1,243 matches
-
În buzunar. Trebuie să fiu sigură că atunci când Îl voi scoate Îi voi da hidrei lovitura de grație. intru În sală și Îmi lipesc privirea de limbile focului care arde În mijlocul scenei. Una câte una, poveștile despre facerea lumii se deapănĂ, pline de durerea, violența și grozăvia cu care Șaman 157 au fost Încrustate În memoria de veacuri a omenirii. Șerpi cu limbi de foc, păsĂri care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni Îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care Învârt
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
spectacolului trebuie să rămân mereu în picioare, chiar dacă sunt scaune libere. Încerc să fiu cât se poate de prudentă, deși tentația de a intra de la început în sală e irezistibilă. În special în această seară, în care povestitori din lume deapănă istorii despre facerea lumii. Mă uit la un punct negru de pe covorul roșu al holului și aștept să se împlinească jumătatea de oră. Povestea eschimosă a pătrunderii dualității în lume este povestea dintotdeauna a sfâșierii sufletului între bine și rău
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în buzunar. Trebuie să fiu sigură că atunci când îl voi scoate îi voi da hidrei lovitura de grație. Intru în sală și îmi lipesc privirea de limbile focului care arde în mijlocul scenei. Una câte una, poveștile despre facerea lumii se deapănă, pline de durerea, violența și grozăvia cu care au fost încrustate în memoria de veacuri a omenirii. Șerpi cu limbi de foc, păsări care vin din alte tărâmuri, zei atotputernici, pământeni îndrăzneți, uriași cu puteri supranaturale care învârt astrele în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
revăzut În Christiania, unde altundeva? Acolo, odinioară, fuseseră ceea ce fuseseră. Thomas mai mult a tăcut; aștepta de la cel ce se Întorsese istorii extraordinare, dacă el nu avea ce să povestească, atunci cine? S-ar mai fi găsit destui care să depene Întîmplări nemaipomenite, nu trebuia neapărat să fi fost În Legiunea Străină pentru asta, dar Jesper era pentru Thomas ipostaza pierdută, și el ar fi avut ce istorisi, dacă l-ar fi urmat, cu ani În urmă, În pădurile ecuatoriale sau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
doctorița Pavelescu, colegă de facultate. Câte personaje, tot atâtea povești de viață. Fiecare cu interpretarea lui. Idila care se înfiripează între Iuliana și doctorul Eugen e menită să mai destindă atmosfera încordată legată de accident. Iustin Dobrescu începe să-și depene amintirile în fața doctorului curant la fel de firesc de parcă s-ar fi aflat în fața unui prieten vechi. Pe alt palier epic și tot sub forma dialogului cu sine, se dezvoltă povestea Laurei, iubita lui Tinu, și miracolul maternității ei secrete. Cu un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să-i ceară iertare?” era întrebarea pe care dorea s-o pună. L-a privit lung pe Iustin și a hotărât să-l lase să se odihnească. Era convins că adormise, dar exact atunci acesta a început din nou să depene din amintirile sale. Cuvintele se legau mai bine, fără pauze prea mari și pronunția era mai clară. Întruna din micile întreruperi, Eugen a găsit locul să intervină: - Ați avut zile și nopți minunate... V-ați înțeles perfect, se pare. De ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Simion, pe care l-ai văzut aseară brodând, și al tantei Aglae. Ai să-l cunoști. Băiat bun, săracul, însă cam... - Cam? - În sfârșit, ai să-l cunoști, evită Otilia caracterizarea,făcîndu-i semn cu ochii să întindă mâinile spre a depăna o jurubiță de ibrișin. Dar de tanti Aglae ce zici? Felix luă o atitudine neutră. Otilia oftă exagerat, dând ochii peste cap ca o madonă de Carlo Dolci. - Of, doamne! Tanti Aglae are doi copii la care ține ca la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fată, care e măritată sau cam așa ceva. Am uitat să te întreb: Îți place Aurica? Felix făcu un gest evaziv. - Să te ferești de ea, că umblă să se mărite și se-ndrăgosteștede cine-i iese-n cale. Otilia sfârșise de depănat ibrișinul și acum repara degetele mănușilor, fredonând o romanță italiană. - Cine era domnul gras de aseară? îndrăzni să întrebe Felix.Fata ridică o privire indignată asupră-i. - Leonida Pascalopol gras? De ce e gras? Da, într-adevăr că e cam gras
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
