10,581 matches
-
două silabe, nu crezi? Dora nu scoase nici un cuvânt. „Dorothée“ e același lucru, numai că, În franceză. Pe când... Pe când „Dorothea“ are ceva... Ceva nobil și bine proporționat. Ca un... Stai. De ce te-ai oprit? Hai să schimbăm subiectul, spuse Dora, desfăcându-și chimonoul. — De ce? am repetat după un an, mutându-mi privirea de la muscă la masa din spatele doctorului. De ce a ales să păstreze copilul? Se pare că nu existau dovezi categorice cum că incestul ar avea urmări negative. Am putea presupune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pestriță. Când, de pildă, am tras de o pereche de ciorapi de mătase - se Întindeau extraordinar de mult Înainte să cedeze foșnind molatec și zburau prin aer ca aripioarele peștelui de aur - mi-am strecurat mâna În ele, mi-am desfăcut degetele, mi-am strâns pumnii, apoi mi-am desfăcut din nou degetele. Mi se oferise o a doua piele, flexibilă și minunată. — Cu siguranță că atunci mi s-au dezvoltat pornirile despre care vorbeam. I-am spus Dorei că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de ciorapi de mătase - se Întindeau extraordinar de mult Înainte să cedeze foșnind molatec și zburau prin aer ca aripioarele peștelui de aur - mi-am strecurat mâna În ele, mi-am desfăcut degetele, mi-am strâns pumnii, apoi mi-am desfăcut din nou degetele. Mi se oferise o a doua piele, flexibilă și minunată. — Cu siguranță că atunci mi s-au dezvoltat pornirile despre care vorbeam. I-am spus Dorei că o văzusem pe maică-mea și pe Agnes ascunzându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
piept scobit etala un cuplu asemănător cu cel pe care tocmai am avut prilejul să-l văd. Lângă el, un antebraț acoperit cu păr blond și des dezvăluia o siluetă culcată pe o parte, cu mâinile sub cap și picioarele desfăcute generos. În partea inferioară a afișului ni se prezentau doi bărbați. Unul din ei avea organul genital tatuat astfel Încât să pară că trăsese pe el un pulover. De-a lungul gambelor se Întindeau niște curtezane languroase - una purta o jerbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pozeze. Când ceilalți băieți au Început să huiduie, el și-a ridicat mâna. Nu era cazul să creadă că mă bucuram de un privilegiu. Cam neîndemânatic, Polster s-a cățărat pe gratiile de la geam. Nedumiriți, l-am urmărit cum a desfăcut una dintre draperii și a coborât cu ea sub braț. Ridicându-și prada de război, m-a rugat să mă Înfășor În ea. — Mi s-a spus să stau pe capra din mijlocul sălii. Când Polster a reușit să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
satisfăcut când abdomenul căzu, conform așteptărilor. Mi-am imaginat că data viitoare când va mai face o șmecherie din asta, o să facă să curgă intestine ca niște panglici roșii. M-am așezat În silă pe scaunul indicat de Pieplack. Diels desfăcu nasturele din mijloc al hainei sale, dezvăluind conturul unei burți. Cămașa lui era albă, dar șifonată, cravata, subțire și uimitor de lungă. Își puse mâinile pe masă cu un aer autoritar. Nesatisfăcut pe deplin, le Împinse un pic mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
frig la picioare, membrele Îmi Înțepeniseră și mă dureau. Exact când m-am aplecat să-mi desfac șireturile de la bocanci, luminile s-au stins. De data aceasta Însă nu m-am lăsat provocat. Mi-am dat jos haina, mi-am desfăcut șireturile ude și mi-am așezat bocancii lângă mine. Cu picioarele Întinse, am Încercat să-mi mișc membrele. Șosetele erau reci și ude. Dar cu fiecare minut care trecea, tălpile mi se Înmuiau mai tare și până la urmă am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
respirând Încet. Dacă vroiam ca planul meu să aibă succes, trebuia să adun toate resursele posibile. Lipindu-mi brațele de corp, am făcut câteva mișcări cu coatele, de parcă aș fi bătut din aripi. Încet, am simțit că scrotul mi se desface ca un sul și penisul mi se umflă cu tresăriri mici, dar perceptibile, care până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
final, mi-am oprit respirația de tot. Inima se lovea mută de coșul pieptului, gâtul mi se umfla periculos. Cineva trase apa. „Ce dracu’?“ Smucind de câteva ori, până la urmă, persoana renunță. În schimb, se postă În fața chiuvetei și Își desfăcu șlițul. Îl auzeam cum Își târșâie picioarele, apoi se auzi o bălăceală zgomotoasă. Oricine ar fi fost, se urina destul de mult. La intervale regulate, Își apropia picioarele târșâindu-le, poate, pentru a nu picura pe jos. N-am fost scutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
