1,235 matches
-
interpersonale care nu întârzie să pervertească o cauză care merita mai mult: este vorba despre modul de abordare a istoriei antisemitismului în România. Era un moment grav, care ar fi trebuit să implice o exigență etică fermă. S-au produs derapaje într-un climat de dezbateri personalizate care a împiedicat înțelegerea corectă de către opinia publică a unui capitol tragic al istoriei românești, în bună parte comună cu aceea a Europei Occidentale, Centrale și Orientale sau cu cea a rușilor. Să revedem
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
controlului Marii Adunări Naționale asupra activității guvernului. Prin aceasta, el face apel la un fel de legitimare populară. El își anunță intenția de a convoca o conferință internațională a țărilor socialiste, a mișcării comuniste, pentru a dezbate chestiunile prezente. În fața derapajului pe care îl reprezintă în ochii săi căderea Zidului Berlinului, luările de poziție ale cancelarului Kohl, procesul de reunificare germană care se profilează, Ceaușescu vrea să reunească forțele. Acest discurs, acest anunț au loc concomitent cu întâlnirea americano-sovietică de la Malta
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
arta sacră autentică pe care am încercat să o definim în paginile anterioare de multitudinea de creații actuale, ce tratează subiecte de ordin sacru sau religios. Un posibil răspuns poate consta în declinul inevitabil despre care vorbește Michel Quenot 512, derapaj generat de renunțarea la canoanele iconografice consacrate ale Bisericii Orientale și de "abandonarea viziunii patristice"513 cu privire la modalitățile de reprezentare vizuală a sacrului. De altfel, însăși departajarea artistică între Răsăritul și Apusul european în ceea ce privește direcțiile artistice abordate pe parcursul ultimelor cinci
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
deturnată condiția placentară a poeziei.. În artă, distincțiile le acordă publicul. El nu este nici arogant, nici părtinitor. Arta tulbură, nu demonstrează. Arta poate da sens zbuciumului. Mă tem că indiferența față de artă se poate transforma în ură. În artă, derapajele individuale se pot coagula cu timpul în școli și curente. Arta înseamnă zbor. De libelulă, ori de vultur. Instinctualii ratează arta, nu și contul în bancă. Poezia a mai pierdut câte ceva din adrenalina de altădată. În artă, toate croncăniturile obraznice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fi semnată orice adeziune. Prin degradare, curajul devine tupeu. Bârfa - acest sos picant al vieții noastre cotidiene. Există indivizi care acaparează cu lăcomie toate tarele speciei. Toleranța umană se află într-un cerc cu raza din ce în ce mai mică. Alcoolul arde tristețea derapajelor utopice. La noi, schimbarea guvernului înseamnă, de regulă, convertirea odelor în înjurături. Avem în jur câțiva prieteni, destui dușmani și o infinitate de fețe indiferente. Viciile zac în noi în așteptarea unei crevașe care să le înlesnească izbucnirea. În tranziție
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
impune, cu o anume Înverșunare obtuză, că e obligatoriu ca un haiku să poată răspunde la Întrebările ce, cînd și unde. Căci, dacă nu o face, bineînțeles, nu e haiku. Care e sursa primară care a declanșat la noi acest derapaj? Cele nici două pagini pe care le dedică acestui subiect Florin Vasiliu În Introducere În poezia japoneză haiku din 2001. Citîndu-l fără har, pe Keneth Yasuda, care vorbește despre elemente „fără de care experiența estetică nu se poate constitui”, autorul român
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Întrebările didactice uzuale atunci cînd Înveți structura gramaticală a propoziției și le rezumă la simple coordonate spațio-temporale necesare pentru identificarea obiectului sau evenimentului fizic. Această părere este confirmată și de caracterizarea triadei ca „formă de structurare a naturii În poem”. Derapajul este, cum se vede limpede, de la experiența estetică (menționată de Yasuda) către structurarea naturii (expresie care nu se găsește În textul lui Yasuda). În Haiku-ul japonez, Keneth Yasuda dedică, pe bună dreptate, celor trei elemente 16 pagini. Și le
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
esențial, semnificația principală a unui fenomen sau lucru (desemnat printr-un cuvînt sau o sintagmă). Mai precis, nu atît ceea ce cuvintele respective denotă și poate fi găsit Întrun dicționar explicativ oarecare ca sensuri ale cuvîntului respectiv, ci conotațiile responsabile de derapajele simbolice ale sensurilor, de ceea ce ele sugerează doar. Doar această aură este responsabilă de efectul estetic real al kigo ului: crearea unui fundal sezonal și, astfel, a unui context emoțional al poemului, Înglobarea evenimentului pe care-l surprinde poemul Într-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
