1,719 matches
-
în general, al reporterului călător, cronicar, sau autor de însemnări, ca marchizul de Custine ce făcuse praf Rusia la întoarcerea din voiajul istoric, egalat doar de "Întoarcerea din U.R.S.S" a lui André Gide, în dîra acestor scrieri de dezgust aflîndu-se mai tîrziu și Panait Istrati al nostru cu Vers l'autre flamme, oamenii scrisului erau curtați în felul în care și astăzi se încearcă ademenirea ziariștilor și comentatorilor de renume pentru a se creea o bună imagine unei anumite
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
Capeți o luciditate sfîșietoare, un fel de clarviziune macabră în virtutea căreia orice amănunt al acestei lumi are rostul de a-ți împinge sensibilitatea pînă la pragul paroxismului. Suferi pentru orice nimic și din cauza oricărui fleac, te răstignești singur pe crucea dezgustului și îți spui că viața e cruntă, oribil de cruntă, de o atrocitate fără capăt și fără leac, și repeți asta mereu, pînă la istovire și pînă la resemnare, fără să-ți dai seama că deja ai trecut într-o
Nuanțele deznădejdii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11259_a_12584]
-
brici. o ascunde apoi în mâneca dreaptă a hainei. încă un vis (achilleion) păsări și greci. smulg fiecare în cârdășie până la sânge din zestrea călătoriei. mi-am tatuat o ancoră albastră pe umăr. a văzut-o. l-a umplut de dezgust. cum să stai dreaptă în loja imperială când marea îți murmură cu limbă de moarte în urechea ușor aplecată spre umărul stâng. cum să cobori în fugă treptele capucinilor „ca un înger negru care trebuie să-și apere paradisul” - zice
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
ei ca o manta care ține durerea departe. chiar atunci fräulein anne o smulge de pe zander și-o așază pe bancă așa cum ai pune în spatele șaretei coșul cu vase și resturi de la picnic înainte de plecarea acasă. cu grijă amestecată cu dezgust * în pod miroase a rugină și a ploaie. un scul de ceață se deapănă pe șipcile peretelui din care a căzut mortarul. uca merge în vârful picioarelor până în colțul unde lumina prăfoasă pătrunde prin lucarnă și decupează din umbre grele
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
chestia cu geniul național. Clișeele subculturii ne rănesc brutal sensibilitatea. Indecența prostiei sentențioase ne face să rosim. Citind textul, suntem gata-gata să-l repudiem pe Mihail Gălățanu pentru că a răscolit acest mâl al suficienței inepte, chiar dacă a făcut-o cu dezgust. Dar... Poemul lasă să se străvadă, undeva, foarte departe, ceva din frumusețea parcă ireală a creației eminesciene. Constituit ca un puzzle al prostiei omenesti, textul lui Mihail Gălățanu evocă totusi, indirect, fulgurant, si eminescianismul. La sfârsitul lecturii, ne simțim asfixiați
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
deja “ecourile salutare ale suprarealismului”, aerul de “neglijență ordonată” al discursului, disponibilitatea ludică, cu o discutabilă, totuși, trimitere, privind aceasta din urmă, la Rimbaud, iar Ion Caraion prefera să sublinieze “conceptul de convulsie”, ilustrat de “o serie de noțiuni între dezgust și moarte, între tijele absurdului și paradigmele morții (din categoria cărora aceea de spaimă vibrează la loc de frunte)”. Asocierile din registrul sumbru al notației sau imaginarului sunt frecvente încă la acest debut (v., de exemplu, poezia 4 aprilie 1944
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
nouă, început la Oxford: ultima însemnare cu privire la acest roman datează din 26 mai 1942. Cartea despre Salazar ăi ia mai mult de un an de eforturi disproporționate, iar rezultatul nu-l mulțumește deloc ( " La puține cărți am lucrat cu asemenea dezgust ", mărturisiește el la 31 martie 1942; a considerat scrierea drept o "datorie de război ". Rezultatul: "...o carte care nu era a mea ", ibid.). Treptat, autorul se îndepărtează, încet dar sigur, de țara lăsată în urmă. Naționalismul naiv și "românismul " perioadei
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
secolul 19. El scrie de zor, revoltat de toate umilințele pe care le-au îndurat femeile cu o sută și ceva de ani în urmă și, pe măsură ce pixul își lasă măduva pe foaia albă, în ceafa lui dospește lent un dezgust monoton față de ostașii aliniați în șiruri interminabile. Nu-i respinge ca luptători. Ci ca sistem. Mai întâi este indignat de ipocrizia unui preot. Pe urmă se atacă analizând discursul unui politician de cauciuc. Rând pe rând, scoate din pânzele cenușii
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
