7,137 matches
-
o zi, pe când dracii ședeau agățați de stinghie, am început să caut locul pe unde umblau ca la ei acasă. „Doar nu trec așa prin acoperiș. Trebuie să fie o gaură sau o crăpătură ceva pe unde intră și ies diavolii” mă gândeam eu, dar pușca n-o slăbeam din mână, nici ca cum. Si ai găsit locul? a întrebat înfrigurat Mitruță Ogaș. Cum umblam eu așa înarmat, numai ce am văzut o crăpătură sub streașină...” Aha! Pe aici umblați voi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că vă vin eu de hac, satanelor!” Dar am stat și m-am gândit...Când să astup crăpătura?... Noaptea, când urâții plecau cine știe unde - a propus Ion Cotman, convins de justețea presupunerii lui. Păi sigur că noaptea. Altfel îi închideam pe diavoli în podul meu... Si n-ai apucat să tragi și tu măcar un foc de pușcă în podul casei, măi Pâcule? Apoi cu așa un vânător nu aș pleca să vânez măcar broaște - l-a luat la vale moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
M-am speriat de moarte. Numai n-am țipat. Era tot Stan cel mic. „Ce-i, Stănică, băiete? Ce ți-o mai trtecut prin cap?” „Mă gândeam - începe el a spune - că dacă ai cânta din vioară poate se opresc diavolii iștia.” „Stii că nu ar fi rău să încercăm?” am aprubat eu. „Goguță, ia pune mâna pe vioară și cântă ceva, să vdem ce fac jivinele. Aș fi cântat eu, dar am mâinile înghețate și zdrelite de la amnar și cremene
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
bucată de vreme, că ne și întrebam: Oare nu pun la cale cine știe ce mișelie? Dar nu. Si-a căutat fiecare câte un loc cât mai potrivit și s-au așezat pe cozi, cu urechile ciulite spre noi. „Să știi că diavolilor istora le place muzica.” - am zis eu în șoaptă. „Poate că le place sunetul de vioară” - a spus Stănică cel mic, smiorcăind încă după cobza lui. Goguță cânta de zor, dar o pocnitură însoțită de un piuit m-o făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
strujeni în fel și chip, dar nu se vedeau decât urme de sânge, care mergeau spre vreascurile putrede de alături. Au răscolit și vreascurile, dar cocoșul...nicăieri. Doar urme de sânge, ca și sub strujeni... „Unde l-o fi dus diavolul?” a întrebat nevasta dezorientată. Au cotrobăit prin toate bălăriile, dar afară de niște borți - una ici, alta colea - nu au mai găsit nimic. Nici o picătură de sânge măcar. „Hai să împrumutăm un hârleț și să săpăm. Cine știe? Poate dăm peste
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spuneai că erau și niște borți pe alături.” „Erau, dar cine știe ale cui sunt?” „Apoi acolo poate sta și ucigă-l toaca, nu numai o jivină. La asta nu te-o dus capul? Aicea eu nu mă bag. Până la diavol! Atât!” i-a răspuns Stanca țiganca. „Un hârleț ai, mătușă Stancă?” „Am o rigină de hârleț acolo. Ia-l dacă crezi că îți poate fi de folos...” După miezul nopții, amărâtul o intrat în casă abia bleștind. „N-am găsit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
creat este atmosfera: un fel de ceață, În interiorul căreia ființele se comportă ca niște spectre”; cît despre faptul că marele rus a murit devreme, Vișniec opinează: „Ați avut noroc! N-ați mai fost pus În situația de a pactiza cu diavolul, cu literatura realist socialistă, cu Stalin!”. Chiar! Dar, dincolo de scrisoarea-prefață, trebuie să recunosc că textul COLCĂIE de replici minunate, spumoase, ironice, care redemonstrează că Vișniec e, din ce În ce, MAI mare dramaturg... De exemplu, episodica Anfisa, personaj insignifiant din
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
am cunoscut oameni importanți, am Învățat să fac și un altfel de teatru. Mi-au plăcut teribil cehii (Facerea lumii - montare excepțională, de umbre animate, În care corpurile interpreților , impecabil armonizate, se metamorfozau În gîndaci, dinozauri, girafe Adam, Eva, Șarpele, Diavolul etc.); un suedez, Staffan Björklund ( Bătrînul și măgărușul - one man showul unui octogenar de-o incredibilă vivacitate & ingeniozitate, În care păpușile erau inteligent stilizate și relaționate); un latinoamerican, Italo Carcamo (care mînuia păpuși din cîrpă, cum sunt cele de Învățat
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
afirmă că se consuma carnea pruncilor morți sau nebotezați, a hoiturilor de animale și a cadavrelor celor spânzurați. Aceste ospețe Înfiorătoare erau urmate de dansuri sălbatice, cărora nu o dată le punea capăt călăul. Firește că la aceste petreceri infernale discipolii diavolului dansau goi, iar unii cronicari arată că, de obicei, multe dintre prostituate erau fie trecute de prima tinerețe, fie chiar foarte În vârstă. Slujbașii Inchiziției căutau asiduu locurile unde se adunau aceste nefericite demente, care, În loc să fie aruncate pradă flăcărilor