calificînd totodată ieșirea plugului din uz. Oricum, În afara asocierii actuale cu sărăcia celor ce n-au alte mijloace pentru arat, plugul este astăzi deja o unealtă dezafectată, cel mult muzeală. Lucrul acesta dovedește și evoluția simbolurilor, pierderea unor sensuri și derapajul lent spre alte sensuri În ton cu vremurile care se schimbă și ele. Și, dacă simbolurile naturale pot fi mai statornice, cele culturale sînt mult mai labile și gata oricînd să cumuleze alte sensuri, dar mai ales să modifice prioritățile
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
tentativă de cartografiere a acestui tip de discurs cu un instrumentar diferit față de cel folosit până acum, cu scopul explicit de a-i conferi o percepție proaspătă și, prin asta, de a-i imprima valențe noi, e supusă riscului unui derapaj spre artificial, prin frecventarea unei piste false, neproductive. Oricum, e vorba de o latură prea puțin cercetată, iar depășirea abordărilor strict estetiste ar putea constitui o provocare pentru orice tânăr exeget. Găsim îndreptățită remarca unui subtil și consecvent comentator al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nici un efect persuasiv. Ceea ce surprinde și seduce este modul în care Arghezi combină, aparent spontan, echilibrul din enunțarea constativă a certitudinilor cu pathosul subiectiv al comunicării performative, în care lexicul figurat asigură expresivitatea textului polemic. Cu tot spațiul normat, subtilele derapaje afective fac deliciul polemicii explicite. Invocând, de pildă, ca argument de autoritate, maxima lui Toma d'Aquino "Ferește-te de omul unei singure cărți", polemistul execută o dublă mișcare: argumentativă, manipulând strategic semnificația citatului prin transplantarea și conotarea sa în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin aluzii, analogii, metalepse etc. la un nivel superior de comunicare artistică. Dar inteligenței și inventivității sale trebuie să i se alăture, fără doar și poate, inteligența la fel de creativă a receptorului, precum și disponibilitatea ludică a acestuia, pentru că situația comică sau derapajul comic dintr-o situație serioasă "ne oferă de la bun început impresia unui joc de idei. Primul nostru impuls este să ne asociem acestui joc"236. Comunicarea empatică dintre enunțiator și receptorul său se discută, astfel, în termenii unei adeziuni totale
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Indignarea e inutilă, căci suportul comandă. Volatilitatea dă dezinvoltură. Videosfera este grosieră și nepăsătoare cu superioritate, căci memoriile ei materiale sunt abundente și labile. Sancțiunea e improbabilă. Mai mult: impolitețea și performanța sunt, în această sferă, sinonime. Slăbiciunile, greșelile sau derapajele au virtutea magnetică de a se șterge unele pe altele, în beneficiul unei auto-amnistii surâzătoare și aproape mașinale. Negânditul colectiv Să terminăm cu anecdota și să mergem la rădăcini. Imaginea care ne face să gândim nu se gândește pe sine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu mai are legătură cu ceea ce suntem, ci, mai degrabă, cu ceea ce producem și utilizăm, deci cu o cunoaștere supraspecializată și cu tehnologia. Popularizarea științei, evaluarea demersurilor științifice și interpretarea rezultatelor „parțiale“ în lumina „întregului“ lipsesc aproape cu desăvârșire. Acest derapaj se reflectă deja în rezultate care subminează propriul sistem, artificial creat, prin introducerea unor produse și tehnologii în dezacord cu natura noastră. Mai mult, acest decalaj se manifestă deja pregnant, în cazul „specialiștilor“, de exemplu, prin diferența, la nivel personal
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
sensului. Așa se explică faptul că în „faza civilizată” limbile conțin în latura lor acustică „principii” din „faza sălbăticiei”, cu deosebirea totuși că toporul de piatră a devenit dalta sculptorului, iar mecanismul primitiv de aprindere a focului a devenit brichetă. Derapaje în cunoașterea istorică a limbii Limba, ca potență mintală de a vorbi, și limbajul, creația vocală a acestei potențe, se află în interdependență: nu există limbă fără limbaj și nici limbaj fără limbă. Dar ca ordine a constituirii lor elementele
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
naturalism, care a blocat cercetarea în baza de articulație, comparativismul o înfundă în deducerea istoriei limbilor din sistemul de rădăcini al protolimbii indoeuropene. Compararea limbilor este, ca și cercetarea bazei de articulație, o activitate necesară și utilă până la un punct. Derapajul a început când elementele comune din cel puțin două limbi au generat ideea de limbă mamă, care este făcută responsabilă unică pentru existența fiicelor ei, a limbilor surori, care nu pot avea, biologic vorbind, decât o singură mamă. De aici
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
