1,116 matches
-
acesteia și încearcă să-și recapete gustul vieții și al prezentului, cu toții egali, acum, în fața binelui și răului. Acum când prin piețe grupuri de orbi proclamă sfârșitul lumii și tot felul de grozăvii milenariste, când glosarul ex-civilizației este inutil și desuet, declarația de dragoste a bătrânului cu legătură neagră făcută fetei cu ochelari negri este singura promisiune a resurecției vieții. Romancierul n-a ajuns încă la acel grad de mizantropie care să-l determine să nu mai dea nici o șansă omenirii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
probleme. Monumenta Comitialia, I, p. 40-42; Hurmuzaki, II/4, doc. 135. 783 L. Károly, Az Erdélyi Országgyülés szervezete (1541-1848), Cluj, 1908. 784 J. Vass, op. cit., passim (cu privire la această perioada, în special, pp. 94-96). 785 J. Trausch, op. cit., pp. 4-6. Este desuetă citarea celor 51 de Congregații generale voievodale, după J. Trausch, perpetuată de la I. Lupaș și Gh. I. Brătianu până în prezent; C. Feneșan, op. cit., p. 63. 786 Z. Trócsányi, op. cit., pp. 16, 20, 787 Gh. I. Brătianu, Adunările de stări și
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și figuri retorice precum invocații și interogații, părând prin urmare a fi destinate recitării. De altfel, începând cu 1971, poetul ce-și va cultiva obstinat o figură de trubadur sau menestrel modern și va încuraja titulatura de o noblețe ușor desuetă "Don Cezar" începe celebrele sale spectacole de muzică și poezie în care, acompaniat de propria-i orchestră, intitulată "Baaad", își pune pe muzică versurile, dar interpretează și poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Baudelaire, Eminescu și Bacovia. Nu numai regimul "exaltat-jubilatoriu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
există variații sensibile în ceea ce privește opțiunile tematice sau stilistice majore ale lui Emilian Marcu. Autorul nostru, prolific mai peste marginile iertate, editează aproape exclusiv și cu rară osteneală discursivă opuri lirice mustind de sevele unui naționalism care nu-i pare defel desuet. Îndeosebi Sub zodia Traciei (Biblioteca "Opinia studențească", Iași, 1979), Țăranul zidit (Editura Miremis, Iași, 2000), Muzeu de sate (Editura Junimea, Iași, 2001) și Atlet moldav (Editura Augusta, Timișoara, 2003) cântă dragostea de glie, de istoria națională și figurile ei exemplare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nerelativizată a suferinței inerente procesului de chestionare identitară. Proces în cursul căruia intervin și invariantele bine știute: spectrul ratării, anxietatea, oboseala reiterării acelorași atitudini, incertitudinea soluționării crizei. Scriitorul le dă însă glas nemijlocit, fără să le învăluie în aburii metaforismului desuet, fără să încețoșeze peisajul oricum aspru al propriei interiorități o interioritate ce își deconspiră de la început slăbiciunile: "uneori, după lungi hăituieli,/ sunt prins, deconspirat, umilit/ nimic nu mă salvează/ nimic nu mai vrea/ să-mi stea aproape/ peste tot mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cel al dansului eretic cu o ciudată, voluptuoasă Salomee postmodernă, regimul orbecăirii subiectului liric "între eroare și adevăr/ între instinct și rațiune/ între fratele mort și fratele viu". Lucianograma tipică mai târzie a poetului ("Lucian Vasiliu/ este inventatorul/ unei monadologii desuete/ așadar,/ bun de răstignit/ pe un perete// el e un fel/ de/ n-ar mai fi-/ când bezmetic/ și când gri") se articulează pe același principiu al alunecării perpetue nu atât între "orgoliu și umilință", între sens și nonsens, cât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atît prin creșterea autonomiei regionale și locale, cît și prin apariția și consolidarea unor areale macro-politice, cum ar fi Uniunea Europeană, procesul de globalizare făcînd din stat o entitate inaptă să-și mai îndeplinească clasicele funcțiuni și, prin aceasta, cel puțin desuet, au mai însemnat dispariția claselor sociale, care încetează să mai fie blocuri de sprijin pentru partidele politice, tratarea muncii în primul rînd ca piață a muncii, ca spațiu în care oferta și cererea de muncă se întîlnesc și se ajustează
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Diana Tâlvâc, op cit., p. 5 (Rezumat). 34Luiza Bratu, op. cit., p. 90. 35Luiza Bratu, op. cit., p. 178. 36Vezi, Michael Riffaterre, Essais de stylistique structurale, Paris, Editions Flammarion, 1971. 37Vezi și Ion Pop, Interviu: Michael Riffaterre: Textul literar nu e niciodată desuet, în "România literară", nr.6 (2002), p.12, în format online la: http://www.romlit.ro/michael riffaterre textul literar nu e niciodat desuet/accesat iulie 2012. 38Iasmina Petrovici, Locul metaforei: semantica cuvântului versus semantica frazei, în format electronic la: http://www.roslir.goldenideashome.com/archiv/2003 1-2
