1,158 matches
-
Anca Murgoci Felix Rache, invitat la emisiunea "Q&A", a spus că se va alătura colegilor de la Antenă 3 și împreună vor face duminică, incepand cu ora 17.00, o plimbare în jurul Palatului Cotroceni. Realizatorul emisiunii "Deziluzia optică" a spus ce va face mai precis, mâine, la plimbare. "Eu mâine merg în zig-zag ca să înțeleagă și Traian Băsescu ce face eu acolo. Mă îmbrac cu un tricou. La bustul gol nu este bine să venim, așa că îmi
Felix Rache, plimbare la Cotroceni. Ce va scrie pe tricoul său by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/81406_a_82731]
-
generalizate: Între iluzie și realitate / doar trupul știe / trupul cu toate păcatele lui / doar el știutorul // poverile pot avea nume învăluite / bunăoară furtună / bunăoară fragilitate // un arc intangibil înconjoară / mecanismele lumii" (Transpunere). Simptomatică este această intelectualizare, semn de timiditate în fața deziluziilor,generatoare, la rîndul său, a unui impas, întrucît: Gîndul doare / lipsit de cuvinte" (ibidem). Deoarece și cuvintele pot fi congelatoare, anestezice ale dureroaselor țesuturi psihice: "iată / ating gerul încremenit al cuvintelor / cu un penel rîvnitor / întrebările cad" (ibidem). Formalizarea e
Un postsimbolism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7889_a_9214]
-
alcătuiesc această selecție foarte riguroasă din lirica autoarei, complet diferite ca tematică și formă, au ca numitor comun tocmai lumina blândă, tristețea nelipsită de o oarecare duioșie, emoția în fața inefabilului, specifice scrisului Constanței Buzea. Într-o lume plină plină de deziluzii și eșecuri, poezia este singurul punct stabil, factorul de echilibru capabil să aducă liniștea în suflet și puterea de a continua. Impresionantă în poezia Constanței Buzea este decența, discreția elegantă, economia de vorbe cu care își exprimă nefericirea. Există, la
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
Marina Constantinescu Știam că nu prind microbuzul. M-am urcat, în amurg, într-o Dacie papuc. Am umplut remorca, ochi, cu grijile mele, cu vise, cu obsesii, cu rîsete de copil, cu speranțe, cu iluzii, multe, cu deziluzii, și mai multe. Bucureștiul este foarte aglomerat vinerea. Este isteric de-a dreptul. Ne ține pe toți, cu toate brațele tentaculare, prizonieri ai maladivei existențe pe care o traversăm aplatizați de rutină, tîmpiți de nonsensuri. Orice încercare de evadare este
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
însuși nu mai este decât o umbră a celui care a fost, un învins, și vocea sa stinsă, slăbiciunea accentuată anticipează finalul, prinderea și execuția. Chiar și așa fără nerv, filmul lui Soderberg are putere, are tensiune, pronunță istoria unei deziluzii, a unei revoluții eșuate, nici măcar una demnă de a fi numită astfel, cu un Che redus la dimensiunile unei umbre rătăcitoare pe care numai lipsa de inspirație a autorităților boliviene îl vor transforma într-o legendă. Soderberg știe însă să
Picnic la marginea drumului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5894_a_7219]
-
spectacol din București sau din țară. Gala UNITER 2000 a mai fost dublată de un eveniment: 10 ani de la înființarea singurei uniuni a breslei, 10 ani de bucurii și dezamăgiri, de solidaritate și dezbinare, de așteptări, speranțe, de iluzii și deziluzii. Doamne, cîte s-au întîmplat în acești ani! Peste toate reușitele, încercările sau eșecurile pe care le-am traversat de cele mai multe ori împreună, peste lucrurile care vin și pleacă, peste momente conjucturale, ceva se întîmplă constant de opt ani încoace
Cultură și civilizație by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17181_a_18506]
-
deschideam revista de două ori pe lună căutîndu-mi numele cu sufletul la gură (mi se solicitase și fotografie!), urmate de dezamăgirile cu care, din fericire, mă obișnuisem, îmi periodizasem timpul în tranșe bilunare, trăiam în salturi, de la victorii prezumtive la deziluzii deznădăjduitoare, toate acestea pînă într-o zi cînd am realizat că jocul, indiferent de miză, e prea obositor pentru a-l continua prostește". Și totuși îl continuă! Diabolicele meandre ale jocului cu pricina includ uneori un soi de eteroclită ,fraternizare
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
faptul că fac parte din generația ’68. ”Ne cunoaștem de mai mulți ani decât ne vine a crede.(...) Suntem parte din generația ’68. Am crescut sperând că e loc pentru reforme chiar și în România lui Ceaușescu, am trăit teribile deziluzii, ne-am întâlnit cu cazarma comunismului dinastic. Cu timpul am înțeles că nu doar Ceaușescu, ci marxismul însuși era problema, Danemarca noastră. Între ziariștii din România, ai fost consecvent alături de noi, membrii și experții Comisiei Prezidențiale, în demersul condamnării dictaturii
Tismăneanu: Ce-a făcut Culcer la TVR se numeşte profesionalism () [Corola-journal/Journalistic/23699_a_25024]