în perceperea istoriei limbii, orientare datorată izolării ca origine a limbilor indoeuropene de procesul glotogenezei globale. Curiozitatea de a descoperi începuturile izolate ale limbilor i.-e. s-a soldat cu multiple supoziții despre care am scris mai sus sub titlul „Derapaje...” Atât timp cât gândirea europeană nu pornește de la originea naturală a limbajului însoțită de evoluția socială a comunicării lingvistice, ea rămâne blocată în ideea de protolimbă i.e. și de rasă aparte a vorbitorilor acesteia. Este însă de observat faptul că cercetătorii de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fac parte din anumite societăți. Respectiv, nu veți mai avea paria. Dezvoltați conștiințele și apoi le puteți da orice religie vreți, cu condiția să nu-i pervertească conștiința. Numai așa se poate merge mai departe. Altfel, ne blocăm și începem derapajul în jos până la autodistrugere. După care va trebui să ne salveze doar bunul Dumnezeu, că noi nu mai putem. După două ore în seara aceea, Mihai și Violeta plecară acasă atât de tăcuți și plini de încântare, încât ea i-
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de constatări este magistral infuzată de umor prin remarca unei prostituate care nu înțelesese nimic din conversația emigranților:"am stat la masă cu niște tipi grozavi. Străini, mi se pare, Onulieni, dacă am reținut eu bine"66. Astfel de scurte derapaje înspre comic nu izbutesc să edulcoreze tragicul problematicii de fond, axată pe umilitorul până la absurd statut al exilaților, care, din profesori universitari, medici etc. în țara lor transformată într-o "lume concentraționară fără sârmă ghimpată"67, au devenit apatrizi "fără
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
modurilor comicului și a ecourilor în opera caragialiană și a scriitorilor care i-au urmat, s-a putut constata că direcția prioritară în literatura noastră de factură comică este marcată de semnul Caragiale și că în foarte puține cazuri există derapaje de la aceasta. Însă printr-o astfel de complinire analitică, de împletire a firului Ariadnei din țesătura comicului și a caragialismului, va rezulta mai vizibil instaurarea unei tradiții deloc de neglijat în literatura română. Mai concret, dacă în privința satirei, a parodiei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Momentelor. De exemplu, incidentele de tipul "mă'nțelegi", "carevasăzică", despre care G. Călinescu intuia că vor deveni "caragialisme care vor servi modernului care vrea să dea frazei o cădere bufon bucureșteană"114, sunt, într-adevăr, cele mai clare semnale ale derapajului voit al noului text-gazdă înspre lumea și viziunea critică al lui Caragiale, de a căror complexitate se contaminează automat. Însă mai valoroase pentru importanța caragialismului în literatură ni se par reconfirmările și reconsiderările unor trăsături care vizează compoziția artistică și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atât în scrierile nuvelistice, polemice și jurnalistice caragialiene, cât în cele în care contribuția discursivă auctorială este mult redusă, în schimb vorbirea și scrierea personajelor se caracterizează prin obscuritate, non-sens, prolixitate, folosire improprie a termenilor, frecvența barbarismelor și multe alte derapaje de la respectivele norme stilistice. Un singur extras din celebrul Proces-verbal, întocmit de un anume "comisar" Mitică Pișculescu, ne edifică asupra majorității acestor abateri comice de la principiile corectitudinii și ale clarității stilului: Având în vedere că d. Stavrache Stavrescu, propietarul [s.n.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
totul e cu putință în lumea asta, care nu-i o lume normală, cum o socotesc niște oameni vulgari"76. Și mai relevantă este depistarea în romanul Cimitirul Buna Vestire, în secțiunea finală aflată sub semnul realismului magic punctat de derapajul spre fantastic și absurd, a unei conversații à la Cântăreața cheală: "Ascultă, mi-ai spus tu cumva că l-ai văzut pe Dupont cântând din flaut la Palais-Royal?" "Care Dupont?" "E adevărat, se îndoia bolnavul, care Dupont ? Uite, un Dupont
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
el. Îți pare rău că ți-ai pierdut somnul pentru plimbare? Ei aș!"83 Se poate spune, așadar, că pasiunea amoroasă interzisă constituie o temă comună celor doi autori, deși, la o privire mai atentă se constată la Urmuz semnificative derapaje de la convențiile acestor relații din universul caragialian. Astfel, în familiile urmuziene, spre deosebire de cele din comediile și schițele înaintașului său, nu soția, care este "credulă"84 și "devotată"85, ci bărbatul înșală, vrea să părăsească sau este suspectat de infidelitate. În
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Albatros, București, 1995, p. 15. 75 Idem, p. 16. 76 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit., p. 620. 77 D. D. Pătrășcanu, op. cit., p. 172. 78 Discursul pișicher tipic presupune schimbarea bruscă a planului de discuție "printr-un derapaj controlat din concret în abstracții ce abolesc realitatea" (în Mircea Iorgulescu, op. cit., p. 58). 79 George Mihail Zamfirescu, Teatru, ed. cit., p. 485. 80 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit., p. 657. 81 George Mihail Zamfirescu, op. cit., p.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]