1,919 matches
-
materie" (Vezi și Gharles Gide, op. cit., p. 560). Fernand Braudel, la rândul său, discută despre inflație: "Moneda nu va înceta de-a lungul secolelor să se devalorizeze, iar redevențele în bani stabilite odată pentru totdeauna, vor deveni, uneori, în timp derizorii" (Vezi Fernand Braudel, Gramatica civilizațiilor, Editura Meridiane, București, 1994, vol. II, p. 19). 972 Helmut Frisch, "Teorii ale inflației", Editura Sedona, Timișoara, 1997, p. 78. 973 Jean Pierre Faugere, Moneda și politica monetară, Editura Institutul European, Iași, 2000, p. 19
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
pe care fiecare se străduiește să Îi expulzeze, adică tuturor oamenilor, fără excepție, din interiorul comunității. Pentru ca bănuială fiecăruia Împotriva fiecăruia să devină convingerea tuturor Împotriva unuia singur, nu e nevoie de nimic sau de aproape nimic. Indiciul cel mai derizoriu, prezumția cea mai neînsemnată, se va transmite de la unii la alții cu o viteză amețitoare și se va transforma aproape instantaneu Într-o dovadă incontestabilă. ș...ț Acolo unde cu câteva clipe Înainte existau o mie de conflicte, o mie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și manifestări tipice pentru contactul cu sacralitatea. În plus, pelerinajul mediază Între formele culturale elitiste și cele populare, legând Într-un proiect religios clasele sociale diferite (la fel ca și carnavalul, care face Însă acest lucru din perspectiva negării, a derizoriului și a ludicului). De asemenea, trăirile pelerinilor sunt asemănătoare experiențelor specifice riturilor de inițiere prin elemente morfologice precum asumarea unui rol și negarea rolurilor sociale anterioare, așteptarea unei transformări, intensitatea experiențelor, recunoașterea și consacrarea de către grup a noii identități sociale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu jocuri și concursuri, cu risipa de mâncare și băutură, cu manifestări de voioșie, bazate pe lipsa de respect față de reguli și cu numeroase forme de licențiozitate. Ambiguitatea pare a fi trăsătura esențială a sărbătorii: ea joacă Între solemnitate și derizoriu, spiritual și carnal, afirmare a normelor și contestare, acte religioase și activități uzuale (M. Bristol, 1985, pp. 26-27; F.A. Isambert, 1982, p. 157; F. Manning, 1983, p. 7; E. Turner, 1996, vol. II, p. 484). Din această perspectivă, unii cercetători
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și băuturi, suspendarea sau inversarea atât a ordinii sociale, cât și a celei cosmice. La fel, În Evul Mediu catolic, Între Crăciun și Epifanie avea loc (În Anglia) Sărbătoarea Nebunilor sau (În Franța) Sărbătoarea Măgarului. Acestea ofereau un interval de derizoriu În care ierarhiile ecleziastice și practicile bisericești erau luate În râs: clericii de rang mic deveneau stăpânii abațiilor și alegeau un Rege al Nebunilor (respectiv un Rege al Măgarilor). O procesiune mascată parcurgea orașul până la catedrală, unde se ținea o
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu spatele Înainte pe un măgar), prin localitatea respectivă; c) manifestările grupului sunt excesiv de zgomotoase, limbajul este agresiv și licențios, iar acțiunile sunt violente - atât În plan simbolic, cât și În plan real. Toate acestea servesc la aruncarea unui aer derizoriu asupra persoanelor vizate; d) scopul Întregului ritual este sancționarea unui comportament deviant printr-o sumă de comportamente deviante, dar simbolic marcate ca atare, limitate În timp și social acceptate pentru funcția lor „homeopatică”; e) ritualul Încetează atunci când cel contestat acceptă
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
restul cavalerilor. Evenimentul de mai sus include ingredientele „canonice” ale sărbătorii: parada, luptele și jocurile, ospățul și elemente carnavalești. Parada pune În scenă actori sociali (milițiile, cavaleria) și actori simbolici - cavalerii, care reprezintă orașul și autoritățile sale, sau, În cod derizoriu, femeia călare pe catâr (element Împrumutat din charivari), ca simbol al cetății Înfrânte. Jocurile de pe Schutzenwerkstatt (iar În al doilea caz punerea În scenă a bătăliei reale de către cavalerii locului) conferă sărbătorii o dimensiune agonistică În timp ce ospățul, dansurile, bătaia pentru
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Textul de față reproduce sintetic descrierea din P. Shaw, 1981, pp. 200-205.) De-a lungul mai multor secole, prin diferite combinații ale unor operatori ceremoniali (procesiunea, măștile, Încoronarea, confruntarea, pedeapsa simbolică), care au circulat Între polul solemnității și cel al derizoriului, ele au configurat mai multe constructe rituale cu semnificații structural constante și conjunctural extrem de variate. Măștile au putut figura, la polul consacrator, divinitățile din lumea de dincolo sau figuri eroice ale unor personaje din mitologie sau din istoria transfigurată mitologic
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
