1,929 matches
-
gnoseologică prin oare se formează sfera noțiunilor ci și operația logică prin care se poate extinde aceasta sferă. Specificarea este operația logică prin care se poate restrânge sfera noțiunilor. Generalizarea gnoseologică este dialectic legată de abstractizare iar generalizarea logică este dialectic legata de specificare. Generalizarea și specificarea sunt operații logice care nu se aplică niciodată sferei unei singure noțiuni, ci sferelor unui lanț de noțiuni supra și subordonate. 30 H.Wald, op.citată, p.82-8. 23 Noțiunile generale sunt de două
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
sunt universal afirmative, iar termenul mediu este subiect în majoră și predicat in minora. Forma lui logică este: Orice M este P Orice S este M Deci orice S este P Conținutul cognitiv al silogismului ca atare reflectă deci unitatea dialectică dintre general, particular și individual. 48 H.Wald, op.citată, p.131. 35 LEGILE ELEMENTARE ALE GÂNDIRII LOGICE Gândirea logică nu se desfășoară oricum, ci ea trebuie sa țină seama de legile gândirii corecte căci, dacă nu respectă aceste legi
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
lor. Acestora le corespund alte legi logice, în virtutea cărora noțiunea, ca unitatea contradictorie dintre conținutul și sfera ei, se dublează in subiect și predicat, formând judecata, iar aceasta, găsindu-și fundamentul într-un termen mediu, dă naștere raționamentului. Sunt legile dialectice ale gândirii care, împreună cu legile elementare ale gândirii, formează ansamblul legilor logice”53. 52 Ibidem op.citată, p.201. 53 H.Wald, op.citată, p.202. 37 II. GANDIREA SI LIMBAJUL S-a arătat mai sus că între limbă și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
op.citată, p.27. 16 aferente: logica știință a subiectului gândirii (cuprinde teoria argumentării, logica pragmatică, logica zisa concretă, logica materială), psihologica, logica transcedentală, logica intuiționistă, etc.; logica știință a obiectelor gândirii (cuprinde apodictica, logica semantică, logica operatorie concretă, logica dialectică, logistica sau auto-logica); logica știință a formelor gândirii (cuprinde logica formală tradițională, logica sintactică, logica formală operatorie, logica formală modernă); logica știința a operațiilor gândirii (cuprinde logica operatorie naturală și formală, logica deducției naturale, logica reflexiva, etc.); logica știință a
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
clasificarea și diviziunea. Generalizarea nu este numai operația gnoseologică prin oare se formează sfera noțiunilor ci și operația logică prin care se poate extinde aceasta sferă. Specificarea este operația logică prin care se poate restrânge sfera noțiunilor. Generalizarea gnoseologică este dialectic legată de abstractizare iar generalizarea logică este dialectic legata de specificare. Generalizarea și specificarea sunt operații logice care nu se aplică niciodată sferei unei singure noțiuni, ci sferelor unui lanț de noțiuni supra și subordonate. 30 H.Wald, op.citată
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
gnoseologică prin oare se formează sfera noțiunilor ci și operația logică prin care se poate extinde aceasta sferă. Specificarea este operația logică prin care se poate restrânge sfera noțiunilor. Generalizarea gnoseologică este dialectic legată de abstractizare iar generalizarea logică este dialectic legata de specificare. Generalizarea și specificarea sunt operații logice care nu se aplică niciodată sferei unei singure noțiuni, ci sferelor unui lanț de noțiuni supra și subordonate. 30 H.Wald, op.citată, p.82-8. 23 Noțiunile generale sunt de două
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
sunt universal afirmative, iar termenul mediu este subiect în majoră și predicat in minora. Forma lui logică este: Orice M este P Orice S este M Deci orice S este P Conținutul cognitiv al silogismului ca atare reflectă deci unitatea dialectică dintre general, particular și individual. 48 H.Wald, op.citată, p.131. 35 LEGILE ELEMENTARE ALE GÂNDIRII LOGICE Gândirea logică nu se desfășoară oricum, ci ea trebuie sa țină seama de legile gândirii corecte căci, dacă nu respectă aceste legi
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
lor. Acestora le corespund alte legi logice, în virtutea cărora noțiunea, ca unitatea contradictorie dintre conținutul și sfera ei, se dublează in subiect și predicat, formând judecata, iar aceasta, găsindu-și fundamentul într-un termen mediu, dă naștere raționamentului. Sunt legile dialectice ale gândirii care, împreună cu legile elementare ale gândirii, formează ansamblul legilor logice”53. 52 Ibidem op.citată, p.201. 53 H.Wald, op.citată, p.202. 37 II. GANDIREA SI LIMBAJUL S-a arătat mai sus că între limbă și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
