889 matches
-
urmă, care-și menține ritmul, poate recupera handicapul de la start. Dacă un ciclist este ajuns din urmă și depășit, este descalificat - trebuie să se dea jos de pe bicicletă și să iasă pe marginea pistei. Dacă nici unul dintre concurenți nu este descalificat, câștigă cel care are În avans cea mai mare distanță. În cele mai multe curse de urmărire, dacă participă doar doi concurenți, unul este ajuns din urmă În primii zece kilometri. Bâlciul l-a prins din urmă pe William Campbell În Kansas City
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și nu poate depăși 3 ore din momentul comunicării subiectelor. ... (5) Fiecare subiect se notează, de către fiecare membru al comisiei de concurs/examen, cu puncte de la 0 la 100. Candidatul care nu tratează oricare dintre subiectele probei scrise va fi descalificat din concurs/examen. ... ---------- Alin. (5) al art. 15 a fost modificat de pct. 3 al art. I din HOTĂRÂREA nr. 11 din 12 iunie 2008 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 23 iunie 2008. (6) La finalizarea probei scrise
EUR-Lex () [Corola-website/Law/195126_a_196455]
-
este mai mic decât punctajul acordat inițial de comisia pentru corectarea lucrărilor. ... (5) Contestația va fi admisă în toate celelalte cazuri. ... Articolul 20 (1) Candidații care au obținut minimum 50 de puncte la proba scrisă, cu excepția celor care au fost descalificați din concurs, în condițiile prevăzute la art. 15 alin. (5) din prezentul regulament, vor susține în termen de două zile de la soluționarea contestațiilor un interviu în fața comisiei de concurs/examen. Planificarea cuprinzând data și ora susținerii interviului de către fiecare candidat
EUR-Lex () [Corola-website/Law/195126_a_196455]
-
și a personalului asistent al sportivilor care au încălcat reglementările anti-doping va aplica o sancțiune suplimentară, pe baza sancțiunii care ar fi putut fi aplicată dacă cele două încălcări ar fi fost judecate în același timp. ... (2) Sportivul va fi descalificat la toate competițiile desfășurate începând cu data primei încălcări, rezultatele obținute de către sportiv în competiții fiind invalidate. Articolul 52 (1) Dacă la același control doping un sportiv este găsit vinovat de utilizarea sau prezența unei substanțe specifice și a altor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/244640_a_245969]
-
de a se amesteca cu străinii". Junimea nu se desprinde de obsesiile epocii, de revoluție și independență, obsesii identitare care privesc nivelul, caracterul civilizat sau barbar al romanității. Dar junimiștii pretind că abordează aceste probleme într-un fel nou, care descalifică opera generației de la 1848. Poziția adoptată îi transformă pe junimiști în ținta atacului membrilor Școlii Ardelene, dar și a liberalilor. Revista lor, fondată în 1867, Convorbiri literare, polemizează cu Revista Contimporană din București. Confruntarea are loc în 1866 pe terenul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Notă Atât în probele pe distanțe scurte (100mg, 110mg) cât și în proba de 400mg numărul de garduri peste care trebuie să pășească alergătorul este de 10 (zece). Nu există limită în „doborârea” gardurilor la sol (un alergător nu este descalificat chiar și dacă doboară toate cele 10 garduri). Particularități probei de 400 m garduri Conform literaturii din domeniul atletismului, proba de 400mg prezintă diferențe tehnice față de probele de garduri pe distanțe scurte (60mg, 110mg, 110mg): la pasul peste gard, alergătorul
ATLETISM ?NDRUMAR PRACTICO-METODIC by Alexe Dan Iulian () [Corola-publishinghouse/Science/83087_a_84412]
-
Întoarce asupra gândului, devine idee”. Observația aceasta profundă ne ajută să Înțelegem, de exemplu, cum reflecția asupra consecințelor posibile ale unei intenții de-a noastre de moment poate transforma intenția respectivă Într-un proiect de acțiune sau, dimpotrivă, o poate descalifica, stabilindu-i statutul de idee periculoasă. Același filosof preciza: „Naturile etice n-au geniu. (Dar au crescendo...)”. Într-adevăr, exigențele etice asigură o elevare continuă a comportamentului, dar sunt conservatoare pentru un intelect mai nonconformist, care este tentat să abordeze
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
1789 în spațiul rusesc, Nathan Eidelman pare a ne spune că acea paranteză nu s-a închis încă de tot. Ce ne mai așteaptă? Și e permis a nutri, împreună cu Karamyin, iluzia abstragerii? Putem oare trage perdeaua fără a ne descalifica moralmente? Sunt întrebări neexplicite, pe care însă textul, parcurs în lumina istoriei recente, le face inevitabile. Ateneu, XXVII, 8 august 1990, p. 2 "SILINȚE CĂTRE LIMAN" În împrejurările prin care trecem, derutați mai mult ca oricând, cu speranța redusă sub
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