reproducție, asta mi-e de-ajuns. Nu mai avea nici un rost. Momentul adevărului sosise. Am Întins fără chef portțigaretul Dorei. — Mulțumesc, dar... Manetti cercetă obiectul. Ah, Înțeleg. O cutie a Pandorei. Ce adecvat. Să vedem ce nenorociri conține. Încercă să desfacă cele două jumătăți de capace. — Aveți nevoie de o cheie, am informat-o. Din păcate, eu n-o am. — Sunt sigur că ne descurcăm și cu asta. Inspectorul luă obiectul necunoscut de pe masă. Inserându-l Între cele două jumătăți, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
facă dreptate. Datele clasificate referitoare la investigația menționată mai sus vor servi ca dovezi În acuzațiile de neglijență În serviciu, aduse lui Manetti. În timpul percheziționării birourilor ei, a fost găsit manuscrisul atașat. Mi-a revenit sarcina deloc plăcută de a desface ciorapul cu care fusese legat acesta, și să evaluez conținutul lui. Singurul lucru care poate fi spus despre această relatare e că are un caracter imaginativ, pe alocuri, fantezist. Condus la secție, Knisch a negat că ar fi știut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fiecare zi, cu cataligele lui uriașe, niște oase de evreu. De ce să-mi asum acest risc în fața celui mai înverșunat dușman al meu? Ce-o să se aleagă de mine dacă mă prinde?! Ajungem la jumătatea tunelului până reușesc să-mi desfac discret fermoarul și iat-o, iat-o arcuindu-se în sus, umflată ca de obicei, clocotind poruncitoare, ca un macrocefal idiot care-și terorizează părinții cu pretențiile lui insațiabile, de nătărău. — Ia-mă la labă, mă îndeamnă monstrul mătăsos. — Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
noastră adolescentă analfabetă, Mary Jane Reed. Un colonel de la West Point, cu un baston de ofițer în mână, cu care se bate în răstimpuri peste omoplați, se plimbă de jur împrejurul mesei, sfredelindu-i cu privirea pe tineri, în timp ce, nevăzută, Mary Jane desface prohabul și suge, pe rând, pula fiecărui candidat. Băiatul care va fi admis în academia militară trebuie să fie capabil să afișeze o ținută sobră, demnă, milităroasă în timp ce împroașcă gurița sălbatică și pricepută, devenită o veritabilă armă în dotarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ea dacă fata nu l-ar fi ținut strâns cu mâinile, În timp ce-i spunea cu o voce ale cărei impulsuri abia se auziră peste zgomotul locomotivei: — Nu pleca. Îmi pare rău. N-am vrut... Apoi brusca oprire a trenului Îi desfăcu unul de altul. — Ce e? Întrebă ea. — O gară. — De ce trebuia să apară tocmai acum? Myatt deschise puțin fereastra și se aplecă În afară. Șiragul slab de becuri lumina pământul doar la câteva palme de linie. Zăpada deja era groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
găsise pe doctorul Czinner mort. Dorea cu disperare, cu durere, să fie Împreună cu Myatt. Cei de afară se mai certau lângă mașină și În aer se simțea un miros slab de băutură. — Ce naiba? spuse o voce. Nodul de oameni se desfăcu În două și domnișoara Warren Își făcu apariția, trecând printre ei. Fața Îi era roșie, inflamată și triumfătoare. O Înhăță pe Coral de braț: — Ce se Întâmplă? Nu, nu-mi spune acum! Ți-e rău. Te scot eu imediat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din Paris pentru One Fifth Avenue. Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc. Trec pe la tine la șase. Te Îmbrățișez, Milton Pe la mine la șase? De unde știa Milton unde locuiam? Poate că-i spusese Lauren. Dar ce voia? Am desfăcut pachetul În timp ce luam câte o Înghițitură dintr-o cafea espresso. Înăuntru era o carte Assouline 1 intitulată Camere de zi pariziene. Câteva pagini erau marcate cu ajutorul unor bilețele post-it de un albastru pal. Am deschis cartea În dreptul unuia dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Este insuportabil de cool. Ea este modelul meu. După asta, Lauren păși spre Salome și o bătu pe umăr, spunând: —Salome. Ar trebui să fii atentă. Aici nu e Geneva. E Hotel Rivington. —Lauren, sunt ocupată! șuieră Salome, de-abia desfăcându-și buzele. Salome semăna cu o Sophia Loren orientală. Pielea ei avea culoarea unei costisitoare praline Fauchon, iar pletele ei negre, lungi până la umeri, luceau ca o peliculă de petrol. Gene de lungimea celor ale lui Bambi Îi Înconjurau irișii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