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sunt nodurile prin care autorul leagă naratorul secolului al XIX-lea de evenimentele veacului al XVI-lea. Aceste legături introduc, pe de o parte, lectorul în epoca evocată și, pe de altă parte, individualizează naratorul ca personaj. Pentru că autorul ușor desuet astăzi, subiectiv-obiectiv − totuși excelent documentat în Etymologicum..., frecvent exaltat în Ion Vodă cel Cumplit, realizează în Ursita una din cele mai reușit conturate ipostaze literare: naratorul ursitei unui Iago românesc al epocii marilor Mușatini. Comentariile științifice sunt topite într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
răspunde o bibliotecară copilului Albert Thibaudet. Dincolo de confuzia la care poate conduce dubla accepțiune a termenului 'romanesc', problema rămîne de actualitate. Iar peisajul atît de mișcător, de contradictoriu și de suprapopulat al literelor franceze cedează cu greu în fața unei evidențe desuete, precum cea generată de involuntara confruntare de acum un deceniu și mai bine dintre doi străluciți juisori, spadasini ai conformismelor iluziilor și delirurilor noastre, doi moraliști de sens opus, dar cu același talent sclipitor. E vorba de două din cele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
De la această diferență de perspectivă se ajunge la o alta: dacă Habermas admite consensul drept criteriu de validare, Lyotard consideră că paralogia, dezacordul, diferendul reprezintă scopul discuțiilor, consensul fiind doar o stare a discuțiilor, definit de altfel drept o "valoare desuetă și suspectă". În concepția lui Lyotard, consensul, în maniera în care este înțeles de către Habermas, ca acord obținut prin intermediul dialogului, presupune validitatea povestirii de emancipare, precum și posibilitatea ca toți locutorii să ajungă la un acord în ceea ce privește regulile universal valabile pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
altor domenii, într-o indeterminare totală. În acest context al pierderii specificității, simptomatică este imposibilitatea utilizării metaforei, care este acum înlocuită de către metonimie, considerată mult mai aptă să surprindă particularitățile noilor transformări generale. Indistincția generalizată a genurilor și domeniilor face desuetă metafora, deoarece, "pentru ca să existe metaforă, trebuie să existe câmpuri diferențiale și obiecte distincte. Or, contaminarea tuturor disciplinelor pune capăt acestei posibilități. Metonimie totală, virală prin definiție (sau prin indefinire)"477. La fel ca și Derrida, Baudrillard își manifestă preferința pentru
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Critice un număr însemnat de subiecte de aprofundat, în timp ce realitatea a arătat că majoritatea teoreticienilor critici nu s-au confruntat cu această problematică, în timp ce alții au respins-o mai mult ideologic. 126 După cum declară Lyotard, "Consensul a devenit o valoare desuetă și suspectă. Dreptatea însă nu e nici desuetă, nici suspectă. Trebuie să ajungem la o idee și la o practică a dreptății care să nu fie legate de cele ale consensului" (Condiția postmodernă, p. 97). Pentru Rorty, teoriile au nevoie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în timp ce realitatea a arătat că majoritatea teoreticienilor critici nu s-au confruntat cu această problematică, în timp ce alții au respins-o mai mult ideologic. 126 După cum declară Lyotard, "Consensul a devenit o valoare desuetă și suspectă. Dreptatea însă nu e nici desuetă, nici suspectă. Trebuie să ajungem la o idee și la o practică a dreptății care să nu fie legate de cele ale consensului" (Condiția postmodernă, p. 97). Pentru Rorty, teoriile au nevoie de "autocertificare", de "auto-întemeiere" și tocmai de aceea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a disimula, în spatele unor concepte mistificatoare, adevărata originalitate a procesului de integrare? Și, în cele din urmă, nu este oare constituționalizarea o banalizare a construcției europene și o amenințare a logicii ei subtile printr-o înscriere forțată într-un limbaj desuet? Argumentul avansat de Joseph Weiler, cu o simplitate remarcabilă, concentrează forța tuturor acestor obiecții: "It works, why fix it?"29. Abilitatea acestui raționament este aceea de a inversa logica, cerînd partizanilor codificării să demonstreze cum un text scris ar rezolva
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
căzut la așternut și am zăcut trei săptămâni de gălbinare". Îndrăzneala epică a lui Ion Ghica este cu totul ieșită din comun, mai ales că prozatorul nu părea înzestrat cu o vocație a tenebrosului, ci doar cu una a moralismului desuet, pigmentat de oaze de oralitate specifice memorialisticii. Scrisorile supraviețuiesc, în ansamblu, tocmai grație acestor insule fericite, constituind astfel, în expresia lui I. Negoițescu, "o literatură în sine fină dar superficială, scoțându-și efectele din pitoresc și anecdotic pur" (2002: Alexandru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
