1,024 matches
-
atacat și ocupat de armata italiană, la cârma statului fiind plasată o administrație fascistă. La scurtă vreme după aceasta, după căderea regimului lui Mussolini în Italia, armata germană a ocupat Monaco și a început deportarea populației de origine evreiască. Printre deportați s-a aflat René Blum, fondator al Operei din Monaco. În timpul celui de-al doilea război mondial, Mongolia era condusă de guvernul comunist al lui Khorloogiin Choibalsan și era strâns legată de Uniunea Sovietică. Armata mongolă a luptat alături de Armata
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
populație de 314.239 locuitori. Insulele Andaman au fost menționate încă din relatările de călătorie ale lui Marco Polo. La mijlocul secolului XIX, britanicii au transformat aceste insule în colonie penitenciară. Arhipelagul cu capitala la Port Blair li s-a părut deportaților indieni un adevărat rai pe pământ, astfel încât mulți dintre aceștia s-au stabilit aici după ispășirea pedepsei. Ei și-au ridicat așezări pe plajele cu nisipuri albe, alungând poporul indigen Jarawa pe coastele vestice, unde acestea continuă să trăiască și
Insulele Andaman () [Corola-website/Science/306641_a_307970]
-
Bucovinei în Transnistria din 9 și respectiv 10 octombrie 1941 au ajuns imediat în capitala provinciei, Cernăuți . În 10 octombrie 1941, noul guvernator militar al Bucovinei, generalul Corneliu Calotescu, a anunțat decizia ca toți evreii din Cernăuți să fie deasemenea deportați, dând ordine de confiscarea imediată a averilor acestora și de înființare a ghetoului Cernăuți unde evreii erau obligați sa se strângă până la ora 18 sub amenințarea pedepsei cu moartea. Această acțiune urma să fie realizată sub conducerea Primăriei și sub
Traian Popovici () [Corola-website/Science/302989_a_304318]
-
Democrat din Moldova (din 2000 până în 2009). În anul 2009 îi cedează funcția de președinte de partid lui Marian Lupu. s-a născut la data de 10 februarie 1952, în localitatea Kargapolie din regiunea Kurgan (Rusia), într-o famile de deportați basarabeni. În anul 1969, devine student la Facultatea de Litere, secția Jurnalism, a Universității din Chișinău. În anul 1971, este transferat "prin selecție” la Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Minsk - Belarus, ale cărei cursuri le absolvă în
Dumitru Diacov () [Corola-website/Science/302534_a_303863]
-
au căzut în lupte. Numărul victimelor din rândurile civililor s-a ridicat la 150.000 de oameni (60.000 victime ale raidurilor aeriene, 60.000 din rândurile Rezistenței și 30.000 victime ale forțelor germane de ocupație). Toatalul prizonierilor și deportaților s-a ridicat la aproximativ 1.900.000 de oameni. Dintre aceștia, 240.000 au murit în prizonierat. Se estimează că aproximativ 40.000 de prizonieri de război, 100.000 de deportați pe baze rasiale, 60.000 de prizonieri politici
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
ale forțelor germane de ocupație). Toatalul prizonierilor și deportaților s-a ridicat la aproximativ 1.900.000 de oameni. Dintre aceștia, 240.000 au murit în prizonierat. Se estimează că aproximativ 40.000 de prizonieri de război, 100.000 de deportați pe baze rasiale, 60.000 de prizonieri politici și alți 40.000 din diferite alte categorii au murit în lagărele de muncă naziste. Hitler a estimat mai înainte de începerea războiului că Germania va pierde până la un milion de soldați în
Bătălia Franței () [Corola-website/Science/302540_a_303869]
-
în raportul din 11 mai 1944 figurând pe listă 325.000 de persoane. După ce evreii au fost înghesuiți în spații neamenajate, fără facilități sanitare, autoritățile maghiare au invocat pericolul epidemiilor, cerând deportarea cât mai grabnică a celor închiși. Trenurile cu deportați din Transilvania de Nord care au trecut prin Kassa (Košice) în 1944: date, originea transporturilor și numărul de deportați. Datele au fost strânse de comandantul gării din Košice, Miklós Gaskó ("Halálvonatok" Menóra, Toronto, 1984, pp. 4-12). În timpul negocierilor ungaro-slovace care
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
spații neamenajate, fără facilități sanitare, autoritățile maghiare au invocat pericolul epidemiilor, cerând deportarea cât mai grabnică a celor închiși. Trenurile cu deportați din Transilvania de Nord care au trecut prin Kassa (Košice) în 1944: date, originea transporturilor și numărul de deportați. Datele au fost strânse de comandantul gării din Košice, Miklós Gaskó ("Halálvonatok" Menóra, Toronto, 1984, pp. 4-12). În timpul negocierilor ungaro-slovace care au precedat Arbitrajul de la Viena, Hitler îi pusese în vedere lui Horthy, faptul că Ungaria nu va primi orașul
Miklós Horthy () [Corola-website/Science/302681_a_304010]
-
1979, Bertioga Brazilia) supranumit „Îngerul morții” a fost un medic german care, în calitate de căpitan SS, a inițiat și condus odioasele „selecții” ale evreilor deportați din toată Europa pentru exterminarea ("Endlösung der Judenfrage") lor de la Auschwitz-Birkenau. A efectuat experimente inumane pe deportați, mai ales pe cupluri de gemeni. La 17 ianuarie 1945, Mengele și-a recuperat notițele despre cercetările sale și a fugit în Argentina, care a respins cererile de extrădare formulate de Germania Federală. În 1959 a plecat în Paraguay, apoi
