144,535 matches
-
vezi vreodată fără să aștept ziua de mâine așa cum aș putea să mă întorc mâine fără să te mai găsesc nici pe tine nici negoțul tău de tutun nici colțul acesta de stradă numai un ziar în apropiere pe trotuar deschis de vânt la pagina cu anunțuri telefonice unde decesul tău a fost plătit cu cafeaua și țigările mele nu neapărat în această ordine pentru că nu există așa cum nu există întotdeauna un salut înainte de plecare *** mama mă sună din cimitir și-
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
goale să le umplem cu alte ființe le extragem cu ochii bine legați dintr-o pălărie de cer le modelăm până la pământ din pământ le udăm cu lacrimi să le crească mâini nervoase picioare lungi alți ochi mai adânci larg deschiși peste lume
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
Alexandru Mușina Am deschis mobilul. Apoi Agenda telefonică. Am selectat: ALEXANDRU MUȘINA Era un număr vechi, de pe vremea Când aveam câte 2-3 mobile și mereu Le rătăceam, le pierdeam, le-ncurcam. Am dat: DELETE. M-am simțit îngrozitor.
Sâmbătă dimineața by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4028_a_5353]
-
boabele de scoruș. Sunt singur. Nici un ghid, nici un paznic, Nici un alt vizitator. E mai bine așa. Pot să mă plimb în liniște. E ultima Promoție a lui Dumnezeu, înainte Ca muzeul să fie închis. Și-n locul lui Să se deschidă un supermarket, iar prețurile Să urce până la cer. Triptic de toamnă Fereastra mea e-un triptic de toamnă: Un călăreț cu fața galbenă, barba roșie Și plete verzi galopează spre blocul Gri, scorojit, de vizavi. Sub un soare Rece, pe
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/3877_a_5202]
-
teiuș ajunge și în curtea mea de la țară, aici, însă, nimeni nu mai face dragoste, inima s-a oprit, aici nebunii, puțini și ei, scot morții din case pe bandă rulantă; îmi fac o cafea și simt cum mi se deschide cerul, în timp ce cauciucul ars al roții înfrânate îmi vopsește poarta; mirosul de benzină întră în lada de zestre a mamei și-i pătează cu insistență bluzele, (e tot ce mai am, oare ?); tocmai scriu penultima carte de versuri, și gulerul
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
alții ne spun să-l aruncăm definitiv: totuna este, poate), pe când visăm pe-acoperișuri, în brazdele belșugului untos, pe care luna, iată, îl depune-n straturi, pe noi, pe țigle aspre, spre-a ne îndestula, și-n somn, și când deschidem ochii, trezindu-ne mereu cu-acele instrumente de măsură, treze, lângă noi. Sătui suntem de-atâtea veacuri de metafore-ale lunii și hotărâți să nu amplificăm nimic din ce simțim. Privim, fără dorințe, atât: deplinătatea lunii, o imagine al cărei preț
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
nu-i e dat să știe de ce fumul se ridică: poate cineva a murit, poate că e un sacrificiu, ori o stea călătoare. de aici totul se vede profetic, nimic nu se distinge în ceață, deși ochi mari s-au deschis în frunte în oasele strălucind fosforescente ca niște candeli interioare cu mireasmă de smirnă. pe malul de dincolo poate sunt lucruri neîncepute. sau sunt lucruri deja sfârșite. sau e un gol care mă privește holbat, așa cum privesc și eu dincolo
Podul by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/4520_a_5845]
-
într-însa ca și cum nu i-ar aparține apoi după ce se înalță-n tării aidoma unui balon colorat dă din mîini se-agită clamează că-i a lui. Fabulă O ciocănitoare bate cu ciocul în trunchiul copacului dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul într-un nor argintiu dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul în Soare dar Soarele dă la o parte aripile ciocănitoarei cum două canaturi de ușă și intră El într-însa. Perfecțiune
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
unui balon colorat dă din mîini se-agită clamează că-i a lui. Fabulă O ciocănitoare bate cu ciocul în trunchiul copacului dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul într-un nor argintiu dar nu i se deschide o ciocănitoare bate cu ciocul în Soare dar Soarele dă la o parte aripile ciocănitoarei cum două canaturi de ușă și intră El într-însa. Perfecțiune Fie că e lumină fie că e întuneric fie că e o penumbră dulce
