1,560 matches
-
talentelor de pilot deținute de o considerabilă parte a americanilor, mexicanilor, venezuelenilor, honduranilor și chiar italienilor și francezilor - oameni cărora le plăcea ca realitatea să li se subordoneze visurilor. Te gândești la un anumit loc și În câteva ore poți descinde acolo. În secolul al XVI‑lea, călătoriile spaniole pe mare durau uneori luni și luni de zile. Astăzi poți să joci golf În Venezuela, să cinezi În aceeași seară În Yucatan, dimineața să fii din nou În Pasadena la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
grupări izolate se războiesc ca în evul mediu. Ziarele nu pomenesc nimic despre evenimentele din Whipie, ceea ce e cu totul suspect, fiindcă acolo se moare pe capete. Nici un whipiean nu-și amintește ca vreun contingent de trupe guvernamentale să fi descins în oraș. Se pare ori că autoritățile întrețin cu bună știință conflictul, ori - improbabil -, că nu au aflat de el. În ambele situații, lucrurile ies din sfera normalului. Ceea ce se întâmplă aici e, poate, mult mai profund decât ne imaginăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ea, schițând un zâmbet care nu avu nici pe departe efectul dorit. Doar că sunt un pic gânditoare în seara asta. — A, păi e strict interzis, zise Hugo cu tărie. Dar nu-ți face griji, avem antidotul. —Dragii mei! Violet descinse printre noi, cu o sticlă de șampanie într-o mână și un mănunchi de pahare în cealaltă. Frumoasă, ca întotdeauna, în seara aceea, Violet era atât de bine aranjată încât părea la fel de ireală ca un fotomodel: avea un machiaj excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cal adunat de pe jos spre față Fecioarei din scenă Bunei Vestiri; de aceea, prin sentința Magistraturii celor Opt a fost condamnat la moarte, cu doar două ore pentru apărarea să.211 Pentru că era nobil, conform constituției cetățenilor acelor timpuri, deoarece descindea din Messer Rinieri care a fost îngropat la S. Maria Novella cu titlul de "cavaler distins", sau din casă Soldanieri, din care prin căsătorie a iesit o ramură ce se numea "a lui Rinaldeschi", sufletele părinților orașului au fost îndoite
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
măsurându-se unul pe celălalt fărĂ Încetare. Era o seară frumoasă de iunie. Am ieșit la plimbare cu Diana, cu care eram colegă de facultate - și de cenaclu. Plănuisem o seară liniștită, În care noi, ca două zeițe, am fi descins incognito pe pământ și ne-am fi plimbat pe faleză deghizate În muritoare de rând, poate am Șaman 53 fi stat la o terasă să bem un suc, ca să ne mai tragem sufletul după sesiunea de vară. la puțin timp
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
aflu și iată, sunt. Așa cum stâlpul barei de scuturat covoarele, În Adina Dabija 210 jurul căreia mă Învârteam privind cerul cu stele până când deveneam Buricul Universului, va rămâne pentru totdeauna pentru mine Stâlpul lumii. Prima mea aterizare pe zăpadă. Avionul descinde lent, cu precizie și control, lăsând să se zărească câteva puncte negre pe o Întindere uriașă de alb. Este cea mai lină aterizare pe care am trăit-o vreodată. Când avionul pune În final schiurile pe sol, ferestrele avionului se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
măsurându-se unul pe celălalt fără încetare. Era o seară frumoasă de iunie. Am ieșit la plimbare cu Diana, cu care eram colegă de facultate - și de cenaclu. Plănuisem o seară liniștită, în care noi, ca două zeițe, am fi descins incognito pe pământ și ne-am fi plimbat pe faleză deghizate în muritoare de rând, poate am fi stat la o terasă să bem un suc, ca să ne mai tragem sufletul după sesiunea de vară. La puțin timp după ce ne-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
loc trebuia să mă aflu și iată, sunt. Așa cum stâlpul barei de scuturat covoarele, în jurul căreia mă învârteam privind cerul cu stele până când deveneam Buricul Universului, va rămâne pentru totdeauna pentru mine Stâlpul lumii. Prima mea aterizare pe zăpadă. Avionul descinde lent, cu precizie și control, lăsând să se zărească câteva puncte negre pe o întindere uriașă de alb. Este cea mai lină aterizare pe care am trăit-o vreodată. Când avionul pune în final schiurile pe sol, ferestrele avionului se
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
grupul [nu este vorba despre un grup precis, ci, probabil, de diversele grupuri observate]. Pentru a menține coeziunea grupului, trebuie să existe o unanimitate a opiniilor și un front de acțiune. Atitudinea în fața unui alcoolic violent sau unui bolnav mintal [ descindem la nivelul unei categorii particulare de incidente fără a prezenta un exemplu particular] solicită un acord rapid asupra mijloacelor. Încuiem cu cheia agitatul [subiectul acțiunii nu este precizat]? Trebuie sau nu să chemăm poliția? Să avertizam administrația? [Peneff, 1992, p.
