1,668 matches
-
se jeluiască, să le ascundă sub o mândrie stoică. Singuratici, închiși în lungi tăceri, sunt totuși firi sociabile, simt nevoia de a găsi înțelegere. De aici „spovedania”, care intervine într-o împrejurare anume, când ei socotesc momentul potrivit să își destăinuie motivele apăsării sufletești. Istorisesc ce li s-a întâmplat și le-a marcat grav existența. Dau, în consecință, confesiunii o inevitabilă solemnitate. Apoi reintră în muțenie. Sub raport narativ, are loc o pauză înfiorată în desfășurarea vieții curente, trecutul invadează
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
armate): „femeile care rămăseseră în oraș pentru a se mai îngriji de câte ceva, au fost siluite și necinstite de acești câini sângeroși”; „matroanele și femeile cele mai nobile și cinstite din oraș au fost de asemenea întemnițate, mai ales ca să destăinuiască locurile unde erau ascunse comorile și giuvaerurile și să le predea” 567. La fel polonezii, pe care Miron Costin („Și au arsu leșii și Ieșii, și din prada țărâi au strânsu hrană”) și Ion Neculce („tăiat-au atunce [...] și pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Masson Collection. Secretul doctorului Honigberger: verificarea in concretotc "Secretul doctorului Honigberger \: verificarea in concreto" „...Mi s-a părut că Înțeleg tâlcul acestei uluitoare Întâmplări. Dar n-am Îndrăznit să-l mărturisesc nimănui, și nici În această povestire nu Îl voi destăinui (...) aproape Îndurerat de taina aceasta, pe care nu o puteam În nici un chip pătrunde până la capăt.” „Dacă cineva ar dori să verifice in concreto alcătuirea nuvelei...” Mircea Eliade, Secretul doctorului Honigberger (1940) și Încercarea labirintului (1978) „On le sait, même
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lung pasaj transcris din jurnalul lui Zerlendi, În care se relatează experiența căutării Ïambhalei, e și primul care aruncă o lumină egală asupra tuturor episoadelor și temelor nuvelei: „Între alte lucruri de cea mai mare Însemnătate pe care Honigberger le destăinuise lui J.E. a fost și existența Ïambhalei, a acelei țări miraculoase care, după tradiții, se află undeva În nordul Indiei și În care numai cei inițiați pot pătrunde. J.E., Înainte de nebunia lui, crezuse că acest tărâm nevăzut poate fi totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reculegeri, așteptări, uneori și luciri de speranță, chiar euforii, dar în expresie potolită. Sentimentul predominant este unul de Weltschmerz, atenuat prin procedări disimulative, acoperit de măști mai mult sau mai puțin sofisticate. Dacă la începutul aventurii sale lirice poetul se destăinuie cu inocență („Mi-e inima bolnavă de cutremur / și sufletul îmi este adormit / cu capu-n poala cărnii ce îmi arde”), mai târziu autoexilatul denunță banalul cotidian („Cei ce au lucrat la cer, unii l-au vopsit albastru / alții l-
SCHENK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289550_a_290879]
-
pronunță admirativ, și nu fără competență, asupra splendorilor din Roma, Veneția, Florența, Milano, Padova, Napoli, Arezzo, Perugia, Verona, Palermo, Catania, Siracuza ș.a., dar nu ezită să semnaleze și realități consternante sau aspecte violent contradictorii. Călătorul laudă și critică, fără trac, destăinuie satisfacții și dezamăgiri, entuziasme și revolte, se interesează de felurite comportamente umane, vrednice de admirație sau detestabile. Oricine citește La nord de noi înșine, de pildă, obține și cunoștințe noi referitoare la lumea rusă, baltică, scandinavă și nord-vest-europeană, se edifică
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
și două compuneri greco-românești. Tot el (crede Eugenia Dima) ar fi transpus din greacă, în proză, parțial și în versuri, Erotocritul, după Vincenzo Cornaros. Lirica sa este în întregime erotică, omagială, conturând în stihuri învăpăiate și totuși conceptuale portretul „stăpânei”, destăinuind ceva din „cazna nespusă” și plăcerea chinului, transmițând mesaje, jurăminte de statornicie și de ,,robie” veșnică. Motivele se trag de la poezia universală a iubirii (Anacreon, Sappho, Petrarca, Ronsard, din ,,mica poezie” franceză a secolului al XVIII-lea, din barocul italian
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
și cu jocurile voastre lingvistice”; „N-aș mai găsi nici o bucurie să împreun cuvinte bizare,/ Nici chiar imaginile cele mai surprinzătoare” (Viața, poemul pe care aș vrea să-l scriu). Poetul mutat de pe Dunăre pe malul Senei nu-și mai destăinuie propriile trăiri, ci interpretează în alt grai latin simțămintele „unei lumi”: „Câtă bucurie astăzi să pot spune/ Nu ceea ce simt eu, ci ceea ce simt mii și mii de oameni./ Câtă bucurie să pot împărtăși aspirațiile unei mulțimi generoase/Să vorbesc
VORONCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
