950 matches
-
care nu prea spunea de două ori același lucru! După ce dictează el două-trei cuvinte, îl auzim: "komma"; iar mai dictează patru-cinci vorbe, iar "komma"... Noi, de colo, la iuțeală, scriam, ca să nu pierdem șirul, "komma", și așteptam... Demetru continua cu dictarea. Mai spuse câteva vorbe, apoi iarăși "komma"... noi, repede, în caiete "komma". ― Mă, Băjenarule, mă-ntrebă în șoaptă Rică Stă-nescu, cine-o fi, mă, Coman ăsta, de ni-l dictează mereu? ― Știu și eu, mă, Rică? O fi eroul principal
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
învârtit însă preotul de niște parale de la românii din străinătate. - Bravo lui! - Ei, nu atât din dragoste pentru enoriași, din dorința de a-i aduce pe calea cea dreaptă, ci pentru că progenitura sa, un dobitoc patentat, dacă-i dai o dictare, începe să plângă... ei, fiu-său a terminat Teologia și n-avea parohie. A făcut tata repede biserică. - Cum crește numărul absolvenților de Teologie, o să avem mai multe biserici decât cabine telefonice sau veceuri... - A, bineînțeles! La mine-n cartier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Allah, pentru că îi lipsea credința în scris și în sine însuși ca mânuitor al scrisului. Dacă unui necredincios i-ar fi permis să născocească variante la legendele Profetului, aș propune-o pe următoarea: Abdullah își pierde credința pentru că, scriind după dictare, îi scapă o eroare și Mahomed, deși a observat-o, decide să n-o corecteze, considerând preferabilă forma greșită. Și în acest caz Abdullah ar greși dacă s-ar scandaliza. Cuvântul, chiar și într-un raptus profetic, devine definitiv, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
această ordine de idei, aș cita aici o reflecție din Cum se face un roman: „Augusto Pérez din Ceața mea mă ruga să nu-l las să moară, dar în vreme ce-l auzeam pe el - și-l auzeam în timp ce scriam după dictarea sa -, îi auzeam și pe viitorii cititori ai narației, ai cărții mele, care, în timp ce-o mâncau, devorând-o poate, mă rugau să nu-i las nici pe ei să moară.“ Decupajul, cu nuanțările pe care mi-am permis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
verbală a scris Cassou că trebuie să i se dea o „organizare divină“! E cert; Augusto Pérez din Ceața mea mă ruga să nu-l las să moară, dar în vreme ce-l auzeam pe el - și-l auzeam în timp ce scriam după dictarea sa -, îi auzeam și pe viitorii cititori ai narației, ai cărții mele, care, în timp ce-o mâncau, devorând-o poate, mă rugau să nu-i las nici pe ei să moară. Și toți oamenii, în raporturile noastre mutuale, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să nu murim; eu să nu mor în tine, cititorule care mă citești, și tu să nu mori în mine, cel care scriu acestea pentru tine. Și bietul Cervantes, care e ceva mai mult decât un biet cadavru, când, sub dictarea lui Don Quijote, a scris povestirea vieții acestuia, căuta și el să nu moară. Și pentru că a venit vorba de Cervantes, nu vreau să scap prilejul de a spune că atunci când ne spune că istoria Cavalerului a scos-o dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rubaiate, istoria manuscrisului și, pe această cale, pe aceea a lui Khayyam Însuși, copilăria de la Nishapur, tinerețea de la Samarkand, faima de la Isfahan, Întâlnirile cu Abu Taher, Djahane, Hasan, Nizam și mulți alții. Așadar, sub supravegherea lui Khayyam, uneori chiar sub dictarea lui, sunt scrise primele pagini ale cronicii. Vartan Își dă toată osteneala, reîncepe de zece, de cincisprezece ori fiecare frază pe o foaie volantă, Înainte de a o transcrie, cu o caligrafie colțuroasă, fină, laborioasă. Care, Într-o bună zi, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
simple lăudăroșenii. Chiar atunci, lui Hideyoshi păru să-i treacă prin minte un gând urgent și, chemându-și secretarul, începu să dicteze o scrisoare. Uitând complet de prezența lui Kazumasa, parcurse cele scrise pe hârtie, dădu din cap și începu dictarea unei alte misive. Chiar dacă Generalul Kazumasa n-ar fi vrut să asculte ceea ce se spunea, Hideyoshi stătea drept în fața lui, așa că n-avea cum să nu audă. Hideyoshi părea să dicteze o scrisoare extrem de importantă către clanul Mori. Kazumasa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scrisoare extrem de importantă către clanul Mori. Kazumasa se simți din nou jenat, fără a ști ce să facă. Spuse: — Problemele dumneavoastră oficiale par destul de urgente. Să mă retrag? — Nu, nu, nu este nevoie. Termin într-o clipă. Hideyoshi își continuă dictarea. Primise o epistolă de la un membru al clanului Mori, felicitându-l pentru victoria asupra clanului Shibata. Acum, sub pretextul de a relata bătălia de la Yaganase, îi cerea corespondentului să-și definească propria atitudine cu privire la viitorul clanului său. Era o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
