912 matches
-
nou val de represiuni la adresa populației, ceea ce demonstra faptul că regimul nu intenționa să inițieze liberalizări de nici un fel, nici să limiteze controlul și supravegherea permanentă a tuturor categoriilor sociale (Verona: 1992, 148). A anticipat retragerea trupelor sovietice din România disidența regimului de la începutul anilor '60 în cadrul CAER sau a OTV? Un răspuns pozitiv la această întrebare este foarte facil și foarte tentant deopotrivă. Însă trebuie să avem permanent în vedere contextul în care acest act de bunăvoință al Uniunii Sovietice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale" sau simplu, dar inadecvat din punct de vedere istoric, "Declarația de independență" a PMR a consfințit respingerea pretențiilor tutelare ale Moscovei, imprimând totodată filigranul politicii externe a României ceaușiste: disidența calculată (Copilaș: 2010b). Disputa româno-sovietică atinsese un punct de maximă intensitate. Chiar dacă principala ei dimensiune a fost, indubitabil, una economică, disputa româno-sovietică s-a purtat și în termeni geopolitici, culturali, istorici sau teritoriali. Decizia lui Hrușciov de a trimite arme
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fie considerat antisovietism" (Moraru: 2004, 51). Pe cale de consecință, indiferent cum am înțelege metamorfoza politicii externe românești survenită la începutul anilor '60 drept "permanență simulată" (Shafir: 1985, 175), "aliniere parțială" (Farlow: 1971, 54-63), "autonomie", (King: 1980, 136; Gross: 1966, 16), "disidență calculată" (Copilaș: 2010b) distanțarea Bucureștiului de tabăra socialistă nu a fost dusă până la capăt, România rămânând membră a CAER, respectiv a OTV, în ciuda faptului că aria sa de acțiune în plan internațional s-a lărgit considerabil. David Floyd consideră că
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
PMR. Cei doi conducători comuniști nu ar fi avut niciodată "discuții sincere, clare, deschise, fiecare păstrând rezerve", deoarece obiectivele lor politice în raport cu "lagărul socialist" nu coincideau (Sfetcu: 2008, 327; vezi și Deletant: 2001, 214-215; Fejtö: 1979, 176). Primele manifestări ale disidenței economice a RPR în raport cu CAER au fost întâmpinate în Occident cu rezerve și chiar cu scepticism, țara fiind cunoscută "de mult timp ca unul dintre cei mai docili "sateliți" ai Moscovei" (Gross: 1966, 16-17; Burks în London: 1966, 93). Dar
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ton umoristic în vara anului 1964 că "dacă prezenta poziție a comuniștilor chinezi va prevala vreodată în mișcarea comunistă internațională, Gheorghiu-Dej ar putea să demonstreze cu ușurință că fusese dintotdeauna stalinist" (Braham: 1964, 16). Și într-adevăr așa și era. Disidența calculată a comunismului românesc, care urmărea, în termeni ideologici ortodocși, autoconsolidarea, indiferent de proveniența resurselor puse în slujba acestui deziderat, a devenit filigranul orientării internaționale a regimului până la finalul violent al acestuia, consumat în decembrie 1989. Acest capitol a fost
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
democratice" și (aparent) independente care l-au transformat, pentru o lungă perioadă, în cel mai simpatic și integru lider comunist din Europa de Est. Să vedem, în continuare, cum și de ce a devenit Ceaușescu preferatul Occidentului. 6.3. Consolidarea afirmării internaționale: între disidența calculată și diplomația de prestigiu Între 1965 și 1989, politica externă a României a avut la bază două coordonate majore. Prima, disidența calculată, a fost deja discutată în capitolul anterior al lucrării. Conceptul se referă la exploatarea poziției autonome a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Să vedem, în continuare, cum și de ce a devenit Ceaușescu preferatul Occidentului. 6.3. Consolidarea afirmării internaționale: între disidența calculată și diplomația de prestigiu Între 1965 și 1989, politica externă a României a avut la bază două coordonate majore. Prima, disidența calculată, a fost deja discutată în capitolul anterior al lucrării. Conceptul se referă la exploatarea poziției autonome a Bucureștiului în cadrul "lagărului socialist" pentru a obține capital de imagine, fonduri și sprijin politic din Occident, concomitent cu utilizarea acestui sprijin pentru