de la natura psihologică, fie de la cultură"81. Punctul de plecare al demonstrației este ,,semantismul bio-psihic". Pentru început, Durand pornește de la disocierea pe care o făceau și Jean Piaget și Lacan ,,infans/ ambient", însă pentru teoretician, această relație devine o "unitate dialectică", în care cele două entități se află în pondere egală, într-un perfect echilibru. Un alt concept pe care Durand îl teoretizează este acela de ,,dominantă reflexologică", insistând asupra "genezei reciproce" a subiectului și obiectului. Termenul este preluat de Durand
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la moartea lui Eminescu, Hasdeu afirma că numai în actul creației poetul este "mai el însuși, mai individual ca oricând"94. Autenticitatea devine un dat, o calitate naturală care trebuie doar conservată. A fi sau a nu fi autentic. Acesată dialectică a preocupat mult timp. De fapt, întrucât ești "tu" nu poți fi decât "autentic". "A fi natural afirma Marivaux -, a nu scrie conform gustului unuia și altuia, a nu te da după nimeni... ci, dimpotrivă, a-ți semăna cu fidelitate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Hegel în Filosofia istoriei și rezolvat sub forma unei universalizări a particularului venind să se substituie unei particularizări a universalului. După el, trecerea de la un stadiu la altul nu numai că nu este exclusă, dar face parte din aceste mișcări dialectice care definitivează marile etape ale devenirii spiritului obiectiv. Legile economice pot varia după ni-velul de analiză, sunt legi relative. După unii economiști, numai teoria de-zechilibrului și, mai ales, cea a dezechilibrului keynesian permite a defini fundamentele mi-croeconomice ale macroeconomiei și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a realității presupun, pe de o parte, concepte a priori (ca la Kant) și, pe de altă parte, un minimum de teorie de bază (despre care vor-bește J. Habermas ca monde vécu lume, experiență trăită). Este vorba de un raport dialectic între lume (care nu este impenetrabilă) și spirit (care este atotputernic). Ele sunt inseparabile. Spiritul și lumea construiesc împreună spiritul și lumea. Prin prisma și în lumina acestei unități (toate sunt într-Unul și Unul e în toate) trebuie înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Hegel în Filosofia istoriei și rezolvat, sub forma unei universalizări a particularului venind să se substituie unei particularizări a universalului. După el, trecerea de la un stadiu la altul nu numai că nu este exclusă, dar face parte dintre aceste mișcări dialectice care definitivează marile etape ale devenirii spiritului obiectiv. Legile economice pot varia deci după nivelul de analiză, sunt legi relative. După unii economiști, singură teoria dezechilibrului (și, mai ales, cea a dezechilibrului keynesian) per-mite a defini fundamentele microeconomice ale macroeconomiei
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea este cea a lui Karl Marx. Deși puternic influențat de Ricardo, concepția lui Marx este opusă școlii clasice. Ea preia dialectica și fenomenologia istorică de la Hegel, le răstoarnă și obține materialismul dialectic și istoric, potrivit căruia istoria omenirii este istoria modurilor de producție (sclavagist, feudalist, capitalist și socialist), caracterizate fiecare de o anumită dezvoltare a forțelor de producție, dar mai ales a relațiilor de producție, care sunt relațiile stabilite între oameni în
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
contribuției principalilor exponenți în plan economic ai acestui areal spiritual. Platon. Născut în 427 î. H. (anul morții fiind nesigur: 348 sau 347 î. H.), Platon devine moștenitorul direct al lui Socrate, al ideilor sale ca și al metodei sale dialectice și ironice. Substanța doctrinelor sale politice, eco-nomice, sociale și morale o regăsim în principal în Republica, Politica și în cele 12 cărți ale Legilor. Pentru Platon, viața socială trebuie supusă regulilor justiției, acestea avînd o valoare absolută. Pentru o acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și reducerea cheltuielilor. Ca metodă, sunt folosite analiza și sin-teza, logica, deducția și inducția. Din experiență, cu ajutorul inducției sunt extrase principiile; din ele, pe baza deducției și a silogismelor, se trag concluzii particulare. Este vorba de o metodă istorică și dialectică. Aristotel consideră drept sursă inițială a avuției pămîntul, cu resursele solului și ale sub-solului, pe care munca omului le transformă în avuție efectivă. În ce privește statul, Aristotel consideră că acesta există în mod natural, fiind definit ca "o asociație de ființe
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Deoarece adevărul nu poate fi apropiat pe cale științifică, ideologia este văzută de către Marx drept inversul științei. Dar, ea trebuie considerată și drept figura inversă a filosofiei, căci materialismul istoric marxist are nevoie de un cadru filosofic și acesta este materialismul dialectic, care se situează în opoziție frontală cu ideologia. Discursul savant asupra societății, și în special cel economic, nu mai este deci un joc a două metafore, ci a trei: filosofia, știința și ideologia, ale căror influențe conflictuale trebuie departajate. 3
