917 matches
-
atunci cînd mințeau, decît persoanele cu funcții mai puțin importante. Minciunile spuse unui prieten erau considerate mai grave decît acelea spuse unui străin sau unui coleg (Maier și Lovrakas 1976: 577). Studii americane similare, efectuate în 1980 ,arată că studenții dezaprobau mai degrabă minciunile spuse în folosul propriu decît pe cele spuse în folosul celui păcălit (Lindskold și Walters, 1983). Într-un studiu recent efectuat în nord-estul Statelor Unite asupra atitudinii medicilor față de înșelătorie, majoritatea au afirmat că ar fi fost mai
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
contrazici sau să spui "Nu" oricărei persoane aflate într-o funcție superioară. În unele culturi, aceeași constrîngere este valabilă și între persoane aflate pe poziții egale; poate exista o anume reținere față de contrazicerea fățișă. De exemplu, poporul Semai din Malaezia "dezaprobă contrazicerea reciprocă fățișă" și pune la cale diferite planuri pentru a evita acest lucru. Dentan (1970:109), un antropolog american care a lucrat în mijlocul populației Semai în anul 1960, a fost nevoit să adopte aceleași strategii pentru a evita certurile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vom referi la acestea în capitolul 9. Recunoașterea legăturii dintre fantezie și nesinceritate nu se limitează numai la psihologii dezvoltării mintale care au o orientare mai liberală; relația este observată și de membrii unor sub-culturi în care exercițiul imaginației este dezaprobat. John și Elisabeth Newson (1968:189) notează că în rîndul clasei muncitoare din Anglia anului 1960, un număr mic de mame nu aveau încredere în "imaginația care, după părerea lor, poate să îl determine mai tîrziu pe copil să-și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
la popoarele creștine unde greșelile sînt imediat remarcate, este trucul menționat mai devreme de a-și încrucișa degetele, simulînd astfel semnul crucii și evitînd pedeapsa divină pentru păcatul de a minți. Alte tactici sînt acelea pe care Pascal le-a dezaprobat, fiind practicate de călugări iezuiți din secolul al XVII-lea (Pascal 1967:140). Ele includ eschivarea și "restricția mentală" sau "rezerva mentală" (Kerr 1990:116), prin care mincinosul afirmă ceva cu subînțeles sau folosește o exprimare ambiguă, care face un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să zicem, Lilliput, este destul de greu de realizat. Totuși, afirmația lui Steiner este valabilă dacă ne gîndim la Loki, Odiseu sau Robin Hood și alte personaje din mituri și basme. Bok face referințe mai convenționale. Ea vorbește de Platon, care dezaprobă artiștii și dramaturgii, și continuă prin a menționa cazuri "de mijloc" în care ficțiunea și minciuna se intersectează. Faptul că ele se întîlnesc nu este surprinzător, deoarece succesul unui roman depinde, în parte, de capacitatea noastră ca cititori să ne
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ne deformează principiile morale, cum este spre exemplu Mizantropul lui Molière, sînt minciuni (cf. Gourevitch 1980:94). Scriind în 1777, el a afirmat același lucru despre romanul lui Montesquieu, publicat anonim, Templul lui Gnidus, o lucrare pe care Rousseau o dezaprobă, din cauza "detaliilor sale licențioase", și pe care autorul a prezentat-o publicului drept o traducere a unui manuscris grecesc. El susține că Dacă Templul lui Gnidus este o carte utilă, povestea cu manuscrisul grecesc nu e altceva decît o invenție
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Însă în ce calitate face Silverman această afirmație? Probabil mai degrabă în calitate de cititor al cărții lui Castaneda decît în calitate de critic al tezei acestuia de doctorat. Inducerea în eroare a publicului cititor poate fi tolerată și chiar încurajată, însă majoritatea academicienilor dezaprobă înșelarea examinatorilor. Tezele de doctorat, lucrările trimestriale și de alte genuri nu se bucură de același statut privilegiat pe care-l are literatura. După părerea lui Silverman, cărțile lui Castaneda ar trebui considerate texte autonome și studiate ca atare, indiferent
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
toate minciunile, ca fiind greșeli din punct de vedere moral, această atitudine dezaprobatoare a variat considerabil de la un scriitor la altul și de la un fel de minciună la altul. După cum s-a menționat mai devreme, în antichitate, Platon, care a dezaprobat minciunile spuse de scriitorii cu imaginație bogată, a discutat despre aspectele negative sau pozitive ale minciunilor nobile, numite astfel de filosofi și spuse de elita aflată la conducerea maselor de oameni, în scopul de a păstra ordinea socială (Bok 1978
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Patai 1987; Patton 1920:458). Un exemplu de condamnare a minciunii de către creștinism este oferit de Sfîntul Augustin, care atacă priscilianiștii (Deferrari 1952; cf. Forrester 1989:152) în anul 420 e.n. și în scurta sa lucrare De mendacio. Augustin a dezaprobat doctrina prisciliană care presupunea că era voie să se mintă în privința apartenenței religioase, pentru a proteja credința de cei din afară. Mai tîrziu, el s-a îndoit de claritatea tezei sale, însă, cu toate acestea, lucrarea a ajuns să fie
