1,125 matches
-
Vieru - "o nulitate poetică" ș.a.m.d. În realitate, Petru Popescu este unul dintre cei mai talentați prozatori ai noștri, Cristian Țopescu - un extraordinar crainic sportiv (nu numai pe vremuri, ci și în prezent), iar Grigore Vieru, un poet poate desuet, dar înzestrat și sensibil, care are asigurat un loc în istoria literaturii române. Un tratament similar suferă în pamfletele lui Mircea Mihăieș poporul român însuși, privit cu un dispreț nedisimulat, în totalitatea lui. Dar aceasta este altă poveste... Ceea ce-l
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
într-o expoziție destul de anostă pe care Galeria Națională din Washington a dedicat-o în primăvara trecută "Școlii de la Barbizon" au fost imagini fotografice. Retrospectiva Courbet a inclus și ea un număr important de fotografii contemporane care, în pofida farmecului lor desuet, sunt mai degrabă relevante documentar decât artistic. Aceste imagini - peisaje, nuduri - dovedesc că artistul, chiar dacă s-a folosit de fotografii ca amprentă a realității înconjurătoare, nu a copiat, ci a filtrat tot ceea ce a văzut prin intermediul propriei gândiri creatoare. " Imaginația
Între tradițional și modern: doi corifei ai artei secolului al XIX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7741_a_9066]
-
favorabilă asupra poeziei lui Mihai Beniuc, aparent la mare distanță de preferințele sale. Iar un reprezentant mult mai tînăr al domeniului, Daniel Cristea-Enache, nu nea înfățișat oare o caldă analiză a creației lui Grigore Vieru, cel atît de „sentimentaloid”, „provincial”, „desuet” în ochii unor confrați? Ambii poeți se așează pe nervura emoțiilor tradiționale, incluzînd elementul etnic, care n-avem impresia că ar putea fi declarate falimentare. Se pronunță însă împotriva lor și factori de natură franc antiestetică. Un distins eseist a
Un poet naivist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4786_a_6111]
-
George Panu, Ioan Slavici, Artur Stavri, Ioan Popescu, Ioan S. Ionescu, Mihai Lupescu, Th. D. Speranția, Artur Gorovei, majoritatea dintre aceștia publicându-și contribuțiile după anul 1900 până spre 1924 (Slavici) și 1927 (Speranția). Veneau la rând cu amintiri (uneori desuete) cei ce i-au fost elevi în clasele primare, dar și cei care colectaseră ceva anecdote sau întâmplări hazlii și care, după 1930, găseau un interes crescând față de Creangă, deschis de Jean Boutière și de D. Caracostea (cu ancheta sa
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
distincțiile din carte sînt vii, urgente și tulburătoare, ceea ce înseamnă că, fără o sensibilitate religioasă în stare a umple carcasa noțiunilor cu o carne intuitivă, filozofia medievală are rigiditatea costelivă a scheletelor lăsate în deșert. Dar niște schelete vetuste și desuete din a căror alură nu poți reface constelația afectivă a epocii din care au provenit. Prima impresie pe care o ai deschizînd cartea este că nimic din ce-i acolo nu te privește, totul părîndu-ți-se de o stranietate fantomatică: felul
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
al discursului poetic și exploatarea banalului cotidian plus câteva încercări de oralitate lejeră.. Volumul (al cărui titlu - Mona-Ra - pare a traduce o anagramare a numelui Ramona) debutează cu ciclul Anatomia vinului verde, în care langoarea sentimentală specifică unei poezii (ușor) desuete și simboliste încearcă să se armonizeze cu retorica prozaicului biografist: "Adevărat, nimic nu se dobândește pe gratis,/ dar și afurisita de crâșmă din piața orașului/ tocmai când cu prietenii mă simțeam mai bine/ începea și ea să plutească.../ Și asta
Un pretins optzecist by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16841_a_18166]
-
Gates afirmă că în urma unei excursii în Africa a realizat că oamenii de acolo nu puteau folosi toalete obișnuite pentru că nu aveau acces la apă. „Când te gândești, realizezi că toaletele pe care le folosim astăzi sunt o soluție sanitară desuetă. Cu siguranță că a fost un pas important când a fost creată de matematicianul scoțian, Alexander Cummings, în 1775. Totuși, faptul că pe glob patru din 10 oameni încă nu au acces la toalete cu flush dovedește că este o
Toaletele care funcționează pe energie solară, premiate de Bill Gates by Tole Lavinia () [Corola-journal/Journalistic/66016_a_67341]
-
la propășirea industriei (1861). Reproduc aceste titluri, fără a avea în vedere un criteriu valoric anume, referitor la lucrările respective. Poate mai curând din convingerea că ar putea încânta cititorul înzestrat cu ureche muzicală pentru vocabularul lor, plin de farmec desuet azi, mustind de viața evenimentelor, în general, dar și de realitățile strict locale, cu audiență firească la data când au fost scrise. Bibliografia este ingenios concepută pe două nivele pentru ca, prin componentele sale, să fie urmărită corespondența dintre opera tipărită
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
