4,704 matches
-
transformarea substanței mesajului în vederea comunicării (codificare) la nivelul emițătorului și interpretarea acesteia (decodificare) la nivelul receptorului. Modelul abstract al codului permite producerea unui număr nelimitat de mesaje sau performanțe. COERENȚĂ Spre deosebire de coeziune, definită ca adecvare în interiorul textului (acord, recțiune, ordine discursivă), coerența reprezintă adecvarea semantico-pragmatică la situația de comunicare (raportul de forțe între interlocutori, cunoștințele lor despre lume, fondul comun de cunoștințe, ritualul sociolingvistic al actului de comunicare). Coerența este rezultatul conlucrării a patru tipuri de reguli: i) de repetiție (prin
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
unei alegeri subiective sau al unei convenții sociale. CONTEXT Noțiunea de context este extrem de ambiguă; ea desemnează atît cotextul (contextul verbal), cît și contextul referențial, situațional (spațiul și momentul enunțării, rolurile sociale ale protagoniștilor, raporturile de forțe), acțional (al fragmentelor discursive ca acte de limbaj) și psihologic (privitor la intențiile, credințele, dorințele interlocutorilor). CONȚINUT (opus lui expresie) În teoria glosematică a lui L. Hjelmslev, conținutul se opune expresiei precum semnificatul semnificantului. Uniunea celor două planuri sau semioza privește însă selectarea din
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în opoziție cu continuu) Termenul servește la definirea unităților semiotice, construite cu ajutorul conceptelor de identitate și alteritate. O unitate discretă se caracterizează prin ruptura continuității în raport cu unitățile vecine. DISCURS Secvență de enunțuri lingvistice guvernată de reguli transfrastice de concatenare. Activitatea discursivă este producerea al cărei produs este textul. M. Foucault (1971, L'ordre du discours) încearcă să circumscrie această noțiune delimitînd-o de noțiunile clasice de gen, ideologie etc. și considerînd-o o procedură generativă care "formează sistematic" obiectele la care se referă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
reprezentat (fotografia, desenul, harta, diagrama, metafora sînt semne iconice). IDEALTYPUS În sociologia lui Max Weber construcție a cercetătorului care accentuează unilateral unul sau mai multe puncte de vedere pentru a crea un "tablou" (model) omogen. Orice definire a unui gen discursiv, procedeu, semn etc. ține de Idealtypus. IDEOLOGIE La creatorul său (Destutt de Tracy) știință a ideilor în sensul cel mai larg al cuvîntului. Ulterior termenul a căpătat o conotație peiorativă, fiind perceput ca sistem de idei și dogme ale unui
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
doar imaginată). Referentul poate fi deci real sau imaginar (Pegas, omuleții verzi din narațiunile science-fiction). REPRESENTAMEN Pentru Peirce representamenul este aspectul material, sensibil al semnului (semnificantul lui Saussure). RETORICA Studiul comunicării persuasive și al efectelor de sens. Acționînd la nivel discursiv, dar și intrapropozițional se va distinge între o macroretorică (strategie discursivă) și o microretorică (studiu al figurilor de stil intrapropoziționale). Disciplină veche de peste 2000 de ani, considerată de unii cercetători capitol al semioticii generale, retorica include cinci subdiviziuni: inventio (inventarul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
verzi din narațiunile science-fiction). REPRESENTAMEN Pentru Peirce representamenul este aspectul material, sensibil al semnului (semnificantul lui Saussure). RETORICA Studiul comunicării persuasive și al efectelor de sens. Acționînd la nivel discursiv, dar și intrapropozițional se va distinge între o macroretorică (strategie discursivă) și o microretorică (studiu al figurilor de stil intrapropoziționale). Disciplină veche de peste 2000 de ani, considerată de unii cercetători capitol al semioticii generale, retorica include cinci subdiviziuni: inventio (inventarul de argumente și toposuri); dispositio (planul discursului persuasiv eficient); elocutio (arsenalul
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
secolului al XX-lea substitutul "operei literare" redusă la "urmă" (expresie) a unei scriituri. Semioticienii în general (Lotman, Barthes) și textualiștii în particular (Kristeva, Solles, Baudry) accentează "literalitate" și "jocul" textului și intertextului . TIP Categorie abstractă ce subîntinde multitinea actualizărilor discursive (de pildă conjuncția coordonatoare "și" actualizată de n ori într-o pagină de text). Opoziția tip/ocurență apare la Peirce sub forma type/token, iar la Pike etic/emic. Tabla de materii Cuvînt înainte.................................................................................. 7 PARTEA ÎNTII. SEMIOTICĂ GENERALĂ. CONCEPTE
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
doar la sensul de bază conservat de etimologie (cuvântul compus prin alăturarea lui para și a lui odos având translările de counter-song; contre-chant), Hutcheon recomandă o analiză aprofundată, în urma căreia va constata două importante ramificații ale semnificației: "Natura textuală sau discursivă a parodiei (spre deosebire de satiră) e limpede din rădăcina odos a cuvântului, însemnând cântec. Prefixul para are două înțelesuri, dintre care doar unul este de obicei menționat, și anume accepțiunea de contra sau împotriva. Așa că parodia devine o opoziție sau un