la condiția de câine se complace în compania unei Margot, „frumoasă ca o rușine”, cu care împarte un pat „plin de păduchi și de sânge” și „soarbe moartea ca pe o otravă”. Precum genialul damnat medieval, cunoaște și supliciile închisorii, destăinuite într-un lamento: „Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas./ De chinul lanțurilor ne izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
pretenția Rusiei de a Încorpora sudul Basarabiei ca „teritoriu turcesc” <ref id="84">84 Memoriile Regelui Carol I al României. De un martor ocular, ediție de Stelian Neagoe, vol. IV, 1994, p. 29. </ref>. La rândul său, Carol I Îi destăinuia consulului francez la București temerea față de tendința Rusiei de a trata retrocedarea sudului Basarabiei direct cu Poarta, deci În afara preconizatului Congres european, și tocmai de aceea prefera să obțină dinainte recunoașterea independenței. Domnitorul nutrea speranța că diplomația franceză va interveni
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
se simte vinovat față de acestea. Sunt însă destul de frecvente situațiile în care bolnavii vin direct la medic ca să-și expună acuzele. Bolnavii se află într-o permanentă dilemă care-i frământă, îi neliniștește, legat de faptul că trebuie să se destăinuiască, să-și descopere intimitatea propriilor probleme sufletești, unor persoane necunoscute. Din aceste motive întâlnirea cu medicul, consultul medical, este de obicei întârziat. Adesea ei sunt aduși la medic împotriva voinței lor. De modul de comportare al medicului, de momentul „primei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
De modul de comportare al medicului, de momentul „primei întâlniri” va depinde ceea ce va urma, cum va fi relația dintre acesta și bolnav. Un prim contact pozitiv va influența favorabil atât diagnosticul, cât și tratamentul. Dacă bolnavul nu-și va destăinui, în mod spontan, propriile sale probleme, atunci revine medicului sarcina de a acționa cu tact și prudență, a începe să conducă conversația. Se va lua în discuție felul de viață, situația profesională sau școlară, familială, adaptarea la mediul social al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
căldură, siguranță. O profesoară pensionară își amintește de anii studenției, când familia îi asigura liniște și protecție, deși unii membri (unchi, mătuși) erau arestați, iar părinții erau terorizați de cotele pe care trebuiau să le predea la stat. Ea se destăinuie: „Familia a jucat un rol important și cred că pentru oricine, în perioada aceea, familia constituia un fundament, o bază solidă. Acolo relațiile erau normale, deși în exterior totul era anormal”. Un alt profesor evoca paradisul pierdut al copilăriei, „jalea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
găsită pentru păstrarea unor publicații ale Universității. Era prin 1986, când funcționau cotele de hârtie pentru fiecare instituție. De câțiva ani unele anuare nu mai apăruseră, iar rectorul de atunci, profesorul universitar doctor Viorel Barbu, nu încetase să caute soluții. Destăinuindu-ne grijile, ne-am gândit că într-o asemenea situație istoria nu are dreptul să-l judece doar pe rectorul nostru. Am împărtășit ideea și am plecat la Bacău, la fabrica de hârtie. Directorul a descoperit - în argumentarea noastră - că
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
la filme, evocă momente de viață familială, portretizându-și bunicii, dezvăluie sentimente suscitate de examinarea unor fotografii ale înaintașilor, emite considerații literare persiflând concepții și modalități prozastice, notează planuri înfăptuite, ratate sau realizate parțial, introduce fragmente de scrieri proprii, își destăinuie nedumeririle, nehotărârile. Segmentul auctorial devine astfel un colaj de texte eterogene, „un caiet” cu de toate. Roman-document prin jurnalul inclus, ca de altfel și prin confidențele verificabile, Adunarea și scăderea zilelor e o cozerie agreabilă, rememorativă, reflexivă, autoreferențială. SCRIERI: Al
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
sunt cântec// Zici că are grâu verde/ Între gene”. Poetul exersează un limbaj al interdicției și, poate, o terapie. El trebuie să manevreze cu energie partitura lui „nu”, dar trebuie să privească atent lumea din imediata apropiere, unde lucrurile își destăinuie mesajul secret, potențialul cosmic. Prima impresie este de cântec de pahar, de romanță ratată, de plângere amoroasă, a doua lectură atrage atenția asupra unui proiect neobișnuit, ce se va împlini mai tîrziu, în altă limbă. Nu e de neglijat nici
POPA-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288916_a_290245]
-
uneori puteri oculte, demonice. Viviana intră în biografia lui Emil Cela după ce el stătuse de vorbă cu un ins cam ciudat, pretins medic, care reapare la nuntă și dovedește a-i cunoaște trecutul și a-i putea citi gândurile. Îi destăinuie că e în stare și să transmită gânduri la mare distanță, printr-o telepatie „superior organizată”. În cele din urmă, provoacă o încăierare între nuntași, ce ar putea aminti de spectacolul grotesc stârnit de Mefisto în pivnița lui Auerbach. După
PREDA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289002_a_290331]