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de pâine sau să calci vreo gâză. Să nu strici vreun cuib de pasăre sau vreun mușuroi de furnici, să nu zici „zău“, că iei numele Domnului în deșert, să nu legeni picioarele când atârnă pe scaun că... legeni pe diavol. Aproape de această mărturie prin care călugărița își dezvăluie fascinația pentru părintele câmpinean găsim și o altă însemnare interesantă despre Rasputin. De fapt, o mărturie a cuiva care l-a cunoscut pe Rasputin, dar simpla consemnare în jurnalul Eugeniei Ionescu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
lui fi-miu’ ce mai înțelegeam și io. De fapt, era chestie de iluzie optică. Noi am intrat într-o cameră, dar zidurile se mișcau că ziceai că intri în fundul pământului. După care se deschide o ușă: poftiți în caleștile diavolului! Ne-am suit acolo. Era un soi de caleașcă, cu scaune duble, prins și acolo cu centuri de siguranță, numai muzică funebră, lilieci, lătrături și urlături de lupi. Apăreau câte un stol de lilieci, personaje din astea, pe urmă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
-ar dracu să te ia!” să vezi ce bătaie Îți dau când ieșim din biserică. Această expresie a ajuns până la urechile sensibile ale părintelui care s-a revoltat, apostrofându-mă: Să ieși afară, păcătoaso! cum Îți permiți să pomenești numele diavolului În sfântul lăcaș? De azi Înainte nu vei mai fi primită la programul de pregătire și nici nu vei binecuvântată cu „sfânta Împărtășanie”. Am Încremenit! În mintea mea gândurile se derulau cu repeziciune, văzând cu ochii minții catastrofa ce avea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bine semenilor noștri.”. Textul se află la limita foarte apropiată cu eseul teologic, de unde și abundența citatelor biblice. „Rugăciunea făcută din inimă” - prima întâlnire cu Biserica, rugăciunea privită ca hrană, ca o pâine spirituală, care amintesc cuvintele Mântuitorului Hristos, adresate diavolului în pustiul Carantaniei, când acesta cu gând ispititor îi oferă pâine, știindu-i slăbiciunea trupească firească după o postire de 40 de zile: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Ea se afla într-un lac, având picioarele până la genunchi scufundate în nămol. Nu avea putere să le ridice, ca să poată ieși de acolo, dar nici nu dorea să o facă, pentru că pe mal, din toate părțile erau mulțime de diavoli, urâți și înfricoșători, de care se temea mai mult. Ei îi făceau semne să vină la ei, îi aruncau fel de fel de „ajutoare” pentru a putea ieși din nămol. Mamei îi era frică să se atingă de ele. Când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cel Sfânt, prin urmare, cel rău are putere mai mare în aceste momente, atât asupra persoanelor, cât și a locului și pune stăpânire pe tot. În acea casă, fusese un loc unde se rostiseră atâtea înjurături, blesteme și ocări, încât diavolul era întru totul stăpân pe ele. Fiind lipsiți de credință, acei oameni erau lipsiți și de binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu, care se îndepărtase de ei. Și încă ceva, nu numai că terminase rău familia, care trăise în acea casă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
atât de aproape erau de el. Dar nu li se întâmplase nimic. Printre cei prezenți, spunea părintele, era și un călugăr care călătorea dintr-o mănăstire la alta, căruia Dumnezeu îi dezlegase pentru o clipă ochii duhului și văzu doi diavoli care se certau rău între ei. Unul îl certa pe celălalt pentru că nu împinse copilele sub tren. - De ce n-ai împins pe niciuna din ele? strigă diavolul cât îl ținea gura. - N-am putut, zise celălalt, pentru că prima din ele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
alta, căruia Dumnezeu îi dezlegase pentru o clipă ochii duhului și văzu doi diavoli care se certau rău între ei. Unul îl certa pe celălalt pentru că nu împinse copilele sub tren. - De ce n-ai împins pe niciuna din ele? strigă diavolul cât îl ținea gura. - N-am putut, zise celălalt, pentru că prima din ele purta cruce la gât. - Prima, dar a doua nu avea, că am văzut bine lucrul acesta! - Da, nu avea cruce la ea, dar când a ieșit din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