-
a fi el însuși, așa cum a fost proiectat prin inadaptarea ce-l caracterizează. * Partea bună a îndoielii, aceea că ea reduce suferința, îi zădărnicește absolutul. * Plenitudinea unui destin, dată de toate lucrurile de care n-am avut parte, de toate deziluziile, de toate năzuințele ratate. * "...a comanda nu înseamnă a înșfăca puterea, ci a o exercita în liniște. Pe scurt, a comanda înseamnă a te așeza pe tron, pe un jilț de magistrat, într-un fotoliu prezidențial sau ministerial. Contrar a
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
ținea de mînă, propunîndu-mi să fugim în lumea largă". I-a cerut cărțile (Voica și Mătușa Matilda) și "a venit peste două zile și mi-a spus: «Am citit toată noaptea. Nu știi ce spaimă am tras să nu am deziluzii că ai scris niște siropuri»". Vizitele au continuat cîteva zile la rînd, apoi Panait Istrati a trebuit să plece la Brăila, iar H. Y. Stahl să-și pregătească plecarea la Viena. S-au mai văzut o singură dată ("Am sosit
O relație puțin cunoscută by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14285_a_15610]
-
nu e în regulă și care dă alarma înainte ca mintea ei să decanteze limpede, precisă, netă, conștiința acelei nereguli: respinge mîncarea, somnul - sau se îmbolnăvește și își pierde vlaga" (pp. 130-131). În Sumbria nu există destine fericite. Singurătatea, eșecul, deziluzia, nefericirea sînt înscrise în gena locuitorilor acestui ținut. Drama lor este cu atît mai mare cu cît fiecare poartă în suflet amintirea paradisului pierdut: anii copilăriei, în care soarele lumina bolta, totul părea posibil, iar mama era întotdeuna acolo pentru
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
aselenizează pe Dâmbovița și absoarbe tot ce fertilizează apele ei în adâncul mâlului și pe maluri: ironie cruntă, autoironie până la autobagatelizare, vigoare a derizoriului, neseriozitate, dezabuzare, bosumflare și iar patetism, iar generozitate, iar romanță, iar revoltă și iar fleoșc în deziluzie. De la oda adusă jocului de biliard ("sub al păcii stindard!") până la blestemul proferat către cartoful putred, de la cântarea câinelui de sub pod până la contemplarea iubitei din starea ei de minune a lumii și până la stârv - el este pendulul nostru bucureștean de după
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
ar avea de spus chestiuni majore se retrag. Defensiva aceasta este mană cerească pentru mediocritate și impostură. Ocupă teritorii, funcții, poziții și cred, vai, că eternitatea le aparține. Revolta din noi a amorțit. Nici mirare nu mai e. Nici iluzie. Deziluziile populează subconștientul. Societatea consumă și se consumă. Bulimia s-a instalat în creier. Nu mai e loc pentru meditație, filosofie, metafizică. Este vremea cool a pragmaticului palpabil, a acumulărilor fizice în absența unei axiologii, a unei relații cu esențialul umanității
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
Grete Tartler După 1989, viața în România a încetat să mai fie plictisitoare - inclusiv pentru poeți. Cenușiul s-a spulberat în curente și drumuri noi, s-au mărit distanțele față de ideologie și utopie, deziluziile n-au mai fost singurul humus, întrebările despre viitorul incert și neliniștitorul trecut s-au amestecat cu altele despre identitate. Nu toți poeții și-au pus întrebarea dacă își pot construi un loc în lumea atât de brusc deschisă. Romulus
Secvențe pentru violon d’encre by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7335_a_8660]
-
nu lipsi nici din această exegeză. Așteptam filmul din 1976 al lui Jean Petrovici ca pe un clasic al genului, ca pe referința peste care nu se poate trece. Așa se vorbea despre el. Am avut parte de o aiuritoare deziluzie. Mihai Eminescu, cu un scenariu semnat de Vasile Nicolescu, reprezintă unul dintre actele cele mai banale ale recuperării în cămara de argumente ideologice a numelui marelui poet. Aflu, totuși, mai pe la începuturi, amănuntul interesant că țăranii l-au zugrăvit pe
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
vieți, de alții, (intelectualii, îndeobște, cărora - afirma Jean François Revel - le-a venit poate cel mai greu să admită că au greșit după ce s-au investit în mod public și fără nici un fel de rezerve în ideile-forță ale veacului) prin deziluzii dramatice, pînă să sosească momentul în care diferite glasuri cu puternică rezonanță să proclame sus și tare moartea ideologiilor. Cînd în plină efervescență stîngistă dominată de personalitatea lui Sartre, Raymond Aron scria Opium, cartea care, referindu-se la efectele ideologiilor
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
nazist. Până în 1952, când Furtwängler, reabilitat, redevine șef al orchestrei, Celibidache dirijează peste 400 concerte cu orchestra filarmonică din Berlin, impunându-se ca personalitate muzicală de o excepțională exigență artistică, nu totdeauna comodă pentru componenții unei orchestre. Suferă o mare deziluzie când aceștia, în 1954, îl aleg pe Herbert von Karajan dirijor pe viață, ca succesor al lui Furtwängler, potrivit Wikipedia. Un fapt mai puțin cunoscut este faptul că înregistrările pe discuri cu concertele conduse de Sergiu Celibidache sunt foarte rare
