1,136 matches
-
Codreanu, felul în care se înfige în cuvînt, dedublarea însăși - care dă dinamică aparte și patologicului - au ca însoțitor permanent un soi de vulnerabilitate absolut emoționantă. Tușantă. Este aceea a creatorului, a artistului pentru care sensul major al existenței este devoțiunea pătimașă față de meserie. Din nimic, cu această actriță atît de specială, de solid așezată pe scenă, în personaje și în ea însăși, din saci de plastic cu deșeuri, dintr-un pat incert și o cameră sordidă, cu dușul improvizat după
Alice vă așteaptă în pod(u) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7917_a_9242]
-
Mi-am amintit de Vlad Mugur, de felul în care a construit el celebrul monolog al lui Hamlet, în spectacolul de neuitat. Lui Hamlet i se șoptea textul, uitat parcă de protagonist, la fel, alb, ca în Somnul-Veghe. Iubire, durere, devoțiune, nebunie, ritual, rîs, incantare, umbra ca dublu, izbăvire. Un personaj straniu al lui Amos Oz evocă un proverb, o pildă despre durere, umilință și izbăvire. „Cine a fost umilit și a decăzut - doar acela merită să fie izbăvit. Decădere? Izbăvire
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
lui Caragiale, fără copii - în schițe, cînd apar, sînt întruparea, demonstrativă, a unor hibe, nicidecum personaje autonome - e, cred, singura referire la maternitate. Să fie aceasta explicația fidelității lui Leonida? Sau preia el, fără să-și dea prea bine seama, devoțiunea însoțitorilor lui Garibaldi, care "de hatîrul lui, sînt în stare, trei zile de-a rîndul, să nu mănînce și să nu bea, dacă n-or avea ce"? Fidelitatea, la Caragiale, o măsoară hatîrul. Dacă mă iubești...", arma șantajului soft, pe
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
de la întuneric la lumină. Indiferent care ar fi pretextele imaginii și în ce regim ar putea fi ele înscrise, obsesia pictorului rămîne invariabil legată de mirajul nașterii din haos. Genurile își pierd, astfel, relevanța și modelele exterioare se topesc în devoțiunea interogației. Peisajul și natura statică, portretul și compozițiile cu personaje trăiesc, și se devoalează încetul cu încetul, în aceeași magmă cromatică și în aceeași aspirație către autoexprimare. Privită în dinamica ei, această pictură, simultan melancolică și plină de energii subterane
Ieșirea din haos - artiști basarabeni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9506_a_10831]
-
clișeu - la vânătoare; la rândul său, acesta e convins să pună valorile teologiei mai presus de cele lumești și chiar să răspândească această revelație. În căutarea locului petru sihăstrie, tânărul călător e însoțit de diferite virtuți personaje precum Credința, Adevărul, Devoțiunea ș.a..și e încercat de diferite ispitiri, între care unele cu adevărat subtile, precum râvna studiului, sau gloria deșartă. Cartea a treia, Despre prelatură (în care Blaquerna ajunge episcop) și cea de a patra, Despre demnitatea pontificală (în care Blaquerna
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
unde sunt oameni care nu trăiesc decât din vânătoare și urmăresc fiarele să le ucidă”. Importanța acordată în lumea arabă retoricii, limbajului șlefuit, reprezintă pentru Llull o descoperire pe care își propune să o adapteze pentru a crește „fervoarea și devoțiunea sihaștrilor”. Momentul împlinirii misiunii stă în compunerea de către Blaquerna a unei mistic-poetice Cărți despre iubitor și despre iubit - conținând referiri explicite la sufii cu iubire pasionată de Dumnezeu: „Aceștia spun parabole despre dragoste și sentințe scurte care transmit omului o
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
Momentul împlinirii misiunii stă în compunerea de către Blaquerna a unei mistic-poetice Cărți despre iubitor și despre iubit - conținând referiri explicite la sufii cu iubire pasionată de Dumnezeu: „Aceștia spun parabole despre dragoste și sentințe scurte care transmit omului o mare devoțiune... Blaquerna și-a propus să compună cartea în acest fel”. Înaintând în lectura Cărții despre iubitor și iubit, cititorul descoperă „smintitul iubitor”, „din iubire nebun” (cum era numit deja poetul preislamic Magnun și cum avea să fie numit ulterior cavalerul
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
visceralitatea lor. Sînt spectacole dense care își pun în valoare artiștii - scenografi de cotă ca Doina Levința și Andrei Both, actorii trupei de la "Odeon", foarte tineri balerini și nume mari. Mergînd tot pe sensurile filosofiei, cercetînd teme ca boala, moartea, devoțiunea, însingurarea, alienarea, Dragoș Galgoțiu a făcut la Teatrul Maghiar din Cluj, în stagiunea trecută, un spectacol tușant. Un spectacol care numai acolo se putea face așa, în zona performanței. Societatea de vînătoare după Thomas Bernhard este, cred, una dintre cele
