1,794 matches
-
recunoscuți îndată ca patriarhi ai deșertului. Alții, trecuți prin toate ciclurile de educație, cum este cazul lui Arsenie Romanul, se mărturiseau fără jenă drept „analfabeți” la capitolul viață duhovnicească. Evagrie însuși vorbește în numeroase rânduri despre importanța agonisirii virtuții simplității, deplângând limitele formației dialectice pentru cel consacrat aproape exclusiv vieții de rugăciune. Cum este firesc, orice societate umană își are elitele sale - iar Biserica creștină a recunoscut de la început nevoia autorizării unei elite spirituale. Numai că „elitele” deșertului nu se validau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
viață duhovnicească (în rândurile cărora Sf. Dionisie Areopagitul îi număra și pe călugări) în munca de propovăduire a cuvântului lui Dumnezeu. De ce oare să fie predica sau cateheza rezervate doar membrilor clerului? Pe scurt, separația între Scriptură, Biserică și tradiție - deplânsă de numeroși teologi contemporani - nu poate începe fără reinserția lecționarului (ale cărui origini se ascund undeva în secolul al IV-lea) în corpul Scripturii. La rândul său, lecționarul s-ar dori folosit în reverberațiile exegezei patristice. Astfel săvârșită, în prelungirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dominat de evoluțiile din lumea literară, mai curând estetice decât ideologice. Mai promițătoare în ceea ce privește limpezirile cultural-ideologice și dezbaterile de substanță este Idei în Dialog, înființată de Horia-Roman Patapievici pentru a răspunde unei crize structurale a lumii românești, pe care am deplâns-o amândoi de multe ori: absența unei piețe intelectuale funcționale, în care controversele și polemicile să se concentreze pe idei, nu pe purtătorii lor. (Paradoxal, dincolo de toate divergențele de diagnostic, cauze ale patologiei și terapie, un apel similar a formulat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
exact evanescentele granițe și suprapuneri dintre public și privat. Eseul care deschide colecția și îi dă titlul conține teza majoră a lui Etzioni: societatea americană actuală, în ciuda diversității etno-culturale crescânde a populației - pe care, până la urmă la fel de rasist, unii o deplâng apocaliptic, iar alții o preamăresc în numele multiculturalismului -, nu se află (din aceste motive) în criză, ci se îndreaptă către o condiție fericită în care originea etno-culturală și rasială, simbolizată sau chiar indicată de culoarea pielii, nu mai este determinantă pentru
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lucrare de abilitare (Habilitationsschrift) complementară, a publicat-o în 1887 fără ecouri notabile, a reluat-o după 1900 cu mare succes, declanșând și lectura greșită organicist-neoromantică de care nu avea să mai scape niciodată. În asemenea cazuri, nu poți decât deplânge faptul că operele savante au soarta operelor de ficțiune, iar intenția autorului unei teorii este treptat eclipsată ori răstălmăcită. 6. Vezi Ferdinand Tönnies, Comunidad y asociación, Ediciones Península, Barcelona, 1979. Soarta terminologiei germane în alte limbi este adesea tragică. Dintre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
spiritului american. Recitindu‑l pe Allan Bloom după douăzeci de ani" În urmă cu douăzeci de ani, un filozof politic de la University of Chicago, respectat de specialiști, dar necunoscut marelui public educat, termina de scris o diatribă la adresa universității americane, deplângând decăderea educației liberale, explicând astfel criza spiritului (public) american și, într-un context mai larg, declinul democrației occidentale. Numele autorului era Allan Bloom, iar titlul cărții, apărută în 1987 la Simon and Schuster, New York, era The Closing of the American
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
americani, Bloom are multe de reproșat. Nu neapărat studenților înșiși, pe care-i învăluie cu o generozitate pedagogică uneori de-a dreptul tandră (malițioșii au explicat asta prin atracția fizică pe care o simțea profesorul pentru efebii Lumii Noi). Bloom deplânge în stilul unui moralist clasic descompunerea familiei tradiționale, a cărei bogăție spirituală provenea cândva din combinarea virtuților private și publice cu o solidă bază etică și culturală comună, articulată în jurul Bibliei. Autorul crede că universitățile americane au irosit și deturnat
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de amintiri (cu un minunat pasaj despre falsul gotic de la University of Chicago, singurul gotic accesibil adolescentului Allan David Bloom) și sentințe idiosincratice, de analize judicioase și interpretări riscate, de nostalgie cu ocazionale nuanțe aproape reacționare, nu doar conservatoare. Bloom deplânge declinul universităților europene din vremea sa, care au încetat să mai inspire America, intrată și ea în declin. Sarcina esențială a universității - „a menține întrebările permanente în centrul atenției” -, ca și, legat de aceasta, funcția ei supremă - „protejarea rațiunii de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
