889 matches
-
circuit ce avea să-i propulseze la vîrful canonului postbelic, autoarea noastră a preferat să astepte si să debuteze editorial după mai multi ani"195. Nu acordă atenție sporită construcției textuale, depășind, astfel, granițele modelului șaizecist, de la care nu se dezice în totalitate, însă, prin variata tematologie pe care o împrumută de la acesta. Poetica sa este o poetica a semnificatului, a conținutului, ideea transmisă fiind mai importantă decât învelișul ei, uneori, chiar decât modul de a o comunica. Publică, dar, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În cazul cursurilor lui Foucault ținute tot aici aproape simultan , aduc În față un alt autor decît cel canonizat. Includerea lui Barthes printre antimoderni nu poate decît să reconfirme: anti-modernii sînt, de fapt, toți intelectualii (francezi), În măsura În care nu s-au dezis de statutul pe care societatea franceză a putut să li-l confere, incomod dar glorios, estetic și nu politic: acela de oracol pe care-l ascultă toată lumea, fără ca niciodată Însă cei vizați să răspundă prin fapte. Ce dovadă mai bună
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
argumentele împotriva lui pe scrierile sale blasfemiatoare care fuseseră arse pentru ireverență. Sunt elaborate douăzeci și patru de capete de acuzare. Zenon apare în fața Tribunalului Extraordinar apărându-se rațional și științific, dar fără folos. Singura scăpare era să retracteze și să se dezică: să renunțe la tot ce crezuse și scrisese. El refuză să facă asta și este condamnat la moarte. În cele din urmă, nedorind să moară pe rug, alege sinuciderea și își taie vena tibială și artera radială de la încheietura stângă
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
și cea modernă, din care împrumută în special imagini, atitudini și simboluri imediat recognoscibile, pe care le trece însă când prin filtrul unei ironii atașante, când prin sita cu ochiuri fine a unui suprarealism formal de care nu se va dezice nici în volumul mai bine structurat și mai unitar ca sens Pavilioane cu ruj (Princeps Edit, Iași, 2010). Și aici regăsim, de altfel, cele mai variate forme de intertextualitate, de la simpla aluzie la citarea nominală propriu-zisă. După cum o mărturisește prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nouă înțelepciune. În călătoria mitică te puteai reîntoarce cu lîna de aur sau cu focul, precum Prometeu. Un îndreptar pentru o astfel de călătorie este cartea de față. După ce o parcurgi vei fi aceeași ființă unduindă, căci nu te vei dezice de Pascal, dar sigur te vei undui altfel, după regulile unor alte alchimii culturale. Vei vedea cu alți ochi firul de iarbă al lui Whitman, albatrosul lui Baudelaire și lebăda lui Mallarmé, căci ai călătorit în Thelema, școala ideală a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu mai sînt primele scrieri din lume? Istoria arată că scrierile mozaicilor n-au fost niciodată primele texte teologice din bazinul Mediteranei, și asta o spune chiar Tertulian pe la anii 210, unul dintre părinții acestei monstruozități, de care s-a dezis la scurt timp. În lucrările sale el spune că scrierile sfinte primite de Eno de la Dumnezeu, au fost salvate de Noe de la potop în arca sa, și astfel au fost transmise Neamului Omenesc, deci acestea au fost scrierile sfinte de la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
viața printr-o afirmație adresată Papei găsită în scrierile sale: „Trăind ți-am fost ciumă, murind voi fi moartea ta Papă” ceea ce spune destul despre atitudinea sa tiranică și scopul urmărit cu reforma sa. Nici ceilalți reformatori nu s-au dezis de acest viciu care nu rareori atingea paroxismul. Jean Calvin de pildă, considerând cuvântul său ca având autoritate infailibilă, nu suporta nici-o contradicție și nu rareori opozanții săi erau exterminați. Este cazul lui Gentilis care a fost spânzurat pentru că l-
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în fața acestei detașări tacite și complice. Aflat singur în fața dezinteresului autorităților timpului, instituțiilor și comunității științifice internaționale, cu toată decepția pe care o trăiește, continuă să creadă în adevăr și dreptate, virtuți de care știința n-ar trebui să se dezică niciodată. Autorul cărții încearcă un sentiment de revoltă justificată atunci când se referă la perioada postpaulescu, vizând atitudinea succesorului acestuia la conducerea catedrei, generalizându-i activitatea de demolare și anihilare a ilustrului său înaintaș sub sintagma “sindromul Nițescu” sindrom care din
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
expresii simbolice, cât mai adecvate. Creatorul autentic de frumos, trăiește sub imperative absolute, de aici și condiția să tragică: în fiecare moment, el trebuie să aleagă o soluție, ce se poate dovedi valida, sau nu, dar nu poate să se dezică de această misiune, pentru ca, atunci, nu ar mai fi artist: Poetul, prin definiție, cu cât este mai poet, cu atât este mai torturat de nevoia de a comunica propria-i experiență; cu cât este mai poet (...) cu atât se simte