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
Broz Tito. Spațiul de 25 km de-a lungul frontierei iugoslave se întindea între satele Beba Veche (județul Timiș) și Gruia (județul Mehedinți), acoperind un număr de 203 localități. Au fost deportate și persoane de pe insula Ada Kaleh. În 1956 deportații s-au întors la locurile lor natale, dar nu si-au recapatat casele. În contextul încordării relațiilor dintre România și Iugoslavia, exclusă în 1948 din Comintern, granița dintre cele două țări a devenit o zonă sensibilă pentru guvernul comunist de la
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
Salcâmi, Schei, Valea Viilor, Viișoara și Zagna (în raioanele Călărași, Brăila, Călmățui, Galați, Slobozia, Lehliu și Fetești). O statistică a capilor de familie deportați după naționalități pentru cele 18 localități de deportare din Bărăgan dădea următoarele cifre: <br> Conform studiului „"Deportații în Bărăgan 1951-1956"”, au fost vizate un total de 40.320 de persoane, clasificate de regimul comunist astfel: Un HCM din 7 decembrie 1955 a dispus eliberarea și întoarcerea deportaților. Se presupune că acest lucru s-ar fi datorat primirii
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
de deportare din Bărăgan dădea următoarele cifre: <br> Conform studiului „"Deportații în Bărăgan 1951-1956"”, au fost vizate un total de 40.320 de persoane, clasificate de regimul comunist astfel: Un HCM din 7 decembrie 1955 a dispus eliberarea și întoarcerea deportaților. Se presupune că acest lucru s-ar fi datorat primirii României în ONU, România, mai bine zis "Republica Populară Română", fiind astfel obligată să respecte, cel puțin formal, drepturile omului. Cei mai mulți deportați s-au întors în Banat în cursul anului
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
7 decembrie 1955 a dispus eliberarea și întoarcerea deportaților. Se presupune că acest lucru s-ar fi datorat primirii României în ONU, România, mai bine zis "Republica Populară Română", fiind astfel obligată să respecte, cel puțin formal, drepturile omului. Cei mai mulți deportați s-au întors în Banat în cursul anului 1956. În perioada 1951-1956, cât a durat domiciliul forțat în Bărăgan, au murit peste 1.700 de oameni, dintre care 174 de copii. În 1956, după eliberarea deportaților, aceste comune au devenit
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
formal, drepturile omului. Cei mai mulți deportați s-au întors în Banat în cursul anului 1956. În perioada 1951-1956, cât a durat domiciliul forțat în Bărăgan, au murit peste 1.700 de oameni, dintre care 174 de copii. În 1956, după eliberarea deportaților, aceste comune au devenit „domicilii obligatorii“ pentru deținuții politici „recalcitranți“, care își executaseră anii de condamnare și erau trimiși aici pentru „supliment de pedeapsă“. Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, dată în completarea H.C.M. nr. 337
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
s-a mai vorbit oficial despre aceste fărădelegi, abia în 1972 Nicolae Ceaușescu a criticat deportările în Bărăgan, calificându-le drept ""măsuri greșite"" care au adus daune ""politicii naționale"" a partidului. În 1990, la Timișoara a fost înființată "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan". "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan", din Timișoara, împreună cu "Asociația Foștilor Detinuți Politici", din Turnu Severin, și-au asumat printre altele și rolul de administrare a memoriei deportării prin editare de cărți, arhivare de documente, instalarea de monumente și
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
despre aceste fărădelegi, abia în 1972 Nicolae Ceaușescu a criticat deportările în Bărăgan, calificându-le drept ""măsuri greșite"" care au adus daune ""politicii naționale"" a partidului. În 1990, la Timișoara a fost înființată "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan". "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan", din Timișoara, împreună cu "Asociația Foștilor Detinuți Politici", din Turnu Severin, și-au asumat printre altele și rolul de administrare a memoriei deportării prin editare de cărți, arhivare de documente, instalarea de monumente și organizarea periodică de simpozioane și
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
asumat printre altele și rolul de administrare a memoriei deportării prin editare de cărți, arhivare de documente, instalarea de monumente și organizarea periodică de simpozioane și comemorări. În anul 1996, la comemorarea a 45 de ani de la deportare, "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan" a ridicat "Monumentul Deportării", amplasat în "Parcul Justiției" din Timișoara. O altă acțiune întreprinsă de "Asociația foștilor deportați în Bărăgan" a fost să construiască, în incinta Muzeului Satului Bănățean din Timișoara, o replică fidelă a unei case de
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