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
era invocată laudativ. Dimpotrivă, la începuturile sale pare să fi fost privită condescendent de către primii teoreticieni. Iat-o definită drept un gen comic minor, meritând o dezbatere amănunțită cu precădere în ceea ce privește etimologia sa și o prezentare detaliată a practicilor orale, discursive și prin urmare apropiate de retorică a căror haină a îmbrăcat-o de multe ori. Cel puțin asupra acestui detaliu toți exegeții de azi și de ieri par să fi ajuns la un consens: spiritul parodic atribuia, odinioară, un rol
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
își găsește aici o strălucită realizare. Cele două personaje nu au nume, deci nu sunt individualizate decât prin locul (funcția) pe care fiecare îl ocupă în societatea vremii: unul este bucătar, iar celălalt, stăpân și duce. Formal, sunt preluate elementele discursive specifice retoricii antice, dar "puse la lucru" într-un context de tot hazul, de unde și efectul parodic. De fapt, avem de-a face cu un scurt discurs literar, care uzează cu predilecție de trăsăturile oralității, decât de cele specifice scriiturii
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodic urmuzian presupune asumarea sa de către cititor prin raportarea la textul parodiat, recunoașterea are loc numai după ce vor fi fost luate toate precauțiile. Altfel spus, hipertextul nu trebuie să se solidarizeze (întrucât s-ar confunda) cu hipotextul, față de care manifestă discursiv o opoziție certă, chiar dacă opoziția nu antrenează întotdeauna polemica. De multe ori, "parodierea este atât de evidentă încât pentru stabilirea ei este de ajuns o simplă așezare în paralel a textelor"289. Tocmai opoziția planurilor permite citirea "romanului în patru
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
operei literare (sursele de inspirație) sunt mereu aceleași, neexistând posibilitatea înnoirii sau modificării, fie și parțiale, a lor. Prin urmare, singura cale ce-i mai rămâne vreunui autor, acum, de a tinde (cât de cât) spre originalitate e tocmai realitatea discursivă a textului său sau, cu un alt termen, stilul. Alegerea îi aparține fiecăruia, dar nu este întâmplător că cei mai mulți romancieri postmoderni se raportează la trecut (care include cu precădere suma subiectelor ce au dat naștere operelor literare canonice) parodic. Postmodernismul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
135-136). 65 Hans Robert Jauss, "Modele de interacțiune în identificarea cu eroul literar", în Experiență estetică și hermeneutică literară, Editura Univers, București, 1983, p. 301. 66 Idem, p. 300. 67 Hutcheon, Linda, Poetica postmodernismului, p. 204. 68 "The textual or discursive nature of parody (as opposed to satire) is clear from the odos part of the word, meaning song. The prefix para has two meanings, only one of which is usually mentioned that of counter or against. The parody becomes an
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Personajele autobiografice / 253 5.2. Ivan Denisovici și Matriona pe Golgota suferinței / 268 5.3. Un personaj istoric în caricatură: I.V. Stalin / 277 5.4. În slujba regimului represiv. Loialitate, compromis și revelație / 286 5.5. Personaj și discurs. Zone discursive / 300 Bibliografie / 317 Abstract / 331 Résumé / 339 Un martor incomod al secolului XX: Alexandr Soljenițîn "Am putea avea oare curajul de a pretinde că nu suntem responsabili de relele pe care le cunoaște astăzi lumea?". (A. Soljenițîn, Discursul Nobel) După
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
o are pentru confrații săi întru infern, alături de care el se încumetă cu umilință a mărturisi ca egal, apelând la discursul omniscient doar din rațiuni tehnice. Un aspect pe care cartea îl evidențiază cu deosebire în capitolul intitulat bahtinian Zona discursivă a personajului. Abordarea zonei discursive a personajului a fost pregătită, într-un fel sau altul, de capitolele anterioare prin câteva considerații cu privire la combinațiile spectaculoase în jocul percepțiilor, la tipurile de naratori și personaje, prin referințele la dominanta "explicativă" și "evaluativă
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
întru infern, alături de care el se încumetă cu umilință a mărturisi ca egal, apelând la discursul omniscient doar din rațiuni tehnice. Un aspect pe care cartea îl evidențiază cu deosebire în capitolul intitulat bahtinian Zona discursivă a personajului. Abordarea zonei discursive a personajului a fost pregătită, într-un fel sau altul, de capitolele anterioare prin câteva considerații cu privire la combinațiile spectaculoase în jocul percepțiilor, la tipurile de naratori și personaje, prin referințele la dominanta "explicativă" și "evaluativă" din discursul personajului, în ipostaza
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
este un proces supus unor constrângeri de natură cognitivă și comunicativă, desemnat în cadrul teoriei literare și prin termenul de textualizare. Într-o definiție generală a textualizării, se precizează că aceasta reprezintă un "ansamblu de proceduri focalizate pe constituirea unui continuu discursiv, anterior manifestării discursului într-o semiotică sau alta"35. Întrucât ne interesează îndeosebi textul literar, trebuie spus că, în acest caz, este vorba despre transformarea unui univers de imagini și senzații într-unul de simboluri, la rândul său organizat după