creierul fiului ei. Tot ce spunea Titi era sorbit de Aglae și Aurica și aprobat muțește de Simion. - Titi, propunea Aglae, ia povestește-ne tu cum ați copiat la istorie. Atunci tânărul de douăzeci și doi de ani începea să depene istoria naivității profesorului de istorie, pe care-l descria cu destul umor, înșelat de un grup de școlari isteți, care, știindu-i ticurile, făcuseră de acasă atâtea teze câte subiecte li se puteau da cu probabilitate. Aglae râdea cu mult
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu ascunse că întrevedea în dânsul o mare speranță a literaturii tinere, un fel de Rege al tuturor titlurilor ce fuseseră vreodată date la București. Automobilul rula încă în buricul viitorului Centru politico-administrativ și, o dată cu păcănitul roților moderat descentrate, se depăna și vocea insinuant-artistă a Guzganului: "Yagdar nu știe ce e îndurarea... Cunoaște poveștile multor bărbați... Ar putea fi sultană... Are o soră, o soră pe care de mică a învățat-o să fure. Este tânăra Gina Ghiță cu domiciliul în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Adalgiza. Frământa cîte-un cuptor de plăcinte și nu mai era bună de nimic. Avea glas frumos. Venea lângă ea și sora mai mică, lunganca. Asta era mereu însuflețită, amazoancă, și îl cicălea să povestească despre asasin. Ulpiu, ce să facă, depăna și el cum că l-ar fi prins pe odios, de vreo două-trei ori. Numai că, atunci când se vedea înhățat, pe Sfîrtecător îl cuprindea, așa, o sfârșeală. Se tăvălea prin băltoci, izbucnea în plâns, azvârlea din țurloaie. Ceea ce îi cam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ăla s-a uitat la mine cu o scârbă inimaginabilă... - Lasă gargara, măi, idiotule. Rade, mai bine, ce s-a-ntîmplat! - Cum ce? Omul tavanelor a prins să mă fixeze cu o scârbă indescriptibilă, n-auzi?... Iar între timp, măi, copii, Raicopol depăna, prin microfon, niște amintiri care adormeau populația. Celelalte garnituri de metrou, din spatele garniturii noastre, fuseseră deconectate. La Dispecerat se înfăptuia panică. Trimiseseră, e drept, o echipă de gealați antrenați, care au apucat-o pe jos, prin subterană, pentru a ajunge
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o după un timp, surprins că este tot în Constanța. Tot așa cu pulovăr pe trup, tot drăguță, la un amic. Era însoțită de soțul ei, profesor de sport. Nici nu se putea altfel însă bărbații nu aveau timp să depene amintiri, sărbătoreau o onomastică. Fiana, cu trăsăturile ei perfecte de creolă, avea trei mari defecte, din punctul lui de vedere! Era brunetă, premiantă și îi plăcea literatura însă adevărat, era foarte modestă și de aceea o prefera... lui, care de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în sinea ta te rezemi pe temeiurile firii. N-ai încotro: ești împins spre ele. Zaci - cu voie sau fără de voie - în straturile ultime ale existenței. - Viața îți pare atunci - atunci dramatic al fiecărei clipe - un vis pe care-l depeni din priveliștea Absolutului, o nălucire a înstrăinării tale de toate. Cum luneci așa, pe panta rosturilor nemărginite, și prin vagi instincte trebuie să te mai ții de lume, contradicția soartei tale e mai dureroasă ca năpădirea primăverii într-un cimitir
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o răzmeriță cu acei sărmani de pe dealuri și din sate, pentru a alunga acele lipitori și pentru a face în sfârșit să triumfe dreptatea și egalitatea, Cristos care împarte pâinile și peștii... Oh, cât era de mieros acel Episcop în timp ce depăna parabola fiului risipitor referindu-se la el. Era privit ca un soi de naufragiat, dar și cu mâhnirea, se gândi Tommaso, ce te-ncearcă fiindcă ai luat un dumicat de la gura rechinilor. După căința publică, a început să colinde zilnic
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Taprobana 39, și am fost constrâns să pun piciorul pe pământ iar apoi, cum am fugit de furia pândarilor m-am afundat în pădure, și am ieșit într-o mare cîmpie la echinox. Mai mult de două luni i-a depănat lui Carlo o poveste fantastică, istoria unei cetăți unde trăiau oameni cinstiți și inteligenți care se respectau și se iubeau. Omul din Avellino asculta ca vrăjit, făcea câte-o observație din când în când, asta doar în primele zile, după