aura afectivă a metropolei de altădată, toți am fi înclinați să plecăm cît mai repede din acest viespar al prostului gust și al tracasării permanente. Nu știm cîte alte capitale ale Europei au putut strînge în sufletul locuitorilor lor atîta dezgust și atîta resemnare. Sîntem precum niște sinistrați cărora le vine să închidă ochii și să-și astupe urechii de cîte ori ies pe stradă. Dacă am putea, am prefera mai degrabă să nu ieșim din casă decît să ne lovim
Ochiul Magic by Damian Necula () [Corola-journal/Journalistic/10422_a_11747]
-
a prozatorului. Despre aceste răbufniri a relatat în jurnalul său parizian și un martor ocular, Ernst Jünger, distinsul autor al Falezelor de marmoră. Pe escriitorul german îl stingherea uniforma de ofițer în Whermacht cu care era îmbrăcat. Nu-și ascundea dezgustul față de unii camarazi cărora scufundarea în barbarie le dădea delicii și nu scăpau nici o ocazie de a-și bate joc de învinși, de rafinamentul lor cultural, acum dovadă a neputinței. L-a întâlnit pe neașteptate pe treptele ambasadei germane la
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
undeva Sebastian, decepțiile cu majoritatea prietenilor și cunoscuților din eșaloanele superioare ale lumii literare și artistice bucureștene, trecuți mai toți de partea cealaltă a baricadei, în planul ideilor și afiliațiilor, explică într-o bună măsură, sentimentele de deznădejde, destrămare și dezgust care uneori merg pînă la dorința de sinucidere. Dar ele sînt însoțite, încă mult înainte de izbucnirea războiului, de mărturisiri de silă existențială, inerție, neputință, ratare, singurătate absolută și nefericire, greu de înțeles totuși, din partea unui autor celebru, care se bucura
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
de a trăi și de a aștepta - eu care de atîția ani nu mai am nimic de așteptat." 30 Noiembrie 1941 : ,Mai am așteptări? Mai pot obține ceva de la viață? Mai poate obține ceva viața de la mine? Decrepitudine fizică și dezgust moral - asta e aproape tot." 12 Decembrie 1941 : ,Războiul ăsta acoperă într-un fel marile mele nenorociri și dizgrații. Mă agăț de el, trăiesc în el, mă pierd în el - și uit de vechile mele infame suferințe." 30 Octombrie 1942
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
mondial"... Pentru că are despre suferință o concepție dostoievskiană. Pentru că știe câte ceva despre cele mai cumplite lucruri, dar le ține pentru ea, ca să nu-i împovăreze pe ceilalți. Și are curaj. Pentru că râde ușor și cu plăcere. Pentru că are gust. Și dezgust. Pentru că seamănă cu doamnele de secol 19. Pentru că admiră cu pasiune și pasiunea ei e literatura, iar cronicile ei din Formula AS sunt numai la cărți care îi plac. Pentru Toma și pentru Tommy ai ei (pentru care ce nu
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
finețe profilul original, singular în literatura română al eroilor (Pantazi și Pașadia) care “transportă într-un mediu social vătămat o anume subțirime, fiind adică desfrânați fără trivialitate și nesățioși de spurcăciune, fără a fi vulgari... măsura degradării le este seniorială, dezgustul - măreț”. Sunt propoziții de o deosebită pregnanță”. Vladimir Streinu a fost receptiv nu numai la poezia lui Arghezi, dar și la proza lui. A scris despre Cimitirul Buna Vestire, Ce-ai cu mine, vântule?, Manual de morală practică, notând că
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
intră în buzunarul lui să-și cumpere unguent pentru umflăturile de la picioare mă privește cu ură că m-am născut mai târziu cu o jumătate de veac decât el strâmbă din nas la anii mei mai puțini se chircește de dezgust pentru pielea mea care mai are strălucire pe față pe gâtul semeț și pe mâini nu știm ordinea în care ne ducem pentru că nu există aș putea ieși acum pe ușă fără să mă mai vezi vreodată fără să aștept
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
și a recomandat prietenilor din țară să citească și ei măcar primul volum din ciclul lui Maurice Barrčs, Roman de l'Energie nationale, Les Déracinés. Scrisorile, dintre anii 1933 și 1940, ale lui Petru Comarnescu dau expresie, mai tot timpul, dezgustului autorului lor "de a mai face ceva, de a mai spera ceva, de a mai crede în ceva", dezamăgirii de generația sa care, în urma unor diferende de ideologie politică, s-a răvășit, nemulțumirilor sale de mediul în care trăiește, care
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
să se piardă și ceva din integritatea firească a omului. De altfel un cunoscut se întreba dacă nu igiena este aceea care l-a făcut să aibă oroare de corp, sudoare, păr, grăsimi. L-a făcut să devină, oarecum, manicheist. Dezgustul lui de corpuri nu e puritate (puritatea iubește corpul, nu se dezgustă), ci o dezintegrare, dezincarnare. Este un paradoxal senzual, rușinat de simțuri, de corp. 30 Iulie. E o liniște așa de mare aici, încăt mi-e imposibil să mă
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