of the Plague Year de Defoe). Pavel Dan este autorul unui singur volum de proză scurtă, intitulat, simplu, Urcan Bătrânul și apărut postum, în 1938. Nuvelele adunate aici evocă hinterland-ul Transilvaniei în pagini de o sensibilitate certă și, totuși, desuetă, în descendența lui Ioan Slavici. (Dacă îmi permiteți să fiu caustic până la capăt, aș parafraza tonul rousseauist din Julie ou la Nouvelle Héloïse: la el, "totul pare natural, cu excepția asamblării".) Despre prozator, Ion Vlad afirmă, într-un rând, că este
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mare măsură obișnuită să repete că de jumătate de mileniu suntem pe baricadele modernității. După a doua fază a "războiului de 77 de ani, 1914- 1991" s-a căutat "nu numai un nume nou pentru vitalitatea uimitoare a capitalismului devenit desuet, ci și un principiu de organizare istoric nou". (1, p. 249) Extinzându-se în filosofie, în artă, morală și drept sau în câmpul larg al științelor umane, acest principiu l-au preluat în felul lor toți cei care au cercetat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Europa (de Vest), Asia și alte continente tind spre modernitate în felul lor. "Pe de o parte, Europa a cunoscut și cunoaște încă o autentică renaștere religioasă, în primul rând o reactualizare viguroasă a catolicismului și dogmele pozitivismului sunt astăzi desuete; iar pe de altă parte, Asia a reintrat de curând în istorie, și alte nenumărate popoare, culturalicește arhaice, sunt și ele pe cale de a interveni în istorie. Asta înseamnă că un dialog de la egal la egal va începe în curând
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ministru "cu o mînă sprijinită în bastonul puțin depărtat de el. [...] Așezat picior peste picior, cu pălăria întoarsă cu gura în sus pe un genunchi și cu mănușile aruncate înlăuntru. [...] Cravată cu nodul lat și un ac înfipt după tradiția desuetă a dandysmului de pe vremea lui Oscar Wilde. [...] Inelul cu piatră la un deget..."; Aurel Leon îl întîlnește prin 1935 într-un restaurant bucureștean "bosumflat ca o cocuță care a făcut în pantalonași. Îl puteai lua drept un chelner așezat întîmplător
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
privațiuni, așa cum rezultă și din amintirile Ștefaniei Velisar Teodoreanu: "L-am întâlnit pe Matei prima oară la mătușa mea Margareta Miller-Verghy [...] domn de oarecare vârstă, distins și urât [...] parcă era dintr-o ilustrație veche de roman franțuzesc [...] înfățișarea neașteptată [...] aerul desuet [...]. Era în întregime mic, îngust și pirpiriu, și totuși impozant în felul lui [...]. Hainele lui Matei erau scrupulos periate și cămașa albă de o impecabilă curățenie [...] nu se știe unde stă, ce mănâncă, unde doarme [...]. Unii spuneau că doarme pe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
patriarhale cu achiziții romantice, Rică Venturiano figurează romantismul degenerat, iar tandemul Tipătescu Zoe parodiază perechea predestinată ce ar dori să părăsească mediul ostil, Agamiță reclamă drepturi ereditare cu argumentul familiei sale... de la pazusopt, în timp ce Crăcănel urmează în lumea mahalalei clișeul desuet al nobleței sufletești: "...am plîns și am iertat-o..." De notat însă că această lume este pe deplin românească (dacă nu și etern românească!), că e populată de români... mai mult sau mai puțin onești, că snobul (sine nobilitas) lui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fiind orgoliul "ca manifestare a tăriei de caracter și a respectului de sine", mîndria fiind cea care împodobește firea omenească; la cel pe care Vianu îl numește poet muzician, instinctul aristocratic s-ar putea recunoaște în farmecul singular și puțin desuet al stilului: " Armonia bogată a stilului său răsună ca o orchestră întreagă. Ecoul perioadelor lui ne învăluie ca o atmosferă [...]. Mai ales atunci cînd instrumentul său simfonic se acordă pentru a intona lauda și evlavia [...], cîntecul său dobîndește greutatea și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o sadică plăcere. Nu a suportat Caragiale-tatăl descrierile în exces, sentimentale, lacrimogene și romanțioase pe care le-a descoperit mai ales în proza lui Delavrancea sub acea avalanșă de epitete grupate în sfînta treime a unui arsenal artistic considerat ca desuet. Scrie Delavrancea în Sultănica: "zăpada cade puzderie, măruntă și deasă"; "cu căutătura-n jos, cu un nod în gît, cu gura friptă de sete"; "lăcuste erau, secetă era, vitele boleau"; "chipul ei, zbîrcit, uscat și luminat de candelă"; "ponoase, cîrtiri
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cultural al populației din unele țări.) Multe tehnologii mecanice mai vechi au fost înlocuite de altele electronice; pentru producerea filmelor se folosește grafică computerizată, iar tehnicile de înregistrare digitală pot face ca discurile înregistrate acustic în stilul vechi să pară desuete; presa scrisă se bazează acum pe mașini de cules literele electronic și pe cuvântul procesat; versiunile electronice ale unei părți din presa scrisă sunt disponibile prin intermediul bazei de date a computerului și a compact discurilor. Astfel dispar distincțiile dintre tipurile
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]