1,082 matches
-
o depășirea care să însemne o altfel de întemeiere de care, orice s-ar spune, nu suntem în stare. Altfel, știi povestea cu Platon și cu adevărul. Doar că nici aici lucrurile nu stau așa de simplu cum ne învață dihotomia aceasta. Căci, stând mult alături de Platon, s-ar putea să crezi, să fii convins deci că adevărul este tocmai ceea ce spune Platon. Înveți ce este adevărul, ce este valoarea, din ceea ce se întâmplă în jurul tău, din experiențele avute, din cărțile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lucru era adecvat la momentul când am construit modelele respective, pentru că taberele reprezentând cele două tipuri de organizare socială se confruntau în Războiul Rece, dar nu va fi neapărat valabil întotdeauna. în cazul în care creăm modele sociale bazate pe dihotomia dintre recunoașterea și negarea faptului că înțelegerea realității este inerent imperfectă, atunci modelele trebuie să fie alternative. Aceasta nu înseamnă că oamenii sunt obligați să le folosească în proiectele lor intelectuale. Din păcate, nu este clar ce anume trebuie să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
alternative. Lecția pe care am învățat-o a fost că prăbușirea unei societăți închise nu conduce automat la o societate deschisă. Ea poate duce la accentuarea colapsului și dezintegrării, urmată de un fel de revenire ori stabilizare. Astfel, o simplă dihotomie între cele două tipuri de societate este inadecvată. Societatea deschisă este amenințată nu numai de ideologiile dogmatice și regimurile totalitariste, ci și de o dezmembrare a societății sau a statelor care eșuează. Stephen Holmes, un specialist în științe politice care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
dinamic poate fi comparată cu cele trei stări ale apei: solidă, lichidă și gazoasă. Societatea închisă este rigidă, cea deschisă fluidă, iar revoluția haotică. Analogia este forțată, dar poate servi drept reprezentare grafică. Diviziunea tripartită este mai complexă decât o dihotomie, dar încorporează lecția dată de prăbușirea sistemului sovietic. Dacă trebuie să abandonăm dihotomia dintre deschis și închis, de ce să folosim sintagma societate deschisă pentru a descrie democrațiile liberale? Vă reamintesc că lucrarea lui Karl Popper a primit titlul Societatea deschisă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
gazoasă. Societatea închisă este rigidă, cea deschisă fluidă, iar revoluția haotică. Analogia este forțată, dar poate servi drept reprezentare grafică. Diviziunea tripartită este mai complexă decât o dihotomie, dar încorporează lecția dată de prăbușirea sistemului sovietic. Dacă trebuie să abandonăm dihotomia dintre deschis și închis, de ce să folosim sintagma societate deschisă pentru a descrie democrațiile liberale? Vă reamintesc că lucrarea lui Karl Popper a primit titlul Societatea deschisă și dușmanii ei aproape accidental. De aici, societatea deschisă a ajuns să denote
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
așa cum sunt, ci și așa cum au fost sau ar putea fi. Prin urmare, nu trebuie să reflectăm doar asupra prezentului, ci și asupra unui număr infinit de posibilități. Cum le-am putea reduce la niște proporții acceptabile? Doar introducând generalizări, dihotomii și alte abstracțiuni. Odată ce ajungem la generalizări, cu cât sunt mai cuprinzătoare, cu atât lucrurile se simplifică. Această lume este reprezentată cel mai bine printr-o ecuație generală în care prezentul este un set de constante. Dacă schimbăm constantele, aceeași
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
întreg în care primul trebuie să fie mereu înfrânt. într-o societate neschimbătoare nu există individul în sine; mai mult, întregul social nu e o idee abstractă care contrazice ideea de individ, ci o unitate concretă ce cuprinde toți membrii. Dihotomia dintre individ și întregul social, ca multe altele, este rezultatul obiceiului nostru de a utiliza termeni abstracți. Pentru a înțelege unitatea ce caracterizează o societate neschimbătoare, trebuie să ne eliberăm de anumite deprinderi bine înrădăcinate ale gândirii, cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
dată de diversitatea infinită a interpretărilor pe care gândirea abstractă le poate produce. Gândirea abstractă tinde să creeze categorii cu ajutorul cărora evidențiază contrastul dintre aspecte opuse ale realității. Timpul și spațiul, societatea și individul, lumea materială și lumea ideală constituie dihotomii tipice de acest fel. Bineînțeles, modelele pe care le-am construit aici aparțin acestei scheme. Categoriile amintite nu sunt mai reale decât abstracțiunile care le-au produs. Altfel spus, ele reprezintă inițial o simplificare sau o distorsionare a realității, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
și când se isca o discuție între două sau mai multe persoane din aceeași cameră, interlocutorii nu se priveau în față, deși îi despărțeau doar câțiva metri, ci urmăreau ecranele care ne conectau pe toți. Dacă ar fi să respectăm dihotomia spațiu real/spațiu virtual, am putea spune că, în acest caz, lumea reală se topea în cea virtuală, și nu invers. Într-o recentă carte intitulată sugestiv Alone Together (Singuri împreună), Shery Turkle, profesoară la Massachusetts Insti tute for Technology
