1,549 matches
-
aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Cu pumnii strâns deschiși Culeg în palmă zorii dimineții; Cu ochii larg închiși Strâng în priviri tot cerul; Cu tălpile arcuite în extensie Zdrobesc bulgarii de roua; Prin iarbă crudă Plimb picioarele goale Cu tocuri diafane; Aș vrea să zbor Să lipesc trupul curcubeului De pletele-mi cărunte: Să-mi lumineze noaptea Să-mi bucure ziua; Pe linia orizontului Vreau să-mi odihnesc gândurile; În triluri de pasarele, În clopoței de mielușei Să-mi pun tumultul
CU PUMNII STRANS DESCHISI de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347771_a_349100]
-
parodierea“ rubricilor de „mică publicitate“ din mass-media României) «Schimb citate latinești / Pe cinci pâini și patru pești.» (p. 52); (coșbucian-parodice) « Pe umeri pletele-i curg râu / Reinventând un vechi desfrâu.» (p. 54); «Renumitul papagal / Xeroxa centrifugal !» (p. 56); Lirică și diafană / E azi doar Fata Morgană !» (p. 60); Ca să poți scăpa de febră, / Ia-ți o pijama cu zebră !» (p. 75); (6) catrenele împotriva „pilelor“, „falsificălilor“ de tot soiul, „nepotismului“, corupției - cancer național în România: «Dovedesc cu trei ștampile / C-am
ÎNTRE CORBIGRAMĂ, EPITAF ŞI FABULĂ de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347838_a_349167]
-
de aceea fapta rarisimă a unui scriitor care vorbește despre Dida Drăgan e aceea de a reflecta cu fața oglinzii orientată la văzduh luminele stelelor din scena românească. Printre ele, Dida Drăgan e o artistă care are pe umeri elitre diafane ale muzicii, are în sân izvorul armoniei și metaforei cântecelor alese, ale căror fântânițe șopotesc în vis, are o raclă sufletească în care începe priveliștea cerului, are un munte care încleștează între creste și poală, pământul și cerul, tânjitori și
DIDA DRĂGAN. NU CÂNTĂ CA NIMENI, CÂNTĂ CA EA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347926_a_349255]
-
din depărtare deja îi spune ștrengărește:”prinde-ma!”. Oricum, acei ochi pe care ii vedea aevea, erau deja în el și nu stiia cum se putea furișa el din sinea lui ca să ‘fugă de ei.. Se minuna că acea apariție diafana putea să alerge atât de repede... Începuse a alerga și el de ceva timp și nu mult i-a trebuit să se apropie, căci ea se oprise lângă o băltoaca ce era prea mare. Se uitase ea și pe marginea
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
căutat și m-ai sărutat. - Așa crezi tu? Că am stat azi noapte să cercetez cerul, căutându-te? - Posibil, dacă sunt în camera ta, înseamnă că m-ai găsit. Nu te bucuri? - Cum să nu, mai ales de această ființă diafană ce așteaptă din nou cu buzele sale fierbinți să fie sărutată și Emilian o cuprinse în brațe, o atrase spre el și o sărută cu patimă. Ana se pierdu cu totul, nici nu știa dacă trăiește sau visează cu ochii
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
cu rozariu”. Și iată de ce: pentru că alta este, de fapt, esența intimă a volumului structurat în tematici pline de grație. Oglinda , de exemplu, cu toate tainele ei neînțelese, în care ne pierdem pe noi înșine și ne regăsim parcă mai diafani ! Și iată poeziile: “Ochean” - “albul oglinzii”, “Ego” -“Nu mai rămîne decît apa oglinzii / rece și grea”, “Nocturnă” - “secunda întoarsă pe dos”, “Nume” - “lumina se unduiește”. Alte poezii sînt picturale : “Roata” - “culorile ar cădea peste lucruri”, “Finis” (opus corona ?) - “Pe glezna
POEME CU CEASURI SI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 759 din 28 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348877_a_350206]
-
Este prezentată o lume de simțuri estompate: ''La plecarea ta,/Cerul și-a închis pleoapele'' (A fost odată ... '', Concert melancolic, pag. 15, sau ''De ce-ți sunt ochii triști, prințesa mea tăcută?/ Doar știi că te iubesc ca-n seara diafană!'' (Margine de vis, Philemon și Baucis, pag.22) Fiecare poet contribuie cu un vers la cartea unică, acea carte pierdută a lui Dumnezeu, de care amintește Borges. Poezia sa e bine structurată în timp și spațiu având reală valoare artistică
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
mele nu-l șterg rătăcește-mă între cele două străzi pe stânga număra douăzeci de secunde alergând pe parbrizul inert îmi întind rufele sentimentale stai liniștit gol de mine în gând inepții zâmbesc din reclame publicitare tastează-mi pe epidermă diafane cuvinte nu-ndrăzni să mai pleci taci și râde-nainte Referință Bibliografică: Stilet onest / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1397, Anul IV, 28 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
STILET ONEST de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347034_a_348363]
-
