1,195 matches
-
viloi propiu pă Avenida de Mayo, ca să nu mai zic nimic dă fermulița unde, ca să-și facă pretinele să râză, l-a făcut pă micuțu gaucho protagonic să crează că să Înamorase dă iel și la coadă - să nu te dezlipești bucăți dă mirare! - s-a aprins pă bune și i-a Însurat capitanu dă piroscaf care făceau cu iel o croazeră la Ushuaia, fincă nainte de toate tre să le știm p-ale noastre. O cinebijuterie cu Înteresu ei pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ajută să descifreze codul ăsta. — Am de gând să-ncerc și eu, Îi aminti Ted. — Excelent, spuse Barnes. Încearcă și tu. TED — Îți spun eu, Încrederea asta În Harry e o aiureală. Ted se foia de colo-colo și nu-și dezlipea privirea de la Norman. — Harry este exaltat și scapă din vedere lucruri evidente. — Ca de exemplu? — Ca de exemplu faptul că nu e posibil ca acel cod să fie o descărcare din computer. — De unde știi? Întrebă Norman. — Procesorul, zise Ted. Procesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ansamblu, da. — Sunt lipicioase, spuse Edmunds. Se lipesc de costum. — Rozul ăsta e fantastic, spuse Ted. E ca zăpada În amurg. — Foarte poetic. — Așa mă gândeam și eu. Cu siguranță. — Se lipesc și de vizor, spuse Edmunds. Trebuie să le dezlipesc. Lasă niște dâre murdare... Se Întrerupse brusc, dar respirația i se mai auzea Încă. — Poți s-o vezi? Întrebă Ted. Nu prea bine. E acolo, spre stânga. Prin intercom, Edmunds spuse: — Par a fi calde. Îmi simt mâinile și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
a pătrunde pe un drum secundar, care era pietruit. Pădurea a apărut pe neașteptate. Mai întâi, o lizieră de tufe dese și pomișori tineri, mai apoi copaci mari, din ce în ce mai mari, pe măsură ce mașina înainta cu viteză redusă. Copii nu-și mai dezlipeau ochii de pe geam și exclamau cu plăcere, văzând așa bogăție de verdeață. Erau nerăbdători să coboare și făceau planuri în șoaptă. La marginea unei poienițe străjuite de copaci falnici, cu multe ramuri plini de frunze, doamna Mia a oprit mașina
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
în telefon. —Alo. Tăticu’ e acasă? a întrebat împleticit o voce de la celălalt capăt al firului. —Tată, am strigat eu. Taaaaată! Te caută mătușa Julia. Fir-ar al naibii, m-am gândit. Când suna beată, mătușa Julia era imposibil de dezlipit de la telefon. De obicei, suna ca să-și ceară scuze pentru tot felul de chestii. De pildă, fiindcă trișase la rounders 1. O partidă de rounders care avusese loc în urmă cu vreo patruzeci și cinci de ani. De ce mă deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cel drăguț, plăcut și înțelegător? Cine era bărbatul ăsta furios care apăruse în locul lui? — Cum adică? l-am întrebat eu fascinată. Îmi era frică de el, dar, asemenea unui iepure prins în lumina farurilor unei mașini, nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la ochii lui albaștri și furioși. De parc-aș fi un nenorocit. Nu mă port așa, am protestat suprinsă. Nu mă purtam așa, nu? Ba da, așa te porți, mi-a tăiat-o Adam, în timp ce degetele i se înfigeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cactus, peștișor de aur fără puteri miraculoase. Un exercițiu de expresie, o frondă inofensivă, fiindcă nimeni nu inventa versuri cu portret de mari dimensiuni pe-o stemă mică, dar nici cu grîu pe mormîntul patriei, care era gata. Nu se dezlipeau scrisori Închise sau triluri feroce. Desigur, din cînd În cînd, se mai auzea o Împușcătură În lanul de secară trecînd pe deasupra scaunelor ca o ploaie de alice, ba se iveau și imagini acute, metafore cu adresă directă, metatext fără text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mi se pare normal ca orice film autohton să nu se audă, de pildă În Iacob nu am priceput nici măcar un sfert din dialoguri. Pap lipește marginea perforată a benzilor cu propriul nume și pe urmă nu-l mai poate dezlipi. Dați-i, dom’le, o slujbă mai puțin solicitantă, de paracliser. În fine, puțin mai tîrziu după subom Îl văd pe Adrian Păunescu. Renunțase la crucile de lemn de pe birou, avea acum multe cărți groase, de teoria gravitației. Știm cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ceva nu-i priește lui Barton, deoarece nu izbutește să scrie nici un rînd. Începe să-și pună Întrebări, se agită, se frămîntă, Își pierde treptat entuziasmul, privește-n sus și vede cum, din cînd În cînd, tapetul transpiră și se dezlipește ca Într-un vis urît. Se-nvîrte prin cameră, se tot așază În fața mașinii de scris, bagă coli de hîrtie În ea, și nimic, nu apare nici un cuvînt. Și n-are de făcut decît un extrem de banal scenariu pentru un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