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
un set de trăsături „ideologice”. Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice sau iudeo-creștine. Întrebările la care încearcă ele să răspundă creează mai degrabă o atmosferă doctrinară decât o ideologie propriu-zisă. Prima trăsătură evidentă, accentuată până la manie, o constituie dihotomia vârstelor sau eonilor: există o vârstă prezentă, a istoriei în curs de desfășurare, și una viitoare, de cu totul altă natură și calitate. Între cele două vârste nu încape absolut nici o asemănare. Ele sunt substanțial divergente. Vârsta de acum (ho
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și nu de cea mai mică importanță: dualismul profesat de autorii apocalipticilor nu este unul metafizic, întrucât Dumnezeu rămâne peste tot Creatorul și Stăpânul absolut, al ambelor vârste. Ne aflăm așadar la antipodul viziunii gnostice, unde viziunea vârstelor reflectă o dihotomie esențială în sânul divinității: Dumnezeul bun și Demiurgul rău, două principii antagonice aflate oarecum pe picior de egalitate 133. Nu, în cazul textelor noastre, răul se explică fie prin coruperea oamenilor de către îngerii răzvrătiți (Enoh etiopian), fie prin „inima rea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dintr-odată, Biserica, așa cum o „reinventează” De Lubac plecând de la Părinți, nu mai este o „supernova” idealizată, aflată în opoziție radicală cu „lumea”, ci redevine „sufletul însuși al lumii”, după extraordinara metaforă din Scrisoarea către Diognet (secolul al II-lea). Dihotomia Biserică/lume se vede înlocuită prin formula, consacrată de Vatican II, „Biserica în lume” și ferment al istoriei. 10 decembrie 1942. „Mă bucur enorm pentru apariția primului volum din «Sources chrétiennes» și sunt nerăbdător să-l văd”, îi scrie Jean
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Un alt amănunt pe care nu-l vom afla niciodată...) Pe lângă intriga populată din belșug cu foști și actuali securiști, legionari, protocroniști și agenți secreți, romanul mai conține și o bizară trecere în revistă a istoriei românilor, văzută din perspectiva dihotomiei ortodoxie-naționalism. După câteva zeci de pagini de divagații despre a doua și a treia Romă, antisemitismul lui Hasdeu, influența ideilor lui Eminescu asupra mișcării legionare, colaborarea lui Mircea Eliade cu un ipotetic guvern legionar în exil, implicarea legionarilor în Revoluția
Somnul rațiunii by Mihai Mandache () [Corola-journal/Journalistic/10388_a_11713]
-
la începutul lui 2006, la ed. Bibliotheca din Târgoviște, o carte impropriu intitulată Istoria condensată a literaturii române. Titlul ei corect ar fi fost Istoria caraghioasă a literaturii române. Autorul folosește terminologia de specialitate cu emfază, într-un mod hazardat: „Dihotomia subiect-obiect în planul impresie-imagine pleacă de la considerarea sinelui. Din conștiința lor, a celor doi termeni, în care concordă superioara bucurie contemplativă avem, adeverită în adânc, în orizontul lor spectacular, desfacerea aristotelică - microcosm/macrocosm. Amprentată de conceptul de lărgire, distincție ce
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
manuscris scrise de Tată la propunerea fiului, a prelucrării multelor ore de imprimări audio, memorie orală afectivă a Mamei, selectarea zecilor de fotografii, acte și ilustrații a fost necesară depășirea multor praguri, fiul și scriitorul aflându-se într-o firească dihotomie: o carte de familie sau o experiență de viață, istorie personalizată, demnă a fi cunoscută de un public mai larg? Cît și în ce măsură faptele de intimitate capătă sensuri generalizatoare; până unde se poate extinde suprapunerea între persoa ne și personaje
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cea mai mare valoare dintre valori este OMUL. Aceste aforisme au firești afinități cu „Aforismele” lui Hipocrate și „Etica” lui Spinoza. În cheie etică, a unei noi șanse, pot fi înțelese (dezlegare și, totodată în planul unei realități-relații superioare -, legare) dihotomiile, evident abrupte, la care apelează aforismul tocmai pentru a ajunge la propria lui tensiune, la concentrarea maximă de mesaj-replică, o închidere ce se deschide prin interpretare și asumare. Printre dihotomii: cultură și civilizație, teorie și practică, imaginație și realitate, bun
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
înțelese (dezlegare și, totodată în planul unei realități-relații superioare -, legare) dihotomiile, evident abrupte, la care apelează aforismul tocmai pentru a ajunge la propria lui tensiune, la concentrarea maximă de mesaj-replică, o închidere ce se deschide prin interpretare și asumare. Printre dihotomii: cultură și civilizație, teorie și practică, imaginație și realitate, bun simț și filosofie, părinți/cetățeni obișnuiți și copii/politicieni. Tocmai, libertatea consistentă (ca valoare) a spiritului se manifestă cu subtilă dar și cu scandaloasă putere în chiar momentul când transformă
