4,675 matches
-
pentru mai mult ori mai puțin „inocente paradoxii”. „Humoristul liber din Ortodoxia neconformistă”, cum se autointitulează Părintele X. Uranus, se adresează, într-o ultimă predică, ascultătorilor creștini ca unor „amarnici și precari vertebrați verticali crucificați”, sintagmă ce exprimă elocvent perspectiva detașat ironică a autorului față de mizera condiție umană. A. își provoacă întotdeauna cititorii, chiar și pe cei mai puțin ortodocși, uneori violent (Dintre criteriile generate de virușii occidentali sârmoși, ghimpați, empirici), alteori subtil metaforic, prin jocuri oximoronice și alunecări dintr-un
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
fără împotrivire. Pare viziunea unui om sfârșit, care nu mai poate sau nu mai vrea să vadă ceva luminos în existența umană. C. afișează o neutralitate neclintită, nu sentimentalizează, nu compătimește pe nimeni, nu pledează pentru nimic. Descrie atent, relatează detașat tot ce se „întâmplă”. Contemporanii au fost surprinși de maturitatea, de siguranța scrisului său, de sobrietatea tensionată a stilului - expresie a unei stări de dincolo de durere. Deși cu subiecte banale, aparent lipsită de o interpretare a realității, de organizarea epică
CANTONIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286078_a_287407]
-
agnozie digitală - pacientul nu poate distinge, arăta și denumi diferitele degete ale mâinilor sale; dezorientare corporală dreapta-stânga (dislateralitate), acalculie și agrafie; sindromul Anton și Babinski, concretizat prin ignoranța existenței bolii; hemi-asomatognozie - pacientul nu recunoaște jumătate de corp; perceperea deformată sau detașată de corp a membrelor, ce apare la pacienții cu hemiplegie stângă; senzația de membru-fantomă la amputați. Sensibilitatea termică este examinată cu ajutorul a două eprubete pline, una cu apă caldă, alta cu apă rece: i se cere pacientului să răspundă dacă
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
surâs. Cu dibăcie, cei doi băieți intrară Între noi, Întorcându-se cu spatele unul la celălalt. I-am aruncat o ultimă privire Obiectului Obscur. Își ținea mâinile În buzunarele de la spate ale fustei reiate. Acest gest Îi dădea un aer detașat, dar avea și efectul de a-i Împinge Înainte pieptul. Se uita În sus la Rex și zâmbea. ― Mâine Încep să filmez, spuse Jerome. Eu n-aveam nici o expresie. ― Filmul meu. Filmul meu cu vampiri. Sigur nu vrei să joci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dracul, dar are să-i scoată fără coarne”). Înțelepciunea sa este pasivă, nu se manifestă creator ci împăciuitor, reacția sa cu privire conflictul din casa de aramă (spațiul simbolic al coacerii, al formării din punct de vedere psihologic,mental) fiind una detașata, cu încercări de remediere a situației, fără a acționa la nivelul intrigii (oricum slab sau deloc delimitată în parametri logici), ci doar apelând la atitudinea calmă. Pe de altă parte, personajul himeric Setilă, descris în aceeași termeni fantastici cu inserții
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
mai tare e că Geraldine este singura femeie de pe aici pe care Ben o consideră demnă de atențiile lui. Geraldine nu este însă interesată, lucru ce face ca situația să fie cât de cât suportabilă. Desigur, într-un mod vag detașat, ea poate că apreciază cum arată Ben, îi apreciază farmecul, carisma, dar vă rog: Ben lucrează la Kilburn Herald, și numai din cauza acestui fapt, el nu va fi niciodată destul de bun pentru Geraldine. Geraldine iese numai cu bărbați bogați. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cinci minute - de singurătate. Ben ținea neapărat s-o cunoască, dar cum să se apropie de o fată atât de frumoasă și de celebră? Nici măcar Ben n-avea tupeul să facă asta. ― O cunoști pe Laurie? L-a întrebat Richard detașat, după ce Richard o sărutase pe ambii obraji și fusese călduros îmbrățișat de delicioasa Laurie. ― Nu ne-am cunoscut, a spus Laurie, privindu-l fix pe Ben și schițând un zâmbet. Și când i-a întins mâna să i-o strângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tot mai mici și apoi se-ngrămădesc la turnantă, iar când ajung În linie dreaptă se-nșiră din nou și-ți vine tot mai tare să-njuri, să urli. În cele din urmă luară ultima curbă, cu Kircubbin ăsta conducând detașat. Toți spectatorii aveau niște fețe ciudate și strigau Întruna „Țarule“ cu niște voci de parcă ar fi fost bolnavi; caii galopau pe ultima parte a liniei drepte și deodată ceva ca o săgeată galbenă cu cap de cal se desprinse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
