1,786 matches
-
însușirile comune ale unei anumite categorii taxonomice drept însușiri definitorii, esențiale. Ei respingeau evoluția speciilor deoarece aceasta implică existența a numeroase forme de tranziție între categoriile sistematicii. Caracterele comune, cele care delimitează un grup într-o taxonomie, erau atribuite nu descendenței din strămoși comuni, ci unui plan preexistent reprezentat de către un arhetip. Indivizii care aparțin unui asemenea grup vor produce în mod constant urmași care au aceleași caracteristici. Această viziune se armonizează bine cu creaționismul, chiar dacă esențialismul nu implică creaționismul. Reprezentarea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
face decât să le exprime, să le reflecte. Adaptarea unei viziuni populaționale schimbă în mod radical orientarea cercetării lumii vii. Este viziunea schițată pentru prima dată și apărată cu insistență în Originea speciilor, ca punct de sprijin fundamental al „teoriei descendenței cu modificări“ pe care o propune cartea. Logica atitudinii lui Darwin nu este greu de întrevăzut. Materialul asupra căruia operează selecția sunt variațiile individuale. De caracteristicile pe care le conferă aceste variații depind șansele diferite ale indivizilor de a supraviețui
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
sistematice diferite, i-a fost întărită lui Darwin și de observațiile pe care le-a făcut, după întoarcerea din călătorie, în Grădina Zoologică din Londra, asupra comportării diferitelor specii de maimuțe. Multe din considerațiile din Originea speciilor și îndeosebi din Descendența omului și selecția sexuală se bazează pe observații de acest fel. Dacă o viziune gradualistă asupra istoriei naturii, acea viziune pe care Darwin și-a însușit-o în primul rând sub influența operei științifice a lui Lyell, a favorizat descoperirea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
loc atât de important și revin atât de frecvent în carte ca aceasta. Cea mai mare parte a lucrării este consacrată, cum am menționat deja, discutării atente a unor obiecții plauzibile care au fost sau pot fi formulate împotriva „teoriei descendenței prin modificări treptate“. Printre acestea o atenție deosebită este acordată obiecțiilor împotriva gradualismului. Iată câteva indicații în acest sens. Începând cu capitolul VI, primul dintre capitolele consacrate dificultăților teoriei, Darwin este preocupat să răspundă, în principal, acelor critici care și-
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
rezistența, este important de asemenea să se stabilească ce anume aveau în vedere cei care se refereau la „teoria lui Darwin“. După cum poate constata orice cititor atent al Originii speciilor, atunci când vorbea despre teoria sa autorul viza, în primul rând, descendența ființelor vii dintr-o formă inițială de viață, ceea ce el numea „origine comună cu modificări“, și explicația apariției speciilor prin selecția naturală. Este ușor de stabilit că în cazul multor contestări și controverse era avută în vedere cu precădere una
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
darwiniștii erau identificați drept cei care respingeau explicațiile supra naturale ale originii speciilor de plante și de animale, precum și ale originii omului. Darwin însuși a înțeles foarte bine principala motivație a multor reacții negative față de teoria sa. În lucrarea consacrată descendenței omului, el observa că mulți „vor respinge ca fiind profund ireligioase concluziile la care am ajuns în această carte“. Faptul că el însuși a refuzat să spună vreodată ceva despre „cauzele prime“, adică se formuleze considerații filozofice de mare anvergură
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
elemente constitutive esențiale ale credinței creștine. Plantinga afirmă că teoria lui Darwin conține o filozofie incompatibilă cu creaționismul, care este „un mod de a ni se spune de ce suntem aici, de unde provenim și încotro ne ducem“. În timp ce darwiniștii susțin că descendența tuturor viețuitoarele din primele organisme, prin procese naturale, este sprijinită ferm de fapte, pentru creștini este „un adevăr de necontestat“ că Dumnezeu a intervenit în mod direct în creația vieții, a plantelor, animalelor și omului. În Biblie există afirmații clare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
creștinismului răsăritean. Au existat și există, ce-i drept, teologi ortodocși care combat și resping teoria evoluției deoarece o socotesc incompatibilă cu învățătura creștină despre creație. Atitudinea dominantă în teologia ortodoxă pare să fie însă mai degrabă aceea că teoria descendenței tuturor viețuitoarelor prin procese și mecanisme naturale, ca și diferitele variante ale creaționismului care reprezintă replici date acestei teorii trebuie considerate construcții intelectuale care nu pot pretinde să intre în discuție cu credința revelată. Altfel spus, din punct de vedere
