934 matches
-
o vindea. Era o tipă nouă, mătăhăloasă, Într-un trening albastru, peste ai cărei pantaloni Îi atârna un drăgălaș colac de grăsime. Un băiat blond, aflat la rând Înaintea mea, i-a spus ”mulțumesc, tanti Filomela!”. Avea buza de sus despicată, tanti Filomela, și o voce foarte groasă și zgâriată, de ofticos. Cred că nu i-am plăcut (e drept că mă uitam cam insistent la buza ei de iepure), pentru că mi-a Întins restul zornăitor, cu o mână repezită, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doarmă. Către seară, s-a trezit gagica, cu trupul umflat. Ardea pielea pe ea și-o țineau junghiurile. A început să țipe de durere. Și-a pipăit fata lovită și-a văzut cum îi mai curge încă sânge din buzele despicate. A plâns după aceea multă vreme, de rușine și de durere. Dincolo, Bozoncea privea lămpile albastre cu scârbă. Piele îi turna pahar după pahar. Se simțea bătrân, bătrân, și somnul nu-l mai cuprindea, îl usturau ochii și liniștea odăilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aceste operații ca pe bandă rulantă: desfaci sămânța Între dinții de pe partea dreaptă, extragi miezul cu limba, scuipi cele două coji, deplasezi miezul neted spre molarii din stânga și-l ronțăi acolo, În timp ce următoarea sămânță, care Între timp a fost deja despicată În partea dreaptă, este prelucrată la rândul ei. Apropo de dreapta, a recunoscut că este un „monarhist“ convins (de natură mai degrabă romantică decât politică) deplângând apoi așa-zisele (și perfect abstractele) mele vederi „democratice“. Mi-a recitat câteva mostre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
când trebuia să luăm haine pentru copii de doișpe. Mama nu știa cât de tare mă deranjează: cum se uita asistenta la mine. E doar o amintire micuță, da’ știu ce rușine-mi era. Și altă amintire e cu blugii despicați. Mă jucam cu prietenii pe terenul de joacă de lângă biserică și mereu aveam grijă să nu mă mișc prea brusc ca să nu cad și să-mi rup pantalonii. Ne jucam leapșa. Și io am încercat să-l ating pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
coate, niște pistrui uitați strategic de laser exact unde trebuia și ochi albaștri precum cerul. Avea pielea bronzată uniform și era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail care-i venea ca turnată, făcută din satin galben și a cărei fustă despicată se unduia superb din cauza brizei În jurul picioarelor ei. Nu era Îmbrăcată de plajă, era Îmbrăcată ca pentru un bal de caritate. Lauren făcu prezentările și apoi spuse: —Sylvie s-a măritat de curând. Arăți Întotdeauna atât de bine! O sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor Istorisiri nesănătoase fericirii 57 despicată, din care se ivea timid o delicată gropiță discretă. Și, ca nimic să nu-i lipsească acestui chip încântător, delicatul ei nas nu era nici drept, nici încovoiat, nici grec, nici armean; nasul ei era nedefinit, adică spiritual și fin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o senzație neplăcută. Cu siguranță, era În stare să-l mintă ca să nu-l vadă că-și face griji: era prea afectuoasă, prea drăguță. În general, sâmbătă seara gătea și, după o masă bună, ieșeau În oraș. Ea purta fuste despicate, bustiere transparente, portjartiere, uneori un body deschis Între picioare. Vulva ei era delicioasă, excitantă, se umezea imediat. Petreceau seri minunate, cum Bruno nu sperase să trăiască vreodată. Uneori, când o penetrau mai mulți bărbați la rând, inima Christianei zvâcnea, Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
masă sîngerie, din care negrul, cu ochii țintă la licărul oțelului, scuipă automat fărîme de dinți. — O să-i zdrobesc creierii blestemați... cioroiul dracului... Îl Învăț eu minte dacă... trosc! Lovitura cade pe creștetul lînos al capului și acum, cu craniul despicat pînă la baza frunții Înguste, trupul negru și puternic se clatină ca un bețiv, Își Îndoaie genunchii, capul negru cade În față, plecîndu-se sub lovituri, brațele rămîn Întinse orbește Înainte, stă acum sprijinit cu un genunchi pe pămîntul arid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