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
în beznă, 42 DANIEL BĂNULESCU Iar singura noastră scăpare (a celor sortiți morții, precum și a celor ce, solidarizați printr-un catgut special, rămâneam atârnați de legile marochinăriei) a fost apariția unui terchea-berchea. A pășit cu ușurință și inconștiență în încăpere, descins tocmai atunci de la Cursurile Facultății lui de Foraj din Ploiești. Era un străin, un ucenic, un ins misterios, nu făcea parte din Cenaclu. A privit cu nepăsare în stânga și-n dreapta, a ochit cu precizie ceea ce imediat vă voi spune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
N-apucă bine Genel să sucească de volan pentru a se îndepărta de un muribund devenit nefolositor, că, dintre gurile scălâmbe ale tomberoanelor, pe Ulpiu îl va salva domnul Ninel. Domnul Ninel este un personaj distins, pozitiv și apare ca descins din paginile lui Charles Dickens. Este subtil și bogat, are aproape cincizeci și patru de ani, a fost la Paris și, întreprinzător, și-a amenajat până și un atelier de ceramică. Privește la Ulpiu, se arată dezolat de situația în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
carnală, pe atât de nedefinibilă. Dragostea nu e infinită decât negativ, convertind plinătatea în suferință. Nevoia nefericirii n-o resimți decât pentru a împrumuta fiorurilor erotice o expresie supremă. Sexualitatea fără ideea morții e înfiorătoare și degradantă. În brațele femeii descind sicrie din azur. Echivocul eroticii este chiar această sugestie mortală de plinătate, de exces dezastruos, de înflorire crepusculară. Cui, abandonîndu-se mării sau amintirii ei, nu i-a fost rușine de a fi petrecut clipe de dragoste mulțumit sau indiferent? Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un mecanism de deturnare a acesteia, de reprimare a dorinței din interior. Apărea din neputința de a iubi pe cineva, tatăl, șeful etc. De acum înainte, îl considerăm ca pe un al doilea factor dinamic, autonom și ireductibil. Erosul nu descinde dintr-un model mimetic, tot așa cum Mimesisul nu-și are originea în modelul erotic, constatăm noi421. Orice ființă încearcă să-și rezolve conflictele care se ivesc din aceasta: conflicte între dorințele multiple ale libidoului și conflicte între libido și cerințele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
noi, un Stephan Roll, un Geo Bogza), are loc În scrisul poetului o schimbare sau, mai exact, o nuanțare a atitudinilor față de limbaj, determinată de o aceeași, În fond, sensibilitate față de „ritmul epocii”: militantismul social cîștigă teren În defavoarea celui estetic. Descins În „arena timpului”, poetul se simte altfel angajat. Păstrîndu-și neliniștea interogativă, el Își reorientează totuși interesul, dinspre „alchimia cuvintelor” către o mai directă și răspicată implicare În istorie. Proces adeseori observat, de „clasicizare” și „cumințire” În raport cu fronda inițială, caracteristic fazelor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cea a contemplatorului oprit la porțile cetății Un străin la poarta orașului, cum sună un titlu de sonet -, oarecum blocat În acțiunea sa de tentația, mai puternică, a Întoarcerilor spre sinele tulburat, către "lăuntricul zvon" și "lutul scoică" spre care descinde sîngele ca spre un hățiș", contrazicînd sau punînd sub semnul Întrebării voința prezumtivului erou-cavaler. O zi, o buclă pe acest tăiș? Acum, ca la-nceput, a cîta oară? Pasăre, sîngele, mai jos coboară Și intră sub pămînt ca-ntr-un
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din aserțiunile anterioare, „copilul este obiect și subiect al educației”, dincolo de realitatea pe care o exprimă, denotă și un mare grad de utopie. Deși uzitat des, s-a constatat că acesta a rămas fără o valoare operațională. E suficient să descindem în concret, pășind pragul câtorva clase, pentru a constata raporturile pedagogice în care elevul se simte inferior, fără inițiativă proprie și autonomie. Căutarea noastră didactică ar trebui să se orienteze spre o dialectică educațională complexă, în care jocul interacțiunilor reciproce
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
situat”, nu pur și simplu un sine (ca în teoria liberală), și nu pot să fie concepuți în afara societății, nici măcar în sensul experimentului mintal al „situației originare” în variantă rawlsiană. Comunitarienii se întorc la o tradiție mai veche din care descinde cea republicană (res publica) a binelui comun, pe urmele lui Aristotelxe "„Aristotel" și Hegel. Această tradiție a fost multă vreme covârșită de cea a drepturilor individuale, proprie filosofiei liberale. În context comunitarian, ca de altfel și în contextul ideii cetățeniei