chiar se ridică împotriva așa-numitelor științe umane, care trec peste indivizi și decid în locul acestora care sunt "rațiunile lor de a acționa" (Heinich, 1998). Antoine Hennion, care a încercat să înțeleagă dragostea pentru muzică, atacă deschis sociologia critică: "[Aceasta] descalifică orice analiză sociologică a artei ca atare [...] își exprimă dezinteresul față de operă și experiența estetică [...]. Nu ne putem mulțumi cu explicația frumuseții în termeni de convenție, credință sau illusio" (Antoine Hennion, 2000, pp. 29-30). Această abordare comprehensivă este aplicată de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
întreprindă o sociologie a denunțării care avea ea însăși denunțarea ca obiect sociologic și repunea în discuție rolul credinței la fundamentul jocului social (Hennion, 1993). Mai recent, el atacă negarea iubirii de artă și recuză deschis această sociologie critică: "[Aceasta] descalifică orice analiză sociologică a artei ca atare [...] își exprimă dezinteresul față de operă și experiența estetică [...]. Nu ne putem mulțumi cu explicația frumuseții în termeni de convenție, credință sau illusio". Antoine Hennion et alii, 2000, pp. 29-30. Această reacție este reluată
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
participarea la concursuri cu premii, studierea ultimelor gadgeturi expuse în magazinele de profil și încercarea lor la standurile amenajate în acest sens, cu nenumăratele alternative care oferă iluzia alegerii, a deținerii controlului, a provocărilor "primejdioase"): "Întrucât modelul autoritarist s-a descalificat, copilul de azi își comunică preferințele, își exprimă cererile și își dă cu părerea în legătură cu alegerile făcute de părinți. Copilul "mut" ține de o epocă depășită: în situația actuală, el alege, își face cunoscute dorințele, își dă avizul în problema
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
devină omorist". Nu foarte cordiale au fost relațiile lui Caragiale nici cu cei din cercul Vieții românești: lui Ibrăileanu îi observă subordonarea față de ideologia gheristă ("Criticele lui Ibrăileanu?... Sunt ceai din gara Ploiești mai fiert înc-odată") iar pe Topîrceanu îl descalifică brutal din condiția de poet: "Da' cine ești tu, mă, să-mi dai mie lecții de poezie?" Entuziasmat a fost însă Caragiale de prestația poetică a lui Minulescu ("P.S. Rogu-te, cine o fi Ion Minulescu? În orașul cu trei sute
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
humaine la mode, cette fine fleur de la vie mondaine, est une institution sociale remarquable, reflet de moeurs et des valeurs fondamentales d'un monde dominé par l'argent" [Haidberg, p.143]. 387 "Modă este și un nou limbaj, menit să descalifice pe cel vechi, o modalitate a fiecărei generații de a o renega pe cea precedentă și de a se deosebi de ea" [Fernand Braudel, Structurile cotidianului, vol.II, p. 73]. La începutul secolului al XIX-lea tot ce este la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și culminând cu un masiv tratat (universalist, nu autohtonist!) de ontologie, Devenirea întru ființă (1981), și contraponderea sa negativă, o serie de diatribe antioccidentale 16. Spre deosebire de majoritatea pontifilor cultului protocronist oficial care tocmai se năștea, Noica nu putea fi ușor descalificat de adepții occidentalizării din România, din cel puțin două motive. În primul rând, Noica era un clasic în viață, victimă a represiunii comuniste, verigă vie între prezent și, pe de o parte, perioada de glorie a anilor interbelici, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
respinge pe mulți dintre intelectualii la fel de sincer atrași de tradiția liberală (deși poate mai aproape de spiritul lui Tocqueville decât de cel al lui Adam Smith), dar simultan mai preocupați de „adaptarea intelectului la lucruri” decât de ortodoxia „paleoliberală”, ceea ce îi descalifică în ochii liberalilor de nuanță libertară, pentru care orice semn de întrebare în legătură cu dogma te împinge ireversibil pe „panta alunecoasă” (slippery slope) a concesiei și ereziei. Minunatele conferințe organizate și generos finanțate de fundații nord-americane ca Liberty Fund (un format
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aduce la întrebarea mai radicală: este respectul pentru credința celuilalt (de pildă, credința în sfințenia vacilor) într-adevăr orizontul etic ultim? Nu e acesta orizontul ultim al eticii postmoderne, în care, fiindcă referința la orice formă de adevăr universal este descalificată ca formă de violență culturală, ceea ce contează până la urmă e doar respectul pentru fantasma celuilalt?” („What Is Wrong with Tolerance?”, în Jörn Rüsen școord.ț, Jahrbuch 2000/2001, Kulturwissenschaftliches Institut, Essen, 2001, p. 339; traducerea îmi aparține). Cum să conviețuiești
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ambiguitate a Stângii intelectuale germane.) Lectura lui Tocqueville a fost relansată de lucidul Raymond Aron - transformat din filozof al istoriei în „spectator angajat”- într-o Franță postbelică sufocată de iliberalismele de sorginte marxistă ridicate pe ruinele iliberalismelor interbelice de dreapta, descalificate de colaboraționism 5. Până și re-branding-ul lui Tocqueville ca Anti-Marx, destul de forțat, trebuie să fi fost calculat de Aron, care lupta concomitent și pe „frontul” opoziției față de excesele și derapajele gaullismului. Lui Aron și discipolilor săi, apoi discipolilor acestora, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