știam de mielul de Paști, dar acum gata cu fiul oii, e perimat, fiind în definitiv un detestat produs mioritic, trecem la iepure, chiar dacă pentru vechii evrei, cei care au inventat Paștele, iepurele era un animal „necurat", fiindcă avea „copita despicată"(!?!). Și zice popa cel mare care este cel mai al naibii Daniel dintre toți: „"Așa cum se precizează și în Sfânta Scriptură, să te închini la un chip cioplit este un păcat primordial. In acest sens invocarea unui personaj, fie el
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
de statură medie, subțirel, cu trăsături plăcute, frunte înaltă și puțin teșită, fața prelungă, sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri, demonstrează încăpățânare; bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț dar fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație față de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
anul 1805, Coleridge a visat-o pe Sara Hutchinson, iar dimineața a scris cam așa: „Orice asemănare luată de pe pământ, orice accident de naștere și neam pieriseră. Nu era urmă de-altceva pe chipul iluminat, întors în sus sub piatra despicată, decât de-un spirit doar al ei. Ea, ea singură, și numai ea strălucea vizibil prin tot trupul ei.” Ea, ea și numai ea: către acest adevăr care e dincolo de orice putem recunoaște trebuie să tindă arta, dar procesul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se pare, îl interesează mai mult dacă în vorbele ei se ascunde și un gând „neformulat”, o idee nefinalizată. Curios, dar și explicabil, el ignoră adevărul „pur și simplu”: de fapt a fost un moment sincer, spontan. Uneori cuvintele strică. Despicatul firului în patru atribuie sensuri neadevărate. P.H.L. continuă să „detalieze”, cum se zice. Profesorul R. „a simțit” (mai corect, a gândit) că sinceritatea admirabilă a Teodorei poate ascunde și un „Ai grijă ce faci cu mine! Responsabilitatea ce îți revine
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poteca aia, cum era atunci când mergea pe ea cu picioarele goale. Întâi era drumul de lut, acoperit de ace de pin, care pornea din spatele căsuței, unde buștenii căzuți de pe maldăr se amestecau cu rumegușul, iar bucățile mari de lemn atârnau despicate ca niște sulițe În copacul lovit de trăznet. Traversai pârâul pe un buștean și dacă te dezechilibrai și puneai piciorul jos, Îți intra În mâl. Apoi săreai un gard și ieșeai din pădure, și pământul de pe potecă era tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
școlită, căi doar... asistentă. Cred c-o și plătiți pentru asta ! Sigur c-o plătim. Ei, bine, pe nevast ă mea puteți s-o tăiați gratuit! O puteți tăia în câte bucăți doriți! Domnule, îmi pare rău, dar chestia cu despicatul, cu taiatu nu i ceva real. E o iluzie, dacă știi ce-i aia o iluzie. Înțelegi ? Înțeleg că mi-am făcut de pomană...iluzii. Mda. Ăh, trebuie să sufăr, sămi nenorocesc ficatul cu omletele ei, cu ouăle ei! Cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pus pe puțoi și i-au tras șuturi pînă l-au lăsat fără cunoștință. Noi n-a trebuit decît să terminăm treaba, nu știam dacă era sau nu tipul cu care era Carole. L-am căpăcit cu ciocanul cu vîrf despicat pe care-l foloseam să ne protejăm pe stradă. L-am cumpărat din Chelmsford, pe drumul de Întoarcere de la Tony și Diana. Drummond poate să caute În toată Scoția. Noi aveam nevoie de el, existau oameni care puteau Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
M-am lăsat în voia dulcelui meu păcat. Pletele albe, năvalnice și le prinsese la spate, în codiță. Era atît de irezistibil în cruzime și joc, în nepăsare și suferință. Cristoase, felul cum își trăia bucuria! Frumos ridat, cu bărbie despicată (ca a lui Beethoven!) și cute adînci în jurul gurii, cutele în genul amar, care zăpăcesc fetele de cinșpe ani. A fost de patru ori divorțat, dar însurat niciodată. Eu am rămas femeie de serviciu. Da, femeie de serviciu, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mîngîia pagina după ce deschidea cartea. Citea cum interpreta la pian: elegant, aristocrat, inteligent, brodînd fin notele; ce diferență față de patetismul lui Iordan! Iordan obișnuia, cînd se oprea din lectură, să rămînă cu cartea pe piept. O ținea deschisă sub bărbia despicată, de Beethoven. Așadar, mă conectasem la linia de înaltă tensiune a tiparului. Mă hrăneam cu cărți. Ciufulită, în pantalonii pan cu genunchii ieșiți, în pantalonii din doc albastru... Cînd am făcut eu liceul, Toma nu mai era cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
