14,288 matches
-
roman, Săptămâna Muzicii Contemporane cuprinde în capitolele sale, drept substanță a conflictului, comportamente mai mult sau mai puțin reprezentative, toate interferate între ele și păstrându-și, totuși, esențiala autonomie. Unele țin de spațiul-timp newtonian, fiindu-le foarte greu să se desprindă de el, chiar cu imaginația; altele respiră aerul tare al unui spațiu-timp cvadridimensional einsteinian. Ansamblul "Traiect" este, fără îndoială, sub semnul constanței: aceeași formulă și componență; aceeași decență restitutivă; aceeași predilecție pentru muzicile condiționate de structuri statice ori, din contră
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
engleză: " Crucile din cimitir și pe noi ne-așteaptă." (La rând); "The tombstones in cemetery are waiting for us too." (In turn). Poate doar traduse în sanscrită de un specialist în cuneiforme și transcrise în hieroglife pe blocuri de piatră desprinse din statuile aztece aceste poeme ar începe să pară mai puțin banale.
Scurt și necuprinzător by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8398_a_9723]
-
120 de minute și cu un public numeros, s-au petrecut momente componistice de rigoare, precum și altele, absconse și insolubile cu orice realitate de viață sau virtual, de magme răcite și fără autosusținere. Și din această derulare s-au desprins interesante și de aceea demne de atenție compozițiile semnate, în ordinea aparițiilor din program, de Diana Rotaru, Violeta Dinescu, Mihaela Vosganian, și Roman Vlad. Icar pentru fagot și bandă - fragment din spectacolul Icarinth de Diana Rotaru relevă un concept de
Recitaluri ... de fagot by Mircea ?tef?nescu () [Corola-journal/Journalistic/84082_a_85407]
-
emoțiile vârstei. ... spațiu ce-l lași în urmă pentru a păși în lume cu ambiție, speranță și încredere, cu privirea ațintită înainte, cu gânduri și planuri mărețe, oameni și momente care au dat sens acestor ani și de care te desprinzi, cu grabă, pentru a intra în viață și a demonstra că ai auzit și apreciat tot ceea ce ți-a fost împărtășit. PAULA HUȘLEAG
D by PAULA HU?LEAG () [Corola-journal/Journalistic/84102_a_85427]
-
atingem. Și această cunoaștere, atunci când privim în adâncurile noastre, ne va spune ce am fost și ce vom deveni. Diriginte, Prof. ANA-MARIA NECHIFOR Eu nu vreau să cer un lucru cu neputință Doar să-mi aduc aminte Eu m-am desprins din negura uitării cu gând să uit de-a mea uitare. Eu îmi experimentez propria experiență. Eu încă aștept. Eu exist, nu exist, exist... nu mai știu. Eu am vândut 4 ani; am primit în schimb 3 kg de cunoștințe
B by ANA-MARIA NECHIFOR () [Corola-journal/Journalistic/84099_a_85424]
-
ci aceea care îți salveză conștiința) și umorul.” Al. Paleologu Vine o vreme când gândul își cere cuvânt, căci memoria trebuie prinsă de 2006 amintiri dragi cu 29 de glasuri. Atunci, din dreptul încrederii sau deznădejdii de a fi, se desprinde un vaiet sau un hohot, o lacrimă sau un zâmbet care depune mărturie despre sufletul de licean, cu trufia adolescenței, când privirea își caută vulturul pentru a străpunge cerul de vise. Avântându-se în abstractul devenirii, stăpân în țara clipelor
C by DORU TURBATU () [Corola-journal/Journalistic/84100_a_85425]
-
nici eu nu înțeleg de ce-l mai ținem... Și harști!, cu X-ul, ca pe vite. Pe tăcute, îi mai arăt cu degetul încă vreo doi grași proști." (pag. 41) Alte și alte asemenea povești ce lasă iluzia că sunt desprinse din BD-uri dinamizează, deodată, viața orășelului din Moldova. O televiziune locală se naște din banii lui Derrin, visele Dirigii și sudoarea personajului narator. Parte a unui plan mult mai amplu al serviciilor secrete americane, de care nici Eminescu, nici
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
a serii s-a cântat Simfonia a III-a op.21 de George Enescu . Poate că dirijorul a socotit-o, asemenea lui Wilhelm Berger ca fiind „o meditație în trei acte-poeme asupra muzicii înseși′′, deoarece din desfășurarea ei s-a desprins mai mult caracterul meditativ amplificat și de tehnica de compoziție, ciclică, pe care exegeții o consideră înfrățită cu cea a lui Liszt și Berlioz. Credem că ori de câte ori se va cânta această simfonie, indiferent ce va descoperi interpretul-estetician- dirijor, ea va
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
-l dedesubt, clătinându-l cu răbdare de parcă ar fi vrut să-i găsească o poziție echilibrată în aer. Unghiile lui au noițe mari, albe, în formă de semilună. Deodată mingea se ridică spre reverul drept al hainei și i se desprinde de pe umăr, în timp ce genunchii i se lasă în jos; s-ar fi zis că lovitura o să rateze, pentru că, deși lansase mingea dintr-un unghi bun, aceasta nu se îndrepta spre grupul de băieți. Fiindcă nici nu fusese aruncată într-acolo