folosind ca mijloc de locomoție mașina de tăiat iarbă. Dar ceea ce produce treptat În urechea și sufletul curat al spectatorului bîzÎitul unei senzații de amenințare, de pericol de fond al cărui generator rămîne necunoscut, este acel tapet care se tot dezlipește fără nici un motiv. Căldura e de vină, spune agentul de asigurări, dar o asemenea căldură nu are nici o explicație, umană sau meteorologică. Într-o seară, complet Înnebunit că nu poate scrie, Turturro o cheamă-n ajutor pe secretara celebrului scriitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iar atunci cînd poartă pene, precum indienii tîmpi, o face strict conjunctural. „MÎna ei mi-a ridicat vulva ușor, nedezlipind-o de corp.” Declarația unei tinere lesbiene. Probabil canibală, fiindcă se presupune că există și cazuri cînd mîna ei reușește să dezlipească vulva de corp, vai de capul ei, săraca femeie, atroce situațiune. Ca și-n Frontpress, ce devine pe săptămînă ce trece tot mai feminin. „Ziua de 9 februarie se Întinde, peste vremi, arc Întru devenirea noastră.” Era și-o poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zis că-i Ava Gardner, Într-o rochie de seară verde smarald. O copie fidelă a lui Betty Grable - costum de baie din paiete, ciorapi plasă. Bărbați În smoching amestecați printre ele - simple elemente de decor. El nu-și putea dezlipi ochii de pe femei. Uluitor de realistă realizarea. Hinton despre Patchett: „Codoșește fete aranjate să arate ca starurile de film“. „Aranjate“ nu era cuvîntul potrivit: erau femei alese pe sprînceană, cultivate, de Înfățișarea cărora se ocupase un expert. Uluitor. Veronica Lake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe ( Lidiei, cu iubire) Am îndrăznit să privesc mai îndeaproape prin porțile cerului și nu mi s-au mai dezlipit ochii de imensitatea lui, astfel că m-am trezit încătușată de frumusețe, fără putință de scăpare în albastrul etern. Pe albe dale de nori, pașii mei se grăbesc să urce treaptă cu treaptă. Într-o zi voi culege aplauze printre
Poem de vis by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83293_a_84618]
-
să-și ia altă forfecuță ori pila de unghii și împungeau cu sfârcurile late și negre în pânza rochiei, indiferentă și făcându-se că nu observă roșeața băiatului care nu se putea stăpâni să privească, dar nici nu-și putea dezlipi tălpile, rămânând înțepenit la masă, deși îl strigase de câteva ori să vină în bucătărie, că acolo o să mănânce. Femeia aceea știa de obiceiul copiilor de a mânca în sufragerie, dar puțin îi păsa, deși era foarte limpede că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
putea să vină într-adevăr într-o bună zi cu milițienii la ușa lui și să i se spună să-și scoată lucrurile mai repede, în stradă sau oriunde, și se vedea în acea clipă încercând să, dar s-a dezlipit cu bruschețe de întunericul în care mișunau fantasme, s-a scuturat, a refuzat să-și mai imagineze ce va face, pentru că nu voia să creadă că se va petrece astfel, își interzicea să creadă. Al șaptelea brâu Ședea în dreptul ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simplu ți-e frică. Însă mai simți că nu poți altfel, ca și cum ți-ar fi foame. Asta mai ales avea să țină minte. Atunci se născuse ori poate chiar ceva mai înainte foamea de-a afla care nu se mai dezlipea de el și de care el n-avea să fie conștient decât mulți ani după aceea, în vreme ce ele, foamea și intensitatea foamei, vor continua să existe, numai că în alt fel, transfigurate și întinzându-se asupra a toate câte sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care și-i ferea de ai mei, pelvisul ei începând să se frece instinctiv de al meu - și dintr-odată, spre groaza mea, am intrat în erecție și tot corpul meu s-a crispat de panică în timp ce încercam să-l dezlipesc de omul de afaceri al cărui scrot era deja