și organizarea periodică de simpozioane și comemorări. În anul 1996, la comemorarea a 45 de ani de la deportare, "Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan" a ridicat "Monumentul Deportării", amplasat în "Parcul Justiției" din Timișoara. O altă acțiune întreprinsă de "Asociația foștilor deportați în Bărăgan" a fost să construiască, în incinta Muzeului Satului Bănățean din Timișoara, o replică fidelă a unei case de pământ bătut, acoperită cu paie, așa cum au fost obligați deportații să-și construiască în plin câmp. Casa este compusă din
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
Justiției" din Timișoara. O altă acțiune întreprinsă de "Asociația foștilor deportați în Bărăgan" a fost să construiască, în incinta Muzeului Satului Bănățean din Timișoara, o replică fidelă a unei case de pământ bătut, acoperită cu paie, așa cum au fost obligați deportații să-și construiască în plin câmp. Casa este compusă din 2 încăperi - cameră de locuit și bucătărie - mobilate cu puține lucruri, asemeni cu acelea pe care oamenii dislocați peste noapte au reușit să le ia cu ei. Mărturii Filme
Deportările în Bărăgan () [Corola-website/Science/303291_a_304620]
-
criterii naționale și sociale de deportare. Spre deosebire de lagărele Gulagului, coloniile obligatorii aveau aparențele unor așezări "normale": deportații locuiau împreună cu familiile lor și se bucurau de o destul de mare libertate de mișcare. Totuși, călătoriile erau limitate numai la anumite zone, iar deportații erau atent supravegheați de NKVD. Astfel, în fiecare lună persoana strămutată trebuia să se prezinte la ofițerul de supraveghere, la selsoviet în zonele rurale sau la secția de miliție în așezările urbane. Domiciliul obligatoriu ("ссыльное поселение") era o formă a
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
ofițerul de supraveghere, la selsoviet în zonele rurale sau la secția de miliție în așezările urbane. Domiciliul obligatoriu ("ссыльное поселение") era o formă a exilului intern. Sistemul exilului politic și administrativ exista încă din timpul Imperiului Rus. Cei mai numeroși deportați cu domiciliu obligatoriu ("ссыльнопоселенцы") din URSS au fost națiunile întregi strămutate în timpul regimului lui Stalin (1928-1953). De-a lungul timpului s-au folosit mai mulți termeni pentru definirea acestei categorii de pedepsiți extrajudiciar: "colonie specială" (спецпоселение), "colonie de strămutare specială
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
este numit "proces de purificare etnică". Guvernul sovietic se temea că anumite naționalități ar fi putut acționa ca o "a cincea coloană" subversivă în condițiile apropierii declanșării războiului mondial. Au fost luate măsuri severe pentru a preveni această posibilă amenințare. Deportații erau trimiși în închisori, lagăre de muncă, așezări obligatorii și în domiciliu forțat, (sub supravegherea NKVD-ului). În zonele granițelor de vest ale Uniunii Sovietice au apărut mai multe valuri de deportați, pe principalele direcții de atac ale unor agresori
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
măsuri severe pentru a preveni această posibilă amenințare. Deportații erau trimiși în închisori, lagăre de muncă, așezări obligatorii și în domiciliu forțat, (sub supravegherea NKVD-ului). În zonele granițelor de vest ale Uniunii Sovietice au apărut mai multe valuri de deportați, pe principalele direcții de atac ale unor agresori externi. Aceste teritorii erau regiunea Murmansk și noile regiuni anexate în urma înțelegirilor secrete ale Pactului Molotov-Ribbentrop: estul Poloniei, Basarabia și Bucovina de Nord și Țările baltice. În timp ce bărbații au fost deportați în
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
se întoarcă în regiunile de frontieră. Aceste depotrtări i-a privit pe cetățenii sovietici membri ai unor etnii "inamice național". A fost vorba de germani, finlandezi, români, italieni și greci. La sfârșitul acestui proces au fost incluși în valul de deportați și tătarii crimeeni. Aceste deportări i-a privit pe membrii grupurilor etnice declarate vinovate de cooperare cu ocupantul nazist. A fost vorba de un număr de popoare din Caucazul de Nord și din Crimeea: cecenii, ingușii, turcii meskhetiani, balcarii, karaciaii
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]
-
в сельском хозяйстве). Era aplicat de obicei colhoznicilor care nu reușeau să-și îndeplinească zilel-muncă obligatorii ("trudodni"). Termenul de exil pentru o asemenea faptă era de 8 ani. Între 1948-1952, au fost înregistrați 33.266 "ukaznici". Spre deosebire de alte categorii de deportați, copii acestor exilați nu erau la rândul lor pedepsiți cu strămutarea. Mai multe secte religioase - Martorii lui Iehova, ("Cвидетели Иеговы"), Adevărații creștini ortodocși ("истинно-православные христиане", Innokențienii ("иннокентьевцы"), Adventiștii-reformatori ("Aдвентисты-реформисты") - au fost scoase în afara legii datorită încălcării legii "Cu privire la Separarea Bisericii
Colonizările forțate în Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/302959_a_304288]