informa despre opinia celor mai tineri. — Secretar! strigă Ieyasu. După întâlnirea cu trimișii lui Nobuo în camera de audiențe, revenise în apartamentele lui, unde stătuse un timp singur, în liniște. Acum, glasul îi răsună. Secretarul aduse o călimară și așteptă dictarea stăpânului său. — Vreau să le trimit scrisori de felicitare atât Seniorului Nuobo, cât și Seniorului Hideyoshi. În timp de dicta misivele, Ieyasu privi pieziș și închise ochii. Într-adevăr, pe când șlefuia proporțiile care urmau să fie așternute pe hârtie, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe care am avut ocazia de a o Înregistra - dictează el -, prin care vreau să spun că le găsesc la fel de enervante și de plicticoase.“ Epitetul „enervante“ Îi provoacă un mic șoc Theodorei - e dur pentru HJ când are chef de dictare -, care constată și ușoara scăpare gramaticală În pluralul lui „le“, dar, una peste alta, controlul său asupra sintaxei pare neafectat, iar observațiile, chiar dacă paradoxale, sunt coerente. „Starea mea de spirit este fragilă - conchide el -, dar sunt convins că voi descoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
admiratori să Îi spună, s-a evaporat În fine și că nu mai e decât un biet bătrân bolnav și simplu, așa cum Întâlnești În orice rezervă de spital. Spre surprinderea ei Însă, este chemată chiar În seara următoare, pentru o dictare nouă - o dictare prelungită, nu În Întregime coerentă, dar plină de expresii izbitoare și de imagini vii. „Cu această ocazie, mai mult decât dificultatea de a menține ritmul, auzim marșul istoriei, ce mai rămâne acelei esențe a tragediei care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spună, s-a evaporat În fine și că nu mai e decât un biet bătrân bolnav și simplu, așa cum Întâlnești În orice rezervă de spital. Spre surprinderea ei Însă, este chemată chiar În seara următoare, pentru o dictare nouă - o dictare prelungită, nu În Întregime coerentă, dar plină de expresii izbitoare și de imagini vii. „Cu această ocazie, mai mult decât dificultatea de a menține ritmul, auzim marșul istoriei, ce mai rămâne acelei esențe a tragediei care este lipsită de vlagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după ceva cercetări, Își asigură serviciile lui William MacAlpine, un tânăr scoțian pentru care epitetul „acru“ era inadecvat, sugerând un temperament vioi și energic prin comparație cu el, dar care se dovedi extrem de competent când era vorba să stenografieze după dictare și să transcrie la propria mașină de scris, acasă; nu trecu mult Însă și Henry achiziționă o mașină de scris Remington pentru De Vere Gardens și Începu să dicteze direct, cu rezultate imediate asupra eficienței. MacAlpine făcea mai puține greșeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Trilby fusese acela care Îl ucisese pe Du Maurier - sau mai degrabă monstruoasa explozie a „publicității“ pe care o provocase romanul. Pasajul care urma constituia punctul culminant, apocaliptic, al articolului și Îi ceru un efort suplimentar: o dimineață Întreagă de dictare și, În aceeași seară, șlefuirea de mână. În ziua următoare, Îi dictă lui MacAlpine versiunea revizuită. „Ceea ce văd cu claritate este faptul că astfel de publicitate violentă nu poate lăsa netulburate și nealterate sursele de creație În care Își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca și de lipsa lui de respect pentru căile bătute și umblate. Era Întruparea noii epoci științifice, ridicând În slăvi invențiile și viziunile care aveau să transforme viața de zi cu zi. Când Henry Îi povesti cum devenise dependent de dictare ca metodă compozițională, Wells proroci că, Înainte de finalul secolului următor, vor exista aparate care vor transcrie cuvintele direct după dictare, pe un ecran, pentru revizii și corecturi, tipărindu-le apoi pe o mașină de scris, fără amestecul omului. Cum mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
invențiile și viziunile care aveau să transforme viața de zi cu zi. Când Henry Îi povesti cum devenise dependent de dictare ca metodă compozițională, Wells proroci că, Înainte de finalul secolului următor, vor exista aparate care vor transcrie cuvintele direct după dictare, pe un ecran, pentru revizii și corecturi, tipărindu-le apoi pe o mașină de scris, fără amestecul omului. Cum mai râseseră, el și Gosse! Soția lui Wells, minionă și fermecătoare - cea de a doua, după câte se părea, În ciuda tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
