4,878 matches
-
pur și simplu visau să se pozeze într-un fel sau altul alături de el. În definitiv era un subiect gras. Astfel că omul acesta în loc să-și scrie memoriile el singur și le-a povestit, avînd poate satisfacția sumară că le dictează, în lungi interviuri și cărți de convorbiri. Exista, poate, un ce avantaj în acest soi de memorialistică. Întrebările neplăcute despre perioada gloriei sale de scriitor laureat al comunismului din anii '50-'60 veneau de la alții, nu trebuia să și le
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
așteptările puterii, dar și pe cele ale cititorilor exasperați de tîmpeniile ilizibile care se publicau în acea perioadă. Petru Dumitriu n-a fost niciodată un scriitor inocent și, regret să o spun, niciodată n-a scris doar pentru că așa îi dicta vocația. Fiindcă vocația nu te obligă să scrii o carte îngrozitoare ca Drum fără pulbere, ci numai dorința de putere, ceea ce pentru un scriitor din acea perioadă însemna să intre în grațiile Puterii. Cu sau fără voie, Sadoveanu care a
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]
-
stăruitoare a lui Caragiale pentru sindromul spaimei ca fenomen lateral în ansamblul unei opere dominată de optimismul comicității clasice? În cele ce urmează am dori să demonstrăm, că, dimpotrivă, în comedii ca și în prozele comice obsesiile primejdiilor ruinătoare, actele dictate de frică și, în ansamblu, persistența umbrelor spaimei operează intens în fibrilațiile interioare ale situațiilor. Poate că scrierile de eliberare deschisă în tonalități grave ale panicii care pîndește din umbră, au îndeplinit o misiune necesară, de descărcare plenară a demonului
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
de atunci se prelungește în realitatea de acum. Cu Norocul, Valjan încearcă o formulă dramatică diferită; alegoria pune poate cel mai limpede în evidență privirea îngândurată cu care dramaturgul scrutează condiția umană; omul este o ființă ale cărui tropisme sunt dictate de semnele exterioare ale puterii și banului. În fața acestor zei, prevederea, chiar instinctul de conservare adorm, iar omul se transformă într-o jucărie a unui destin absurd pe care nu-l mai poate controla. Personajul central, Doctorul, urmărit de ghinion
Actualitatea dramaturgiei lui I. Valjan by Gabriela Duda () [Corola-journal/Imaginative/15324_a_16649]
-
pe care vi le trimit înseamnă o izbîndă. Le-am alcătuit după îndelungi frămîntări mentale, nereușind să rostesc cursiv cuvintele și a le așterne în scris pe hîrtie, din pricina afaziei, ca rezultat al congestiei cerebrale prin care am trecut. Am dictat cuvînt cu cuvînt, cu imens efort, cele de mai sus și - datorită prezenței de prețioasă samariteancă a persoanei care a luat asupra ei îngrijirea mea -, au fost scrise pe hîrtie. Este actul încheierii unei vieți de nouăzeci și doi de
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
ca reflex al sentimentului acru al frustrării și al conștiinței unui sfîrșit pustiitor. Urmașii, fii, nepoți și strănepoți ai lui Alexandru Cozianu (Davida, Bonifaciu Cozianu, Elvira Vorvoreanu, Ghighi Duca, Șerban Romano, Dim Cozianu), sînt posedați de demonul superbiei care le dictează gesturile, le impune limbajul, ținuta și aspectul locuinței. Rareori cîte un vlăstar al acestei stirpe boierești se înscrie, prin puținătatea seniorială a gesturilor și a opiniilor, prin bun-gust, prin discreție și eleganță neafișată, în imaginea canonică a aristocratului învăluit cu
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
simboluri și controlul oficial al producției de simboluri, a fost sesizat de altfel cu acuitate de Mircea Mihăieș: "Supraviețuitor al Comitetului de Stat al Planificării, Văcăroiu nu admite că artiștii îndrăznesc să creeze după propriile planuri, si nu după cele dictate de urmașul lui Gaston Marin și Ștefan Bârlea. Activistu-i activist până moare! Pentru el, arta e doar mărșăluirea victorioasa, pe ritmuri ceaușiste, spre țărmurile comunismului atotbiruitor, si nu năzbâtiile unor juni greu de convins să creeze "pe linie""15. Sau
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
forță de muncă imigrată, lucrând în condiții nesigure, expuse unor riscuri profesionale sunt incontestabile. În Le sens pratique, Bourdieu definește conceptul de habitus că simt practic ce stă la baza funcționarii instituționale, furnizând baza convențională că o autoritate morală care dictează rolurile, poziția socială, proprietatea, status-urile și limitele claselor sociale. Acel ansamblu de valori și cunoștințe selectate de clasă dominantă în raport cu propriile interese se manifestă prin scheme de percepție, de apreciere și acțiune aproape identice la toți membrii unei clase
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