persoane din preajma lui. Când slujea la una din mănăstirile din România, unui părinte ce pleca des cu mașina i se întâmplase într-o zi un accident grav. Se salvase de la moarte ca prin minune. În aceeași noapte, i se arătă diavolul în vis și îi spuse că demult îl urmărea ca să-i poată face rău, dar nu putea din cauza rugăciunilor pentru călătorie pe care le citea de fiecare dată înainte de a porni la drum. Se lăudă că, în sfârșit, îl prinse
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
către lumini și stele.” Dante - Infernul îcânturile I, II și XXXI) traducere de ETA BOERIU. PREAMBULUL UNUI RENEGAT Astăzi îmi revăd secvențial trecutul încătușat în amintirile ce mă obsedează, cu demnitatea strecurată în vene, căci n-am semnat pactul cu diavolul, însoțit de un sentiment de nostalgie, îmbrăcat în haina aversiunii față de un mod de trai dezumanizant, bazat pe false principii de morală, etică și conviețuire. Șansele pe care le am pierdut de-a lungul timpului s-au întors ca un
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
au devenit un popor de audiență TV, pe care se fac experimente de clamare a jocurilor de culise, de către indivizi conflictuali ce ies în spațiul public, colportând pătimaș malversațiuni impardonabile într-un simulacru impus de interesul politic, vânzându-și sufletul diavolului. E regretabil săți aduci aminte de clipele de fericire în sărăcie, suferință și ignoranță, când, practic, nu se mai pune nici un preț pe viața pământeană și ne scufundăm lent ca un Titanic românesc. Decepționat de realitatea crudă și constant indigestă
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
acest colț de cameră, m-a ros asemenea unui ulcer sau asemenea unei tumori. Pentru că îmi va fi mult mai ușor să-mi pun ordine în idei. E un testament? Nicidecum! N-am nici bani pentru judecători, nici religie pentru diavol. Și apoi, la cine aș mai putea ține aici, pe pământ? Am renunțat deliberat la tot ce a fost viață. Când nu voi mai fi aici, la dracu’! Cine dorește n-are decât să-mi citească hârțoagele rupte, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Toată lumea dormea. Mă sculasem, în cămașă și chiloți, să-mi iau un ultim rămas-bun de la defunctă și m-am dus în camera mortuară. Două lumânări de camfor ardeau deasupra cadavrului. Cineva pusese un Coran pe stomacul nefericitei, ca să nu intre diavolul în corpul său. Ridicai pânza care-i acoperea fața. Fața gravă și atrăgătoare părea modelată de amprenta tuturor iubirilor pământești: expresia ei mă făcu să mă prosternez. Totuși, moartea mi se părea un eveniment natural, banal. Un surâs disprețuitor înghețase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
transparentă, să dea speranță, nu doar să arate cît de sumbru e totul” (p.53). Dacă n-aș fi văzut Oedip, Purificare sau Tanacu...poate aș fi crezut că teoreticianul e de acord cu practicianul. Brook ar fi zis că „Diavolul În teatru se cheamă plictiseală”. Șerban nu e niciodată plicticos. Dar, cred eu, Îi lipsește, uneori, noima...Și măsura. Lucru inexplicabil la un artist atît de talentat și experimentat... Tot așa, vorbind despre o montare mai veche a Livezii, regizorul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
am cunoscut oameni importanți, am Învățat să fac și un altfel de teatru. Mi-au plăcut teribil cehii (Facerea lumii - montare excepțională, de umbre animate, În care corpurile interpreților , impecabil armonizate, se metamorfozau În gîndaci, dinozauri, girafe Adam, Eva, Șarpele, Diavolul etc.); un suedez, Staffan Björklund ( Bătrînul și măgărușul - one man showul unui octogenar de-o incredibilă vivacitate & ingeniozitate, În care păpușile erau inteligent stilizate și relaționate); un latino-american, Italo Carcamo (care mînuia păpuși din cîrpă, cum sunt cele de Învățat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
altfel, În unele fotografii, chiar apare cu o pălărie ascuțită de vraci!), despre experiența mosco vită : relatarea scriitoarei conține descrieri dezamăgitoare pentru fanul din mine („ Patriarșie Prudî, locul locul unde sau Întîlnit Berlioz și Bezdomnîi cu trupa de șoc a diavolilor : este un parc mic și cam dezamăgitor, murdar, Înțesat de sticle și gunoaie, cu homeleși”) sau glisări ludice , delec tabile pentru chisnovatul de mine(„ Îl tachinăm pe Virgil că seamănă la figură cu Lenin și cu Paul Everac”). Pentru cercetătoare
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]