Sergiu Celibidache, celebrat de Google, la 100 de ani de la naștere () [Corola-journal/Journalistic/66467_a_67792]
-
mă feresc de viața literară ca dracul de tămâie, mă mulțumesc cu textele scrise, fără a mai simți nevoia contactului direct cu persoana din spatele poemului, eseului sau recenziei. În fond, e mai bine așa pentru toată lumea: eu sunt scutit de deziluzii, iar ei de niște întâlniri care, înțeleg, le provoacă disconfort și umilință. Să rămânem, așadar, fiecare pe malul său, de partea convenabilă a Styxului personal. Dacă notațiile de mai sus sunt rezultatul amar al observării unor evenimente din zona culturii
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
cum!, fiindcă Martín la șaptesprezece ani îi amintea de el însuși, cel de odinioară, acel Bruno îndepărtat pe care-l deslușea uneori prin teritoriul cețos al celor treizeci de ani care trecuseră de atunci; teritoriu îmbogățit și devastat de dragoste, deziluzii și moarte. Și-l imagina, copleșit de melancolie, în parcul acela de demult, cu lumina crepusculară zăbovind peste statuile banale, peste gânditorii lei de bronz, peste aleile acoperite de frunze moarte cu gingășie. Era ceasul acela când prinde să se
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
Oare Dante n-a făcut poezie politică, într-un timp nu mai liniștit decît al nostru? Oare mării italieni de la sfîrșitul secolului fals numit al Luminilor- Alfieri, Foscolo, Monti - n-au fost și ei niște torturați pe aceleași altare de deziluzie? Există oare un document mai subiectiv și mai elocvent decît al lui Alfieri scris după sinistra lui experiență pariziana și revoluționară?". Cu atît mai grăitor cu cît Nicu Caranica însuși e un exeget inclusiv în domeniul italian. Există - aproape incredibil
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
Însemnarea citată mai sus e din august 1967. Moartea îl va mai ocoli încă treizeci (!) de ani - să fie o ironie a sorții? - timp pe care îl va străbate sub neîntrerupta ei obsesie. La care, după 1990, se adaugă agravant deziluziile produse de "tranziție" și de noii guvernanți, pe care acum nu se mai teme să le denunțe. Singurele momente de răgaz în această supraviețuire chinuită de conștiința propriei involuții - e îngrozit de pierderea memoriei... - sunt cele, deloc puține, consacrate lecturilor
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
Conștient sau inconștient încercăm - oare? - să facem abstracție de operă lor fiindcă au preferat să nu consume la micul dejun celebrul salam cu soia? E trist dacă o asemenea judecată a fost, în adevăr, operativă. Speranțe și bucurii, căderi în deziluzii, așteptări confirmate, iată numai o parte din ceea ce s-a putut audia în câteva dintre concertele celei de a 76-a ediții a Festivalului Internațional "World Music Days". Este puțin? Este mult? Aceasta este adevărata față a muzicii zilelor noastre
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]
-
puterea lui de viață, omenia lui, dragostea lui, tot ce e tînăr, copilăros, sincer în el? Nu știu. Simt între noi tăceri jenante, care ascund numai pe jumătate explicațiile de care fugim, fiindcă le simțim probabil fiecare, și acumulez mereu deziluzii - între care prezența lui la Vremea antisemită (comod, de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat) nu e cea mai mică. Voi face tot ce e posibil ca să-l păstrez totuși". Și, iată, notația profund îndurerată din 2 martie 1937: "Lungă
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
ar plăcea să aud de vreo bătaie sau de vreo tîlhărie tocmai într-un asemnea spațiu, după cum trag nădejde ca pe străzile Atașamentului, Abnegației, Imboldului, Preocupării, Duioșiei sau Inocenței să nu se întîmple nimic reprobabil. Sînt totuși pregătită și pentru deziluzii: har Domnului, orașul are și strada Existenței, ceea ce presupune viață, înfruntări, drame, cu totul altceva decît strada Vidului, de pildă. Îmi devine limpede că Bucureștii - în care locuiesc de multă vreme - mai au sufieciente mistere și atracții. În plus, descopăr
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
prima frază a cărții, refuzându-le atât atributele tradiționale, cât și specificul omenesc: " Lui Antoine i se păruse dintotdeauna că are vârsta câinilor. Când avea șapte ani, se simțea obosit ca un om de patruzeci și nouă; la unsprezece, avea deziluziile unui bătrân de șaptezeci și șapte. Acum, la douăzeci și cinci de ani, sperând într-o viață ceva mai blândă, Antoine a luat hotărârea să aștearnă peste creierul lui giulgiul prostiei" (trad. de Adriana Gliga). Mai discre}i, eseiștii, memorialiștii sau poeții
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]