1,615 matches
-
-se în spațiul fluid al visului, al vieții interioare" (2011, 52). Semnalam în paginile anterioare, citând din Ioana Em.Petrescu, relevanța oglinzii de aur și a hieroglifei, prin care se înfățișează simbolic arta, dar și mitul. Pentru limbajul poetic, încifrarea/descifrarea joacă un rol cu atât mai important, cu cât rezultatul demersului e greu să coincidă la capătul lecturii și la cel al creației. Simbolul reprezintă un alt numitor comun al operelor lui Eminescu și Novalis, cu asemănările și deosebirile de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe care simbolul o poate încorpora. Astfel, fiecare simbol poate să fie din nou simbolizat prin simbolizatul său contrasimboluri. Există însă și simboluri ale simbolurilor. Observația pătrunzătoare a romanticului german intuiește axiomele de mai târziu ale semioticii. În lectura și descifrarea mitului, Roland Barthes încearcă demontarea mecanismului de semnificare specific. La nivelul mitului, regăsim aceeași schemă tridimensională: semnificantul, semnificatul și semnul. Dar mitul e un sistem particular prin aceea că se construiește plecând de la un lanț semiologic ce exista înaintea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ca nelumea este posibilă, nefiind întreruptă de-o altă ordine de lucruri") se conturează ca o altă realitate, configurată conform unei retorici onirice. Ne întoarcem la hieroglifă, ca resursă de magie și, în același timp, ca element intertextual: Ideea de descifrare a unei enigme, a unor hieroglife purtătoare de sensuri ascunse este comună lui Eminescu și Nerval și una din căile privilegiate de acces spre esențe este aceea a visului" (Mureșanu-Ionescu: 175). Mai mult, la ambii autori semnele enigmatice sunt arabe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a paratopiei lui D. Maingueneau): aparține și nu aparține autorului pe care prezentul studiu îl urmărește. Ideea confirmă o preocupare, chiar o formulare intratextuală, dar, în același timp, ea vine din opera altuia. Metafora obsedantă îl trădează pe Eminescu, însă descifrarea ei nu se poate face în absența hipotextului filosofic, identificat în afara sferei intratextuale. Franz Bopp Kritische Grammatik der Sanskrita-Sprache in kürzerer Fassung (Berlin, 1845). Despre cunoașterea temeinică a limbii sanscrite se vorbește numai ca deziderat eminescian: cu dicționare și gramaticile
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Pasiunea lui Eminescu pentru sanscrită a pornit de la interesul său în filozofia indiană. Ni se pare că Eminescu a intuit o legătură între filozofie și științele exacte; de aceea s-a documentat în cele două materii pentru a ajunge la descifrarea enigmei începutului lumii (Bhose: 2010 a, 55)91. Insistența noastră asupra componentei traducerilor din opera eminesciană se datorează faptului că și acest demers se circumscrie intertextualității. La rândul lor, traducerile produc efecte intratextuale în proză, ca și în lirică și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
dar și (mai ales?) PERENITATE. Precizăm mărcile argumentative locale ale redresării operate prin DAR în cel de-al treilea paragraf. Enunțul din [P10] marchează prezența negației ("importanța pe care nu am încetat să o acordăm fondurilor"). Această propoziție negativă ajută descifrarea aserțiunii pe care o neagă ("importanța pe care am acordat-o întotdeauna fondurilor"). Ca urmare, de ce o asemenea alegere redacțională? Dacă îl cităm pe O. Ducrot, prin negație se semnalează o reluare polifonică: Elementul pozitiv pe care îl declar subiacent
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în românește după L'instant éternel (Clipa eternă), apărută la Editura Meridiane în 2003. Opera profesorului de la Sorbona Michel Maffesoli, doctor Honoris Causa al Universității din București, poate fi comparată toute proportion gardée cu arhitectura impunătoare a unei catedrale, dedicată descifrării emergenței noii "catedrale societale" a postmodernității, noțiune inspirată care îi aparține. Nu este, desigur, nici monumentalizată și nici încheiată, autorul gândindu-și opera ca un ansamblu deschis de lucrări care, totuși, se întregesc cu fiecare nouă apariție, ca straturile istoric
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de a nu fi mulțumit cu domiciliul fix prea izolant, ci nevoia de a fi purtat de ceea ce există. Ek-sistă! Etern raport între Haos și Cosmos care, după Anaxagoras, se stabilește în turbionul vântului! După Fernando Pessoa, sociologia constă în descifrarea legilor secrete care guvernează societatea 45. În cazul de față, acelea care permit recunoașterea raportului care există între vis și ceea ce se numește realitate. Acelea ale unei vieți sociale în care ideile, iluziile, credințele, într-un cuvânt, imaginarul, ocupă un
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
au interpretat sufletul din perspectiva mântuirii creștine. Aceasta punea accentul deopotrivă pe origine și pe destin, pe ideea unei vieți eterne, a victoriei asupra păcatului, ca o încununare a Îndurării și a supremei demnități a vieții lui Iisus Christos. Pentru descifrarea și explicarea perioadei patristice, un examen scurt al marilor sale idei poate fi relevant. Astfel, unele documente 3 spun că Iisus Christos a fost fiul unui fariseu, produs al unei rapide convertiri a originii și caracterului său evreiesc spre cel