lucruri nu se pot întâmpla, n-au prejudiciat nici capacitatea de rezistență a majorității celor care au suferit, nici demnitatea lor. Mai mult, zeci și sute de supraviețuitori au fost capabili după aceea să depună mărturie, să-și depășească inhibițiile, dezgustul, tristețea, și să scrie amintirile acelor teribile experiențe. Este mai mult decât probabil că imensa lor majoritate ignorau cu desăvârșire modestele precedente amintite în paginile acestei cărți; această scăpare n-a dăunat, se pare, nici calității literare a textelor lor
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
ce n-o intuiește suferă de un grav handicap în ordine umană. Nu vream să spun cu aceasta că toți informatorii au fost victime în aceiași termeni și că fiecare informator își duce cu sine cadavrul propriului trecut cu aceleași dezgust și revoltă fără obiect precis. Dar dacă unul singur, nu mii și sute de mii câți sunt, resimte injustiția acestei situații, atunci societatea românească de azi, ce se proclamă democratică și liberă, trebuie să-l elibereze pe acel captiv. Cum
Un trecut care nu trece by Vasile Popovici () [Corola-journal/Journalistic/7146_a_8471]
-
de cartier, apoi autorul nu se mișcă liber în zonele conceptelor, iar în jurnal, "prea stăruie în preocupări legate de reclama cărților, de audiență, de răsfăț" (p. 320). Observații șfichiuitoare primește și C. Țoiu, pen-tru romanul Căderea în lume, unde dezgustul față de comunism este asociat figurii unei străine, o evreică, mod neîndemânatic și nefericit de a spune că ascensiunea ideologiei de tristă amintire nu a aparținut pământenilor. "Diabolizarea străinului" provine din venerarea unui canon arhaic, după care autohtonul ar deține neta
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
-și poate îndupleca adversarii de polemică, dar chiar îi coalizează pe mulți împotriva lui. Lui Pasolini nu-i place mai nimic din Italia anilor '50-'70. E atît de scîrbit de ceea ce vede în jur că nu-și poate suporta dezgustul decît supunîndu-și țara unei critici totale. Pasolini nu suportă Biserica Catolică, și asta pentru că mai întîi e homosexual și, în al doilea rînd, pentru că e comunist. Pasolini nu suportă burghezia italiană modernă, și asta pentru că, în primul rînd, e comunist
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
eșecurile lor și de stîngăciile lor. înjurăturile în Marfa și banii C. P.: Cel mai mult m-am îngrozit cînd am descoperit de unde vin reproșurile față de Marfa și banii: că se înjură, că lumea aia e urîtă și că stîrnește dezgustul. Am stat și m-am tot gîndit: de ce, de ce? Cred că, de fapt, nemulțumiții în cauză nu-și iubesc semenii. Cum adică? În film, vedem un tînăr care vrea să găsească o soluție, vrea să întreprindă o afacere, să supraviețuiască
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
dispune. Aptă a amortiza paradoxal stările dezagreabile prin simpla lor adiționare. Izbăvitor, suferința, cîtă este, se exorcizează prin sine: „Aici se pune punct provizoriu/ dar cum să încapă într-un punct/ atîtea limite atîta inconștiență atîta lehamite/ atîta nedreptate atîta dezgust/ nu mă bucură nimic nu mă întristează nimic/ iubirea e o exorcizare a iubirii boala e o exorcizare a bolii” (Viață după viață). Și chiar: „mi se fîlfîie că pot fi eu ori alt nefericit” (ibidem). Iubind varietatea care e
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
nu este imposibil ca el și Sorin Oprescu să candideze pentru Președinție, menționând însă că este posibil și ca nici unul dintre ei să nu candideze. "Continuu să fie candidatul USL și, din punctul meu de vedere, dincolo de toate dezamăgirile și dezgustul de care vorbeam, nu văd în acest moment un motiv pentru a nu mai fi", a spus Antonescu la Antena 3, precizând însă că alegerile prezidențiale nu sunt o temă de actualitate. El a ținut să menționeze că niciodată Președinția
Antonescu nu exclude o candidatură la prezidențiale alături de Oprescu () [Corola-journal/Journalistic/42705_a_44030]
-
spațiu vital a nazismului, de evoluția violență a ambelor extreme? Înseamnă refugiu timpuriu în doctrina marxista, iluzii trăite în ilegalitate și activism politic cultural în epoca dogmatica comunist-stalinista din al șaselea deceniu al secolului XX. Toate urmate de regrete, negare, dezgust, remușcări, revoltă împotriva unei ideologii pe care realitatea a contrazis-o. Dar stigmatul „comunistă fosta stalinista" o va urmări pînă la moarte - și mai tîrziu - pe cea care debutase exploziv, în anul 1937, cu excepționalul volum de versuri Țară fetelor
Fiii Mariei Bănuș, prezenți la aniversarea unui secol de la nașterea poetei by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37563_a_38888]