4,295 matches
-
în pământ și să o văd cu lacrimi în ochi de rușine, dar ceva se întâmplase fiindcă se ridică în picioare și bătu cu palma de masă privind-o țintă în ochi pe miss Piggy. Din discuția purtată cu domnul diriginte, am înțeles că nu sunteți măritată și că nu aveți nici copii. Vârsta, ținuta și mai ales obiceiul de a mânca semințe ca pe stadion indiferent de situație spun multe despre dumneavoastră așa încât nu cred că sunteți cea mai îndreptățită
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
sper din tot sufletul că nu ai de gând să calci pe urmele lui taică-tu. Să ai grijă să nu lipsești de la ore fiindcă purcica asta în halat o să caute să te dea afară din școală! Mi-a spus dirigintele tău ce putere de decizie are și e bine să te ferești de ea. Evit-o! Vezi-ți de carte și nu uita de ce ai plecat până în celălat capăt al țării!... Termină școala cu fruntea sus, altfel ai să simți
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a bătut cu țiganii ca să ne apere pe noi... Mama mă privea și nu știa ce să creadă. Uneori era nevoie să trecem prin lucruri neplăcute pentru a afla amănunte despre cei pe care credeam că îi știm foarte bine. Dirigintele se alătură și el grupului ca să întărească în inima mamei convingerea că nu eram singur. Cât îl cunosc eu pe Silviu pot să vă spun că știe să fie un bun prieten, așa că ceilalți îi vor fi și ei aproape
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
prieten, așa că ceilalți îi vor fi și ei aproape când îi va fi greu. Mai știu că suferea enorm când privea străzile printre gratiile de la geamul camerei lui. Acum va privi de pe acele străzi printre gratii la prietenii lui... Vorbele dirigintelui mă săgetară în creștet. Simțeam că o să-mi lipsească viața de internat, tot vacarmul creat de colegii mei de clasă, șansa de a mai cunoaște tineri ce aveau să se perinde pe acolo, știam că voi suferi după farsele de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
POȘTALE CEC ASIGURĂRI PE VIAȚĂ La ferestre atîrnau perdelele din bumbac, murdare. Într-un colț se putea citi: ASTĂZI ÎNCHIS. Nu era deschis decît ghișeul pe care scria: TIMBRE COLETE TELEFON Un bărbat cam la vreo patruzeci de ani, probabil dirigintele oficiului, care curăța sau repara o ștampilă, mă privi atent. Se simțea miros puternic de petrol lampant, probabil de la o sobă defectă. Un camion de vreo zece tone trecu pe lîngă noi cu viteză de făcu să se cutremure pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
politruc printr-o școală la fără frecvență, la „Ștefan Gheorghiu”. Simțeam un freamăt de neliniște prin cancelarie în ziua când venea el. Profesorii erau mai nervoși, strigau la elevi în pauze, îi înfundau cu note de patru, reclamațiile curgeau spre diriginți. Tămaș stătea liniștit în fotoliul din mijlocul cancelariei și vorbea despre pisica lui siameză. Avea o pisică alcoolică. El o învățase, punându-i sistematic pălincă în lapte, de pe când era pui. Mai târziu asta făcuse dependență. Dacă nu-i dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
desprins din perete și a alunecat. Am înțepenit! Disperarea și rușinea mi-au lipit cu plumb picioarele de dușumea. Cred că, dacă se deschidea, ajungeam pe partea opusă a Terrei. Am chemat tâmplarul și a fixat-o la loc. D-nei diriginte i-am spus simplu că „l-am împins”. Ce rost avea să mă justific, să isc discuții contradictorii? Incidentul m-a marcat psihic și emoțional, doar pe mine. Insatisfacția a fost de partea celor care mă voiau aspru pedepsit și
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
pauză de țigare“ și s-au strâns să-l asculte. Îmi continuam lecția, desigur, dar În timp ce vorbeam mă și Întrebam ce dracu’ reușește să le spună de-i ține pe toți așa, cu gura căscată. Dacă se Întâmpla să apară dirigintele șantierului sau vreun alt „organ“, ceilalți plecau care Încotro, iar el se ridica alene, apuca roaba și o târa mai Încolo. Nu părea un muncitor foarte harnic, nici n-ar fi putut să fie de altfel, avea pe atunci, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lecțiile lui, când voia ca să termine clasa fraza începută de el: ― Această rocă, dom-ni-lor, face parte din era quater... și se oprea, ca să continuăm noi în cor, pe același ton și silabisit: ― ...na-ră! În clasa a II-a, Crăcănel era dirigintele nostru. Miercurea, ultima oră, fixase dirigenția, când făcea, cum se spune atât de greșit, "motivarea" absențelor, că, de fapt, elevul motivează pentru ce a lipsit, iar profesorul scuză absența! (Teoria asta ne-a făcut-o Barosanul mai târziu la o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
