3,056 matches
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ROPOT DE GÂNDURI Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 932 din 20 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Pe luciul apei dezlănțuite aleargă al dorului meu avânt Cu aripa timpului larg deschisă, planează pe vânt... Destramă iar norii de lacrimi fără un strop de cuvânt... Și-nalță furtuni de trăire, răscolind al serii pământ. Gonește sălbatic în pustiul color Fornăie-n nările apusului dojenitor Împarte adâncul mistuitor Și cântă... acum tânguitor... Pe tâmple-mi se strânge
ROPOT DE GÂNDURI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 932 din 20 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365265_a_366594]
-
adunate poeziile dedicate de către poet artistului. Există Fuego, există muzica românească, există colaboratorii lui Fuego, cei care împreună cu el aduc melodiile pe care le interpretează la urechea și în gândul spectatorilor săi, ascultătorilor săi, fanilor săi. Cântecul lui Fuego ne destramă în culori egale cu veșnicia. Să cânți pe viu, ore în șir, să cânți în limba noastră românească este ceva ce nu se poate descrie în cuvinte, este ceea ce se simte. Și cine altul decât artistul sufletelor noastre, Fuego, o
FUEGO ÎN CONCERT LA SALA PALATULUI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364884_a_366213]
-
apă vie, mereu pur și dătător de puteri creatoare. Rădăcinile artei sunt înfipte în negura vremurilor, când omul dobândea conștiința eului prin forța rațiunii și prin nevoia tot mai presantă de frumos. Și astfel, în negura vremurilor, negura minții se destrăma! Negreșit că practicile religioase cărora omul le-a dat un lung și greu tribut (de pildă, jertfele umane cerute de Moloh, ori de nesățioșii zei azteci), au și meritul de-a fi îndrumat pașii proaspătului biped pe terenul virgin al
CONSIDERAŢII DESPRE ARTĂ – ELEMENTE DIN FILOSOFIA CULTURII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364867_a_366196]
-
ea,de cate ori mi-aduc Aminte cu drag de noi,de odinioară! Și dacă totuși noi ne vom întâlni Pe aleea toamnei ,în gările pustii Te voi privi cu drag și fără teama, Caci dragostea nu moare și nici nu se destramă! Ea va rămâne și dincolo de Moarte O dragoste pură și fără de păcate, Singura iubire,singura din toate Pe care o port în suflet,curat și dincolo de Moarte! 29July 2016..Londra Referință Bibliografică: Dragoste din Lut / Ellen Ada : Confluențe Literare, ISSN
DRAGOSTE DIN LUT de ELLEN ADA în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366290_a_367619]
-
ating de tine și vreau să mă destăinui iar urmele tăcerii se lasă peste noi pe ochii plini de vise peste un joc în doi. AM VRUT Încerc să scriu despre tine Și gândul aleargă peste ani Când amintiri se destramă alene Și pașii se-mbină fugari În vremuri demult ancorate Te zăresc ca prin vis răsărind Din amurgul ce cântă și șoapte Se-aud tot mai des suspinând. Te-am lăsat în urmă tăcută Nu ai plâns, nu ai râs
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > BALADA FIULUI RẰTẰCITOR Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Stau între două lumi Ce par să se destrame De parcă-aș fi orfan Născut din două mame. Nici una nu mă cheamă La sânul ei de ceară Că nu m-ar recunoaște De înger ori de fiară. Mi-e gura încleștată Și tare-aș vrea să strig Că e pe
BALADA FIULUI RẰTẰCITOR de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366475_a_367804]
-
Pe lespede, trupul, defunct paradis Pe când își arată gândul hâd Paznicii vii care râd. În mediul hoților plutește un foc de lirism tainic, într-o atmosferă realistă. În narațiuni ca „Ucigă-l toaca” și „Pui de găi” urzesc și se destramă pseudodrame : Tam, nisam în goană Se ivio cucoană Cucoană cu pălărie ... Arătare, stafie ... Avea pantofi și fuste veștejite Și parc-ar fi avut și copite. Venea din cimitir Ca o momâie ... Ce să vezi? Putoarea cu brățară Era muiere doar
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
au trecut, Când ai credință-n suflet și inima-i predată, Nu pui la socoteală ceva ce n-ai pierdut. Socoate bucuria de-a fi soție, mamă, O candelă aprinsă, parfum de nard curat, Chiar dacă firul vieții aici jos se destramă, Te-așteaptă veșnicia cu-al nostru Împărat! 11/03/15, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Ești binecuvântată / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1532, Anul V, 12 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate
EŞTI BINECUVÂNTATĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365641_a_366970]
-