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
care nu încetase să pretindă că este o formă elaborată de democrație socialistă în care conducerea aparținea în chip esențial "clasei muncitoare". Or, acum, asemeni muncitorilor de la Gdansk și sindicatului lor, Solidarnosc la începutul anilor '80, tocmai clasa muncitoare se dezicea vehement, în plină festivitate oficială a (pseudo) alegerilor locale, de politica Partidului Comunist. Chiar dacă atunci n-a fost nevoie de mai mult de două zile pentru ca organele represive să restabilească "ordinea socialistă", mișcarea de la Brașov a provocat o intensificare a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
interzise în dezbaterea politică drept forme licite de expresie publică. Treptat, violența de limbaj și exprimarea deliberat obscenă vor cuprinde sfere din ce în ce mai largi ale expresiei publice, pe care o eliberează de convențiile uzuale. Mulți dintre moștenitorii direcți ai FSN se dezic violent de propria obârșie politică, dar aspiră asimptotic nu numai la naționalismul strident, ci și la trivialitatea României Mari pe care încearcă să o copieze pentru a seduce un public cât mai larg62. Complicitatea durabilă a grupului constituit în jurul României
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
UE, cât și ca un cap de pod pentru politicile ambelor organizații în zona caspică și în Orientul Apropiat. Tot astfel, relațiile cu Ucraina au putut părea inițial privilegiate, dar au fost brusc pericilitate de declarațiile președintelui României care se dezicea pe neașteptate, în 2008, în ajunul summit-ului NATO de la București, de termenii Tratatului politic de bază dintre țara noastră și Ucraina. Aceleași volte imprevizibile au marcat și raporturile României cu Republica Moldova, în vreme ce alte proiecte regionale importante au rămas uitate
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
1845), afirmă exact același lucru: "Din aceste colonii [romane cu care Traian împoporă Dacia prefăcută în provincie romană] se tragu Românii" (p. 8). În spațiul carpatin, Ion Micu Moldovan, în Istori'a Ardealului pentru scolele poporali (1866) nu se putea dezice de preceptele Școlii Ardelene în această chestiune identitară a originii pur latine. Într-un pasaj din care pot fi degajate mai multe elemente chintesențiale ale conștiinței românești, Moldovan afirmă că "Dein Romanii, ce n'au voitu a se despartî de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
configurația „lumii semantice” instituite în text și chiar în deșfășurarea lui diegetică. Dinamica antinomiei angelic-demonic este și ea un exemplu al unei desfășurări preponderent ciclice, pline de reîntoarceri specifice, în toată istoria culturii. Ce-un secol ne zice, ceilalți o dezic. În altă ordine de idei doctoranda observă, cu temei, că în opera lui Boccaccio femeia joacă un rol multiplu, până și pe acela de deziderat, ca o unică „cale de a accede la profunzimea lucrurilor, de a se împlini pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de a răspândi credința creștină, este 753 Ibidem, p. 148. 754 Ibidem, p. 149. 755 Ibidem, p. 155. 205 un veritabil misionar, deoarece conducătorul cetății alături de soția sa, cei care o găzduiau și erau realmente fascinați de personalitatea Constanței, se dezic de păgânism, pentru a îmbrățișa noua religie, a sacrificiului propriu pentru iubirea celorlalți. Cinstea reprezintă pentru Constanța unicul deziderat, ea refuză avansurile unui tânăr, atrăgându-și astfel ura acestuia și dorința lui de răzbunare. Va fi acuzată, pe nedrept, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tipologie (IV. 8, cele două soacre din Povestirea notarului). Cu adevărat malefice sunt poate, la un prim nivel al lecturii, cele două soacre din Povestirea notarului: mama sultanului, primul care o râvnește pe Constanța și pentru care acceptă să se dezică de credința musulmană, și mama lui Alla, principele păgân, asupra căruia femeia exercită o putere asemănătoare de impunere a unei noi religii - creștinismul. Portretizările acestora ne îndreptățesc încadrarea personajelor amintite în tipologia donnei demonicata: „Sultana validea - fără pereche/ De nărăvită
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar născut În România), Eliezer Palmor, mare om de cultură și fost ambasador al Israelului În mai multe țări ale lumii, a scris un articol despre Mircea Eliade În care compatriotul nostru este acuzat, printre altele, că nu s-a dezis de legionarism nici la bătrânețe (lucru care nu s-a Întâmplat, de pildă, cu Emil Cioran, care și-a negat tinerețea legionară). Ca argument al acestei teorii, Eliezer Palmor a citat spusele lui Jung, la un congres de filosofie din