rînduri au proiectat în văzduh ambarcațiuni întregi, cu echipaje și cu vîsle cu tot, cam în același fel cum un jongler indian își azvîrle mingile în aer. Cu cît mă gîndesc mai mult la coada asta vînjoasă, cu atît îmi deplîng neputința de a o descrie cum se cuvine. Ea are adesea unele gesturi care, deși ar face cinste unei mîini omenești, rămîn pe de-a-ntregul inexplicabile. Din cînd în cînd, într-un cîrd numeros, aceste gesturi misterioase sînt atît de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și în împrejurări cu totul vitrege, atunci când prețul care trebuie să fie plătit pentru fidelitatea față de aceste principii este sacrificiul vieții sau nefericirea, un asemenea angajament va impune o atitudine care poate fi calificată drept eroică și tragică 4. Kant deplângea însă acele împrejurări în care năzuința firească unei ființe sensibile spre o viață care să-i ofere mulțumire nu va putea fi conciliată în nici un fel cu respectarea imperativelor morale. Dar putem recunoaște că există împrejurări în care omul va
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
al gândirii ortodoxe, o folosire sănătoasă a rațiunii este posibilă abia pe fundamentul acelei comunicări cu absolutul realizată în cadrul comuniunii de iubire care este Biserica 88. Este acea folosire pe care Apusul a pierdut-o începând cu Renașterea. Ceea ce Ionescu deplângea: „Dar tradiția gândirii mistice s-a pierdut; pe măsură ce a săcătuit vâna religioasă a culturii. Omul a coborât din ce în ce mai mult în lumea lucrurilor, pierzând contactul cu divinitatea, de care totuși se împărtășește prin esența lui...”89. Cel care rămâne însă atașat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
bună percepere a modului cum a înțeles el natura, rostul și menirea metafizicii. Cea dintâi ambiție filosofică a lui Kant a fost să pună metafizica „pe drumul sigur al unei științe”. El s-a declarat îndrăgostit de metafizică și a deplâns starea în care se găsea acel domeniu de preocupări teoretice care pretindea cea mai înaltă demnitate în ierarhia științelor fără să poată totuși da la iveală fie și un singur adevăr general acceptat 31. Kant a crezut că stabilind pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
această împrejurare va trebui să țină seama orice nouă filosofie și orice viitoare teologie.” („Diferențialele divine”, în Trilogia cosmologică, Humanitas, București, 1997, p. 16.) În ultimul volum al Trilogiilor, Blaga sublinia modul cum a înțeles el lecția lui Kant și deplângea faptul că ideatorii de sisteme metafizice de după Kant nu au ținut seama de concluziile cercetărilor acestuia privitoare la limitele cunoașterii omenești: „Nu ne mai amăgim cu prezumția de a putea ancora cu gândul în absolut. De seminția metafizicienilor ne separă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în timp ce orice altă știință merge înainte fără încetare, tocmai în aceea care pretinde a fi ințelepciunea însăși și pe care orice om o consultă ca pe un oracol ne învârtim mereu pe loc, fără a înainta un singur pas.” Autorul deplângea „că pe acest tărâm nu există nici o măsură demnă de încredere după care am putea deosebi ceea ce are temei de vorbăria goală”. (Vezi Prolegomene ..., traducere de M. Flonta și Th. Kleininger, Editura All, C.E.U. Press, 1996, pp. 51-52.) Idealul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
provocarea unei argumentări susținute? Cât privește relația mentalității populare cu spiritul luminării, nimic nu o exprimă mai bine decât reprezentările despre relația omului cu divinitatea, reprezentări ce configurează profilul religiozității într-o anumită colectivitate. In scrierea sa despre religie, Kant deplânge tendința foarte răspândită de a privi practicile religioase nu drept tot atâtea prilejuri de reflecție morală și de îmbunătățire a conduitei, ci drept căi prin care credincioșii încearcă să câștige bunăvoința divinității, în scopul satisfacerii intereselor lor egoiste. Filosoful avertiza
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
bariera expresivității excesive ori, dimpotrivă, a construcțiilor lingvistice deja uzate. Fie că e vorba de sloganuri, de excesele limbajului argotic (care „te zgârie la ureche, chiar și atunci când e proaspăt” (Chandler, 2000, p. 36), de tocirea sensurilor prin abuz, Chandler deplânge situația în care se află, de fapt, el însuși. Discutabile sunt, însă, alte afirmații, care vizează spectrul mai larg al oricărei limbi în relația ei cu evoluția culturală generală. Nu doar engleza americană, dar nici una dintre limbile vii nu devine
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