chipul foarte palid, care trebuia să fie avocat, fusese locotenent În Arditi și avea trei medalii de același fel cu ale noastre, doar că noi aveam una singură. Trăise un timp foarte Îndelungat În preajma morții, așa că avea o atitudine oarecum detașată. Toți eram detașați Într-un fel, și tot ce ne ținea Împreună erau vizitele de la spital, din fiecare după-amiază. Și totuși, când mergeam spre Cova, străbătând Împreună partea mai dură a orașului, mergând În Întuneric, printre luminile și cântecele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care trebuia să fie avocat, fusese locotenent În Arditi și avea trei medalii de același fel cu ale noastre, doar că noi aveam una singură. Trăise un timp foarte Îndelungat În preajma morții, așa că avea o atitudine oarecum detașată. Toți eram detașați Într-un fel, și tot ce ne ținea Împreună erau vizitele de la spital, din fiecare după-amiază. Și totuși, când mergeam spre Cova, străbătând Împreună partea mai dură a orașului, mergând În Întuneric, printre luminile și cântecele care veneau din cârciumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela destinat pânzelor de păianjen, larvelor de molii, sentimentelor ofilite și privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și chipul blajin al Bătrânului. Acesta își înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ia lunar o instituție tip căpușă, care nu prea se știe ce hram poartă, și unii spun că era mai bine înainte de apariția ei. Cine a pariat pe al doilea aspect de mai sus, poate fi sigur că a câștigat detașat pariul. Respectivul fragment, constituie punctul 13 dintr-un contract recent, prin care CNAS (e vorba de pușculița ceea care înghite lunar bani cu căruța și dă la asigurați beneficiu cu lingurița), urmează să facă o „afacere” cu o firmă englezească
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ieșit în cale în ziua aceea, ei tot s-ar fi despărțit. Și nici măcar nu era rău. Avea mici socoteli, dar suportabile. Eu o făcusem să sufere pe Ioana, iar el numai întrucît îi aducea aminte de mine. Fiind complet detașată, faptele lui îi erau indiferente, putea să mai aibă metrese, să vie sau nu (dar era foarte punctual), să scrie sau nu, îi era perfect egal totul. Nici nu observa mare lucru, în timp ce la mine observa cele mai mici intenții
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceea dintre zeița supremă Shakti și Spirit (atman); celelalte nu sânt decât raporturi carnale cu femeile"(Kûlarnava Tantra, V, 111-112). Nu mai este vorba de un act fiziologic, ci de un rit mistic: partenerii nu mai sânt ființe omenești, ci "detașați" și liberi precum zeii. Textele tantrice subliniază mereu că este vorba de o transfigurare a experienței carnale. "Prin aceleași acte care-i trimit pe unii oameni în Infern, unde sânt condamnați să ardă vreme de milioane de ani, yoginul își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela destinat pânzelor de păianjen, larvelor de molii, sentimentelor ofilite și privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și chipul blajin al Bătrânului. Acesta își înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe amândouă. — Doamne, ce zi! a exclamat doamna de onoare în numele nostru, al tuturor. Coronița de flori artificiale îi stătea șui, ea era înmuiată de transpirație, dar, am gândit eu, unicul lucru cu adevărat perisabil la ea era acel apendice detașat, ca să spun așa: buchetul de gardenii. Îl ținea încă în mână, deși într-o manieră distrată. Evident, buchetul nu rezistase vicisitudinilor. — Ce-i de făcut? a întrebat pe un ton cam disperat pentru ea. Nu putem merge pe jos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
continua să-i fie senin. „Probabil că de asta ne și trag pământul de sub picioare, ca să punem umărul la căruță mai vârtos“, Își continua ea firul gândurilor. „Ce căruță, ăștia nu umblă cu căruța, ci cu șatra, răspundea bărbatul, destul de detașat. Rămâne pustiu În urma lor...“ Atunci s-a auzit și glasul babulei, care: „Da, da, numai șatra e de vină, a bodogănit. Șătrarii au adus toată nenorocirea... Dacă nu veneau ei, nu veneau nici ciorile. Acum, poftim la ce le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