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/4487_a_5812]
-
Noi nu voiam să pierdem (așa fusesem educați) Și ne adunam în spatele lui, în coloane, Mărșăluind, în tăcere prin oraș. Geronax Geronax se învinețea groaznic la față Cînd prietenii lui cîștigau: la loto, la pronosport... Sume mici, dar - oricum - cîștigau. Deschidea gura, ca un pește pe uscat, Iar dinții de aur îi străluceau în soare: Felicitări! Felicitări! În sfârșit! Știam eu... un cîștig meritat...absolut „meritat!” Pampilis Pampilis are gîtul foarte lung, ochelari Și se pricepe-n politică. Țipă mereu La
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
așteptare în alta; cum s-o fi numind nesfârșita? Uruie, uruie în creierul meu ceva de negăsit. Ies de pe o limită; îmi trag sufletul pe alta. Precum capul retezat, descris de pacostea de Mîșkin, știu totul. Da, totul. Imposibilul? Ușă deschisă într-o tăcere care mă umple de dangătul tuturor clopotelor. Regatul Ce zeitate parșivă și-a găsit în mine regatul? Oho, același trup - străvechea arenă de luptă, unde armate de spaimă se tot încaieră precum fiarele pe o coamă abruptă
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
colorat. Frumusețea mea te închide în cutia ei de conserve. Nu e numai privirea mea aici. Sunt privirile tuturor femeilor care nu te-au privit. Sunt gesturile tale de renunțare. Și gesturile mele cu ochii închiși care îți populează camera. Deschide sertarul. Privește-ți somnul. Acestea sunt marginile mele.
Pe marginea somnului, eu by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4816_a_6141]
-
colorat. Frumusețea mea te închide în cutia ei de conserve. Nu e numai privirea mea aici. Sunt privirile tuturor femeilor care nu te-au privit. Sunt gesturile tale de renunțare. Și gesturile mele cu ochii închiși care îți populează camera. Deschide sertarul. Privește-ți somnul. Acestea sunt marginile mele. Kriegswitwe sunt într-un azil al văduvelor de război. aici igrasia e o formă de mângâiere. stă deasupra. nu se dezlipește. exersăm încet cu pereții. asistentele aduc pe targă răniții, încolonați. noi
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
liniștea fierbinte Spre întruparea gândului topit, Să bați sfios cuprinsurile sfinte, Străluminat de lame ca-ntr-un schit Voi toți Nu vă mirați că pot să vă-nțeleg În orice limbă ați urca la cer, Când ochiul vremii s-a deschis întreg Și se-auzeau tăcerile cum pier, Toți ne-am primit risipa ca un dar Și, neștiuți, durerilor ne-am dat, Un nor de suflet singur și stelar Călătorind pământu-n lung și-n lat, O lume fără semne de cuprins
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
zidiri Călărașii, Când apăru ca din zariște numele lui lăcrimat, Lucian Blaga. Nu, nu eram deloc în suferința unor impresii confuze, Ajuns aici dintre dealuri în necuprinderi de șesuri. La numele lui opreau, în așteptări și ocoliri, autobuze, Iar bulevardul deschidea spre Unirii semețele lui înțelesuri. Pot răsfoi sfintele cărți, minți luminate dând Bucureștilor Loc de uimiri, vaduri drumețului, azimă caldă flămândului, Fiul popii din Lancrăm, cu tăcerile lui, ale cereștilor Patimi, a răsărit din marea trecere prin nemărginirile gândului. În
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
de călărie. a jonglat cu mingi colorate ca la circ. poate că după amiază va cânta și la țiteră. acum se uită insistent la ceasul cu figurine din porțelan. o lumină crudă. mă ustură pleoapele și închid ochii. când îi deschid au toți chipuri gălbui cenușii decupate parcă din ceața care se ridică la marginea unei mlaștini. tatăl urcă acum cele câteva trepte până la sufrageria mare. la mijlocul drumului privește peste umăr apoi face un salt înainte și ușile se închid cu
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
plimbare cu bătrânețea, Consoartă fără sex appeal Dar cu certificate fumegând de nuntă catolică, Până la moarte când cineva O să fluiere a pagubă prin apropiere Ca și cum ești lichidat. Dar tocmai azi la ora opt și jumătate Lângă tine în pat A deschis Dimineața ochii, Ochi mari și însoriți, Ți-a descoperit prin plapuma ceții un picioruș plin de sex appeal, Te-a privit prin oglinda ei și ai existat Plin de pofte „as usual” și uitând Amănuntul birocratic al nunții de conveniență