vorba lui Anghel Dumbrăveanu, în oceanul de idei. Receptiv la peisajele pe care le străbate pe diferite meridian, poetul denunță fizionomia dizarmonică, uneori, a lumii, fiind iluminat de extaza metamorfozelor. În”Jocul de-a obrazul “ descoperim un amestec de abstractism diafan și de cinism intelectualizat, scăldat în efluvii lirice. Cele patru cărți ale lui Marian Barbu reprezintă tot atâtea trepte ale esențializării prin despuierea de fenomenal. Poemul are un sunet eliotian, însă viziunile sunt inflamate de mari energii.Poetul nu e
MARIAN BARBU ÎNTRE VIZIUNEA EXISTENŢEI ŞI A LITERATURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346426_a_347755]
-
cârciumăresele și trandafirii ne oferă zâmbete pastelate... par atât de tăcute în bătaia vântului tăios, ca pietrele lui Brâncuși. Frunzele ruginite fac piruete grațioase într-un vals amețitor asemeni unei balerine în fața unor spectatori hipnotizați. Câtă demnitate e în zborul diafan al frunzelor spre pământ, grăbite să-l atingă și să-l acopere cu umbra veșniciei. Aștept cu înfrigurare să vină iar în ființa mea primăvara, atât de dragă sufletului meu și să-mi inunde inima plăpândă cu lumină, speranță și
TOAMNA-ANOTIMP AL CAUTĂRII ŞI MELACOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346473_a_347802]
-
comedy, Spitalul 9. Două ore fascinante, plurivalente, care au creat simbioze între cântece și emoții, între versuri și dans. Fuego a încântat audiență cu premierele sale muzicale, a colorat cu zâmbete, si a interpretat, într-un melanj complex, o partitură diafana, completată de intervențiile corpului de balet al teatrului din Pitești. Fuego a definit conceptul evenimentului, inspirat fiind de spectacolele de varietăți care cuprind sub aureola lor, cântec, teatru și dans, umor, decoruri speciale și costume fabuloase. Și în acest spectacol
FUEGO, IN ZÂMBETE PE PORTATIV , SPECTACOL LA TEATRUL DIN PITEŞTI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346528_a_347857]
-
Ne vezi?... Suntem aici, pe balcon, eu și Suflețel! Heiii!... Toată ziua, Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?... Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi! Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul. - Mi-e bine, iubire
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
crede Și de-a te strânge-n brațe cu aripi de cocor, În primăveri albastre o floare se mai vede; Dar astăzi se sfârșește pe galbenul covor ... Lemnul învierii Pe corzile ce-așteaptă mesaje voalate În lemnul învierii cu-atingeri diafane Un înger își așază cu mâini înfrigurate Plăpânda sa făptură prelinsă din icoane. Și primul ton al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
Ne vezi?... Suntem aici, pe balcon, eu și Suflețel! Heiii!... Toată ziua, Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?... Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește: - Hi! Hi! Hi! Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul. - Mi-e bine, iubire
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
Ne vezi?... Suntem aici, pe balcon, eu și Suflețel! Heiii!...Toată ziua, Suflețel a fost nerăbdător: - Când vine? De ce nu apare? De ce? și iar: De ce?...Suflețel te-a zărit și tropăie fericit. Dă din piciorușe copilărește; le simt ca atingeri diafane de fluturași. Mă gâdilă în stomac. Încerc să mă abțin. Râsul năvălește:- Hi! Hi! Hi!Vecina se uită spre mine, face un semn spre cap, așa... c-aș fi dilie. Supărată de hohotul meu, trântește geamul.- Mi-e bine, iubire
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
soarele, peste pleșuvele dealuri dobrogene, se auzeau, în zbor înalt, osanalele clopotelor de la bisericile din Constanța. Către cerul albastru, ridicau scări nevăzute, cântărețele ogoarelor, ciocârliile. Și era bine! Și pace-n suflet! Însemn fruntea, pieptul și umerii cu semnul Golgotei. Diafan, transfigurat Iisus plutește pe lângă sufletul meu. Mâna Lui îmi atinge fruntea cu caldă binecuvântare. I-atâta pace-n carceră! Dulce ești Doamne, în suferințele pe care ni le îngădui! Fă-mă Doamne, bun! Bun, ca un Om!” (Pr. Dimitrie Bejan
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
mă surprinde vidul din mine și nu mă părăsesc mimii care încă îmi mai dau ocol adesea mă doare apropierea de mine aș vrea să fur moartea cum alții viața mi-o fură și-o plimbă-n berline cu foșniri diafane printre cenușiu și singurătate în ținuturi străine. vreau să scriu câte-un poem în fiecare zi dar cuvintele se pitesc tot mai departe de mine trec de hotarul alb al zilei și rătăcesc prin pădurea de întuneric a nopților târzii
VREAU SĂ SCRIU... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345252_a_346581]
-