i-a răspuns: Da! Ce inel frumos, încă își amintea strălucirea lui pe degetul ei... și o lacrimă i se prelinse pintre gene în firele de păr lipite de obraz. Ce vise avuseseră amândoi, rochia de mireasă, nunta, toate se destrămaseră ca un fum când aflaseră părinți lui. Ce scandal se iscase, aproape că împărțise satul în două. Câtă bârfă și câte jigniri se rostiseră în cuvinte grele. Nu putea răspunde, erau părinți lui, nu le putea vorbi urât. Tăcuse , dar
ŞI TRANDAFIRII AU ÎNFLORIT PENTRU ULTIMA DATĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365671_a_367000]
-
era goală în brațele tale protectoare, în timp ce o duceai spre baie? -Ba da, așa era, dar lasă-mă să-ți explic. Mihai credea că înnebunește, argumentele lui erau fără forță, realiza că iubirea lui pentru femeia din fața sa, se putea destrăma din cauza unei întâmplări stupide. -Nu ai ce să-mi explici! Ce să-mi spui mai mult decât am văzut? Simțea că își pierde controlul, a făcut doi pași până-n dreptul profesoarei, a prins-o de umeri și a scuturat-o
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VIII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365667_a_366996]
-
vom învia în cântecul veșniciei...” (Cântec pentru o dorință”). În volumul „Pașii singurătății” Singurătatea se caută și se regăsește dedublată cu iubitul viselor alături, călători prin lumile eterice pentru o iluzorie clipă alături, până ce visul se sfârșește și totul se destramă. Asemeni unei înălțătoare zeități a iubirii, poeta unește în vocea sa interioară atât pe Penelopa cât și pe Nausikaa în visul culminant al erosului universal, al iubirii eterne, precum Goethe afirmă în ultimele două versuri din „Faust”: „Etern femininul / Ne
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
condamnat și cerul și simțirea/ Ca să trăiesc mereu în umbra ta.” Ploaia, de asemenea, se confundă cu tăcerea și cu așteptarea. Tot sub semnul acelorași corespondențe se află și speranța, legată de soare, care „renaște-n răsărit” ( Când speranța se destramă). Stelele - „se aprind în infinit” - sintagmă deloc nouă. Iarna însă, poate fi anotimpul unei povești de iubire: „Viscolea cu vise/ Iar noi dansam în câmpul nemuririi” (Poveste de iubire). „Și era iarnă, glăsuia doar vântul,/ Zăpada ne-mbrăca în straie
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Amintiri dureroase i se scurgeau ca valurile Mării ce se retrăgeu de pe faleză parcă sărind din stâncă-n stâncă. Stătea pe mal și privea în unda limpede încercând să le deslușească imaginea ca-n luciul unei oglinzi. Unele fugeau, tulburate, destrămându-se în spuma câte unui val. Se străduia să le adune împreunându-le ca cioburile unui pahar, dar totul era zadarnic, de neîmplinit; altele, statornice, ce îi chema ochiul către ele o făcea să trăiască aevea clipe de mult trecute
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
elimina bunăstarea artificială, pe credit (PIIGS), renunța la privilegiile din vremea luptei cu ortodoxo-comunismul, ajuns falimentar și el din aceiași cauza, și mai ales trebuie să promoveze competiția și inovația. În caz contrar, cetatea Europa pierde lupta și se va destrăma în mici state clientelare slabe, dependente. (...) Individual, românii sunt competitivi în Europa, de ce nu sunt ei și colectiv, la ei acasă?” Deși trăiește în Germania, Viorel Roman este un bun român și un încrâncenat factor analizator al realităților românești, în
BISERICA-STATUL de DOINA DRĂGUŢ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/352291_a_353620]
-
ceruri în zori clepsidra dispare pios, umbra noastră e mister pe pământ, nu vom deveni decât țărână și os. eu sunt proprietarul pe pustiuri, n-am cum să mai întorc acum reversul, văd arhetipuri în oglinzi concave, privind cum se destramă Universul. marți, 8 octombrie 2013 Referință Bibliografică: proprietarul de pustiuri / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1013, Anul III, 09 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
PROPRIETARUL DE PUSTIURI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352397_a_353726]
-
sale pentru domnitorul Vlad Țepeș, el este poreclit „Dracula”. De aici dublă metaforă a titlului care oglindește dualitatea românului, compus din povestea de dragoste a celor doi protagoniști - Alex și Adelina, îmbinata cu cea a șatrei de țigani care se destramă sub puterea blestemului lui Țepeș. Alegerea lui Dracula a fost aproape inconștiență, dar am cultivat și dezvoltat ideea ulterior pentru că este ceea ce știu cel mai bine oamenii din afara despre noi, românii - din nefericire... sau poate nu. În românul “Fața lui
DORINA NEAGU STANCIU, de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352393_a_353722]
-
făcea să cresc, / Să respir cu liniște încrederea / Celei ce mi-a fost dat s-o iubesc...” (Te-am pierdut...) Este vorba, spune poetul mai departe, de năruirea unui vis de o viață de om care “A început să-și destrame năframa” (Te-am pierdut...) De aceea, totul pare să se stingă în jur,“Precum stinse din viață / Sunt frunzele, toamna...” Poetul se regăsește singur, purtându-și pașii stingheri, pe alei pustii, pe poteci lipsite de soare ca și sufletul său