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fără repere axiologice și care de regulă conduce la eșec. Chiar dacă unele lucrări ale lui Martin Heidegger sau Karl Jaspers sunt un fel de stații seismologice de înregistrare subtilă și fină a înstrăinării umane, iar Jean Paul Sartre s-a dezis public de concepția despre libertate în Ființa și Neantul, făcând apel, sub influența vădită a prestigiului crescând al filosofiei marxiste, existențialismul păcătuiește, în oricare dintre variantele sale mai vechi sau mai noi, prin faptul că identifică libertatea cu alegerea, redusă
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
Se poate vorbi despre autorespect și autoevaluare, acestea însă nu sunt obligatorii din punct de vedere social, politic, economic, intervenția societății pentru a-l aduce pe individ pe calea cea bună nefiind îndreptățită în acest caz. Societatea poate să se dezică de consecințele acțiunii respectivului, să-și deroge orice fel de responsabilitate, să-l izoleze și să-l evite, prevenindu-i totodată pe cei neavizați de comportamentul nociv al semenului lor. Asupra individului în cauză nu trebuie să se intervină coercitiv
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
publicat apoi în Telegraful Român, mensual al Mitropoliei Ardealului care era distribuit doar credincioșilor, în circuit închis, în care apăreau surprinzătoare referiri la volumul interbelic De Caelo, cu aromele lui interzise și câteva accente creștine de care Noica s-a dezis toată viața. Mi-am adus aminte de aceste detalii cu puțin timp în urmă, când am citit în acest colț de pagină o evocare a filosofului păltinișan făcută din perspectiva documentelor Securității și a interpreților contemporani ai acelui trecut tulbure
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a jurnalelor intime ale scriitorilor provine din faptul că ele sfârșesc prin a fi cărți publicate. În felul acesta, unul dintre termenii binomului este anulat. Intimitatea dispare la cel dintâi contact cu publicul. În varianta sa extremă, jurnalul intim se dezice de propriile premise. Sinceritatea de gradul al doilea Jurnalele de reflecții ori jurnalele În care primează jocul ideii Împing până la ultimele consecințe această contradicție a genului. În ele vorbește o voce care Împrumută glasul altei voci. Mediată de bibliografic, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Dar seara-i adâncă și ploaia violetă, amurgul violet,/ Cerul violet, boala și groaza viorii violete, marea violetă...” (Provincie veche). Aidoma precursorului său, poeta își păstrează un timbru monocord, influențat doar întâmplător de diverse mode lirice, de care s-a dezis cu aceeași nonșalanță cu care le-a adoptat. Ca și în cazul lui Bacovia, scriitura ei provine din revelația neantului, iar declicul îl constituie tocmai momentul unei agresiuni inițiale, care amenință integritatea lumii și a eului: „Cu părul ras mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
înrolării ideologice determină înlăturarea sa de la conducerea Timpului, la sfârșitul lui decembrie 1881. "Opoziția coalizată", alcătuită din gruparea junimistă și liberali, speră să câștige alegerile din 1883 și preia conducerea Timpului, numindu-l redactor șef pe Gr.G. Păucescu. Acesta se dezice de criticile formulate în paginile publicației la adresa "roșilor", făcând concesii grupării liberale. În condițiile limitării considerabile a libertății de exprimare, Eminescu se angajează să redacteze trei articole pe săptămână, fără obligația de a fi prezent în redacție. Problematica abordată în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acord cu faptul că "trăim într-o nouă eră istorică a postmodernismului", iar discursurile postmoderne sunt extrem de relevante pentru interpretarea societății și culturii, Kellner consideră că din acestea nu decurge existența unei rupturi postmoderniste în istorie (poziție de care se dezice) și nici nevoia presantă a unor concepte și teorii în întregime noi, diferențiate complet de cele construite de modernism. Astfel, Kellner argumentează că deși "unele teorii postmoderniste iluminează noi trăsături pregnante ale culturii și societății, totuși ipoteza unei noi rupturi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei opoziții între ele, din moment ce seducția nu poate fi gândită decât ca o tensiune perpetuă, lipsită de destindere sau de purificare. O altă modalitate în care este surprins termenul de seducție este aceea de refulat al discursului tradițional, deoarece se dezice de prezența pură, de stabilitate și de o structură văzută ca închidere, mizând, dimpotrivă, pe deschidere, precum și pe un discurs filosofic hibrid, impur. Dacă la greci hybris-ul reprezenta încălcarea măsurii, seducția se pliază acestui concept, transgresând limitele prea înguste
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]