grea epocă ai fost pe lumea asta, Iordan) mersului săptămînal la București. Mersul care năștea alt mers. Altul și altul. Cînd la un lat de palmă deasupra pămîntului, cînd cu călcîiele-carne vie. Mă lăsam dusă de Beethoven-ul meu cu bărbie despicată, ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și plictisit ori euforic-afectiv. Suav ori repulsiv. În toană de homo ludens. "Să-ți cumpăr o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fructe și legume. Cu vișine pe buze, căței de usturoi în jurul gîtului, sptîncene de sparanghel, ciorchini de struguri acoperind fruntea, două felii de lămîie pe pomeți și codița de la spate vrej de dovleac. Cu toate astea, obrajii îi păleau, bărbia despicată îi era mai moale, degetele i se lungeau și cearcănele deveneau din ce în ce mai pronunțate. Se subția ca trecut prin urechile acului, în timp ce sînii mei forțau capsele bluzelor de la Adolescentul. Erau strîmți și pantalonii de catifea, refuzați la export, cu blazer matlasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
întredeschizând ochii. Nu te mai mișca atâta... — Dacă- mi vine... gâfâi Aurica. Atuncea mai bine strigă... Poate că ea nici nu-i auzi îndemnul și nici nu era nevoie. Erau nemărginiți, pluteau deasupra lumii, rostogolindu-se printre ceruri, o apă despicată ca o carne crudă. Când luminile se apropiară din toate părțile, de parcă veneau spre ei în același timp din adâncurile cerului și din măruntaiele pământului, Aurica scoase un țipăt scurt. Apoi tremurul ei dădu în plânset, ca și cum ar fi vrut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ceea ce tu însuți, oricât ai vrea, nu poți să uiți ? Nu se face ziuă, ba mai mult, întunericul se întoarce pe dos, ca o sferă căreia îi scoți centrul în afară. — Și acum între noi doi, sâsâi Vocea, cu limba despicată. Nu trebuia să mă chemi, știai că stau la pândă. Trebuia să te macini, în amintirile tale, până ajungeai un pumn de țărână... Ai călcat legământul... N-am jurat... gemu bătrânul. Eu nu... — Pentru că nu era nimic sfânt pe care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai auzi bătrânul, înainte ca piciorul să pășească în gol și trupul să i se prăvălească pe scări. Câteva clipe trecură fără să se simtă vreo mișcare. Lumina veiozei clipi din susul scării, întunericul se dădu deoparte, ca o mare despicată. Ochii bătrânului rămăseseră deschiși, dar nu mai primiră lumina. Telefonul mobil vibră. În cameră se făcuse întuneric. Simți cum bărbatul duce încet mâna la buzunarul de la piept, desface clapeta aparatului și rămâne câteva clipe cu ochii pe ecran. — Statisticile spun
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai știa care e trupul ei și care ale celorlalți, încât, atunci când a vrut să iasă, nu a putut găsi marginile trupului ei, pentru a-l face să se miște. Poate că abia vederea bărbatului blond și slab, cu țeasta despicată și sângele uscându-i-se ca o glugă peste urechi, îi dăduse prima stare de luciditate. „Eu nu pot fi el !“, îi trecuse prin minte. Mai târziu a aflat cine este, nu-și putea explica ce forță țâșnise din paloarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
acolo, totuși, se pot ușor identifica insule de o rară sensibilitate și fantezie asociativă: "Ți-e trupul scos din muzici / De flaute subțiri / De-aceea de popoul / Tău singură te miri // Că ți-i atât de mare / Și-atât de despicat / Când iese lin din rochii / Pe-o margine de pat // Și de rușine-obrajii / Și fesele-ți se fac / Mai roșii decât floarea / Cea roșie de mac..."; Oh, dânsa-i și mireasă, și altar/ De carne, uns cu-aromele luminii./ Albeața
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
gros, măsoară între 5 și 9 centimetri. Capul, foarte mare, are doi ochi agili cu pupila neagră și iris aurit, protejați de pleoape. O pată rotundă poziționată lateral ochiului corespunde urechii. La extremitatea botului se deschid narinele. Gura este larg despicată. Dacă luăm tema-titlu a acestei secțiuni "O broască vie", cele trei fraze din primul paragraf pot fi astfel descompuse ierarhic: Paragraful următor, în întregime despre cap, constă în aceeași diviziune de bază: PROPR și PART: Această reprezentare ierarhică permite sublinierea
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]