CELEI CE NU MAI ESTE, DE CEZARINA ADAMESCU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352447_a_353776]
-
oricum cheltuie banii pe chestii inutile”. Când Archibald a întâlnit-o pe Nancy În 1928, celebra romancieră trece în viața personală printr-un moment de mare cumpănă. Mariajul ei cu colonelul Archibald Christie, un aviator din Royal Flying Corps, se destramă, ca urmare a infidelității acestuia. După o căsnicie ce durează 14 ani, cei doi, care au împreună o fiică - Rosalind, născută în 1919 - își dau seama că viața lor împreună nu mai poate continua. Nimic mai firesc, dacă ne gândim
UN NUME SINONIM CU BESTSELLER-UL POLIŢIST BRITANIC de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350478_a_351807]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > SĂ ZBOR, ALEAN, ALINT... Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1244 din 28 mai 2014 Toate Articolele Autorului de-atâta vreme timpul se destramă și crește-n unghiuri largi un corn de vânătoare un altul luminează nopțile se-ndoaie tu încropești în sine noua pâine din boabele de grâu din an în an crezi c-ai scăpat de vulpi ridici și boltă viței e
SĂ ZBOR, ALEAN, ALINT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350583_a_351912]
-
scriu în ziare din unghiuri moarte se filmează iară suntem actori în marea înscenare pe-o scenă-ntunecată și hilară Ne doare gândul vinovat de sticlă telenovela ochilor ne cheamă în viața asta dureros de mică scenariul nu se mai destramă Ne cufundăm în somnuri ideale pentru politici necârmuitoare și o luăm ușor, ușor, la vale prea cocoșați de semne de-ntrebare Purtați de niște ape-nvolburate mai respirăm din când în când, din valuri mai respirăm, dar suntem prea departe
BOLNAVI DE SCENARITĂ de NICU CISMARU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350588_a_351917]
-
1244 din 28 mai 2014 Toate Articolele Autorului CUM SPUNEA POETUL Soarele trece ca ochi de vis printre ramuri; Codrii își pun fulgere de bronz pe coamă; Murgul negru îmi scapă sălbatic din hamuri, Iar doru-mi arzând în amurg se destramă. Tu, cu teamă, așteptai ora de lumină Să intri în cetate ca într-o catedrală. Un greier își încerca arcușu-n grădină, Dorind, parcă, să intre-n sala de gală. Era pustiu în cetate și întuneric. Umbra-ți lumina un colț
CUM SPUNEA POETUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350595_a_351924]
-
scriu în ziare din unghiuri moarte se filmează iară suntem actori în marea înscenare pe-o scenă-ntunecată și hilara Ne doare gândul vinovat de sticlă telenovelă ochilor ne cheamă în viața asta dureros de mică scenariul nu se mai destrăma Ne cufundam în somnuri ideale pentru politici necârmuitoare și o luăm ușor, ușor, la vale prea cocoșați de semne de-ntrebare Purtați de niște ape-nvolburate mai respirăm din când în când, din valuri mai respirăm, dar suntem prea departe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350617_a_351946]
-
vechi cărări, Tu, dragoste, prefaci din ciuda Un areal de dezmierdări. Cand vocea pare că se pierde Din trup ce-mi sade nefăptură, Tu, dragoste, din tot ce-i verde, Mă reclădești, iar, în natură. Și când din toate mă destrăma Și neputința, si alean, Tu dragoste, te faci năframa, Pe capul orei din cadran. Ești fanion de mântuire A sufletului chinuit, În viața însăși, rostuire A tot ce-mi este cuvenit. 9 iunie 2016, Constantă Sursă foto: Firesc sedus / Lorena
FIRESC SEDUS de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350628_a_351957]
-
dă o stare de bine. Sunt vesel și trist în veselia mea, îmi place că mănânc puțin, merg să fac un lucru, mă opresc din drum, mă gândesc la ea, uit ce vroiam să fac. Mă strigă cineva, visul se destramă, mă îmbufnez, precum un prunc căruia i s-a luat jucăria, nu aud, ce mi se cere, acel cineva care m-a trezit din vis, repetă doleanța lui, mecanic îi dau ce dorește și ceva în plus, numai să plece
IUBIREA PENTRU... de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350630_a_351959]
-
dorul nu știu cui De-acasă. Priveam în luciul apei cum Un chip da să apară Mai foc decât Luceafărul De seară. Ca o siren-ai apărut Din larg și din adâncuri. Corăbieri mureau purtați De vânturi. Și cântul tău țipuitor Cuprinsul îl destramă, De dau atâția amăgiți Năvală. Stele strălucesc pe boltă, Dar mai luci sunt ochii tăi Și ard inima în mine Cu văpăi. Răcăneii dintre trestii Ne invită la concert. Până-n zori din prea iubire Te aștept. Lasă frâu iubirii noastre
DACĂ VREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350645_a_351974]