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
de prima mână; Rabbit știe bine cum merg lucrurile. Urci treaptă după treaptă, până când ajungi în vârf și toată lumea te aclamă; din pricina sudorii care îți brobonește fruntea, nu poți vedea foarte bine și gălăgia te buimăcește, simți că ți se desprind picioarele de pe pământ și atunci ești în aer, la început nu chiar uitat, doar în afară, și te simți bine, și relaxat, și liber. Ești în afară, în aer, și într-un fel parcă lichefiat, și continui să te înalți
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
o avea tata pentru Beethoven. Îmi aduc limpede aminte de călătoria noastră la Bonn. Mi-l amintesc cum a pătruns solemn în casă, și-a scos pălăria și apoi, pe vârful picioarelor a pășit primul în încăperea scundă, tăcut și desprins de noi, care rămăsesem în urmă. L-am lăsat să și încerce singur marea emoție. El s-a dus drept la masca mortuară a lui Beethoven, albă, încununată cu lauri și care se desprindea pe un fond închis de catifea
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
primul în încăperea scundă, tăcut și desprins de noi, care rămăsesem în urmă. L-am lăsat să și încerce singur marea emoție. El s-a dus drept la masca mortuară a lui Beethoven, albă, încununată cu lauri și care se desprindea pe un fond închis de catifea roșie. Acolo a stat îndelung și a privit nemișcat. Întors la Berlin, tata păstra încă semnele unor adânci răscoliri. Mai târziu a repetat vizita cu prietenul său - Paul Zarifopol - și când s-a întors
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
mai valabile acestea. Un mare poet industan, Rabindranath Tagore scrie „Adevărata creație este realizarea adevărului prin trecerea acestuia în propriile noastre simboluri. Poezia și arta Muzicii întrețin în om credința adâncă a uniunii ființei lui cu tot ce există”. Se desprinde din această cugetare accentul social fără de care o operă de artă nu-și prelungește durata și nu dăinuiește, vie, printre secole. Într’o conferință despre Chopin, vrând să caracterizez arta acestui geniu, am spus că „Stilul extrage esența durabilului în
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
în căutare de forme,/ iar ideea de tine/ ai pierdut-o, ea s-a rostogolit pe trotuar/ și acum o calcă toți în picioare.../ Și nimeni nu vede strălucind/ în noroi nici aurul,/ nici aura...ť" ( Aura). O dată creată imaginea-șoc, desprinsă din zona imposibilității și înșurubată în concret ("Un râu orb merge pe stradă", propoziție marcată nu întâmplător prin italice), ansamblul se va organiza în jurul ei. Premisei cu deschidere vizionară îi urmează o dezvoltare secvențială, din aproape în aproape, într-o
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
cumva caracterul pătimaș hispanic. Vasile Chiș - bas bariton - se desfășoară pe suprafețe semnificative și se distinge pregnant față de montările clasice ale piesei. În sfârșit, frumoasa Zoe Trahanache primește tiparul unui personaj ceaikovskian, cu arii ample, romantice, pătrunse de ethosul slav, desprinzându-se imaginea unei eroine tolstoiene transplantate în morala ambiguă și pe meleagurile provinciei prahovene... Tout est pris à la légère... Tina Munteanu, soprană lirică, grațioasă și distinsă. Pristanda, întrupat de basul Ștefan Schuller, are trăsăturile unui Untertan, citizen in a
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
printre altele, un "concert pentru orchestră simfonică", intitulat Cele patru vârste, structurat după o dialectică răsturnată: "Vârsta de fier, allegro assai; Vârsta de aramă, andante sostenuto; Vârsta de argint, allegro; Vârsta de aur, andante trionfale". Interpretarea propusă de trei personaje desprinse dintr-o galerie a absurdului (Frumușel, Barbă-Falsă și Nasone) servește și ca o posibilă cheie parodică de lectură: "FRUMUȘELUL: De ce a inversat ordinea vârstelor? BARB|-FALS| (cu o schimă subtilă, cu un ochi învins, gura căscată spre urechea stângă): E
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
al utilitarismului bigot. Surprinzătoare, pentru că directă, e secvența care urmează acestei psaltiri deturnate. Îndărătul unui titlu neutru, Dictando, se ascund câteva zeci de pagini de, să le zicem așa, stenograme lirice. Evenimente pasabile - relativ la exigențele impuse cu puțin înainte - se desprind, unul câte unul, din background. Finețea detaliului se evaporă din scris și creează, pe suportul bruioanelor biografice, condens. În centrul unui poem perfect citadin, balconul ivește o miniaturală, meticulos îngrijită, grădină cu flori. În spațiile dintre câteva rânduri confesive se
Necititele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7752_a_9077]