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
15; Kant 1930:224-229), și se leagă mai puțin de începuturile științei moderne, apropiindu-se totuși de alchimie și astrologie (cf. Uberoi 1978). Moraliștii secolului al XX-lea au tendința de a aproba minciunile inofensive și pe cele sociale, în timp ce dezaprobă minciunile rău intenționate. Condamnarea fără nici o discriminare a tuturor minciunilor, care îi aparține lui Kateb (1980), este neobișnuită pentru acest secol. În ziua de azi, majoritatea criticilor acceptă faptul că unele minciuni sînt justificabile și chiar necesare. De asemenea, puțini
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fără nici o discriminare a tuturor minciunilor, care îi aparține lui Kateb (1980), este neobișnuită pentru acest secol. În ziua de azi, majoritatea criticilor acceptă faptul că unele minciuni sînt justificabile și chiar necesare. De asemenea, puțini oameni de rînd ar dezaproba toate minciunile, și încă și mai puțini le-ar aproba pe toate. Există diferențe de la un mediu cultural și subcultural la altul în modul în care este privită minciuna, iar în cadrul comunităților, unii oameni au o atitudine mai strictă decît
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a membrilor ierarhiei. Provocarea este aceea de a asuma o atitudine mai degrabă de mediere și de compromitere, decât o atitudine poruncitoare și magisterială; într-un cuvânt, trebuie să ne păzim de ispita clericalismului, ispită ce a fost reliefată și dezaprobată de papa Francisc. Prin urmare, una dintre datoriile specifice consacraților este aceea de a menține vie amintirea botezului în laici și în cei ce fac parte din ierarhie, pentru a evita acele forme de clericalism de care se pot agăța
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
39. Noua revistă suceveană devenea astfel încă o "armă" de "autenticitate românească" în lupta împotriva snobismului capitalei. Lupta regionalismului se ducea, firește, și pe terenul revistelor de provincie. Într-o cronică asupra unui articol din revista Țara de Jos, Morariu dezaprobă cu aplomb afirmația unui autor ce consideră că revistele de provincie - incluzând și Făt-Frumos de la Suceava - încearcă, de fapt, să copieze stilul capitalei, fără a reda spiritul regiunii: Va să zică, de-o pildă: "nimic din folclorul regiunii" în Făt-Frumosul Sucevii, a
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
încredere am reușit să le inspirăm în anii petrecuți împreună. Este foarte important să fie sinceri, deschiși. să știm tot ce fac, când, unde și cu cine, ca să putem sesiza la timp orice pericol de orice natură. Daca îi vom dezaproba sistematic, dacă ne vom scandaliza, dacă îi vom spiona în loc să-i întrebăm deschis, rezultatul va fi o reacție de apărare, de ascundere a unor adevăruri, chiar nevinovate. Este greu, dar trebuie. Trebuie să acceptăm ceea ce, la prima vedere pare inacceptabil
Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
planul expresivității, și de talentul și truda creatorului. Dintre toate felurile de a scrie, se oprește la stilul „potrivit”, ce presupune măsură, concizie, claritate (care nu trebuie sacrificată de dragul unei originalități cu orice preț). Făcând distincție între stil și manieră, dezaprobă paradele retorice ale lui Schiller ori Hugo, smerindu-se dinaintea lui Shakespeare, cu piesele lui doldora de adevărul vieții. Dacă nu împărtășește ideea impersonalității artei, alternativa oțioasă între teză și tendință îl face să zâmbească. Tendință, da, dar neapărat „tendință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
termen utilizat în mod regulat de ciberneticieni și informaticieni, dar, dacă aspectele practice sînt impor-tante pentru ei, au totuși ambiția de a schimba omul ori măcar de a modifica ideea pe care o avem despre acesta. Astfel, dacă Jean-François Boissel dezaproba folosirea expresiei de "creier electronic", pe care o considera un abuz lingvistic, credea totuși că multe din performanțele intelectuale ale omului fuseseră mecanizate: "Trebuie bine înțeles că nu e vorba aici de umanizarea mașinilor, ci de mecanizarea gîndirii, și cred
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
acest lucru ca pe o contradicție, în timp ce iacobinii erau pentru abolirea completă a monarhiei. În cele din urmă iacobinii au fost responsabili pentru ghilotinarea lui Ludovic al XVI-lea și a familiei sale, un act pe care girondinii l-au dezaprobat cu înverșunare. În final, după cum se știe, Revoluția a dus la teroare și dictatura iacobină, iar în procesul de radicalizare girondinii au fost nimiciți de aceeași violență care îi va distruge în cele din urmă și pe iacobini. Totuși, girondinii