Vise și visuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7938_a_9263]
-
325 de ani de la decesul dramaturgului spaniol Pedro Calderon de la Barca. Născut în 1600, a abordat toate modalitățile și temele dramatice, obținând succese remarcabile cu comediile „Doamna spiriduș“, „Casa cu două intrări este greu de păzit“ și dramele „Prințul constant“, „Devoțiunea crucii“ și „Dragoste după moarte“. A fost foarte apreciat la curte și de marele public, devenind primul dramaturg al Spaniei. În 1637 a fost numit cavaler al ordinului de Santiago, iar în 1651 a îmbrăcat veșmântul preoțesc. pe scurt l
Agenda2006-20-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284966_a_286295]
-
cu pricina, am simțit că sînt în centrul unei lumi și nu la marginea ei, în spatele Cortinei de Fier, acolo unde și visele riscau să fie blocate la mantinelă. Datorită lui Pittiș am înțeles, atunci cînd trebuia, ce înseamnă pasiune, devoțiune, patimă, iubire. De celălalt și de teatru. Călăuzei, recunoștința mea. Acum trei ani, cred, după o conferință ținută de Andrei Șerban la Teatrul Act, am stat de vorbă mult la Uniter, unde se organizase o mică recepție intimă. Ne-am
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
cuvîntului. Alexandru Tocilescu aduce o dată cu acești doi artiști, cu care a colaborat de-a lungul carierei la Teatrul „Bulandra", dimensiunea paradoxală a timpului. A ceea ce semnifică trecerea și asumarea ei. A ceea ce rămîne nealterat în această profesiune. A ceea ce înseamnă devoțiune și sens al existenței, pînă la capăt. A ceea ce se numește smerenie pe scenă. Și generozitate. Mi se pare că Alexandru Tocilescu împreună cu actorii Mihai Constantin, Ion Besoiu, Irina Petrescu, Răzvan Vasilescu și cu scenografa Vanda Sturza propun, concret, formula
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]
-
Marina Constantinescu Sau povestea unor întîlniri născute în jurul unui cuvînt dat. Confesiunea continuă. Ca și povestea unor destine care mă impresionează prin devoțiunea față de ceva efemer, fragil, vulnerabil cum este teatrul. Totul ține de clipă. De moment. De starea de grație a unor minți, a unor valori, a dedicației lor. Se întîmplă, uneori, ca, fiind în mijlocul lucrurilor, să nu mai simți că aerul
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
Ludwig de Bavaria, cu o frunte arcuită și brăzdată de vinișoare și cu ochi prea plini de-o sensibilitate tremurătoare. Și (slavă Domnului) nutrea afecțiuni și înclinații copilărești pe lîngă tendințele mai ciudățele. Iubea bomboanele Pop Rocks și, cu o devoțiune neliniștitoare, culoarea albastru. Era fascinat de Abraham Lincoln, despre care în- țelegea că fusese președinte, dar insista și că avusese o forță supraomenească, precum și harul de-a face să apară copaci gata crescuți din pămîntul sterp. În noaptea aceea, în
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
normale sînt majoritatea familiilor. - Crezi că familia mea e anormală? - Nu. „Normal” nu-i cuvîntul potrivit. Prozaic. Standard. - Eu cred că nimeni nu-i prozaic. Adică unii oameni sînt mai excentrici decît alții. Milwaukee, Rebecca. Ordine și sobrietate și o devoțiune față de curățenie care pîrjolește sufletul. Oameni decenți care se străduiesc să trăiască vieți decente, n-ai de ce să-i urăști, își fac treaba și-și păstrează proprietățile și-și iubesc copiii (în mare parte din timp); pleacă în vacanțe cu
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
același nume, pus în scenă de Horea Popescu. Și a intrat în trupă. În 1995, am văzut-o în Aici nu mai locuiește nimeni, filmul Malvinei Urșianu. În doi ani, devenise o certitudine a talentului ei mare și complex, a devoțiunii ca stil de existență. În 1998, era Natașa din Azilul de noapte a lui Ion Cojar. Dacă aș fi fost bărbat, aș fi vrut să fug cu ea atunci! Așa l-am înțeles mai bine, mult mai bine pe Vaska
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]
-
prea multă primăvară-n văzduh. Și prea miroase noaptea a salcâmi înfloriți. Graba ta mă-nhibă, chemarea-ți mă sperie. Văzul, mirosul, auzul nu se pot dezlipi de materie atât de ușor. Cum nu poți desprinde ploaia de nor. Îți prețuiesc devoțiunea, ba chiar îți rămân dator cu... Dar... Dar bufnița, fâl-fâl! se izbea de sticla ferestrei, fâl-fâl! de perdea, de clanța ușii, de tavan. O, scapă acum, scapă acum, scapă acum de animalul uman! Te vei întoarce la clipa nașterii tale
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
refer la bașii Franz-Josef Selig, Wolfgang Bankl, Ain Anger, la baritonul Falk Struckmann. În mod evident, cea mai spectaculoasă apariție este cea a celebrei mezzosoprane Waltraud Meier în marele rol al lui Kundry, caracterul complex, schimbător, care parcurge drumul de la devoțiunea penitenței la feminitatea malefică. Li s-a alăturat, în rolul titular, acest muzician de mare clasă care este Christopher Ventris, un autentic tenor wagnerian, un obișnuit al genului în marile case de operă actuale. Nu pot să nu o menționez