meșteșugari; chiar și câțiva fii de robi trimiși de stăpânii lor. Sala era mare, cu gradene. Cei mai mari se așezau în fund, cei mai mici în față, fiecare cu planșeta lui, pe care scria versetele din ziua respectivă la dictarea dascălului. Acesta ținea deseori în mână o trestie, de care nu ezita să se slujească atunci când vreunul dintre noi lăsa să-i scape o înjurătură sau făcea vreo greșeală gravă. Dar nici un elev nu-i purta pică și nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
00 p.m. —OK, îi spuse lui Aweida. Vechea înțelegere? Desigur: le traduci pe toate și păstrezi una. De acord? De acord. Aweida își așeză un carnețel în poală și așteptă. Era poziția lui obișnuită, aceea a secretarei care scrie după dictare. Guttman ridică din tavă prima tăbliță, îi simți greutatea mulțumitoare în palmă, nefiind cu mult mai mare decât o casetă cu bandă magnetică. O duse la ochi, ridicându-și ochelarii ca să vadă mai bine textul. Privi caracterele cuneiforme care, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
întredeschise. Aproape crispată. Ca și cum i-ar fi părut rău că gândise toate astea cu voce tare. Îmbujorată la față, cu palma ajunsă întâmplător pe mâna lui Gerard, udă, zise : Dictați, vă rog... Gerard dictase câteva fraze. Iozefina întrerupse din nou dictarea: Strașnic bărbat, Mihai de Giulești ăsta făcuse ea pe un alt ton, mai veselă. Și îndrăgostit lulea de doamna contesă de Bethlen. - adăugase el entuziast. Da, știu - încuviințase ea, imitându-i vocea, ca și cum ar fi vrut să-l provoace pe
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
baie. Se întoarce. Îmi comunică rezultatul: "Dumnezeii mă-tii de viperă!" Mama tace. Eu simt nevoia să fiu politicos, intru în dialog: Mă apuc de urlat..." Tace. Își pipăie pulpa piciorului, cere o batistă curată, intră în baie, iese, începe dictarea... Una bucată Plic, cu p mare, pentru curioși, cu scris la interior... Deschide și citește... Se uită, negru de supărare, la nea Onuț. Chiar dacă trage din greu la aghioase, nea Onuț zâmbește. Și tata. Și Pitu. Mama e stană de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de-aproape. Pe o masă de lângă cea la care lucrase Fidorous, la un televizor mic rulau cadre de știri despre furtună tropicală ale cărei zgomote erau redate de un microfon legat la un computer. Computerul avea instalat un program de dictare și părea să încerce să transforme în cuvinte sunetele produse de vreme, creând șir după șir de text, cuvinte începând cu „s“ sau „ș“ în principal, cu blocuri de „p“ și „b“ ivindu-se odată cu spargerea valurilor. Se auzi bubuitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rufe urinate, alții cu capetele tunse în scări dînd la iveală coptura unor bube dulci, plozii ședeau lipiți ca mormolocii într-o baltă, respirînd propria putoare. Cînd prima oară îl suplinisem pe Costică, prost inspirat, le-am dat pruncilor o dictare. O clipă gălăgia încetă. Auzeam doar foșnet de caiete. Urmă apoi ceva uluitor, o foșgăială de gîndaci care invadau sala. Striviți în băncile neîncăpătoare, copiii se împrăștiau pretutindeni, părînd să aibă în privința asta exercițiu. Năpădiră la catedră, astupînd catalogul cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care o pot ridica și menține pe trepte superioare în domeniu. În alte genuri de poezie, cu precădere în cea cu versuri albe, subconștientul o domină și îi dictează. Trebuie să recunoaștem că sunt multe situații în care, mergând după „dictare”, Vera Crăciun ne oferă versuri pline de sensibilitate, care țintesc sufletul cititorului, mângâindu-l cu finețea atingerii coardelor unei viori ce aduce în tăcerea deplină a sălii de concert simfonia poemului iubirii. Este ceea ce se întâmplă în acest volum de
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
că nu-și mai pot concepe existența unul fără celălalt. El a și găsit o soluție pentru a fi mai mult împreună. Știind că are mașină de scris și că a profesat cândva dactilografia, îi propune să-i transcrie, după dictare, „niște scrieri recente”, pe care ar vrea să le „depună” la o editură. Ar putea ea să și „rupă” ceva din timpul liber, pentru el? Teodora nu-i răspunde imediat. Doar ochii o trădează, cu luminițele acelea jucăușe pe care
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]