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
narațiunii ficționale a fost argumentat prin identificarea unor particularități lingvistice, majoritatea având legătură cu focalizarea internă, la care ne vom referi mai pe larg ulterior. Totuși, indiciile de ficționalitate nu sunt de ajuns, ele singure, pentru judecarea statutului enunțurilor. Strategiile discursive și narative asociate în mod obișnuit ficționalității pot fi găsite și în textele factuale. Analizând, pe rând, diferite aspecte proprii narațiunii (ordinea întâmplărilor, viteza, frecvența, modalitatea și vocea narativă), G. Genette ajunge la concluzia că nu există o deosebire a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a trezirii conștiinței de sine, Volodin încearcă să facă binele, după cele mai clare precepte creștine. În ființa lui, se trezește "al doilea suflu", ca dovadă că un om nu este ușor de zdrobit. 5.5. Personaj și discurs. Zone discursive Dacă în secțiunile anterioare am avut în vedere apartenența personajelor soljenițiene la diverse categorii, în prezentul capitol vom urmări personajele în ipostaza lor de locutori. Orice operă literară individuală realizează propriul discurs, de vreme ce scriitorul are posibilitatea de a-și asuma
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
sunt prezente toate limbajele societății sovietice, de la clișeele staliniene din discursul lui Rusanov și discursul ideologic al lui Vadim Zațîrko, până la argoul lui Kostoglotov, limbajul "verde" al lui Podduev și discursul tehnic medical, care camuflează diagnosticul 394. În ce privește problema zonei discursive a personajului soljenițian, se impune drept reper concepția lui Mihail Bahtin, căruia îi aparține, de altfel, sintagma invocată. Reproducem, mai întâi, un fragment mai amplu din studiul bahtinian Plurilingvismul în roman, pentru a fixa coordonatele generale ale discuției despre zona
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
a personajului soljenițian, se impune drept reper concepția lui Mihail Bahtin, căruia îi aparține, de altfel, sintagma invocată. Reproducem, mai întâi, un fragment mai amplu din studiul bahtinian Plurilingvismul în roman, pentru a fixa coordonatele generale ale discuției despre zona discursivă a personajului în operele literare ale lui A. Soljenițîn: Un erou de roman are întotdeauna zona sa, sfera sa de influență asupra contextului înconjurător al autorului, care trece uneori foarte departe dincolo de cadrul discursului direct rezervat acestui erou. Raza de
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și întotdeauna este, într-o măsură sau alta, dialogizată; în ea se desfășoară dialogul dintre autor și personajele sale, nu un dialog dramatic, divizat în replici, ci dialogul romanesc specific, realizat în cadrul construcțiilor aparent monologice 395. Personajul soljenițian cu zona discursivă cea mai amplă pare să fie Pavel Rusanov. Încă de la începutul romanului, discursul acestui personaj acaparează narațiunea. Totuși, deși zona discursivă a acestui personaj are o rază foarte mare, discursul său direct are o pondere destul de redusă. În general, Rusanov
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dialog dramatic, divizat în replici, ci dialogul romanesc specific, realizat în cadrul construcțiilor aparent monologice 395. Personajul soljenițian cu zona discursivă cea mai amplă pare să fie Pavel Rusanov. Încă de la începutul romanului, discursul acestui personaj acaparează narațiunea. Totuși, deși zona discursivă a acestui personaj are o rază foarte mare, discursul său direct are o pondere destul de redusă. În general, Rusanov se ascunde în spatele discursului direct care, pentru el, este echivalent cu discursul oficial, standardizat, deci lipsit de substanță autentică. Sunt relevante
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
pentru Pavel Nicolaevici, ale acestei adunături de oameni. Le-ar fi poruncit cu mare plăcere să-și țină gura, mai ales pisălogului ăluia cu părul sur și cu gâtul prins în chingile bandajelor ce-i cuprindeau și capul 396. Zona discursivă a lui Rusanov este formată, în mare parte, din replicile sale nerostite, răspunsuri la replici reale, rostite, ale altor personaje, întrucât el reacționează prompt, la nivel discursiv, la orice cuvânt care îi este adresat. Chiar dacă nu rostește replica de răspuns
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cu gâtul prins în chingile bandajelor ce-i cuprindeau și capul 396. Zona discursivă a lui Rusanov este formată, în mare parte, din replicile sale nerostite, răspunsuri la replici reale, rostite, ale altor personaje, întrucât el reacționează prompt, la nivel discursiv, la orice cuvânt care îi este adresat. Chiar dacă nu rostește replica de răspuns, aceasta există întotdeauna, dezvăluind, de fiecare dată, noi fațete ale personajului. De exemplu, îl descoperim pe Rusanov duplicitar, atunci când contestă valabilitatea regulilor din spital, deși el însuși
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]