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o sărută pe frunte. Apoi îi șopti la ureche : Amândoi am împlinit luna asta treizeci și trei de ani... Filip își trase taburetul într-o parte. Nu voia să stea chiar în fața bătrânului, observase că se simte în largul lui atunci când își deapănă amintirile privind peste lucruri. „De fapt“, îi spusese Filip Cosminei, „am impresia că e, mai degrabă, o prelungire a singurătății lui decât o încercare de a se elibera de ea“. „Atunci, de ce-ar face-o ?“, întrebase Cosmina, răsfoind foile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o dată rotundă (ani de la naștere sau moarte), lumea își aduce aminte de noi și apasă pe acest buton la îndemînă, pe această clapă ipocrită a memoriei care este arhiva. Pentru o clipă sânt scoase la lumină poze, interviuri filmate, prietenii deapănă amintiri despre noi. Apărem pentru o clipă din nou la rampă, vorbim, gesticulăm, râdem, le explicăm celorlalți proiectul care am fost și, apoi, ne retragem din nou, spășiți, în prezumtiva noastră eternitate, așteptând, înainte de a dispărea definitiv, ca o altă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
farfurioară cu două triunghiulețe de pâine acoperite unul cu o felioară de somon și altul cu câteva icre negre și o coajă de lămâie, se lipesc de perete ținând un șervet alb pe braț. Conversația se leagă greu. Încep să depăn amintiri din prima mea vizită la Versoix, în 1991. La un moment dat, ușa se deschide și în cameră pătrunde domnul Holender, directorul Operei din Viena, sosit pentru sărbători în Timișoara natală sau, poate, special pentru această ocazie. Este un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pe toate liniile. Cu toate acestea puterile au intrat în tratări cu Poarta pentru condițiile de pace și generalul Ignatieff a avut audiență la sultanul și i-a prezintat scrisorile sale de acreditare. Precum se vede lucrările pentru pacificare se deapănă cu aceeași repejune ca și înarmările din toate părțile. De aceea, în loc de-a căuta ce vorbesc oamenii, să căutăm ce vor ei. Turcii vor bună pace și oricine ar zice contrariul voiește s-o zică. Austria vrea aseminea pace
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
simfoniei întregi se șterge într-o clipă. Dar aceasta s - a 'ntîmplat la reprezentația de care vorbim. Rolul căpitanului de gardă Jakinski a fost încredințat unui domn Popovici. Acesta avea un pasagiu mai lung de recetit pe care l-a depănat așa încît nu s-a ales nimic din gura d-sale. Se înțelege de sine că d. Popovici ni este foarte indiferent și nu d-nia lui e de vină că n-are talent și nici buna cuviință pentru a învăța
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ca despre niște amintiri amare, cum ei au trăit și au muncit „înainte de război ponturile boierești” la arendașii moșiilor Umbrărești (Traian Cristescu) sau Torcești (C. Bușilă). Părinții și vecinii noștri, urmași de răzeși, relatau sărbătoarea când se adunau și își depănau amintirile și trăirile despre calvarul lucrului în „dijmă” la boieri. De pildă, trebuia să plece tot satul de pe la miezul nopții la recoltatul porumbului pe Valea Lupei, o distanță între 6 și 9 km de sat, se întorceau spre seară cu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dominată de Cleombrotos. Nu este Întotdeauna el cel care le povestește (Filip, istoricul, ne vorbește despre „moartea Marelui Pan”, iar Demetrios, gramaticianul, despre daimonii din Britania), dar teoriile sale suscită astfel de paranteze. La paragraful 421 a, Înainte de a-și depăna povestea despre vizita la barbarul inspirat, Cleombrotos spune: „Avem În mijlocul nostru un vas mare plin cu născociri și cu adevăruri amestecate” (mython kai logon anamemigmenon krater...). De altfel, conținutul acestui vas e pus la Încercare (dokimaseie) În fața unui auditoriu din
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Unealtă manuală care servește la depănatul firelor pe mosoare.3Meliță - Unealtă de lemn, folosită pentru zdrobirea și curățarea cânepii și inului de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a obține câlții de meliță.4Rășchitor - Unealtă pe cere se deapănă tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jurubiță. De toamna târziu și până în primăvară, se auzea neîntrerupt, ca într-un ritual, zgomotul vătalelor 1 care băteau pânza subțire pentru cămăși sau țesături diafane pentru
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
făcea separat pentru gogoșile albe, de cele galbene. Când fusul de borangic se termina, rămânea pe gogoși o calitate de mătase numită „băcan”, care moale fiind, se torcea fiind folosită pentru bătaie. Relatăm această activitate din Moldova: femeile care știu depăna au câte o șură mare unde fac foc, punând deasupra câte o căldare cu apă, care fierbând, pun într-însa coconurile și pe urmă trag de pe ele borangicul cel necăjit... Țesătura rafinată, folosită ca fâșii de borangic și piepți, se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]