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ca și protestele sale față de încercările de a fi prezentat publicului drept autorul unei doctrine, au rămas în mare parte fără efect. Iată textul unui cântec satiric care devenise popular după publicarea Originii speciilor și a cărții lui Darwin despre descendența omului: „A fost odată o maimuță, pe vremile cele, / Trecură veacuri și părul i se făcu inele, / Pe urmă alte veacuri, și din deget pocni fantezist / Și deveni, iată, un om și un Pozitivist.“ Suntem informați că Dawrin a fost
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
o forță de convingere copleșitoare. Afirmația că la scurt timp după publicarea cărții sale teoria lui Darwin asupra originii speciilor ar fi fost larg acceptată de către cercetătorii naturii se cere, așadar, nuanțată. Ceea ce a întrunit repede aprobarea a fost ideea „descendenței comune cu modificări“. Unii dintre apropiații lui Darwin, de pildă geologul Charles Lyell, ezitau totuși și aveau rezerve față de includerea omului în lanțul evolutiv. În rest, tabloul era foarte diferențiat. Thomas Huxley, cel mai cunoscut dintre apărătorii teoriei, avea mari
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
Ei au arătat că un verdict concludent asupra calității științifice a unor explicații cum sunt explicațiile evoluționiste ale istoriei naturii va putea fi dat doar prin evaluarea scrupuloasă a tuturor faptelor relevante. Johnson preferă însă să insiste asupra ideii că descendența din strămoși comuni a tuturor organismelor este „o ipoteză“ și nu „un fapt“, invocându-l pe Popper. Darwin și continuatorii săi ar fi căutat doar confirmări ale principiilor explicației, evitând să supună aceste explicații unor teste severe. Nu trebuie însă
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
a putut găsi însă o bază rațională pentru credința în minuni și a ajuns treptat „să nu mai creadă în creștinism ca într-o revelație divină“. Mai târziu, după ce ideea evoluției speciilor prin selecție naturală și corolarul ei de neînlăturat, descendența omului din lumea animală, au căpătat contururi clare în mintea lui, relația acestor concluzii ale cercetării cu credința religioasă a devenit o temă persistentă și adesea chinuitoare pentru Darwin. Îi era clar că o explicație științifică a fenomenelor naturii trebuie
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
de morgă și de stil"; Teodor Vârgolici crede a găsi explicații în planul biologiei și al socialului, remarcînd efortul fiului "de a-și depăși condiția de bastard, de a înlocui extracția socială umilă moștenită de la tatăl său printr-o iluzorie descendență nobiliară, plăsmuită cu uimitoare convingere intimă..."; Al George opinează că fiul ar reprezenta un construct edificat conștient prin negarea modelului generator: "este evident că Mateiu și-a conceput opera și și-a construit un personaj exterior și interior în oponență
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
așa cum autorul Crai-lor semna și în buletin; din certificatul de căsătorie a lui Mateiu rezultă că acesta era "fiu al decedatului Ion Caragiale și al D-nei Maria născută Piteșteanu de profesiune fără, domiciliată în comuna Viena Austria"; falsificarea datelor privind descendența maternă era în concordanță cu încercările de înnobilare ale ultimului Caragiale: pe un blazon ex libris desenat chiar de el, înscripționa în maniera ordinelor cavalerești (Ex libris domini Matthaeus Ioan Caragiale Cavaler al Ordinului Sfîntului Ioan de Ierusalim...), în Agenda
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
rasă veche, poate numai acea tendință de a-și acorda o ereditate electivă, de care n-au fost străini atâți scriitori în ultimul veac, un Balzac, un Gobineau, un Ștefan George, l-au făcut pe Matei Caragiale să cultive închipuirea descendenței dintr-o veche și aleasă seminție." Din această adîncă perspectivă, ce tulburătoare rezonanțe își atașează nobiliarul portret din amintita nuvelă, eroul căreia consonează perfect cu idealul matein: "Mi-l închipuiam dar, răsfoind cu degetele lui subțiri cărți cu legături scumpe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
locurile comune fiindcă sunt folositoare: el nu vrea să cheltuiască degeaba. Frica de a se arăta cum este îl face agresiv. Și agresivitatea deosebește pe snobul balcanic de cel apusean. Mitocanul e inutil războinic, continuu sub arme. Probabil fiindcă prin descendență, adică prin tradiție, iar uneori și direct, el e produsul unei mojicești oprimări orientale. El e doar derivatul modern al ciocoiului de altădată." Desigur, N. Davidescu produce o exagerare cînd înfățișează opera lui Caragiale populată exclusiv de o lume de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fantasmele și certitudinile fiecărei generații. Valorile încarnate de personajul Pinay, valori ce continuă legenda lui Raymond Poincaré și a Iui Gaston Doumergue simboluri ale muncii, ale economisirii, ale precauției și ale independenței individuale sînt valori pe care le propăvăduia, în descendența altora, de la începutul secolului al XVIII-lea, acea carte intitulată sugestiv Bunul simț al unui om cumsecade sau Tratat politic pentru uzul celor simpli, carte publicată în 1829, realizată de un prieten al lui Béranger, Joseph Bernard, viitor prefect sub