are tendința de a deveni contradictorie, transformându-se într-o piedică pentru înțelegerea și progresul umanității 8. În Critică rațiunii practice, prin care Kant înțelege moralitatea, conformarea voinței cu datoria în vederea binelui, conformare autonomă, provenind din convingeri proprii, nu heteronoma, dictată de rațiuni exterioare și de eventualitatea sancțiunilor decurgând din nerespectarea unei legi - omul devine lucrul în sine, chiar dacă el se percepe în continuare ca fenomen. Gândind și acționând moral, în maniera autonomă, omul poate rupe fluxul inexorabil al necesității fenomenale
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
creierul care o ține închisă. Rezultatul unei asemenea operațiuni de lobotomie conduce, pe de o parte, la dispariția locației fixe a conștiinței, iar, pe de alta, la ruperea legăturii dintre gîndire (ca rezultat al activității conștiinței) și decizie (ca acțiune dictată de gîndire). Practic, între activitatea creierului-recipient și cea a programului minții introdus în acesta, se dezvoltă o incompatibilitate gravă. Drept urmare, se ajunge la o brizare totală a identității și la explozia punctului de vedere; la limită, fiecare enunț mental/verbal
Literatura și inteligența artificială by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11173_a_12498]
-
transfigurare cerească a propriului său (dificil, freudian) tată. Oricât de diferite sunt aceste biografii de secol XX, ele reprezintă lucrarea, opera ineluctabilă a șansei, o șansă de fier de-a dreptul, acel "coup de dés", celebra aruncare a zarurilor, care dictează cu o autoritate uimitoare asupra modului în care un anumit destin se va desfășura în cadrul unui zeitgeist dat. Primatul spiritului suprarealist asupra produselor suprarealiste Acest al treilea principiu suprarealist va răspunde acum la întrebarea pusă de subiectul ales de mine
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
PNL, mă feresc să fac comentarii în buna tradiție românească"43. "Îi înțeleg declarația și supărarea lui Guy Verhofstadt, cred ca este și justificată în opinia mea, insă v-am subliniat, din păcate într-un partid politic votul contează. Majoritatea dictează, așa stau lucrurile din păcate (...) Nu este vorba de o schimbare a doctrinei, componența creștin- democrată a făcut parte de-a lungul timpului din statutul PNL, sper ca la viitorul statut să avem ambele componente foarte puternice, una liberală și
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
și de mass-media. Rolurile sunt excelente, și cel al lui Felicity Huffman (vezi cvartetul de Neveste disperate), și acela interpretat de Kevin Zegers. Pe de altă parte, cel puțin în ceea ce o privește pe protagonistă, scenariul o ajută extrem de mult. Dictează o feminitate puțin apăsată: pastelurile continue, vestimentația de profesoară, canapele înflorate, manierisme uneori de țață (apropo de S.U.A., unde bunul-gust și educația pot merge mînă în mînă cu kitsch-ul), mersul ,de domnișoară" și tot așa. O altă caracteristică atît
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
curând la breasla traducătorilor sau a criticilor de specialitate. De ce mi-ați văzut mai rar numele pe textele traduse în ultima vreme din limba rusă? Nu știu dacă sunt eu cea îndrituită să analizez motivele (unele de ordin politic, altele dictate de studiile de piață, unele subiective, altele obiective) pentru care în ultimul timp s-a tradus în general prea puțin din literatura rusă contemporană, pentru că literatura clasică a fost excelent reprezentată. Înclin să cred, totuși, că doar teama de un
"Fiecare traducere e o provocare" by Denisa Fejes () [Corola-journal/Journalistic/10709_a_12034]
-
și reacționa, fără a fi vorba propriu-zis de un conflict, ci doar de o confruntare a opiniilor în fața anumitor fenomene. Domnul Pelin este un imaginativ, acolo unde eu mă limitez a fi realist. Că intervine și un spirit polemic este dictat de natura subiectelor în dezbatere, prea adesea nu îndeajuns de transparente ambelor părți. Cât privește amintitul studiu din Revista Fundațiilor Regale, domnul Mihai Pelin afirmă următoarele: ,După experiența Văii Jiului a apărut un foarte interesant articol semnat de George Radu
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
semna mult mai scurt: Radu Bogdan. Articolul merită o atenție deosebită fiindcă paragrafele lui spuneau exact ceea ce ar fi vrut Maxy să se spună în momentul dat. Cine parcurge această lungă pledoarie partizană înțelege că ea i-a fost aproape dictată criticului, în sensul școlăresc al cuvântului". Mă opresc pentru moment la acest pasaj foarte revelator pentru înclinațiile speculative ale domnului Pelin, care înlocuiesc realitatea ce-i este necunoscută cu simple presupuneri, contând pe faptul că nici un cititor nu se va
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