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
obiectele: noțiunile sînt introduse acum direct În poem și scopul nu mai este mărirea, Înălțarea lor. Virtutea se dispensează de decorurile grandioase. Ea stă, mustrătoare, palidă, ireductibilă, În umbra poemului și se hrănește cu pîinea ascezei. Din cînd În cînd, descinde În saloanele epocii și atunci obrazul (și limbajul) ei se mai colorează. VIII Dimitrie Bolintineanu. «Simțualismulă și teroarea retoricii. „Iar poetul ei cel tînăr o privea cu Îmbătare, Și din liră curgeau note și din ochi lacrimi amare — Și astfel
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apartamentul de strictă folosință, niciodată înlocuite, curtea părăsită buruienilor, poarta de fier masiv înclinată, ieșită din piIoni, stând parcă a se prăbuși peste om. Gaittany nici n-o vedea, ieșirea în curte reprezenta pentru el o faptă imposibilă; de la poartă, descins din trăsură, trecea repede până la ușă și dispărea în casă. Ferestrele dădeau în curte, înspre dosul înalt al casei vecine. Astfel Gaittany nu se amesteca în nici un fel în viața străzii, păstra cea mai desăvârșită depărtare de ea. Dincolo de acest
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
inteligenți. În total, însă, impresia era de așa natură încît porecla Indolenta se motiva deplin. Ioana solicita atenția bărbaților, nu făcea nimic spre a-i capta, juca pasiunea ca o actriță pe scenă, care știe că nu-i cazul a descinde în sală. După cele mai vibrante colocvii, Ioana se depărta cu un calm glacial, ca după recitarea unui rol. Era imposibil a citi vreo decizie în privirile ei. Un astfel de stil apatic excita de altfel în cel mai mare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vadă un prietenbolnav. Cum eu ieșeam de la Casa de Artă pe la opt, opt jumătate, n-am obiectat nimic. - Când s-a întors? - Mult mai devreme decât era de trebuință, pe la șapte jumătate. - Și când a plecat? - Aproape îndată după ce am descins la Casa de Artă, pela patru și un sfert. - Așadar, a lipsit între orele patru și un sfert și șapte jumătate. - Așa cred. - N-ați observat la întoarcere nici o turburare pe fața lui,nimic neobișnuit? - N-am băgat de seamă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Eckermann) care, întrebat de Goethe "ce este, până la urmă, dialectica dumitale?", a răspuns: "Spiritul de contradicție al omului trecut asupra naturii." În Maladii, pentru că îndeobște se pleacă de jos, am simțit nevoia să plec de sus, înnobilînd maladia, făcînd-o să descindă din cer. În Tratat, pentru că ființa e în general sacralizată și solemnizată, am plecat, dimpotrivă, de jos, de la ființa umilă și precară." Îmi dă să citesc o scrisoare a lui Cioran, cea cu "sentimentul paraguaian al ființei", plină de nerv
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fază și între timp mai scuipi o sămânță pe jos. 20 iunie Recitesc nota precedentă și alte câteva lucruri îmi sar în ochi. Aceeași rămânere în exterioritate în alăturarea lui Țuțea și Noica. Dincolo de faptul că erau apropiați ca vârstă, descinzând amândoi din "interbelic" (așadar "bătrînei" și "tataie"), nimic nu-i leagă: Țuțea era un "personaj", un cabotin de geniu dotat cu o oralitate prodigioasă, dar incapabil să scrie o pagină coerentă. De pe urma lui au rămas "322 de vorbe memorabile" și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-i arăt cine sânt și să-i fac dovada că, în ciuda restriștilor nesemnificative ale unui destin care ne ținuse departe unul de altul, eu eram un tată minunat și cu drepturi depline, care, iată, se întrupa în cele din urmă descinzând direct din cerul transcendental al unei paternități neștirbite, dintr-o relație care ne preceda și care exista cu mult înainte ca noi să ne aflăm unul în fața altuia. Dar cum urma să arate un astfel de tată care ani de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Dumnezeu, el nu poate face parte din aceeași specie cu Abel. Ca anihilator, el este anti-omul, strămoșul "celeilalte" specii care poate integra crima în modul ei de a fi, în vreme ce acest lucru nu este imaginabil pentru specia de oameni care descinde din Abel. (Pentru că Abel, ucis, continuă să existe ca om și să aibă urmași. Cel puțin deocamdată.) Problema umanismului este: cum poate Abel supraviețui în condițiile în care Cain este etern activ? Cu alte cuvinte: cum poate Abel să se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]