el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Conflictul în care s-a angajat până atunci încetează o dată cu această retragere, și senzualitatea, neîngrădită de nimic, devine suverană și transformă plăcerea pură în principiu al lumii. Eliberată de spirit, dorința atinge treapta "genialității senzuale". Iată de ce Don Juan este "demonicul în indiferența proprie esteticului", "demonicul văzut sub unghiul senzualității". Iar iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum cea cavalerească, nici sufletul nici spiritul, este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
angajat până atunci încetează o dată cu această retragere, și senzualitatea, neîngrădită de nimic, devine suverană și transformă plăcerea pură în principiu al lumii. Eliberată de spirit, dorința atinge treapta "genialității senzuale". Iată de ce Don Juan este "demonicul în indiferența proprie esteticului", "demonicul văzut sub unghiul senzualității". Iar iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum cea cavalerească, nici sufletul nici spiritul, este prin chiar esența ei infidelă (ea se hrănește din multiplicitatea particularului) și are nevoie, pentru a exista, de repetiție. Numai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se ridică cu totul din cercurile cele esclusive numai ale unor clase ale societății până la {EminescuOpIX 87} abstracțiunea cea mare și puternică a poporului. Pe popor în luptele sale, în simțirea sa, în acțiunea sa, pe popor în puterea sa demonică și uriașă, în înțelepciunea sa, în sufletul său cel profund știe a-l pune pe scenă Victor Hugo și numai el. Adoratoriu al poporului și a libertății, el le reflectă pe amândouă în conture mari, gigantice, pe cari adeseori puterile
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
probabil e moartă. Mai departe trebuie să știți, domană Kovac, că tot ceea ce e posibil trebuie să fie posibil și ca limbă. (O apucă cu degetele de nas pe Doamna Kovacic, după ce s-a apropiat de ea cu un aer demonic) Limba limbută este încă și mai bună, dintr-un punct de vedere, ca plumb turnat. Nu că plumbul turnat ar fi neavantajos, nu, cu nici o nuanță mai puțin dezavantajos, dar mai puțin frumos, știați asta, dumneavoastră, Kovac feminin. DOAMNA KOVACIC
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-700498 Tel. / fax: 0232-212740 e mail:editurapim@pimcopy.ro www.pimcopy.ro EDITURĂ ACREDITATĂ CNCSIS BUCUREȘTI 66/01.05.2006 ISBN: 978-606-520-447-8 CUPRINS Cuvânt înainte ............................................... ............................................... . ............... 3 Introducere ............................................... ............................................... . .................... 8 I. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer - două spirite afine .......................... 12 II. Angelic - demonic: de la opoziție spre complementaritate ............................... 20 III. Statutul social al femeii în operele celor doi scriitori ....................................... 28 IV. Educația personajelor feminine ............................................... .......................... 48 IV. 1. Doi medievali preocupați de instruirea femeii .......................................... 48 IV. 2. Educația femeii nobile ............................................... ................................. 55 IV. 3. Educația femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
instanță, ea este propagată firesc din profunzimea cunoașterii mundanului, structura complexă a persoanei fiind accesibilă mereu prin marea artă, cum e cazul scriitorilor analizați. Dar, miza noii abordări a personajului feminin prin tratarea lui comparatistă sub grila reperelor contrastive, angelic/demonic, 4 conduce, după părerea mea, și la realizarea unei demonstrații a modului în care se configurează personajul în culturi diferite (aici, italiană și engleză), incorporând desigur și viziunile universurilor creatoare ale scriitorilor (în cazul Boccaccio și Chaucer afine, dar posibil
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
eroului, învinge, paradoxal, în finalul romanului, caracterul ei angelic fiind mult mai pragmatic decât venerata Beatrice a lui Dante, care-i îndrumă poetului înălțarea către transcendență. Într-un alt roman al lui George Rodenbach, „Clopotarul” se menține ireconciliabilă antinomia angelic/demonic, cele două surori, iubite ale eroului principal (în ordinea experienței dinspre puritate spre iubirea pătimașă, malefică), rămân până în final extremele cele mai evidente, cuprinse în motivul romantic al dublului. Punctele forte de susținere ale „inovațiilor”, ale noii feminități din operele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]