a atras privirea. Era acela... am luat punguța din nou și m-am uitat mai bine prin plastic. Era acela semnul pentru o liră sterlină tipărită În partea de sus a chitanței? Nu putea fi, nu? Cuprinsă de neliniște, am desfăcut punguța și am scos chitanța. Pe ea scria: BLAKES HOTEL Roland Garden 33 Londra SW7 17 septembrie Costul camerei: 495 £ Room-service : 175 £ Mini bar : 149 £ Mini bar! Mini bar? Hunter băuse alcool În valoare de 300 $! Într-o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
odată și să-și termine studiile de microbiologie, abia după aia să se mărite, dar până atunci să nu mai facă sex. Mona Sabbat scoate de sub birou o pungă de hârtie maro și trage de-acolo ceva învelit în folie. Desface folia la un colț; începe să miroasă a usturoi și mirodenii. La radioul cu ceas, curva gravidă nu se mai oprește din plâns. Piatra te lovește și bățul te altoiește, dar și vorbele pot să rănească de moarte. După cum scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Sara Lowenstein Show se confruntă momentan cu probleme tehnice. Vocea gravă își cere scuze. După o secundă bagă niște muzică dance. Coperta revistei Manor-Born zice: „Diamantele devin un accesoriu cotidian“. Îmi acopăr fața cu mâinile și gem. Tipa asta, Mona, desface din nou folia de pe sendviș și mai ia o înghițitură. Închide radioul și zice: — Nasol. Pe dosul mâinilor și pe degete șerpuiesc liniile unui desen ruginiu, cu henna; degetele ei, chiar și cel mare, sunt doldora de inele de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a auzit un scheunat. Un lătrat. În momentul ăsta, în timp ce scriu rândurile de față, în timp ce bătrânul așteaptă mai încolo, fumând. Traficul vâjâie pe șosea. Pe partea cealaltă a Autostrăzii 84, o familie care s-a dat jos dintr-un break desface un pled pe acostamentul de pietriș; înăuntru e o pisică portocalie moartă. Mai încolo, o femeie și un copil stau pe niște scaune pliante lângă un hamster într-un șervețel. Mai încolo, un cuplu în vârstă stă în picioare, ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
palmă, i-am aplecat capul pe spate și am sărutat-o. Își ținea gâtul și umerii așa de lejer și relaxat... În timp ce-i sărutam buzele calde și relaxate, i-am ridicat cămașa de noapte în jurul taliei. Picioarele i s-au desfăcut puțin, și, atingând-o cu mâna, am văzut că e deschisă și umedă. Sub plapumă, cu ochii închiși, am atins-o cu limba acolo. Cu degetele umede i-am răsfrânt marginile moi și roz și am lins-o mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe stela de la Rosetta, zice. Și Mona întinde mâna să ia hârtia. Și eu o înhaț din mâna lui Helen și întreb cum de-am ajuns să purtăm o asemenea discuție. Eu credeam, zic, că ideea era să ardem cartea. Desfac hârtia - este o pagină cu numărul 27 furată din bibliotecă - și zic că ar trebui să ne gândim mai bine. Ești sigură că vrei să-i faci așa ceva Monei? îi zic lui Helen. Vraja asta aproape că ne-a distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o ghirlandă a candelabrului. Milioanele de piese sclipitoare tremură cu fiecare bătaie a inimii mele. — Închipuie-ți că ești sub apă, zice, și-mi dezleagă șireturile. Îmi scoate pantoful și-i dă drumul. Cu mâinile ei pline de pete, îmi desface și pantoful celălalt, în timp ce primul se rostogolește pe podea. — Haide, zice, și-și strecoară brațul sub al meu. Scoate-ți haina. Îmi aruncă geaca afară din încâlceala candelabrului. Apoi cravata. Își scoate și ea taiorul și-i dă drumul. În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
aceeași emoție cu care aruncăm la gunoi niște flori ofilite. Cred că deja suntem nemuritori, îi zic lui Helen. Am puterea asta, zice, deschizându-și poșeta și scoțând o foaie de hârtie împăturită, pe care o scutură ca s-o desfacă. Știi cum e cu ghicitul în sticlă? zice. Nu știu ce știu și ce nu. Nu știu ce-i adevărat și ce nu. Mă-ndoiesc că știu cu adevărat ceva. Spune-mi, zic. Helen își trage eșarfa de mătase de la gât și șterge praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]