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de orientare se produce necondiționat, la apariția oricărui stimul nou, care la început corespunde unei reactivități generalizate a întregului organism, pentru a se localiza la nivelul unei singure modalități senzoriale. Întreagă această evoluție a reflexului de orientare este dependentă de descifrarea însemnătății agentului stimulator nou, evocator, după care prin pierderea însemnătății sale evocatoare, reacția sistemului se stinge, se habituează. Reactivitatea orientativă se stinge când își pierde această proprietate evocatoare. Stingerea reflexului de orientare este legică și dependentă de învățarea semnificației agentului
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
între proclamarea regatului și moartea regelui. Textul manuscris, în limba germană, greu lizibil, l-am descifrat și transcris, lucrând cu intermitențe, cu lungi întreruperi, în perioada 1996-2006. În paralel l-am tradus în limba română, îndeletnicire mult mai ușoară decât descifrarea propriu-zisă. Originalul manuscris al textului cuprins în acest volum se află în București, la Arhivele Naționale ale României, Fondul Casa Regală. Personale. Carol I. Caietul cuprinzând însemnările zilnice ale regelui din anii 1881-1887, al căror conținut îl reproduc integral aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
altele negre și brune. Pe la mijlocul anilor 1990, Arhivele Naționale mi-au pus totuși la dispoziție microfilme ale manuscrisului, pe care le-am putut studia nestingherit. Am obținut, de asemenea, cópii fotografice ale jurnalului, de bună calitate, realizate după acele microfilme. Descifrarea, transcrierea și traducerea textului le-am făcut utilizând acele fotocopii. În textul manuscris, care e în limba germană, regele a folosit, de regulă, grafia fracturată (gotică) a secolului al XIX-lea. Majoritatea numelor de persoane sunt înscrise însă cu grafie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
tipologia conținuturilor violente (violența psihologică, violența verbală, violența fizică, violența socială, violența economică, violența sexuală), a frecvenței și duratei faptelor și scenelor de violență din emisiuni (pe canale, genuri de programe, intervale orare, intervale diurne, săptămânale) având ca valență exploratorie descifrarea, pe baza contextelor de semnificare și situațiilor de comunicare, a mesajelor - semnificații produse ca „acte de comunicare” în acțiune. Printr-o astfel de metodă este pusă în evidență periculozitatea „falselor mesaje” pe care le transmit masiv informațiile ca telejurnalele, programele
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
folosindu-le mai apoi pentru a da sens lumii înconjurătoare. În procesul de receptare, sensul se produce în întregime la receptor. Receptarea mesajelor mediatice nu înseamnă asimilarea pasivă a unor semnificații preconstituite și impuse, dimpotrivă, presupune operații de selectare și descifrare, de interpretare și integrare a informațiilor astfel obținute. Procesul receptării mesajelor comunicării de masă, arată Gina Stoiciu (1981), presupune următoarele etape: selecția, expunerea, perceperea (înțeleasă ca înregistrare conștientă), retenția, raportarea noilor elemente cognitive la cele dobândite anterior și integrarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ale naționalului, fără descoperirea și afirmarea ideologiilor, a opiniilor și a minorităților politice dominante, în sfârșit, a acelor formae mentis existente în sânul colectivităților. Mi-am propus, așadar, să reconstruiesc drumul devenirii lui homo europaeus, urmărindu-i geneza prin chiar descifrarea memorabilelor crize ale conștiinței din etapa de tranziție de la medieval la modern. Desigur, familiarizarea cu mai multe epoci își are rosturile ei bine definite atunci când vrem să explicăm sensurile adânci și durata tentației lui homo europaeus. Este vorba de geneza
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
să le sprijine din afară, să le etaleze substanțial și realmente, nici în știință, nici în filosofia timpului să”. Este un punct de vedere care, așa cum am văzut în cazul lui Curtius, oferă posibilități interpretative noi, nebănuit de valoroase pentru descifrarea adevărului mental colectiv european. În paralel, am reținut și opiniile cuprinse în ambițioasa retrospectivă a americanului Francis A. Schaeffer, intitulată, How Should We Then Live? The Rise & Decline of Western Tought & Culture. Venind din afara istoriografiei și filosofiei, având însă argumentele
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
curiozitatea de a vedea acest om și de a-l interoga el însuși. L-a adus pe regele evreilor în Serai. La rândul său, chiar dacă nu factologic, Montesquieu își aduce contribuția la o mai bună cunoaștere a lumii europene prin descifrarea structurilor politice și religioase, prin dezvăluirea principiilor dreptului civil și dreptului canonic, prin descoperirea principiilor dreptului politic și ale dreptului natural. El îi învață pe contemporanii săi ce înseamnă mahomedanismul în raport cu creștinismul, așază față în față nu doar motivele ce