traversează în lung și-n lat cafenelele și restaurantele Bucureștiului; se bea masiv mai ales votcă, dar și șampanie răcită în cada de baie, se sirotează necontenit fizionomiile feminității dulci, uneori situațiile „erotice” sunt de un comic paralizant, într-un derizoriu înduioșător (precum cuplul de la ping-pong din proza ce deschide volumul Eu și Robert Calul, 1982), după cum există proze de două rânduri, devenite celebre în lumea scriitoricească bucureșteană, așa cum este Boul și Luminița. În schimb, sleit de fantezie, în ciuda abuzului de
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
23; Ilie Constantin, Jocul realului cu imaginarul, „Scânteia tineretului”, 1970, 6453; Ion Marcoș, În absența epicului, TR, 1975, 50; Valeriu Cristea, Influență și originalitate, RL, 1976, 4; Ioan Groșan, „Înapoi la Savina”, ECH, 1976, 3; Mircea Constantinescu, Qui pro quo derizoriu, VR, 1976, 7; Popa, Dicț. lit. (1977), 156; Iorgulescu, Scriitori, 190-191; Horia Pop, Ambiguitatea imaginarului, ST, 1980, 9; Gorcea, Structură, 125-126, 187-188, 194-200; Dicț. scriit. rom., I, 624-625; Ulici, Lit. rom., I, 388-390; Popa, Ist. lit., II, 865; Dicț. analitic
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
Caraion (Poeți și «Poezii din închisori», comentariu de mari dimensiuni asupra unui volum publicat în Canada sub îngrijirea lui Zaharia Pană și prefațat de Vintilă Horia, 2-4/1985, Sartre. Provocarea ca program și posteritate, 1/1986 ș.a.). Necruțători cu fenomenele derizorii ale climatului literar românesc - Vadimită cronică, Anticultura la televiziune (Monica Lovinescu, 1/1985 și 3-4/1986), Întemnițările unei cariere. Adrian Păunescu, Cenaclul „Flacăra” și puterea (Gelu Ionescu, 3/1985), Polemica „Luceafărului” împotriva disidenței și marasmul culturii occidentale românești (G.C. Vocke
CONTRAPUNCT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286396_a_287725]
-
transformă din fapt excepțional într-un firesc mod de manifestare, anormalitatea devenind aici normalitate, stare cotidiană. Este, în fond, un alt fel de a înțelege și a sabota istoria, escaladând-o, părăsind-o într-o zonă a deprecierii și a derizoriului, în căutarea valențelor superioare ale cultivării și salvării spiritualului și, nu mai puțin, ale conștientizării metafizicului. Cartea lui C. - imagine cutremurătoare a represiunii comuniste din România -, completând seria mărturiilor din La început a fost sfârșitul de Adriana Georgescu și Ochiurile
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
În fapt, toți simboliștii, indiferent unde trăiesc, sunt preocupați de aceste corespondențe și caută să formuleze o estetică adecvată, pornind de la estetica lui Baudelaire. Macedonski și elevii săi fac exerciții în acest sens. Revenind la temele și fantasmele poetului (obsesia derizoriului și a macabrului, teroarea de universurile lichide, sensibilitatea la semnele funerarului din existență), se pune firesc întrebarea cât este sensibilitate reală în aceste poeme și cât este poză literară. Răspunsul nu poate fi decât unul: lirismul lui B. este o
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
ochiul liber: singurătatea individului într-un univers închis, redus la maxim, sufocant, iar lirismul iese din sugestia acestei stranii stări de izolare și frig în vecinătatea cadavrelor. Sublimul romantic este astfel înlocuit de simboliști prin valorificarea estetică a macabrului, a derizoriului din real. Arghezi, care începe prin a cultiva aceleași elemente, introduce și o notă patetică și conceptualizantă în poem, deschizând astfel simbolul spre alte universuri. B. execută operația inversă: închide simbolul liric, repetă amănuntele, pictează cu aceeași culoare, stinge tonurile
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
glorie: „Și tare-i târziu / Și n-am mai murit”. Din nou gândul merge spre agoniile fastuoase ale romanticilor și, făcând comparația de rigoare, se observă puținătatea elementelor cu care lucrează spiritul bacovian, absența ceremoniei, obstinația cultivării micilor simboluri ale derizoriului din sfera existenței. Dar tocmai această lipsă de „măreție de simbol”, pentru a reproduce o formulă ironică, dă măreție poemului bacovian, simplu și cutremurător ca un bocet șoptit. Scenariile, modelele, în fine, pozele luate de la alții și care se văd
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
se știe, își caută sonuri și „vederi” (o formulă bacoviană) în zonele de umbră ale existenței. Rimbaud invita poetul modern să viziteze nevăzutul, neauzitul, nepipăitul și nemirosibilul pentru a putea reinventa poezia. B., pornind din alt punct, vizitează cămările realului derizoriu, ungherele plictisului existențial, subteranele tristeții și ale eșecului, în fine, privește existența prin geamul afumat al unei delirante singurătăți. Reușește și el, în cele din urmă, să reinventeze poezia silind-o să coboare în micul infern al existenței curente. Dintr-
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
