1,678 matches
-
cunoscut-o... În primele zile de după 22, scriitorii râdeau și se îmbrățișau. Se născuse iluzia unei simpatii... Apoi un val rece de egoism a umplut cori doarele cu microfoane amorțite ale Uniunii Scriitorilor.“ Și cu aceasta, mă întorc la ceea ce destăinuie în chip esențial scrisorile către prieteni ale lui Florin Mugur, un martor obosit al vremii sale, dar încă dispus să mizeze, în ideal, pe comu nicarea umană și pe simpatie, pe acele valori morale care se opun recelui egoism. „Unul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Încercam să mă ascund, să mă prefac... și reușeam. Până într-o zi când, aflându-mă numai cu tata, acesta mi-a spus pe neașteptate: „Tu ai un necaz”. Nu m-a întrebat nimic și nici eu nu m-am destăinuit atunci. În mod paradoxal i-am fost recunoscător că observase că am un necaz pe care voiam (și nu voiam de fapt) să-l ascund. Căci ascuns, el mă apăsa îngrozitor. Faptul că încă cineva știa acum de existența lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mare îndrăgostit al Său. Apostolul Paul este și rămâne cântărețul neîntrecut al Omului-Dumnezeu. Auzise el, acolo sus, în al treilea cer, «cuvinte de negrăit pe care omul nu are voie să le rostească» (2Cor 12,4), și totuși ne-a destăinuit câte ceva din acele mistere. Când ne vorbește despre nașterea Cuvântului, imagine a oricărei ființe, despre misterul Întrupării, despre opera răscumpărătoare a Mântuitorului, despre preoția Lui, despre Trupul Său mistic, limbajul său ne descoperă puterea de exprimare și siguranța celui ce
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
eu sunt roman, iar ei sunt gens barbara, care nu vrea să recunoască jugul Romei și respinge limba noastră. Nu pot să fiu atât de infam: trebuie să mă port ca un poet, iar poetul e întotdeauna drept. M-am destăinuit în fața Aiei și am hotărât să mă ascund ca un trădător perfid. N-am participat la bătălia de la Troesmis, unde sângele geților a înroșit fluviul sacru Istros. Iată-mă din nou bolnav. Mi-e rușine să ies și nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
scandaluri și destrăbălări de curte sunt utilizate aici pentru a întări ficțiunea, pentru a acoperi fuga unui libertin atins în chip misterios de grație și îndreptat spre un univers spiritual situat la antipozii culturii de origine. „Am părăsit Roma - îi destăinuie el devotatei Aia - pentru că în orașul acela nu mai puteam să trăiesc. Îmi trecuse prin minte până și ideea sinuciderii. Și cine va putea să înțeleagă truda imensă pe care a trebuit s-o îndur ca să mă mânjesc cu fapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
psicolog, publicat la 15 noiembrie 1910, Mircea Florian constata că „o carte aleasă și un sân de femeie rară sunt probabil lucrurile cele mai de preț ale unui om Înțelept“. În Arta de a suferi, publicată În 1921, el se destăinuie: „Cu cât un suflet e mai bogat, cu atât găsește În orice om ceva vred nic de a fi iubit. Este ceva natural și ni se Înfățișează totuși ca o taină... Apropierea oricărei ființe omenești, căldura pe care o Împrăștie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
locul lui. Ne am împrietenit, în cele două zile și jumătate, cât a durat drumul până la Aiud, unde am fost depuși. Aveam să aflu mai târziu că omul acela, plin de blândețe și bunătate, era marele scriitor Vasile Voiculescu, se destăinuia un anume Aristide Dobre, condamnat și el într-o cauză de nedreaptă aplicare a justiției. Același, Aristide Dobre, descria primirea la Aiud: „Eram împinși din tren și cădeam ca sacii lângă linia ferată... Ajunși pe coridorul de intrare în penitenciarul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
PREFAȚĂ Dacă unii se așează la masa de lucru cu ușurință și nerăbdare, scrisul fiindu-le o bucurie, pentru mine scrisul este o datorie. Respectând proporțiile, nici mărturisirile unor mari scriitori - de exemplu, Liviu Rebreanu, care în paginile de jurnal destăinuia truda cu care-și găsea cuvintele - nu mă consolează, mai ales că distanța dintre ceea ce se întrupa pe masa lui Rebreanu și ceea ce reușesc eu să fac este strivitoare. Mă încumet, cu toate acestea, să încredințez hârtiei câte ceva din trecutul
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