-
Asupra felului în care fiecare poveste configurează acest spațiu mă voi opri în rândurile ce urmează. Cu toate că, ori de câte ori scrie, fie animat de dorința de a mărturisi, fie sub impulsul imperativ al ideii, reușește să creeze lumi a căror arhitectură se desprinde de sub dominația restrictivă a realului sau surmontează pedanteria studiului de idei, vădind un scriitor adevărat, Gabriel Liiceanu pare a-și fi refuzat până acum, ca pe un fruct interzis, deliciile ficțiunii. Povestea din volumul de față vine să dezmintă această
Povești la prima vedere by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/7765_a_9090]
-
atât de mult lui Mircea Cărtărescu (acesta semnând o entuziastă și frumoasă întâmpinare, pe coperta a IV-a). Ca și la autorul Nostalgiei, scrisul constituie actul existențial cel mai profund, iar viața țâșnește din grafemele și biografemele unei cărți unice, desprinsă de orice serie analogică. Vrând să scrie o carte despre sinucigași - chiar aceasta pe care o parcurgem -, personajul fără nume al lui Marin Mălaicu-Hondrari realizează că "aleasa societate a defuncților mei" nu e de ajutor. Nici măcar suicidar; cu atât mai
Golden Gate by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7784_a_9109]
-
Gabriel Liiceanu nu putea să rateze meditația pe marginea acestui volum, destul de neobișnuit pentru literatura română. Încă o dată luciditatea sa iese în evidență, analiza putând fi, fără probleme, însușită de orice critic literar: "Toate scrisorile mele și povestea care se desprinde din ele sunt împletite din două voci care se completează una pe alta. Când una ia tonuri prea înalte și se avântă în aerul rarefiat al teoriilor, cealaltă, cucerită de farmecul infinit al particularului, se îndreaptă spre detaliile din care
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
Sunt subliniate câteva aberații din unele texte. Voi adăuga unele observații critice, menționând în același timp importanța documentară și elementele inedite. Dar mai întâi aș vrea să mă opresc asupra unor elogii ce se păstrează câteva decenii în arhiva Securității. Desprind câteva frânturi din Nota convorbirii avute de locotenent-colonelul Nicolae Popescu cu Mariana Șora, la 27 martie 1972 (pp. 102-105). încă din primele fraze, fosta studentă a lui Eliade își exprimă în mod deschis părerile: "L-am admirat și atunci și
Mircea Eliade în arhiva Securității - Noi date, certitudini și inexactități by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/7790_a_9115]
-
să amplifice excesul destructurant al mișcărilor artistice, abandonul unei imagini generale, atît prin pluralitatea lor concurențială, cît mai cu seamă prin pedanteria unor clasificări, împărțiri și subîmpărțiri scolastice, oțioase: Senzația de sterilitate a comentariului, cea de exercițiu gratuit s-a desprins atunci cînd acesta s-a abandonat exclusivismului metodologic, tendinței de a lărgi și Ťelucidať mereu alte detalii, în cele din urmă nesemnificative, resorturi formale decupate, izolate de un corp la care nu se mai puteau raporta. Pe canale ascunse, încă
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
a selecta și urma o metodă, că inteligența omenească e mereu dispusă a se cufunda în ea însăși, a-și reface la nesfîrșit regulile după care se conduce în nesfîrșitul șir de situații ale cunoașterii. E riscantă elaborarea unei metode desprinsă de reflecția, prin forța lucrurilor, variabilă, asupra naturii adevărului. Există oare o metodă a metodei spre-a o descoperi în mod univoc? Cele patru reguli instituite de Descartes pentru a produce o metodă de o rigoare perfectă, de tip matematic
Amurgul metodelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7993_a_9318]
-
i-am făcut-o, îmi spune cât de mult l-a încântat cartea pe care am scris-o despre el și că se bucură să-i facă o plăcere, întâlnindu-se cu mine, și lui Leon Wieseltier. Încerc să-mi desprind, copleșit și jenat, mâna. Continuă să mi-o strângă. Nu știu ce să-i spun. În cele din urmă, găsesc câteva fraze anemice, îi urez la mulți ani și îi ofer sticla cu vin adusă pentru ziua lui. O primește cu încântare
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
replică Nora Aron, ceea ce n-are nici o noimă. - Ba are una, ripostă Vasile Elisav, dacă-l despărțim în Ana și în idem. Adică Ana (e / se comportă similar) la fel." Așa, întrerupte de teorii ad-hoc, evoluează toate ramificațiile care se desprind din osia imaginată de profesor: "palindromul este un construct în care arbitrariul sau hazardul fac casă bună cu necesitatea. De altfel, regulile unui joc, joc agonal sau de hazard, ca și, de multe ori, artistic, sunt cu atât mai stricte
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]