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de „Îngheț” maxim prelungindu-se până În 1955. Atunci vor apărea unele semne de destindere, inclusiv În lumea evreiască, destindere relativă, temporară și pe același fundal totalitarist. Evrei În eșaloanele superioare ale P.C.R.tc "Evrei În eșaloanele superioare ale P.C.R." În descifrarea tabloului general al situației populației evreiești În perioada comunistă trebuie luată În discuție și cea a evreilor care au avut poziții importante În Partidul Comunist. Personal, cred că acest fenomen aparține, În primul rând, istoriei Partidului Comunist, și nu istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
2. Orientări metodologice moderne A. Problematizarea Problematizarea poate fi aplicată la orice vîrstă, la toate disciplinele cuprinse în planul de învățămînt, reprezintă o modalitate de aplicare a teoremei învățării, prin descoperire, dezvoltă gîndirea creatoare, imaginația, curiozitatea, etc.. "Problem-Solving", învățarea prin descifrarea situațiilor problemă, este de fapt un "experiment gîndit" cu rol de ipoteză. Elevii sînt puși în fața unei situații conflictuale determinate de noutatea informației și de felul în care poate rezolva "problema" prin modalități cunoscute, caută soluții, creează, inventează. Exemplu: pentru
by ELENA LUPU [Corola-publishinghouse/Science/1004_a_2512]
-
spiritualității umane. Astfel, umanismul trebuie înțeles ca humaniores litterae, termen ce definește capacitatea umană în raport cu științele, dar și cu expresivitatea sensibilă. Înțelegerea operei de artă prin intermediul ontologiei va duce către o înțelegere a umanismului. Determinarea aparatului conceptual ontologic necesar în descifrarea operei de artă ține de existența simplă a omului. Arta, ca un concept universal, definește, explică și este un fel de existență a omului. De aceea, introspecția ontologică va aduce în discuție natura umană ca formă de expresivitate, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
heideggeriană asupra artei pare să ne îndepărtează de problemele ontologice, întrucât arta capăta o identitatea fundamentală doar prin intermediul poeziei conducând spre o axiologie a sa. Ontologia operie de artă nu prevede o astfel de ierarhizare ci, din contră, merge spre descifrarea și înțelegerea artei, în sens egal ca obiecte de artă, în toate formele de exprimare pe care le cuprinde. Înțelegerea artei este redusă la modul de funcționare a limbajului sau a simbolului. De aceea, arta este analizată de Heidegger în
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu corespund cu o gândire a unei națiuni ci cu limbajul care le construiește. Istoricitatea complexă a operei pleacă de la interpretările simbolurilor și sensurilor mitologice. Totodată, narativitatea simbolică dată de mitologie pune opera într-o zonă a nevăzutului și a descifrărilor. De aceea ermetismul și misticismul operei sunt exprimate prin poetica platoniciană care se formează prin tradiții și prin credințele poporului în mistere. Spiritul uman are inclinație spre miraculos, mistic și magic; noțiuni ontologice caracteristice mitologiei. Dar să nu uităm că
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Mitul rămâne activ în domeniul imaginației sub forma ideii însă cu forța redării unei realități ficționale care depășește condiția umană. De aceea mitologia este de tip simbolic și evhemerist; iar cu ajutorul creației se poate ajunge la apoteoză. Înțelegerea mitologiei înseamnă descifrarea semnificațiilor operelor de artă în timp ce simbolisticul mitologic devine un trop al artei în cadrul cercetării ontologice. Din punct de vedere ontologic, mitologia reprezintă punctul de plecare al interpretării operei de artă în istoricitatea sa. De aceea, ideea de mythos este înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
lógos înseamnă relație, doarece face posibil comunicarea a ceea-ce-este-văzut. Pentru Heidegger această interpretare a discursului apofantic este suficientă pentru a lămuri funcția primordială a lógos-ului. În cadrul artei, în special pentru literatură și poezie, lógos-ul joacă un rol important, oferind posibilitatea descifrării și înțelegerii lor. Multiplele semnificații ale termenului lógos, instabilitate specifică creației, duc la înțelegerea discursului poetic ca rațiune și temei. Ca rațiune deoarece interoghează gândul poetic, și ca temei deoarece poeticul rămâne supus interpretării. Astfel, în cadrul artelor scrise lógos-ul poate
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de obiect ține tot de modul în care este constituit. Un rol aparte în înțelegerea modului de expresie a obiectului de artă ține de limbajul vorbit și limbajul scris, ceea ce Merleau-Ponty numește le langage parlé și le langage parlant. Cheia descifrării ambelor tipuri de limbaj se află în relația dintre semn și semnificație. Apariția lor diferă de la un limbaj la altul prin obiectul fizic, dar și prin deschiderea limbajului. Limbajul vorbit este cel al expresiei primare ce se află într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]