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Cristian Racovski, proletarii băcăuani au organizat o puternică manifestație, solicitând încetarea războiului și recunoașterea drepturilor muncitorești. Mișcări similare au fost organizate și în orașele Iași, Tecuci, Roman, Piatra Neamț și Bârlad. Primul-ministru al României a intervenit energic la generalul Scerbacev, acesta dezaprobând public actele soldaților „roșii”. Pe de altă parte, din dorința de a nu scăpa situația internă de sub control, Brătianu a luat măsuri foarte dure împotriva manifestanților, în special împotriva liderilor politici de stânga. Astfel, pe 26 mai 1917, în Bacău
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
sînul unei fracțiuni a claselor de mijloc, îngrijorate de politica Frontului popular. Radicalii, care nu au aprobat în unanimitate noua orientare a partidului lor, se distanțează curînd. Partidul Comunist se orientează către o "susținere critică"a guvernului Blum, căruia îi dezaprobă neintervenția în războiul civil spaniol din vara anului 1936. Pericolele externe. De aceea, creșterea tragică a problemelor externe este motivul fundamental al eșecului Frontului popular. În martie 1936, în preajma alegerilor, guvernul radical condus de Albert Sarraut renunțase la orice intervenție
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
războiul este aproape. Toate partidele se divizează, în afară de Partidul Comunist, ostil acordurilor de la München, și de Partidul democrat-popular, de inspirație democrat creștină. Populația era totuși mai puțin adepta tezelor de "calmare" decît s-ar putea spune, pentru că o minoritate puternică dezaprobă acordurile, după cum atestă un sondaj. La 15 martie 1939, Hitler, nesocotind garanțiile date Cehoslovaciei, intră în Boemia, creînd "protectoratul Boemiei și Moraviei". Din acel moment, iluziile se risipesc și războiul pare inevitabil. Hitler își îndreaptă de acum ambițiile către Polonia
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este ales președinte al Republicii cu 62.394 voturi (78,5% din sufragiile exprimate). El își preia funcțiile la 8 ianuarie 1959, numindu-l imediat pe unul din fidelii săi, Michel Debré, prim ministru. SFIO nu participă la guvernare pentru că dezaprobă politica de austeritate introdusă prin ordonanța din 30 decembrie, dar va acorda sprijinul său generalului de Gaulle în marile orientări ale politicii sale algeriene. Decolonizarea. Decolonizarea Africii negre și a Madagascarului se face fără criză majoră. Doar Guineea votează cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
său a elementelor militare aliate. Dar ea nu pune în discuție adeziunea sa la alianța atlantică. Centriștii și socialiștii atacă cu vehemență orientările politicii externe a generalului de Gaulle. Cu ocazia războiului de Șase zile, în iunie 1967, de Gaulle dezaprobă intervenția militară israeliană și invită la o reglementare a problemei palestiniene; la 24 iulie, discursul de la Montréal exaltă "Quebecul liber"; luările de poziție ale generalului neliniștesc o parte a majorității înseși. Valéry Giscard d'Estaing denunță "exercițiul solitar al puterii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
leninistă, bolșevică" (Gorbaciov: 1988a, 62) în raport cu suita de probleme complexe pe care le avea de înfruntat. Oare lucrurile stăteau întocmai așa? Este imperativ, în acest punct, să clarificăm sensul termenilor leninism și bolșevism. De obicei, sunt folosiți interșanjabil. Fără a dezaproba această utilizare, prefer însă reliefarea anumitor diferențe care articulează distinctivitatea lor semantică. Pentru început, dacă leninismul enumeră câteva principii de bază ale practicii revoluționare, aplicabile unor condiții diferite ale "luptei de clasă" și circumscribile la rândul lor unor situații politice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Plenara Comitetului Central...: 1971, 66-68; subl. m.). În urmă cu aproximativ două secole, Novalis, reprezentant emblematic al romantismului timpuriu german, scria: Nu mai există monarhie acolo unde regele și cărturarii nu se mai identifică". Nu cred că Ceaușescu ar fi dezaprobat acest punct de vedere. Cum cu siguranță ar fi fost de acord că "Un principe adevărat este artistul artiștilor; este adică diriguitorul artiștilor. Fiecare om ar trebui să fie artist. Orice se poate preschimba în arte frumoase. Material principelul sunt
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
morală. Așa cum am menționat deja, leninismul sistemic se "îmburghezise" parțial prin renunțarea la dimensiunea ideologică a conflictului cu lumea capitalistă, preferându-i în schimb stabilitatea politică și geopoltică din care considera că putea extrage beneficii mult mai mari. Fără a dezaproba utilitatea practică a raționamentului, se poate afirma că genul acesta de pragmatism este total opus militantismului leninist; forța motrică a oricărui tip de leninism constă în apetența sa revoluționară, în utilizarea oricăror mijloace pentru realizarea, mai devreme sau mai târziu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]