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
pe umărul drept, intonând Jurământul Fidelității. El trebuia să-l repete după mine. Vezi câtă organizare, câtă disciplină și ce preocupări profunde puteau avea niște fetițe de școală! Câtă seriozitate puneam în toate micile noastre ritualuri care ascundeau o mare devoțiune în prietenie, o credință puternică în sentimentul acesta atât de complex și încă ne înțeles! De cine te-ai apropiat mai târziu? — M-a iubit mult Domnița Ileana a României 1. Îna inte de a deveni stareță, a stat la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de grație dată prin crăpăturile sau locurile de Îmbinare ale armurii, ori căștii, luptătorilor căzuți la pământ după o luptă. Arma aceea albă a fost prima pe care am avut-o În viața mea; și am păstrat-o cu mare devoțiune și grijă timp de douăzeci de ani, până când Într-o zi, la Rocroi, a trebuit s-o las Înfiptă Între plăcile platoșei unui franțuz. Ceea ce reprezintă, desigur, un sfârșit potrivit pentru un jungher bun ca acela. Pe când noi dormeam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ei merge către modelele inocente ale copilăriei, ale începuturilor de civilizație și, în general, ale marilor momente fondatoare. Există, în aceste forme, la nivelul unor reprezentări ezitante, fără expresie particularizată și fără nici o finalitate proprie, semnele evidente ale unei mari devoțiuni față de modelul originar. Silvia Radu reușește astfel să identifice un spațiu expresiv în măsură să transmită atît o vibrație afectivă profundă și ingenuă, cît și să inducă sentimentul că respirația blîndă a transcendenței este consubstanțială formei și inseparabilă de existența
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
prin deposedarea chipului de aroganța propriei identități și de pretenția intrinsecă a substanței de a se comunica doar pe sine însăși. Dincolo de fabulație și de interjecție, soluții deja experimentate la nivel maximal, sculptorița a găsit în viziunea populară și în devoțiunea simplă resursa cea mai eficientă a concilierii. Fără a renunța la figurativ, dar și fără a cădea în ego-ul sonor și arogant al acestuia, Silvia Radu s-a întors către expresivitatea crudă, adică necoaptă, și, nu de puține ori, sălbatică
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
să se treacă, în fine, la acțiune, supliciul lecturii pare că abia a început. " Geniul observației - scrie Balzac - pe care-l poseda Popinot era deci, în mod necesar, bifrons: el ghicea virtuțile mizeriei, bunele sentimente jignite, frumoasele acțiuni, în principiu, devoțiunile necunoscute, în timp ce încerca să scruteze în adâncul conștiințelor cele mai mici indicii ale crimei, firele cele mai vizibile ale delictelor, spre a desluși întregul.. Patrimoniul lui Popinot - continuă Balzac - valora o rentă de o mie de scuzi. Soția sa, sora
Supliciul lecturii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15862_a_17187]
-
dozaj al limbii de care face uz. E miezos fără să fie dulceag de arhaic, alternînd precizia terminologiei savante cu mustul vocabulelor pitorești. De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie a catapetesmelor nerenovate. Un viitor doctor în istorie căruia incintele aseptice ale amfiteatrelor universitare nu i-au șters memoria mirosului prăfuit al odăjdiilor din paraclis. Un eseist făcînd
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
clasic în viață al literaturii române, ne lezează tuturor sentimentul național, dăunează literaturii române de ieri, de azi și de mîine, compromit aderarea la UE și la NATO. Pentru țuțăr, scriitorii sînt niște moaște care trebuie să inspire respect și devoțiune, dacă nu și oarecare frică obscură, ca toate cele greu de înțeles cu mintea, dar care vorbesc inimilor simțitoare. Opera lor este un obiect de patrimoniu care trebuie protejat prin lege de orice fel de critică. Și așa mai departe
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
nici măcar regula lui secundum non datur: „Fanatismul își are originea logică în numărarea inversă până la Unu, care nu tolerează nimic și pe nimeni lîngă sine. Acest Unu e mama intoleranței. Cine spune doi, spune cu unul prea mult. .” (p. 106) Devoțiunea față de Unul face ca un credincios, cînd are de ales între a fi plăcut lui Dumnezeu sau a fi îndrăgit de semeni, alege prima variantă, pentru ca apoi să se declare persecutat de păgîni. Și atunci care e calea prin care
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]