reprezentări ale obiectului discursului, dar și imagini ale interlocutorilor 5. Utilizarea strategică a normelor de comunicare (norme situaționale, discursive, conversaționale) demonstrează și maniera în care interlocutorii își interpretează rolul în comunicare, pentru a-și arăta calitățile, ori pentru a-și descalifica adversarul. Limbajul și transpunerea sa în discurs sînt adesea considerate drept "patronul" tuturor practicilor semnificante. Semiologia a fost introdusă în domeniul imaginilor fixe (fotografii, afișe) sau animate (cinema, televiziune) spre a demonstra mecanismele și eficacitatea simbolică a acestora. Tehnologiile comunicării
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
a doua, a "bunilor români". Cărturarul ardelean este exclus din românitate în baza criteriului confesional, potrivit căruia a fi român este sinonim cu a fi ortodox. Țârgovețul din Pașcani, Bercu Solomon, în care Nae Ionescu personifică întreaga evreime românească, este descalificat în baza dublului criteriu etnic-confesional. Cazul liberalului Ion C. Brătianu, ctitorul politic al României moderne și arhitectul statului românesc industrial este cu atât mai interesant, întrucât satisface atât criteriul etnic, cât și pe cel confesional. Totuși, potrivit exigențelor identitare naeionesciene
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe rochiță”, care a demonstrat clar că nu era de acord cu referendumul nostru. Ca un președinte suspendat al României să fie susținut de Administrația americană și dezavuat de peste șapte milioane și jumătate de conaționali, este un lucru ce-l descalifică pe fostul matroz. De ce oare ungurii, bulgarii, polonezii, membri ai U.E., au refuzat oferta americană de amplasare pe teritoriul lor a scutului antirachetă? Fiindcă vedeau în această amplasare un pericol pentru spațiul lor geo-politic. Românii n-au fost consultați printr-
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
a politicilor, bazându-se pe un sistem elaborat de comunicare prin intermediul documentelor, ziarelor, discursurilor etc. În general statele comunica mult pentru a oferi informații, pentru a-și coordona pozițiile, pentru a-și mobiliza suportul și pentru a-și justifica sau descalifică alte poziții. Achiziționarea de informații reprezintă un alt rol major al diplomației, diplomatul (aș putea spune, în calitate de avocat al statului pe care-l reprezintă) având obligația să susțină poziții oficiale și să solicite ori de câte ori este nevoie revendicări legale în favoarea țării
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
dacă nu al contra-culturii, al non culturii românești cu certitudine. Este, în mare parte, focarul de infecție al culturii oficiale actuale, denunțat și din interiorul său, cu tot mai multă vigoare, de unii foști colaboratori: Incompetența instaurată autoritar degradează și descalifică activitatea instituțională. II. Cultura alternativă La polul opus culturii oficiale se află, se profilează mai bine spus, cultura alternativă. Dar ea poate fi definită și ca: independentă, paralelă, autonomă, neconvențională (chiar underground), pluralistă, particulară, privatizată etc. Caracterizată, deci, prin toate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
41, 30 octombrie 1995. 15 România literară, XXVIII, 24-25, 24 iunie-4 iulie 1995. 16 Se va cere desființarea Ministerului Culturii, in: Evenimentul zilei, 14 decembrie 1995. 17 Un exemplu recent: Victor Mircea, La Ministerul Culturii. Incompetența instaurată autoritar degradează și descalifică activitatea instituțională, in: România liberă, 9 ianuarie 1996. 18 cf. Dan Ciachir, Cronica ortodoxă (Iași, Timpul, 1994), pp. 317-318. 19 Theodore Roszak, The Making of Counter Culture. Reflexions on the Technocratic Society and its youthful Opposition (Garden City), N.Y
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mediul intelectual era încă cel marxist, iar Grupul celor Zece avea implicit ambiția de a-i face concurență. Jacques Robin și Henri Laborit doreau să aducă "noua grilă de intepretare ce avea să scoată marxismul din uz". Însă marxismul era descalificat după '77 și nu a mai fost adversarul implicit al Grupului celor Zece. Noul rival era liberalismul. Mai mulți membri ai Grupului celor Zece, de exemplu Gérard Rosenthal și David Rousset, au fost printre primii care au denunțat impostura comunistă
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
uluitor în însușiri ca și-n defecte, a fost mare-n cele slabe și slab în cele mari, a scânteiat și a fost amorf, a scris unele opere care-l situează pe primul plan și a scris altele care-l descalifică, ca erudit a uimit cu puterea lui de-a aduna sau cu ușurătatea de-a confunda. Poligraf de neobosită activitate, a voit să fie specialist în cele mai variate domenii, când n-a intenționat chiar să creeze în domenii în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]