-
1939), poeta e o Sulamita valahă, care unește Cântarea Cântărilor cu folclorul autohton. Iubitul e un rege și un zeu căruia poeta îi compune imnuri sacre, oficiind ca o preoteasă a soarelui. Ca o altă Sulamita, fata codrilor bănățeni își destăinuie fericirea, extatic, prietenelor, fetelor „fluturatice”: „Voi, tinere, fluturatice fete, / De râsul cărora nu mai pot codrii să doarmă, / Nici iepurii câmpului să-și asculte / Cântecul solitar al inimii, / Voi, nebune, tinere, fluturatice fete, / Nici una din voi nu știe / Cât e
ODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288508_a_289837]
-
românesc”. În esență, programul preia atât din doctrina junimistă, cât și din aceea a lui C. Dobrogeanu-Gherea, aceasta din urmă considerată în articolul lui C. Rădulescu-Motru Idealurile sociale și arta mai adecvată, într-o măsură, momentului. Pledând ca scriitorii să „destăinuie lumii suferințele poporului și să devină educatori morali ai acestuia”, profesorul respinge „aservirea literaturii față de politică”, fie aceasta conservatoare, liberală, socialistă ori, mai ales, „naționalistă”. În același sens se pronunță și Ovid Densusianu în articolul Patriotismul nostru. Pe o linie
NOUA REVISTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288482_a_289811]
-
bei, scrii, conduci, parchezi...). Situații de afirmare A-ți apăra drepturile, a-ți spune părerea, a-ți exprima nevoile (negocierea prețurilor, realizarea unei reclamații, exprimarea faptului că nu ești de acord...). Situații de revelare a sinelui Necesitatea de a se destăinui: a face cunoștință cu cineva, a stabili relații amicale sau sentimentale, a aprofunda o relație formală la început (cu un vecin, un coleg de serviciu...) Situații de interacțiuni superficiale Necesitatea de a vorbi cu celălalt într-o manieră informală, superficială
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bovaric, doamna Rujinski. Protagonista este plasată într-o „casă a morților”, vizitată de un poștaș, Petran, care înlesnește împlinirea unei justiții imanente, dar departe de a coincide cu justiția umană sau socială. Petran provoacă adevărul, face ca doamna Rujinski să destăinuie o crimă, dar nu împiedică alta și sinuciderea vinovatei, astfel încât el urmează să ispășească, cu adevărat, pedeapsa pentru toate crimele. Sfârșitul ambiguu ilustrează o teză preeminentă la N., aceea a nevinovăției vinovate, frecventă în literatura cu substrat politic din anii
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
din culegerea Din partea pământului și-a mea (1968), rodul unui autor vizibil maturizat, mizează pe efortul de concentrare a fluxului poetic. Confesiunea și atitudinea reflexivă primesc altoiul stilului cvasisentențios (Așteptare), iar în afara temei erotice, turnată în versuri care mai mult destăinuie decât sugerează (Floarea inimii), poemele, adesea ocazionale, vorbesc despre bucuria vieții cotidiene, frumusețea anotimpurilor și măreția naturii. Alte cărți, Elegii senine (1979) și Răspunsuri (1984), nu aduc schimbări într-un discurs liric care își epuizase resursele. Textele în proză ale
PAMFIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288640_a_289969]
-
cu motivul „mioarei năzdrăvane”. Acest motiv trebuie pus în legătură cu o credință străveche, răspândită și la alte popoare balcanice, potrivit căreia oaia poate prevesti apropierea morții. Mioara năzdrăvană află planul pe care îl urzesc baciul ungurean și cel vrâncean și îl destăinuie tânărului său stăpân, sfătuindu-l să se apere: „Stăpâne, stăpâne, / Îți cheamă și-un câne, / Cel mai bărbătesc / Și cel mai frățesc, / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare”. Acceptând gândul morții, ciobanul moldovean își exprimă dorința
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
educativ, a fost aceea a respectului și a considerației pozitive necondiționate față de elev. De la magistrocentrismul tradițional s-a ajuns adeseori, în urma popularizării noului curent, la o „extremă puerocentrică naivă și periculoasă”. Acest fapt îl mărturisește chiar și G. Mialaret (1969), destăinuind că un punct de vedere prea absolut l-a făcut să adere uneori la acest puerocentrism facil. Încercând să sintetizăm informațiile prelucrate până acum, putem evidenția următoarele caracteristici ale procesului de învățământ: • bilateralitatea drept complementaritate a procesului de predare-învățare; • biunivocitatea
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
bolnavă, între perversitatea unei maturități de care nu e conștientă și iresponsabilitatea unei vârste pe care n-o poate controla, Carmen își mărturisește păcatul cu ușurința, dar și inconștiența unei minți subdezvoltate: „Carmen s-a întors acasă și mi-a destăinuit ca un copil tot ce s-a întâmplat”, îi mărturisește, în cele din urmă, Vivian lui Marlowe. „Nu-i normală. Am știut că poliția are să afle totul de la ea. Avea chiar să se laude singură în curând. Iar dacă afla
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]