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
compromis, a unui pact încălcat între om și ordinea naturii este, pe de altă parte, foarte bine exprimată, în aceeași epocă, în acel curios opuscul cu titlul fără echivoc, Alexis sau Vîrsta de aur, apărut în 1787, și în aceeași descendență rousseauistă 59. Vîrsta de aur, se afirmă aici, nu ține în nici un fel de o fabulație legendară, ea a domnit altădată pe pămîntul oamenilor și era una a transparenței. Omul se vedea pe el însuși în fiecare individ din speța
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
colectivului, reușindu-se astfel luarea unor decizii corecte. Anual, pe o suprafață de 8 10 hectare se înființa sola de ameliorare a porumbului ce cuprindea numeroase câmpuri: câmpul de material inițial, câmpul de selecție cu generațiile segregante succesive (6 8000 descendențe), colecția de linii consangvinizate (peste 500 de linii proprii și străine), înmulțirea liniilor, câmpurile de testare a capacității generale și specifice de combinare, câmpurile de reproducere a hibrizilor simpli și triliniari, loturile de hibridare triliniară, culturile comparative de orientare și
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
XVII-lea. Unul din ei este Ionuț al Ioanei Dobreanului, descendent și pe linie maternă din Subcetate. Având o casă de copii, numele i s-a perpetuat până În zilele noastre. Urmează cei doi frați Cotfas: Petrea și Niculiță, la amândoi descendența fiind identificată pe linie maternă. Ei erau feciorii Anei Sâiei (Nastasâiei). Niculiță fusese tatăl Mărioarei căsătorită cu unul Antal de pe Valea Topliței. Acest Antal a făcut carieră strălucită pe vremea comuniștilor, fiind activist raional și primar În Toplița. Se spune
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
prolix și stângaci. Pentru a-și da seama că e vorba de cu totul altceva, pentru a descifra camuflajul, el trebuie să depășească prima sută sau primele două sute de pagini ca să ajungă în inima operei.” Situând Noaptea de Sânziene în descendența celorlalte două romane deja analizate (Întoarcerea din rai și Nuntă în cer), în ideea de a găsi punctele cheie ale unei evoluții în timp a tehnicii romanești a lui Eliade, nu putem să trecem cu vederea deosebirea cantitativă a materiei
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
efectul de ocultare printr-o mult prea mare întindere; celălalt ar fi redundant, pentru că ar enunța lucruri evidente" (1395b 22). La aceasta trebuie să adăugăm că enunțarea concluziei din (9) ar fi cu siguranță inutilă, deoarece orice cititor, aplicând legea descendenței (primul, termen al premisei majore + al doilea termen al premisei minore), ar ajunge cu siguranță la concluzia implicită, însă aceasta nu ar permite formularea concluziei publicitare vizate care se referă la o miere specifică și nu la toate soiurile de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
doar că e mai bine canalizată. Iar mandatul său actual va fi unul memorabil doar în măsura în care va duce la bun sfârșit cele spuse de mine mai devreme. Dacă nu, va fi doar cel de-al treilea președinte al României în descendența ceaușistă și pace. D-sa are posibilitatea de a alege să vopsească în continuare portocala ori să fie cu adevărat președintele schimbării. Cred că are forța necesară, nu știu dacă are și buna-credință la fel de necesară. Nu m-am lămurit încă
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fi mitul și idolul opoziției senatoriale împotriva lui Tiberiu; ultimele sale opere sunt, implicit,un document istoric viu, de prim rang, despre atmosfera pe care o respiră această opoziție"44. Simpatia față de Germanicus s-ar explica "prin mai directa lui descendență din Augustus și prin farmecul personal al tânărului și războinicului conducător"45. Dar referirea la simpatia pentru Germanicus, datorată "mai directei sale descendențe din Augustus" contrazice izbitor toată lucrarea lui D'Elia, care, după noi, a evidențiat pe bună dreptate
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pe care o respiră această opoziție"44. Simpatia față de Germanicus s-ar explica "prin mai directa lui descendență din Augustus și prin farmecul personal al tânărului și războinicului conducător"45. Dar referirea la simpatia pentru Germanicus, datorată "mai directei sale descendențe din Augustus" contrazice izbitor toată lucrarea lui D'Elia, care, după noi, a evidențiat pe bună dreptate tocmai opoziția senatorială la regimul augustan: opoziția senatorială față de Augustus ajunge să-l "mitizeze" pe Germanicus pentru mai directa sa descendență din Augustus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]