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ca doamna N.R.‑S., știind bine de existența acelei fetițe suferinde, În pofida instinctului său matern (care, evident, nu trebuie să prevaleze În judecata critică), să susțină că În poeziile În care apare cuvântul Kind este vorba de „o angoasă datorată dihotomiei supraeului (Nad‑Ja, nota trad.) În care se presimte sentimentul culpabilității“! Sărmanul Mendel Osipovici s‑ar Întoarce În groapă dacă ar citi toate astea. Nu atât din pricina banalității joase sau poate tocmai de aceea. Niciodată, domnule, M.O. nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi valabilă în accepțiunea clasică. Frumusețea, tradusă aici ca armonie a formelor, culorilor, proporțiilor, nu mai este căutată, ci intresul se îndreaptă din ce în ce mai frecvent către idee, către ceea ce era exprimat, chiar dacă exprimarea uza de discontinuități, disproporții, contraste puternice și deranjante. Dihotomia frumos-urât, discutată și cercetată de sisteme filosofice, estetice, artistice de lungul istoriei, pare a deveni în arta contemporană un sistem unitar și complementar. Unul dintre punctele din istoria artei ce marcheză o ruptură puterincă față de tradiție este în perioada interbelică
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
reflecție la propria ta rugă, pentru că ruga, în fapt, își conține răspunsul, mesajul divin. Meditația urmează cronologic rugăciunii, pentru că a medita înseamnă a ști să-ți asculți răspunsul la propria rugă. Meditația presupune identificarea cu divinitatea, în timp ce ruga presupune tocmai dihotomia, distanța între "cel ce se roagă" și "cel rugat", înseamnă punerea într-o poziție inferioară în raport cu divinitatea. Ruga dublată de meditație și înțelegerea unui anumit lucru la care, pe drept, spiritul aspiră, poate contribui la orientarea acelor energii universale benefice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
două facultăți principale: de filozofie și de teologie. Cu toate acestea, începând cu epoca galileană apar în interiorul său științele în sens modern. Prima academie înființată de Ludovic al XIV-lea, în 1706, la Montpellier se numește "Academia științelor și literelor". Dihotomia care se instalează atunci între aceste două mari grupe de discipline ridică în privința fundamentului său o problemă filozofică la care suntem în măsură să dăm un răspuns clar. "Științele" desemnează ansamblul cercetărilor subordonate proiectului galilean și vizând cunoașterea obiectivă a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dezvăluirea esenței vieții, și dacă o face prin mijlocirea procedeelor estetice, este pentru că arta, căreia îi aparține, este vehiculul privilegiat al acestei raportări esențiale la viață. Această raportare devine conștientă de sine în filozofia a cărei temă proprie o constituie. Dihotomia dintre științe și litere se întemeiază astfel pe diferența dintre obiectele lor, adică diferența ontologică radicală care separă ființarea golită în ea însăși de capacitatea de a se încerca pe sine și, pe de altă parte, ceea ce poartă în sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dezechlibrul cu ajutorul îndrumărilor stricte referitoare la regimul alimentar, suplimentate de fitoterapie. Chiar Europa, unde regimurile alimentare sunt tulburător de dezechilibrate după standardele taoiste, este locul în care a evoluat psihoterapia, ca ramură oficială a medicinei, complet separată de fiziologie. Această dihotomie medicală este tipică pentru dualismul care stă la baza gândirii occidentale. În ciuda curentelor dualiste din gândirea occidentală, un grup restrâns de specialiști nutriționiști dedicați din America și din Europa de astăzi au reușit, în cele din urmă, să redescopere „veriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
decât noi toți laolaltă, Ignatius, rosti el indiferent. Lui Vultur-în-Zbor relația lor i se păru dubioasă, cu atât mai mult cu cât și Irina, și Elfrida au murmurat imediat o aprobare ce aducea cu un răspuns reflex. Exista o curioasă dihotomie între cuvintele respectuoase și gesturile condescendente ale lui Cerkasov, ca și când Gribb ar fi fost o personalitate și ar fi trebuit ținut pe un soclu - dar, totodată, la distanță. Uită de gândul lui atunci când Irina se aplecă înspre el, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și Baudelaire, dandysmul se lasă interpretat și ca proiect spiritual (fie că aderăm sau nu la principiile lui). Apoi, Într-un al doilea rând, dacă acceptăm că dandysmul e una dintre formele de manifestare a modernității, atunci și În cadrul său dihotomiile tradiției metafizice (aparență/ esență, exterior/interior, unu/multiplu, suflet/trup) sunt neutralizate, ba chiar abolite 1. Am avut prilejul să scriem despre toate acestea comentând Logica sensului a lui Gilles Deleuze, mai exact, poziția sa atunci când analizează paradoxul oglinzii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]