Par ca două stele luminoase care mă urmăresc. Parcă ar fi avut o cheie fermecată și mi-a deschis inima strecurându-se in ea.,, Simți o dorință imperioasă de a avea lângă ea o ființă caldă, căreia să-i poată destăinui orice, o ființă alături de care să se simtă bine, să se poată încrede în ea și să nu-i fie teamă. Găsise ceva la el care o făcea să creadă că are toate aceste însușiri. Aveau nevoie amândoi de o
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o teamă și cu toate acestea îl privea lung și cu dragoste. Sânul i se zbătea iar umerii îi tremurau de emoție. - Valentin, am atâtea să îți spun! începu Carlina a zice. - Hai spune-mi, te rog! - Doctorul mi-a destăinuit taina bolii tale...trebuie să duci o viață ordonată, să ai mai mută grijă de tine, să nu pierzi nopți după nopți, așa cum faci tu de obicei. E numai vina ta. Valentin eu te iubesc și va fi rău de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Nici eu nu știu prea bine. Mă doare capul. Parcă aș avea o cârpă în creier care mocnește ca un foc, iar când mă doare prea tare îmi vine să strâng pe cineva de gât. Apoi șovăi să îsi mai destăinuiască gândul întreg pe mai departe tăcând. Carlina ieși din dormitor și se așeză pe un scăunel în fața unei oglinzi. Se privi mult timp în oglindă, iar cu o mână își ridică părul sus, să vadă dacă îi șade bine așa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
preotul se găsește într-un greu impas mai cu seamă moral. Pricepând că nu se poate consacra ridicării „aproapelui sărac și osândit” fără a se subordona celor avuți, el își vede amenințată și virtutea fecioriei. Exasperat, măcinat de nehotărâre, se destăinuie epistolar duhovnicului său de departe, căruia îi mărturisește „groznica văpaie”, chinul lui. În romanul Doctorul Taifun, un conclav improvizat de bărbați judecă, în prezența ei, o tânără Magdalenă de care unii dintre ei beneficiaseră. Ideea structurantă a scrierii e cuprinsă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
într-un fel prieten cu toți. Evident, securitatea m-a avut tot timpul sub observație dar, pot spune, au fost mulți muncitori care au declarat în favorul meu. Împotrivă, nu știu, dar cred că nu. (Mai mulți mi s-au destăinuit). Întâi m-am calificat ca fochist, dar nu am practicat deloc, iar după aceea am fost admis ca un fel de ucenic în secția de strungărie. Cât timp am lucrat aici, din februarie 1956 până în februarie 1963, am urmat, pe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
însuși sfântul întemeietor nu a acceptat să fie preot, ci a rămas toată viața doar diacon. După trei ani, în 1212, tânăra Clara Sciffi, fiică a contelui și cavalerului Favorino Sciffi și a contesei Hortulana născută în nobila familie Fiumi, destăinuie lui Francisc intenția și dorința de a duce și ea o viață asemănătoare cu a lui. Ajutată de către ilustrul său concetățean face jurământul de a trăi toată viața în „ascultare, sărăcie și castitate” și se adăpostește în mănăstirea călugărițelor benedictine
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Măria ta! spune cu admirație Țamblac. Ești un om al visului și al acțiunii totodată; trebuie să fii mare ca să le poți îngemăna pe amândouă... Dar de ce tot răstorni clepsidra? Au faci niscaiva socoteli? Socotesc clipele ce se scurg, se destăinuie Ștefan, să nu uit că timpul trece și odată cu el viața... Mi-e teamă că n-am s-apuc să termin ce-am început, tot ce-am visat să împlinesc... câte încă... "Ștefan al nostru e "Mare""! strigă Mihail. Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar mai bucuroși să și păstreze țechinii În lăzi - le-am vorbit de neutralitate. Înaltul membru al Consiliului m-a asigurat că nici un țechin nu va lua drumul vis tieriei Împărătești, nici măcar prin interpuși. În mod confi dențial mi-a destăinuit că ducele Amadeus din Geneva și-ar fi trimis oamenii pentru a cere un Împrumut mare, oferind dobânzi foarte avantajoase. Au fost refuzați cu regret, pentru că signo ria are cheltuieli mari cu Înfrumusețarea orașului. și mai e problema piraților din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pregătiți.“ Meticulos ca de obicei, Conrad pregăti totul pentru a doua zi. Cei patru ministeriali credincioși se Înfățișară la timp, Înarmați până-n dinți, așa cum li se poruncise. Îl cunoșteau prea bine pe tânărul lor stăpân.... Acesta se arătă mulțumit, le destăinui unele lucruri, le spuse ce aveau de făcut și, către seară, o luă iar pe calea ascunsă pe care mersese cu câteva seri Înainte ca să-l Întâlnească pe falsul cocoșat. Johannes aștepta la locul știut. — Doamne, spuse el Închinându-se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