ana, Elena Badea Considerat, în prezent, de multe ori un accesoriu desuet, mustața a fost și este purtată cu multă mândrie de nenumărați bărbați, printre care și actori, politicieni, oameni de știință sau, pur și simplu, personaje fictive, eroi ai desenelor animate, celebri. Charlie Chaplin, Che Guevara, Burt Reynolds, dar și Hitler
Vezi cum ar fi arătat 10 mustăcioși celebri fără mândra podoabă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64995_a_66320]
-
în final, dar se simte ca și cum ar fi eșuat. Cred că e mai degrabă un roman despre morală și valori decât despre politică sau credință ca atare. L.V.: Romanele dvs. iau cititorul prin surprindere, îi demonstrează că gustul romanțios e desuet. Vă propuneți să surprindeți lectorul? E surpriza un scop major? D.L.: Consider că orice istorie de calitate ar trebui să-l surprindă pe lector. Dacă evoluția ei e previzibilă, nu prea mai are rost s-o citești (doar dacă e
David Lodge - Nu obiectez la caracterizarea "romancier comic afectuos by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16242_a_17567]
-
așezat la treapta analizei, prins în cadrele unei lucidități actualizate. O detașare de o înrîurire care cată a trece în rafturile istoriei literare. Comentariile d-lui Eugen Lungu sînt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația desuetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă. Departe de-a ceda discursului convențional, retorismului ce încă mai face ravagii, inclusiv în patria-mamă, în sfera evocării "marilor clasici", criticul și istoricul literar basarabean se arată foarte avizat asupra neajunsurilor estetice ale obiectului
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
parai? Ar fi o idee. v Revedem INTERVALUL brașovean (nr. 19, 2002), după oarece timp. Un număr despre Meseria de scriitor așa cum e privită ea dinspre masteranzi de la Literatură și comunicare, Litere, Universitatea Transilvania: o meserie, dacă nu pentru toți desuetă, în orice caz, nu foarte ispititoare. Numărul e ilustrat cu admirabile planșe conținînd caractere tipografice din toate timpurile. v ORIZONTUL de la Timișoara predă, în numărul 3 din 2002, Lecția de germană. Mai multe articole se referă la nemții noștri, ai
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
din anul 1068 și stricta contemporaneitate (semnificative sunt eforturile autoarei de a instala internetul într-o locuință privată din comună) dă scrierii un aer de ușoară melancolie. Acest spirit de vagă tristețe, ce planează asupra faptelor celor din vechime, poate desuet, este principalul element capabil să sugereze o posibilă analogie cu romanul lui Crnjanski. Avem de-a face cu poeticitatea de factură mittereuro-pea-nă a unei lumi care se sfârșește de nostalgia după niște rosturi ale vieții care nu vor mai fi
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
mai ales două ierarhii de valori - cu un rezultat destul de incert și cu un umor în ultimă instanță discutabil (tocmai pentru că e voit și cam forțat). Verbul a dezonora, de exemplu, e un neologism, dar cu un uz deja destul de desuet, pe care contrastul cu mediul evocat îl accentuează: "Un individ dubios bagă spaimă în fochistele din cartierul Colentina (...) Cetățeanul se furișează noaptea și dă buzna peste fochiste, încercînd să le dezonoreze" ("Libertatea" = L, 2199, 1997, 1). Un caz de pedofilie
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
lui Maurice Saatchi, cum că echitatea unui singur cuvînt ar trebui să fie următorul pas în publicitate, brandul "Whisky" ar trebui să fie definit prin "nuanță". Firește, e un pariu la mijloc: nu trebuie să te dai bătut în fața decorurilor desuete și inestetice, a personajelor taciturne și, în consecință, a tăcerilor lor prelungite, a cadrelor recurente, a scenariului care mai mult ocultează decît arată, a vocabularului zgîrcit și a cuvintelor folosite redundant, a desfășurării tramei în ritm de melc senil sau
Medicație estivală by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10479_a_11804]
-
eleganța stilului. Era surprinzătoare și vârsta la care fusese scris romanul (între 24 și 29 de ani), cu atât mai mult cu cât subtilitatea observațiilor psihologice, lentoarea rafinată a ritmului narativ ca și plăcerea vicioasă a autorului de a fi desuet presupuneau o anumită maturitate artistică. (Romanul, reeditat în 1998, cu o prefață de Dan-Silviu Boerescu, a făcut încă o dată impresie bună.) După un debut mai mult decât promițător (singurul motiv de îngrijorare în legătură cu evoluția tânărului prozator constituindu-l influența - prea
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
lui Mircea Martin. Listă care continuă cu Ferdinand Brunetičre, "baletînd" între maniera clasicistă și pozitivismul modern. Capitolul e, în esență, o descriere de cărți, extrăgînd din ele ideile importante pentru "conștiința de sine" a criticii. Dincolo de părerile atunci inovatoare, azi desuete, scrierile lui Brunetičre (mai) au ecou pentru efortul lor, poate rizibil, de-a formaliza intuiția. Meritul lui e, totuși, acela că a fost un critic de vocație. Fără ea, de fapt, nici nu prea ai ce "trage" în formule. Altfel