decît o trecătoare relație sexuală, punctată, din partea lui, și de un oarecare resentiment de clasă. Grady, ignorînd iubirea "adecvată" pe care i-o poartă Peter, un prieten din copilărie, e pusă în fața necesității de a lua o serie de hotărîri, dictate de sentimentele ei devastatoare și de revolta împotriva convențiilor sociale, hotărîri care vor afecta dramatic viața ei și a celor din jur. Deși roman de debut, sau de predebut, cartea e scrisă cu o finețe, un umor sarcastic și o
Truman Capote O vară de răscruce by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/10795_a_12120]
-
aici doar la efecte, iar nu la intenții, dna Alina Mungiu n-are deloc haz. Pentru un om inteligent, e greu să-ți imaginezi o mai severă pedeapsă. Ar fi, o dată în plus, rizibil ca legislația unui stat modern să dicteze prin decret care sunt limitele publice sau private ale ilarității. Pentru că justiția seculară nu poate discrimina între umor și blasfemie, criteriile normalității sunt negociate politic în sfera culturii. Inutil să adaug aici ultimele detalii ale paradoxului românesc. Nici președintele, nici
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
mai și apuci să dregi și, totuși, de la o vîrstă încolo, e cazul să admitem că nu mai este timp suficient. Eu și acum, dacă am vreo idee despre ceva ce aș putea să scriu, care-mi vine, poate, noaptea, dictez. Am mai multe benzi înregistrate pe care trebuie să le transcriu, vreau să fac asta chiar acum, să nu mă iau cu altele. Deși poate nu mai este timp pentru literatură. Cine să mai aibă răbdare? Autorii? Cititorii? Atunci, vă
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
doar cîteva din aceste excepții care, în ciuda faptului că evită, de la caz la caz, adoptarea unor vocabulare ori sintaxe consacrate, propun fie angajarea unui tip superior de alcătuire a unui context muzical, fie o clasificare subtilă a materialității actului componistic, dictată de gradul de teatralitate al factorului sonor. Tentativele de repunere pe rol a oralității primordiale au totuși vagi șanse de izbîndă atîta vreme cît, spre deosebire de epocile arhaice, bazate pe gramatici comune, imuabile, muzicile conceptuale dezvoltă o permanentă escaladare a limbajelor
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]
-
total Împotriva lui Hristos. L-am văzut târziu, pentru că el rămăsese În țara când s-a făcut Împărțirea, iar mama și cu el au avut dreptul să-și privească ochii, aici În România, după vreo 40 de ani de despărțenie dictată de politică. „ “V-ați gândit vreodată să vă retrageți Într-un turn de fildeș? Să vă spuneți: la ce bun? Sau, gata! Să mai facă și alții! Doar am jertfit destul!“ La o astfel de Întrebare, Vasile Tarateanu nu a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
este impulsul binelui, al iubirii, al jertfei. Voința en noi. De-a pururi. În „aplauze”, în iubire sau ură, voința străpunge veșmântul ființei. Alternanța „vreau” - „nu vreau” se dorește răsfrângere decizională întru împlinirea unui ideal, vizualizat în planul oniricului, fiind dictat de monologul adresat ființei iubite. Un verb ca un clopot revărsând sonorități ale sinelui, voință de posesiune, în numele unui ideal. Aceasta este poezia lui Coriolan Păunescu.
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
de o prăbușire mentală -, revelația aceasta i-a arătat dintr-o dată deșertăciunea scrierilor sale și zădărnicia demersului teologic. Din acest moment, în anul pe care îl va mai avea de trăit, Toma nu va mai scrie și nu va mai dicta nimic, mărturisindu-i într-o zi secretarului său că: "Tot ce am scris pînă acum nu face două parale." (p. 48). Peste un an, o rană căpătată accidental la cap avea să-i fie fatală. Toma va muri peste cîteva
Boul mut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10240_a_11565]
-
fie ușor să te miști, dar vezi să nu ajungi la extremă gen rochia casual. Ultima problemă referitoare la rochia de revelion e lungimea. Mini, midi sau maxi? Ai în vedere faptul că formalitatea petrecerii la care vei fi prezentă dictează lungimea. Deasemenea, alege o culoare care ți se potrivește mai bine. După rochie, ai grijă la pantofi. Știm că nu e ușor să arăți bine și de multe ori frumusețea înseamnă durere dar uneori se merită. Până la urmă e o
Tinute de Revelion pentru femei [Corola-blog/BlogPost/96376_a_97668]
-
structurii acestei clase, care, în mare parte, este alcătuită din vechea nomenclatura și de mentalitatea pro rusă, si de ce nu, procomunista, înțesata de acele elemente, care au fost împlântate de serviciile secrete ruse, si care, la comanda, reacționează așa cum le dictează Moscova. Republică Moldova, dar în mare parte și România, chiar de face parte din UE, au rămas în sfera de influență a Moscovei... Clasa politică de la București nu a dorit, și nici astăzi nu dorește apropierea (unirea) celor de pe două
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]