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și suferința. Moralitatea ireproșabilă o susține, dar o și poate obnubila. Aici rezidă, probabil, sursa credibilității doar parțiale a unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând, care nu stau, așa cum pretind, sub imperiul exclusiv al lucidității".4 Apoi, privind lucrurile dialectic, acolo unde conștiința, dublată de luciditate, devine manifestă, "stânca veche a inconștientului" își face și ea simțită prezența. Sinele, noțiune predilectă a psihanalizei jungiene, este un conținând, în care procesele conștiente și cele inconștiente, prin discordia concors, nu se exclud
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Anglia și, cu atât mai puțin, pe cei care gravitează în jurul său. Nefiind reprezentativ, acesta nu are statut de "caracter", fiindcă orice caracter ni se dezvăluie ca o forță unitară, neinfluențabilă. În conștiința lui Hamlet, lumea se reflectă în mod dialectic, ca atare, nu suntem în fața unui caracter, ci a unui protagonist semnificativ sau, mai concret, a unui "personaj pisc". Iar adevărata dramă a eroului constă în imposibilitatea de a distinge între ipocrizie și sinceritate, vinovăție și nevinovăție, mai succint de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vinovăție și nevinovăție, mai succint de a cunoaște Adevărul dintr-o multitudine de posibilități pe care i le oferă concretul. Și asta, într-un moment în care Hamlet ar fi avut nevoie de cunoaștere mai mult ca oricând 205. Scindarea dialectică a conștiinței conturbă orice personalitate, și aici întrevede Camil Petrescu explicația abuliei prințului. E capabil, totuși, să iasă din această "hulă interioară", fiindcă la el, intelectul și conștiința devin conexe, generând o pasionalitate intensă, frapantă. Astfel, scriitorul nostru lasă (involuntar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
scriitură feminină. Practic, pe tot parcursul operei, autorul se conjugă cu "creația" sa, amprenta autoreflexivă fiind manifestă. De asemenea, este evident, dar necesită ranforsat al doilea aspect original al complexului Pygmalion. Tradițional, între narator și naratar se stabilește o relație dialectică, iar imaginea naratarului nu se profilează decât indirect. În romanul camilpetrescian, dimpotrivă: naratarul este absolut necesar a fi diferit atât de cititorul fictiv cât și de cel concret (cel care citește romanul). Așadar, primul aspect oferă un indiciu prețios al
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
provine din ancestral: obiectul este sinteză, eul este conlict. Asta înseamnă că tocmai conflictul stă la baza a numeroase fenomene psihice. Chiar și behavioriștii au spus despre comportament că acesta însuși reprezintă o controversă cu lumea, ceea ce constituie o relație dialectică față de ea"154. Copilul cu tulburări de comportament este nu numai un caz în sine, el reprezintă un factor disturbant pentru întregul colectiv. Subiecții cu tulburări de comportament pot fi atât extrem de activi, atribuindu-și rolul de lideri, ripostând (uneori
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
elita textocraților, castratori ai imaginarului social). Iar când, în 1988 (crel, nr. 4), Luca Pițu continuă povestea alterității invocându-i pe Derrida, Joyce, Levinas, Blanchot, Martin Buber, Deleuze, Nietzsche (autori de orientare diversă și cu toții străini spiritului și literei materialismului dialectic), formatorul de combatanți pe frontul marelui război al oțelului (re-călit prin examene ideologice trecute de altfel cu brio) se menținea în can(t)oanele structuraliste cu iz marxizant analizând ilustrația de carte (anticipând, fără să știe, ceea ce urma să facă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
evidență. "Avem în ființă noastră codificat rolul de actor, după cum lumea poartă în ea codul genetic al teatralității și își joacă în mod predeterminat propriul spectacol. (...) Lumea că teatru e o viziune care se nutrește din dualitatea existenței, din jocul dialectic al contrariilor și discrepanta dintre evidență și aparentă ce se traduce în discrepanta dintre semn și sens" [Cimpoi, 2003, p.244, 257, subl.n.]. Atunci cand eroul îmbracă o mască, el devine dramatic. Acest erou se gaseste, cum observa M.Epstein
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
privat, Pariziana are nevoie de calități tradițional calificate că masculine curaj, ambiție, fermitate, spirit activ, orgoliu, independentă, agresivitate, duritate și spirit întreprinzător, de care dă dovadă. Combinarea acestor două tactici care îi reușesc de minune lui Clorinde într-un joc dialectic complex pot aduce triumfuri fulgerătoare: rar îi rezista cineva. Chiar și comparate cu intrigile lui Rougon, cele ale Clorindei par destul de elaborate și ambițioase. Zola urmărește mecanismele prin care femeile ajung la acest succes impresionant 212. Ambițiile ei sunt transeuropene
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]