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
Monica Lovinescu, La apa Vavilonului 2. 1960-1980, Editura Humanitas, București, 2001) Cine ești dumneata domnule Theodor Cazaban? Un Don Juan păgubos? Un posedat cu alură de dandy? Un "bon viveur", care a mizat mereu pe cauze ridicole și pe valori desuete precum onoarea și loialitatea? Un gentilhomme (apud. Alexandru Paleologu) apt oricînd să subscrie la versul lui Rimbaud: Par delicatesse j'ai perdu ma vie"? Un om cu opțiuni (politice, artistice, profesionale) uneori excentrice, al cărui succes public s-a lăsat
Confesiunile unui legionar cochet by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14715_a_16040]
-
Valeriu Gherghel, gazetar și profesor de filozofie la Facultatea "Al. I. Cuza" din Iași, ne spune un singur lucru: că din rîndul trăirilor cruciale de care un om poate avea parte în viață face parte și lectura. Aproape că sună desuet în zilele noastre, dar citirea unei cărți la un moment dat poate avea o asemenea influență asupra unui om încît, comparată cu obișnuitele trăiri cotidiene, ea poate cîntări cît o experiență. Urmarea imediată va fi o schimbare de optică și
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
principii, luminat argumentată, fără teribilismul superficial, negator cu orice preț, întâlnit în unele manifeste de avangardă. Dimpotrivă, era o declarație de continuitate a primatului esteticului, eliberată însă de tirania contextului intuit a fi primejdios, întrucât se închidea într-un sămănătorism desuet și abuziv cultivat. Maturitatea lor nu putea decât să-i placă lui Blaga. Era un lucru "perfect gândit și scris", cum preciza Dan Petrașincu, în prezentarea textului scrisorii care l-a făcut pe aristocratul condeiului, care a fost Lovinescu, aflat
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
să aștepte plictisit următoarea melodie, doar doar l-o mai scoate din amorțeală. Dacă la asta vă așteptați, pelicula vă va dezamăgi. Dar mai ridicați ștacheta, și veți vedea ce poate un regizor supradotat să facă dintr-un gen relativ desuet. Adjectiv care acoperă și opereta care a servit drept scenariu (doar a avut premiera în 1925!), și musicalul în general. În primul, te aștepți ca personajele să schimbe replici articulându-le normal, apoi cântate. În al doilea, deja aerul de
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
fost invitatul lui Răzvan Dumitrescu în cadrul emisiunii "Subiectiv", unde a vorbit despre cum s-a ajuns ca țiganii să aibă un rege, dar și despre felul în care a fost tratată vestea morții lui Florin Cioabă. "Ca să nu cădem în desuet sau ridicol. Eu aș dori să vorbesc depre cetățeanul Florin Cioabă. Mie mi se pare de un prost gust desăvârșit asta cu împărat, rege, cneaz, prinț, voievod. Dacă putem avea o discuție despre personajul Florin Cioabă, cred că este mult
Mădălin Voicu, despre cum a ajuns Cioabă rege by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/35787_a_37112]
-
iarbă, înainte ca ea să mănînce din voi". Dar Stockhausen a fost și un destoinic admirator, mai puțin de dragul modelor (care, se știe, au jucat un rol imens în avangarda de după 1945), cu scopul de a nu părea vetust sau desuet, și mai mult datorită unor revelații pe care le-a trăit încă de la debut ca pe adevărate momente de extaz și pe care le-a integrat imediat în propria sa creație, înfrățindu-se astfel cu Rochefoucault, cel ce considera că
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
lui care bântuie pe-aici, pe la noi. Nu am dreptul să-l întâlnesc decât la vorbitorul poemului. De-asta scriu. Atât merit." (p. 32) În aceste așa-zise fragmente de jurnal există deopotrivă nu puține pagini încărcate de notații filozofarde desuete (pasajele despre iad, despre dragostea adevărată, amante ori statutul piticilor în societate), dar și nenumărate bucăți splendide în care situații pitorești și bizare sunt izolate perfect, scoase din context și analizate cu o minuție desăvârșită. Tocmai aici stă arta lui
Cadre din lumea de dincoace by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10409_a_11734]
-
pe ideea că literatura evoluează? Asta îmi amintește de Natalie Sarraute care deplîngea ignorarea de către Dostoievski a tehnicilor de analiză psihologică din "Le nouveau roman". Și, dacă tot cred tinerii critici că parabolele romanești ale anilor '60-'80 sînt depășite, desuete, puerile, măcar să ne informeze despre gusturile lor, cu exemple concrete de capodopere postdecembriste, care nu-l mai fac să zîmbească pe cititorul evoluat de astăzi. Nimeni nu-i obligă să parieze pe N. Breban. Dar pe cineva trebuie să parieze
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]