stea de vorba cu ea, așa după cum era obiceiul. De-abia terminase de făcut apelul și-și mângâia gușa, când se deschise ușa și intră o cuconiță tare nostimă, elegantă și parfumată. Ne-am ridicat respectuoși și admirativi în picioare. Dirigintele, cu ochii rotunjiți de plăcere că va sta de vorbă cu o persoană atât de drăguță, care desigur îl va ruga ceva, ne făcu semn amabil să ne așezăm și se adresă vizitatoarei: ― Doamna? ― Marinescu. Îi întinse mâna fără mănușă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
unele cocoane din ziua de azi! ― Ei, făcu el amuzat, asta cam așa e! Dar eu nu terminasem. Încurajat de zâmbetul lui Crăcănel și de uimirea provocată de curajosul meu fel de a vorbi cu profesorul, care ne era și diriginte, continuai: ― Așa, de exemplu, să vedeți ce i s-a întîmplat unui domn, din pricină că soția lui avea prostul obicei de a întrebuința cuvinte franțuzești de-a valma cu cele romînești!... Crăcănel, crezând că voi da un exemplu care să fie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
impusese, în primul rând, prin aceea că era fiu de profesor universitar, carieră către care ne mărturisise că tinde și el. Era un băiat înalt, slab, cu fața plină de pistrui și cu părul roșu ca morcovul. Barosanul, noul nostru diriginte, îl numise cestor pe Ciurea, și el era tare măgulit când noi, elevii de rând, ne guduram pe lângă el, spunîndu-i lingușitor: "Stăpîne!" Stăpânul avea o foarte mare însemnătate în clasă, pentru că de el depindeau multe! Întotdeauna, așa-zisul "șef al
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aveam chiar în acea zi, Barosanul ne-a spus vădit impresionat: ― Bravo, băieți, să știți că mi-a plăcut! Ideea pe care ați avut-o vă face cinste. Dar de unde ați strâns atâția bani pentru taxa lui Pîrvu?! ― Păi, domnule diriginte, s-a ridicat Ciurea, ne-am gândit că n-o să fie prea mare lucru să renunțăm și noi pe ziua de astăzi la sandviciuri, la limonadă, la trigoane sau la cornuri... Puțin regim nu ne strică... Când și-o termina
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
terminat, în sfârșit, și s-a convocat conferința tuturor prafesorilor din clasa a VIII-a modernă, ca să hotărască asupra soartei noastre. Am auzit că la conferință Barosanul, dragul nostru Barosanul, adevărat părinte sufletesc, în dubla lui calitate de profesor și diriginte, ne-a susținut cu o nemaipomenită dârzenie, a bătut cu pumnul în masă, a strigat la Jujucă, l-a făcut de două parale; iar la un moment dat, podidindu-l lacrimile, a trântit ușa și a ieșit din cancelarie. Jujucă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rămăseseră la Lazăr și dăduseră examen de-a VIII-a acolo, Barosanul li se adresă, zîmbind: ― Mă, să stați drepți, și să fiți respectuoși cu ăștia care au dat examen particular de a VIII-a aci, la Seminar! ― De ce, domnule diriginte? întrebară ei mirați. ― Așa, pentru că voi ați făcut numai opt clase, pe când ei au făcut nouă! Opt la Lazăr, în întregime, și a noua, aci, în particular! * Totuși, până la urmă, Jujucă, prin intervenții tari la Ministerul Instrucțiunii, a reușit să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dinainte pregătite. Vădit emoționat, în timp ce se lasă greoi, pe scaun, Barosanul ne face semn cu mâna și spune surîzînd: ― Stați jos, vă rog! Apoi, în glumă, se adresează lui Ciurea-Stăpînul: ― Costache, de ce nu-mi dai absenții? ― Lipsesc cam mulți, domnule diriginte! Mai bine faceți dumneavoastră apelul! ― ... Sper că lipsesc pentru motive binecuvântate... să nu aflu cumva că a chiulit vreunul, că-l elimin pe... douăzeci de ani! Tacticos ridică ușor coperta cartonată a catalogului: ― Vă rog... să spuneți la fiecare... elev