loc prea strâmt pentru el. Limpezimea aceasta a stilului ei îi dă forța intrinsecă de a crea iluzia inefabilă a unui spațiu destinat eternității, asemenea unui abur prin care poți zări veșnicia, iar zeii, parcă îți surâd în jocul umbrelor diafane, țesute de timp.” (Elena Buică, Toronto, Canada - „Cipru, corolă de lumină vie - punte către eternitate”) „Lecturile gen «jurnal de călătorie» ne-au fascinat întotdeauna, ne-au aprins imaginația, înflăcărându-ne dorința de a cunoaște. atunci când am primit cartea «Cipru, corolă
LANSARE DE CARTE LA BUCUREŞTI – „CIPRU, COROLĂ DE LUMINĂ VIE” DE GEORGETA MINODORA RESTEMAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345261_a_346590]
-
pentru Dar noi am opus vetoul, la circonferinți și centru Dialectici maladive până dincolo de fire Că pe orice etichetă scrie doar: Dezamăgire! Vorbim despre iubire ca să intrăm în vogă Privește senatorii învăluiți în togă Pe puf de interese cum calcă diafan Dar fiecare membru al unui obscur clan Răspunde de-un imperiu, acoperă o scenă Juma' de zi vedetă, altă juma' - hienă Referință Bibliografică: Ultima scadență / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 805, Anul III, 15 martie 2013. Drepturi
ULTIMA SCADENŢĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345277_a_346606]
-
sensibila percepție a orizonturilor vaste, de metafizica peisajului, ea a încercat în ultima vreme să amplifice registrul introspectiv, trecând cu lejeritate de la fastuoasele impresii, la caracterologie și expresie. Nu o dată, prin frumusețe, unele imagini devin de-a dreptul ireale și diafane. Privitorul participă la aceste exerciții de admirație cu sfiala ca nu cumva să fie tulburată respirația cosmosului a cărui ordine divină se cere protejată de privirile indiferente la miracolul ce tocmai se produce. Rafinamentul vine de la sine, ca o componentă
POEME IN LUMINA SI CULOARE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345281_a_346610]
-
dragă, Se poate manifestă mult, Ca de-i ești scumpă, Și cu vorba-mi te ascult! Nu-și propune de iubit, Atracții de tine a-și mării, Că deja atracția a intuit, Ce empatia-si întipării, Cât ești de așa diafana, Că ești un înger blând, Ce admirații de ești afară, Prezenta-ti adorând! Șoaptă mea de ți-a grăit, După grațioasa ta mișcare, Dintr-un dans ce m-a uimit, A cuvântat a ta valoare, Mii de traznete ce l-
INSESIZABIL, SOAPTA MEA... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345365_a_346694]
-
cu rozariu”. Și iată de ce: pentru că alta este, de fapt, esența intimă a volumului structurat în tematici pline de grație. Oglinda, de exemplu, cu toate tainele ei neînțelese, în care ne pierdem pe noi înșine și ne regăsim parcă mai diafani! Și iată poeziile: „Ochean” - „albul oglinzii”, „Ego” - „Nu mai rămîne decît apa oglinzii/ rece și grea”, „Nocturnă” - „secunda întoarsă pe dos”, „Nume” - „lumina se unduiește”. Alte poezii sînt picturale: „Roata” - „culorile ar cădea peste lucruri”, „Finis” (opus corona?) - „Pe glezna
POEME CU CEASURI ŞI FLORI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345347_a_346676]
-
2013 Toate Articolele Autorului Acea păsărica care mi-a șoptit Ca ghiocelul ce curând a fost ivit, Cu iubire a fost in pamant dospit, Pentru a fi curat în primavarit, Ca portretul ivit din a ta iarnă, Ieșind pe cale la fel de diafana! O păsărica la ureche mi-a spus, Că povestea veche nu-i la apus, Căci păsările ce erau la iernat, Soarele vieții lor să-și fi aflat Iar iubirea ramasa-n crenguțe, Emoțiile nu-și scutura-n fițe. O pasare
ACEEA..CARE MI-A SOPTIT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345443_a_346772]
-
e speranța, Dorințe împlinite ca-ntrun cânt, Din șoaptele trecute în gând, Și cele ce n-au ieșit la iveală, Pe când nu ți-ai făcut spovada. Să fi la fel de frumoasă petala, Parfum de flori, aleasă beteala, Chip de înger cu-n diafan par, Ochii-ti dantelă de mărgăritar, Un interior mult si mai frumos, Crescând mereu și mai luminos! Referință Bibliografica: Aceea..care mi-a șoptit! / Valerian Mihoc : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 817, Anul III, 27 martie 2013. Drepturi de
ACEEA..CARE MI-A SOPTIT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345443_a_346772]
-
destinului lăsând-o să te răsfețe transformând visele în realitate. Se plimbă desculță printre noi cu părul despletit, fața zâmbitoare scăldată de căldura soarelui. Spirit liber, netulburat de trecerea timpului, oferă bogăția neprețuită a armoniei. A trecut lăsând în urma parfumul diafan al speranței. Camelia Constantin martie 2013 Referință Bibliografică: Fericirea.. / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 815, Anul III, 25 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
FERICIREA.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345433_a_346762]