în contact direct cu al meu. Dar n-a mers; de fapt, dacă nu mă înșelam prea tare, acum intrase și el în erecție, ceea ce însemna fie că încerca și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de stația de metrou. Și stai să auzi minunea. Avem balcon! Trebuie că-mi scăpase un suspin de uluire, pentru că ea a devenit și mai surescitată la auzul Încântării mele: — Știu! E o adevărată nebunie, nu? Pare gata-gata să se dezlipească de clădire, dar există! Și avem amândouă loc pe el și putem să fumăm și, o, e de-a dreptul perfect! — Cât costă? am mârâit eu, hotărâtă ca acestea să fie ultimele cuvinte pe care le voi pronunța. — Ne aparține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fața Îi era pămîntie, cu un bronz tropical șters. Avea părul fantastic de bine Îngrijit, cu o cărare dreaptă și albă, ca o cicatrice, dar pe briantină erau mici cruste de mătreață, care o făceau pe Helen să nu-și dezlipească privirea de acolo. — Odată mă Întîlneam cu cineva de la FAAR, spunea el cu amărăciune. De cîte ori treceam pe lîngă un magazin de bijuterii, Își scrîntea glezna... Helen extrase o altă foaie de hîrtie. — Ce-ați zice de doamna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era sigură că tăierea piciorului era un lucru realmente sănătos și rațional; nu i-ar fi plăcut absolut deloc dacă Julia sau oricare altă prietenă dădea peste ea În timp ce o făcea. Ar fi murit de jenă! Și totuși... Nu-și dezlipi ochii de la liniile roșietice, privindu-le pe jumătate perplexă, pe jumătate cu admirație. Ești o proastă fără scăpare, se gîndi ea aproape veselă. În cele din urmă luă lama, o spălă, o Înșurubă la loc sub miezul metalic, și puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de pachet și-l deschise. În pachet erau cele două mucuri. Le pusese acolo și le uitase. Pe ele era rujul ei și al Juliei. Le puse În scrumiera de pe biroul ei. Apoi Își dădu seama că nu-și poate dezlipi ochii de scrumieră. În cele din urmă, o scoase din Încăpere și o goli Într-unul dintre coșurile de gunoi, din sîrmă, din biroul domnișoarei Chisholm. La ora șase și jumătate, Viv era În garderoba de la Portman Court. Stătea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu se gîndise la asta Înainte, la toate secretele pe care războiul le Înghițise probabil, le Îngropase În praf, Întuneric și tăcere. Se gîndise doar la raidurile care sfîșiaseră lucrurile și le dezvăluise, făcîndu-le mai greu de suportat. Nu-și dezlipea privirea de la cer, În timp ce ea și Betty se Îndreptau spre John Allen House, spunîndu-și că vrea să vadă proiectoarele Îndreptate În sus, să vină avioanele și tunurile să Înceapă să tragă, iar iadul să se dezlănțuie pe pămînt... Dar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu o voce joasă și ciudată. Uită-te la asta. În mînă ținea briciul de modă veche al lui taică-său. Îl deschisese și se uita la lama lui ca vrăjit - de parcă ar fi trebuit să se forțeze să-și dezlipească ochii de la ea și să-l privească pe Duncan. — O să folosesc asta, zise el. Asta o să fac. Dacă vrei, tu poți să te spînzuri. Dar eu o să folosesc asta. E mai bună decît o frînghie. E mai rapid și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Început, dar nu doream să par prea Îndrăzneață. Luă degetele lui Helen În mînă și Începu să le frece cu ale ei, apoi le ridică, suflă peste ele, respiră Încet, constant pe buricele degetelor și În palmă. Helen nu-și dezlipea de ea ochii Încă larg deschiși. SÎnteți atît de curajoasă, spuse ea. Dumneavoastră și prietena dumneavoastră. Eu n-aș putea să fiu atît de curajoasă. — Prostii, zise Kay, Încă frecîndu-i mîna. E mai bine, acum? E mai ușor să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-o din penarul lui Emily. Rich dă din umeri. — Revino-ți, Kate. O s-o iei razna. Poate, dar mi-ar plăcea să am de ales. 11.57: Cada. Locul meu preferat. Aplecată peste cada goală, adun rățuștele și bărcuța eșuată, dezlipesc literele alfabetului care, de când vocalele au căzut În veceu, formează frânturi enervate cu iz croat (scrtzchk!) pe marginea căzii. Dezlipesc un maiou Barbie Întărit, pe jumătate uscat, care a Început să miroase a ceva care seamănă cu mirosul de mormoloci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]