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Nu ne venea să credem... ― Popescu-Băjenaru Grigore! ― Prezent! Profesor de Romînă! Toți, profesorii încep să zâmbească. Barosanul se-ntrerupe o clipă: ― Mi se pare că, dintre toți colegii tăi, tu singur ți-ai ales această spinoasă carieră, Tyrtheu!? ― Da, domnule diriginte, m-a atras mai mult decât oricare alta, în ciuda năzdrăvăniilor de pe timpul când eram elev! ― Mulțumesc, stai jos...! ― Scully Gheorghe! ― Absent! Căpitan de cavalerie, mort în război. ― Tebeică Ștefan! ― Apelul nominal s-a sfîrșit! Barosanul își scoate batiste și-și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și se întorcea acasă transpirat, obosit, dar fericit. Creștea și se împlinea ca un adolescent sănătos și viguros, sprinten și îndemânatic, sociabil și politicos. Treburile mă mânau deseori la Bârlad, ocazie cu care îl vizitam pe Săndel la școală. Directorul, dirigintele și toți profesorii cu care stăteam de vorbă aveau numai cuvinte frumoase la adresa lui. Îl lăudau pentru rezultatele bune la învățătură, pentru comportamentul corect și politicos, pentru participarea la activitățile cultural-artistice ale școlii. Gazda lui, o familie de intelectuali pensionari, îl
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
înțesată de mulțimea părinților, bunicilor și copiilor, fiecare căutându-și locul în careul trasat cu cretă pe asfalt. Cei din clasa I, bobocii, urmau să se așeze în formație după ce erau strigați de pe listele pe care fuseseră grupați. Învățătorii și diriginții își căutau și adunau copiii și îi primeau cu priviri calde și cu câte o vorbă bună. După momentul religios și cuvântul de deschidere al directorului, elevii au fost introduși în clase unde îi așteptau manualele, câte o floare pentru
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea dirigintelui, cu catalogul, pentru a începe ora de dirigenție. Ușa se deschide discret, aproape fără zgomot și Dumitru Dascălu intră, cu pașii măsurați dintotdeauna și se îndreaptă spre catedră. După ce îi îmbrățișează cu privirea câteva secunde își salută foștii elevi cu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Bună ziua! Așa li s-a adresat în toți cei patru ani cât i-a păstorit cu grijă și dragoste părintească. Ridicați în picioare ca la comandă, foștii elevi îi răspund sacadat: Bună-ziua! Vă rog să luați loc, i-a îndemnat dirigintele. Am marea bucurie de a vă ura bun venit! la întâlnirea cu școala, cu dascălii, cu colegii, după 20 de ani de când ați spus rămas bun anilor de școală și v-ați avântat pe drumul anevoios dar fascinant al vieții
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
îmbrâncesc și-i gonesc, sunt trimiși la cinci mile distanță pe câmp, învățați să facă instrucție cu puști de lemn sau aliniați unii în fața altora și instigați să iasă din anonimat și să sară la bătaie. Haosul este susținut de diriginții cu măști și glugi, ca niște ciori negre zdrențăroase și de către monitori, niște sadici îmbrăcați în veste, care se animă subit la cel mai mic semn de nesupunere. Jonathan află curând că monitorii sunt adevărații stăpâni ai acestui univers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
arc perfect. Dar tocmai atunci, într-o după-amiază, bate un individ la ușă. — Salut, Bridgeman. Am un mesaj pentru tine. Jonathan, conștient că este unul dintre elevii mari, lasă jos cartea și oftează teribil de plictisit. — Despre ce este vorba? — Dirigintele m-a trimis să-ți spun că ți-a sosit o mătușă, sora bunicii tale. Jonathan reacționează de parcă n-ar fi înțeles. — Ce mătușă? — Sora bunicii tale, Bridgeman. Scuză-mă, am greșit ceva? Gertler zumzăie dramatic din balalaică. — Ceva rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
strecurat otrava unde trebuie. Mă Întrebam până acum câteva minute de ce și Între timp cred c-am dibuit și răspunsul: Foiște, lua-te-ar dracu’, Îmi citești scrisorile. Dacă te prind că le păstrezi, pun Poliția pe tine și pe dirigintele Poștei și n-o să ieșiți de la pârnaie decât ca să vă faceți rost de scânduri pentru sicrie, de vase, prosoape și batiste pentru dat de pomană În ziua Îngropării. Ca om ești un căcat cu ochi, iar poezia și pictura ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bine. Am, Însă, Îndoielile mele. De câteva zile Încoace, chiar dacă elevii sunt În vacanță, marele profesor urcă, sprijinit În baston, toată coasta dinspre Dunăre a satului și se duce la școală. Înainte să ajungă, trece negreșit pe la poștă. El și dirigintele sunt prieteni vechi și e foarte firesc să mă ducă gândul că ăla Îi dă voie să-mi dezlipească plicurile. Ce te holbezi așa? N-ar fi nici prima și nu va fi nici ultima oară. Când eram copil, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]