contrazice atât de agresiv concepțiile așa-zis „liberale” profesate în mediile intelectuale și artistice actuale. Antipatia evidentă nu-l împiedică însă pe Martin Amis să cartografieze, fără exces de zel, zonele de interes ale romanului. El remarcă „eleganța” premiselor, dar deplânge precaritatea parcursului propriu-zis, modul repetitiv și lipsit de logică internă al acțiunii. Labirintul în care ne poticnim alături de Marlowe nu este nici terifiant, nici seducător: e doar o structură dinainte fixată la care ne obligă tradiția unui gen extrem de gelos
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Mircea Cărtărescu a publicat, În LA&I (anul VIII, nr. 30 [286], 1 septembrie 2003, p. 1), suplimentul de cultură al ziarului Cotidianul, editorialul „O cultură de eseiști”, care a contrariat multă lume, deși, În principiu, autorul avea dreptate atunci când deplângea primatul eseului În cultura română, În fața construcției durabile, monumentale. Cel mai pertinent ecou al tezei lui Cărtărescu l-a constituit articolul lui Dan C. Mihăilescu din aceeași publicație (anul VIII, nr. 38 [294], 27 octombrie 2003, p. 1), intitulat „Eseul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
lucruri ce ne-ar fi cutremurat odinioară? Am mulțumirea că Consiliul Național al Femeilor Române prin mine, din primul ceas a conceput și a susținut proiectul zonelor de protecție în contra bombardamentelor care, de se realiza, nu am fi avut a deplânge atâtea nenorociri și care, imediat de asemenea, la începutul războiului, în 1941, a protestat, cerând în scris, să se ia de marile Asociații îndată o atitudine în această chestie de principiu, căci ce fel de feministe pot fi acele ce
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
care ați impus-o Regelui Mihai I al României În ceea ce privește căsătoria sa” (p. 101). Pe bună dreptate, Calafeteanu remarcă faptul mult mai grav al impunerii abdicării Regelui, care probabil va fi provocat indignarea Înzecită a activistului Partidului Laburist. Alte scrisori deplâng reticența legațiilor românești de a furniza informații despre România sau cer Înființarea la București a unor școli cu predare În limba franceză pentru copiii diplomaților străini. O categorie aparte de scrisori care pigmentează volumul din timp În timp sunt cele
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
părinții lui, și unul și ceilalți fiind la fel de îndurerați că nu le stă în putere să stăvilească ruinarea obștii hărțuite, între etnii vrăjmașe, acolo, în Balcani. Nu pot fi uitate nici poemele de „jale” ale lui C., cele în care deplânge sfâșietor ruina consângenilor lui din Pind, spectacolul satelor aromânești, părăsite mai cu seamă din cauza prigoanei la care a fost supusă populația de către turci în vremuri mai vechi, dar și de națiunile creștine, după ce acestea s-au înstăpânit aici, în urma războaielor
CACIONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285983_a_287312]
-
CALENDARUL „FOAIA NOASTRĂ”, revistă socială și culturală apărută la Cluj și Timișoara între 1935 și 1944. Deplângând faptul că nu există o editură care să publice cărți „pe înțelesul poporului de la sate”, Gheorghe Subu, redactorul revistei, călăuzit de „cele mai frățești gânduri” și dornic „de a vedea țărănimea noastră cât mai luminată”, își propune să ofere „hrană
CALENDARUL „FOAIA NOASTRA”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286018_a_287347]
-
criterii pe care Comisia de Politică Externă a Parlamentului European le-a pus În fața României În cadrul procesului de acces, s-a repetat mereu, se referă la corupție, corupție, corupție! Ai scris Într-un text despre o țară În care președintele deplânge corupția, dar nu numește niciodată corupții sau corupătorii. Cine corupe pe cine, care sunt mijloacele prin care are loc această corupție? L-am Întâlnit pe Emil Constantinescu după ce Își terminase mandatul prezidențial. Era Încă la Washington, și am discutat pe
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
pentru că menționai așa-numitul scandal legat de rapoartele „Armaghedon”, persoana care a fost scurt timp arestată În urma unui abuz evident e Mugur Ciuvică. Mircea Mihăieș: E una dintre acele celebre arestări de vineri după-amiaza pe care Adrian Năstase le-a deplâns cât s-a aflat În opoziție, dar nu a ezitat să le pună În aplicare o dată ajuns la putere. Vladimir Tismăneanu: Mugur Ciuvică este unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui Emil Constantinescu, fost șef de cabinet sau al
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Alianței Nord-Atlantice. E bine să reamintim că, din punctul de vedere central-european, În 1968, Franța, prin vocea generalului De Gaulle - În august, când a avut loc invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia, la care România nu a participat -, a deplâns evident intervenția sovietică, dar a descris-o drept „une querelle de famille”, o gâlceavă de familie care, În fond, nu ne privește pe noi, Europa de Vest... Când „Solidaritatea” a fost interzisă pe baza legii marțiale și zeci de oameni au murit
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]