compui acea mare lucrare la o milă pe minut. Ea râsese. Nu doar râsese, ci râsese strălucitor. În Angela te confruntai cu o feminitate senzuală fără cruțare. O și miroseai. Purta lucrurile ciudate, șic, pe care Sammler le observa sec, detașat și purificat, ca dintr-o altă parte a universului. Ce erau ăia, pantofi albi din piele de vițel? Ce erau colanții ăia - de nailon, opaci? Unde conduceau? Acel efect la păr numit vopsire În șuvițe, acea culoare de sub botul leoaicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de chibrituri mă Încurca grozav, cu atît mai mult cu cît detectivii nu prea au voie să-și suspecteze clienții. Vezi dumneata, exact ce-ți spuneam... nu-i bine să ai idei preconcepute. N-ai vrea să privești puțin mai detașată relația dintre soțul și fratele dumitale ? — Dar dumneavoastră aveți prejudecăți În ceea ce-l privește pe fratele meu. — Fie, hai să nu mai vorbim despre frate. Oricum, e timpul să plec și fac vreo zece minute cu metroul pînă la stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
într-o zestre importantă a politicii externe a țării noastre. Apoi, aceasta este perioada pe care o cunosc cel mai bine și, la urma urmelor, este o etapă care aparține deja de istorie, despre care putem vorbi și scrie mai detașat, nu însă și iresponsabil. Vorbim de o perioadă de 45 de ani de istorie națională, perioadă pe care nu avem dreptul să o dăm uitării, ci să ne-o asumăm. Țările și popoarele nu se nasc sau dispar în procesul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
de jaf. Poate că le și dăduseră lovitura de grație răniților. O vorbă de-a mea sau de-a Hibei ne putea aduce la aceeași soartă. Punând surdină dușmăniei pe care o simțeam, mi-am luat o înfățișare cât mai detașată și am spus: — Așa vrea Cel-de-Sus! Iar după ce interlocutorii mei încuviințară la rândul lor cu o zicală, am continuat: — Am putea să ne bucurăm de găzduirea voastră până ce vom putea s-o pornim iarăși la drum? Cunoșteam obiceiurile ciudate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
caritabilă care nu îl va refuza, știm cu toții la cine se vor opri. Le întâlnesc privirea— și nu pot să rezist. Ceva din mine răspunde unui anume ceva din ei. Ce? În mintea noastră e materialul de rezervă, sunt componente detașate. Recunoaștem acest lucru și ne îndreptăm în întâmpinarea lui. Cred că unul sau doi oameni sau lucruri se apropie de mine cu mare viteză. * — Hei, prietenul meu, spune Felix în antreu, trecându-și degetul peste reverul meu subțire. Știi, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
capului, ceea ce am făcut și eu. Adrenalina sau combustibilul bătăii își domolise acțiunea asupra mea și îmi simțeam picioarele grele. Poți să ieși învingător dintr-o bătaie, poți câștiga chiar foarte ușor, dar la vârsta mea, câștigul nu e foarte detașat... O vreme m-am uitat la el, la fața lui înfrântă și plină de lacrimi. Era mult prea tânăr și crud pentru munca asta. Gândindu-mă mai bine, am fost surprins de faptul că a avut curajul să înceapă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atât de mult timp, încât le-a devenit o a doua natură. De aici și tulburătoarea iluzie a realității, căreia i-ai căzut pradă, și acea aparență eterică, nepământeană. Ei locuiau aici, dar locuiau pentru preocupările lor, astfel că păreau detașați, amețiți, întregi. Priceperea le-a crescut odată cu puterea Efectului, ținând pasul cu el, astfel că i-ar fi putut rezista pe vecie. Moartea lui Gribb a schimbat totul. Acum sunt mulți cei care consideră că fac un efort încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vultur-în-Zbor se îndrepta către trupul soției lui, către patul curat, trecând pe lângă lumânările scânteietoare, pe lângă păienjeni și mucegaiuri. Știa să-l excite așa cum Irina n-o făcuse niciodată. Pe atunci el deținea controlul, iar o parte din el era întotdeauna detașată, își alegea următoarea mișcare, o privea cum ajunge la final și simțea satisfacția în primul rând fiindcă stârnea plăcere. Acum el era cel condus de atingerile și mișcările trupului ei, fără să mai poată controla ceva. Liv petrecu o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]