promovată de un număr mare de personalități printr-o campanie de marketing a Clubului de la Roma, care a sprijinit acest proiect remarcabil Și ambițios (propria apreciere) care examinează Dilema Omenirii. (Smil, 2005: 157) Dezbaterea problemelor globale poate cădea chiar în derizoriu, dacă ținem cont de faptul că aproape jumătate din populația globului care trăiește în țările emergente are probleme locale cum ar fi: accesul la apă potabilă, servicii medicale, învățământ etc. Mai departe, devine clar faptul că „cea mai bună - Și
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
identificate tipurile de factori ce trebuie menținuți la un anumit nivel Și substituibilitatea lor. Adesea este dificil să evaluăm aceste resurse (în special cele ecologice Și sociale) Și satisfacția pe care ne-o oferă. Chiar activele economice importante pot deveni derizorii în cazul unor tranzacții care nu implică piața. Incertitudinea, ireversibilitatea Și colapsul catastrofic ridică dificultăți suplimentare în determinarea unor căi de dezvoltare eficiente. În opinia lui Munasinghe (2007a), numeroase abordări ale subiectului, din punct de vedere microeconomic, sunt bazate pe
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului în realități umile, derizorii. Expresionismul pieselor este uneori prea acuzat și insuficient încorporat limbajului dramatic. Nuvelele, înscrise în aceeași paradigmă estetică, se situează într-o continuitate directă cu teatrul. Scriitor de tip obsesiv, cu o invenție săracă, B. a revenit asupra câtorva teme și
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
povestiri independente prezintă o anumită unitate de adâncime. Ele se coagulează de obicei în jurul unei eroine stângace, visătoare și bovarice, care însă observă cu finețe întâmplările cotidiene ale universului ei mărunt și se autoanalizează lucid. Același interes cehovian pentru dramele derizorii ale omului obișnuit îl dovedesc și cele opt proze, unitare ca stil și tematică, din volumul Iulia în iulie (1986). Prozatoarea nu își idealizează, dar nici nu își caricaturizează personajele, privite cu atenție, inteligență și umor. Lumea este reconstituită cu
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]
-
lui Dosoftei cu deltoizii dezlegați, cât de stingher și vinovat s-ar simți sistemul osos expus de Bacovia și cu ce morgă ar ține Vianu estetica pe pubis.” Volumul Bucla se înscrie în tradiția optzecistă a poeziei banalului și a derizoriului, tradiție inaugurată de Mircea Ivănescu, B. apropiindu-se foarte mult, ca atmosferă, mai cu seamă de poezia lui Cristian Popescu. Banalitatea se amestecă de fapt cu epifanicul, realul cu irealitatea, epicul cu liricul, poezia cu proza, limbajul culturii înalte, stilul
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
ȘTEFAN BORBÉLY SCRIERI: Realism și devenire poetică în literatura franceză, Timișoara, 1974; Negru și alb, București, 1979; Mari corespondențe, București, 1981; Eseuri critice, Timișoara, 1983; Un Burgtheater provincial, București, 1984; Clopotul scufundat, București, 1988; Fragmente despre vid, București, 1992; Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferență, București, 1993; Viața în paranteză (Jurnal. 1965-1977), Timișoara, 1995; Cap și pajură, București, 1997; Trei într-o galeră, Cluj-Napoca, 1998; Caietele lui Cioran, Craiova, 1999; De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, Iași, 2001; & comp., Iași, 2003
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
și a nonvalorii, este operată cu instrumentarul observatorului lucid și satiric. Sunt vehiculate, în consecință, două categorii de personaje: cele la care precumpănește deschiderea spre credință și principii de viață normale (Chirică, Varlam, Fira) și cele dominate de egocentrism, oportunism derizoriu, fals moral (Ana, Nichita, Proprietarul). Amărâtul arhivar Chirică își consacră timpul, priceperea, economiile, își neglijează familia și își sacrifică imaginea publică pentru o aparentă himeră: calul Faraon al V-lea, „regele gloabelor”. El vede izbânda acolo unde toți declară, cu
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
includ, fără ostentație, calități și defecte omenești, oferind deseori date inedite asupra unor personalități care au decis destinele teatrului românesc sau ale literaturii naționale. Considerarea critică a operei lui C. relevă un scriitor inegal, oscilând între realizări superlative și însăilări derizorii, un autor noncoformist, dispunând de un remarcabil simț al umorului și al ridicolului, un creator în care se alătură două ipostaze: omul de teatru și omul de litere, care își întretaie deseori traiectoriile, completându-se și sprijinindu-se reciproc. Privită
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
străbătând astfel întregul labirint (18, p. 158). Având în vedere cele de mai sus, aș putea fi tentat să o consider pe Ariadna un personaj secundar (cvasiinutil chiar) în economia mitului. La prima vedere, rolul ei mito-simbolic pare să fie derizoriu, iar cel anecdotico-literar s-ar reduce la câteva scene idilico-erotice și apoi melodramatice, la părăsirea ei pe insula Naxos, de către Tezeu. Cum se explică atunci formula, atât de încetățenită, de „fir al Ariadnei” ? Faptul că meritul nu a fost atribuit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]