câțiva prinți de sânge necăsătoriți. Nici nepotul ducelui de Brabant nu era o partidă rea. Venise chiar și un trimis din Bizanț, pe care tatăl ei Îl primise cu toată bunăvoința. O alianță cu Comnenii nu era de lepădat! Se destăinuise părintelui Bernhard și acesta scutură Îngân durat din cap. Nu vedea nici o ieșire, totuși promise să-i vorbească lui Conrad când se va ivi momentul potrivit. Într-una din vizitele la chilia din munte, povestise totul prietenului ei, sihastrul. Bătrânul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ion Gheorghiu, a primit permisiunea de a alege din pădure lemn pentru construirea casei și acareturilor gospodărești, casă în care locuiesc și acum. Multe amănunte din viața socrilor săi a aflat Maria și din povestirile soacrei sale, care i-a destăinuit noră-si că l-a îndrăgit pe Ion, acesta a fost și pe placul părinților săi, care au adăugat la ce adusese acesta de la Cuci și alte bunuri și au ajutat în special la fasonarea lemnului dăruit de boier pentru
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cumpere pământ. „înseamnă că nici frate-miu Costache, nici „țiganca de la Cursești”, (adică cumnată-sa, Maria), n-au dreptul să cumpere pământ pe numele lor”. Mintea ei drăcească urzi un plan prin care săși satisfacă setea de răzbunare. I-l destăinuise și soră-si, Ileana, dar aceasta nu s-a învoit să fie și ea părtașă. Atunci s-a hotărât să-i dea curs ea, cu ajutorul mototolului de Ghiță, bărbatu-său, căruia îi spuse: − Auzi tu, măi Ghiță, ăștia „didilavale” au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ziua", cine să mai vadă-n sufletul tău abisal? Întreaga viață a creatorului e teribilă, dar în primul rând el trebuie să apere fragilitatea ființei sale. Iată de ce, indiferent cum apar eu în ochii unora sau altora, nu vreau să destăinui prea mult. Cândva, totuși, ei se vor convinge de faptul că existența mea ("aproape clandestină", cum o numea un critic) a servit unei singure aspirații: poezia. Ce motive vă împlinesc poezia? Fac parte aceste motive din marile teme perene, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
noilor aspiranți la civilizație. Nu toți cei ce, la premieră, râdeau cu poftă de cucoana Chirița știau mai multă franțuzească decât ea. Dar mulți dintre ei regretau că și ea a început să învețe... În troleibuzul 84, o doamnă îi destăinuia alteia faptul că fiică-sa, „din cauză la gramatică“, luase notă mică la limba română. Nu m-am amestecat în vorbă, trebuind să cobor. I-am șoptit în schimb însoțitorului meu, care m-a aprobat cu un zâmbet complice: „Telle
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
mai prețioasă răsplată pentru munca dusă în trecut, iar succesele dobândite de poporul român în cei zece ani confirmă că drumul ales a fost cel mai nimerit. Apoi, privindu-i direct pe cei cărora le vorbea, dr. Petru Groza se destăinuia. Hotărârea pe care a luat-o, hotărâre ce i-a influențat întreaga viață, a fost luată după multă chibzuință și frământări. Dânsul se arăta sigur că asemenea frământări încearcă și cei prezenți în sală; fiecare are fabrici sau uzine, bănci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
multe etape, cea dintâi fiind între 22 iunie 1941 și 20 noiembrie 1941, când este rănit la Stalingrad. Mulți ani despre această cumpănă a istoriei, s-a ferit să vorbească. Dar au venit și anii când a putut să se destăinuiască, chiar dacă amintirile erau dureroase. Dintr-o mărturisire târzie, făcută familiei, am reținut doar un crampei: Cu rezistență fizică și nervoasă pe care am avut-o, am reușit să-mi mențin echilibrul, să nu înnebunesc, în condițiile de înaintare prin stepa
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și Evanghelia lui Filip. În cea dintâi, Maria Magdalena Îi Încurajează pe apostolii Îngroziți de perspectiva evanghelizării păgânilor, care nu-i vor cruța: dacă Isus Însuși n-a scăpat viu, cum vor scăpa ei? La rugămintea lui Petru, ea le destăinuie convorbirile secrete cu Isus. Din păcate numai primul răspuns ni s-a păstrat, o bună parte din manuscris fiind distrusă. Maria Magdalena Îl Întreabă pe Isus cum se percep viziunile, cu sufletul (psyche) sau cu duhul (pneuma)? Isus Îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]