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
niciodată ajutorul, îl pretinzi! M-am îndrăgostit de tine și de mânia în care te-ai născut. Dacă ar fi să privesc cerul, aș mărturisi că și aerul e o închipuire de a te naște. Vânătorul cu capcane Când dimineața deschizi ochii lumea capătă trup și ființă - o voință de-a fi, de-a vorbi și de a te răzgândi. Între timp și răstimp, un vagon de marfă duce deținuți în Siberia. Erai căutare - nu-ți găsiseși încă locul lângă bărbatul
Aritmetica pleoapelor by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/4666_a_5991]
-
Ljubica Raichici Astăzi e ziua mea. Vă scriu vouă, iubiților. Căci inima mea, odată aruncată din piept, a produs multe cercuri. Însă eu știu numai de voi. M-am născut de Bobotează. După calendarul care a deschis cerurile și ne coboară Lumina. Cu cea mai evidentă predestinare... M-am născut vinerea. În cel mai cumplit ceas de doliu dumnezeiesc... Din cauza acestor indescifrabile semne ochii mamei nu au secat niciodată. Eu în copilărie am avut mamă. Mama mea
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
de viață vie din singurul Cuvînt prezent în toate, ca,-nflăcărat de-universală-iubire, ce-n mine-i cale adevăr să-și știe naltul puterii Tale necreate! V Așa cum, Yah vorbind, lumea s-a scris în adevăr, făcîndu-se ființă, și s-a deschis într-un Cuvînt trimis, viață și atoatecunoștință, trimitere în mine însumi mi-s spre a vădi divină-acea putință de-a învia a-ntregului abis, cînd sunet dă-n rostire de credință. Și, dacă nu doar lăuntricitate ultimă-a mea
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
de dimineață cu care voi trece iarăși prin realitate ca într-un film fără final și fără prea multe înțelesuri pisica Tsunami stă cuminte la fereastră și îmi cântă: „Paradisul e întotdeauna o poartă deschisă!” Scrisoarea a II-a am deschis Cartea lui Enoh sâmbătă după ora 13.00 când ceața s-a risipit prin biografie și s-a făcut un duh blând cafenelele au scris pe tablele negre de la intrare „fie ca inima ta să fie puternică, căci cel bun
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
fiind de titlul unui text de-al său, postat pe site-ul reteaualiterara.ning.com, poem intitulat poetul vasilescu la balamuc. Neștiind exact despre ce era vorba și, mai mult, bănuind vreun atac bezmetic la adresa prietenului meu Lucian Vasilescu, am deschis pagina respectivă. Textul găsit acolo m-a și liniștit - în privința lui Lucian -, dar, mai ales, mi-a incitat curiozitatea vizavi de autor, căruia, după un oarecare timp de căutări, i-am descoperit și un blog personal, conținând mai multe producții
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
îndreptau după urechi îi atârnau ciorchini de clepsidre „știi - eu n-am avut adulteță am avut numai pubertate și senectute alfabetul e o aventură nu merită să faci profeții” pe scurt era un zeu imprecis cumsecade Nu sună nu anunță deschide ușa cu capul zice că e ortodox aprinde cinci lumânări pentru vii tropăie în podea se-așează la birou și-mi anchetează un vers după o vreme obosit se șterge pe frunte se scoală și bate cu pumnul în masă
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
ce sprijineau cerul dintre Petrova și cele două Rone, după ce prin Vișeu stăteam lipiți cu ochii de ferestre ca ambalajele aduse de vînt și fixate pe garduri sau ca afișele electorale din care curgeau minciunile făcute terci în gura bețivilor deschisă ca în țipătul lui Munch, o sete imensă de-a ne opri și noi la familia Tivadar, care, din comîndul lui Miciurin, ne-a dat cea mai bună palincă, veche de zece ani, maică, că Ion al nost n-a
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
ține? Tăblițele din Sumer sau Ninive, Și ele-s tot din lut, uscate chipuri. Dar le încheagă sfintele salive, Și mierea, frământată de albine, La fel se-ncheagă, rod al gurii pline. Și El demult salivă pe un deget Luând, deschise ochii unui orb. Iar omul desluși la început doar umbre, Apoi pe semeni, ce păreau copaci, Cu, poate, cuiburi multe-n crengi. Ce aveau să-i bucure pe cei săraci, Și soarele aurind coloane sumbre. Cum de rezistă vechiul vis
Cuibul by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/5592_a_6917]