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în cadrul "lagărului socialist" pentru a obține capital de imagine, fonduri și sprijin politic din Occident, concomitent cu utilizarea acestui sprijin pentru a obține concesii economice și toleranță politică din partea Moscovei. Gradual însă, mai ales în ultimul deceniu al existenței regimului, disidența calculată și-a inversat reperele: pe măsură ce drepturile omului capătă o pondere sporită în relațiile internaționale, iar majoritatea statelor comuniste manifestă o anumită disponibilitate de a le tolera, la nivel limitat, în accepțiunea lor "burgheză", RSR va păstra sensul leninist al
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Fiul rătăcitor" nu se va întoarce însă cu adevărat acasă; se va plimba mai degrabă prin fața grădinii pretinzând îmbufnat că va intra înăuntru numai atunci când i se va permite să își impună propriile reguli. Cu alte cuvinte, în anii '80, disidența lui Ceaușescu era îndreptată mai degrabă împotriva Vestului (pe care nu încetase niciodată să îl considere inamic) decât a "lagărului socialist", unde încerca să își impună cu fiecare ocazie punctul de vedere "independent". "Țările frățești" nu uitaseră însă șicanele de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
criterii de comportament decât pe cele proprii. În plus, după cum vom vedea, Gorbaciov l-a privat pe Ceaușescu de imaginea comunistului reformist, un rol pe care nu l-a jucat, ca dictatorul român, ci în care realmente a crezut. Astfel, disidența calculată își va pierde practic sensul și va sfârși prin a se manifesta atât împotriva "imperialismului" cât și a propriei tabere. La rândul lor, ambele priveau cu o ostilitate tot mai puțin disimulată regimul de la București. Pe de altă parte
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
manifesta atât împotriva "imperialismului" cât și a propriei tabere. La rândul lor, ambele priveau cu o ostilitate tot mai puțin disimulată regimul de la București. Pe de altă parte, diplomația de prestigiu reprezintă la rândul ei o componentă relativ independentă a "disidenței calculate", fără a deține însă substratul pragmatic al acesteia. Un exemplu în acest sens îl constituie decizia României de a se implica în războiul din Vietnam ca posibil mediator. Într-o zi, când lucram cu Ion Gheorghe Maurer la el
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Ceaușescu a continuat și extins relațiile cu "lagărul imperialist" inițiate de către predecesorul său. Motivația sa a fost de natură pragmatică: odată ce răcirea relațiilor cu Moscova periclita obținerea de materii prime pentru industria grea, RSR a utilizat impresia favorabilă pe care disidența sa o crease în Occident pentru a obține capital economic: finanțe și know-how, în special (vezi, mai pe larg, Ceaușescu: 1967; Ecobescu, Celac: 1975). Materiile prime va încerca să le obțină, așa cum vom vedea, din țările Lumii a Treia. Astfel
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
centrul moscovit, insensibil la argumentul că și acesta avea, la rândul său, același tip de relații cu Bonn-ul. România a fost astfel primul stat est-european care a recunoscut diplomatic RFG (Weiner: 1984, 46). În Occident, din punct de vedere politic, disidența românească în ceea ce privește "problema germană" a fost receptată pozitiv, la fel ca și poziția neconformistă a Bucureștiului în "Războiul de șase zile". Nu trebuie însă să ne imaginăm că și la nivel mediatic se întâmpla același lucru, deși sectorul propagandistic al
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
vrem să dăm nimănui sfaturi, dar învățăturile istoriei arată că un popor nu poate să-și înfăptuiască năzuințele naționale și sociale când se plasează împotriva dreptului la existență a altui popor" (Ceaușescu apud. Kunze: 2001, 222). Ca urmare a aprecierii disidenței românești în raport cu centrul moscovit, vizibilă, așa cum am observat, în cazul relațiilor cu RFG și Israel, ONU va decide ca România să prezideze cea de-a douăzeci și doua sesiune a Adunării Generale, prin intermediul ministrului de Externe Corneliu Mănescu. Propunerea a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
dreptului Franței de a rămâne ea însăși. Același rol l-a jucat Ceaușescu în estul Europei (totuși, nu chiar atât de explicit, n.m.), în lagărul socialist" (Popescu: 1993, 121, subl. m.). Se poate afirma că, dacă Ceaușescu își manifesta tacit disidența în raport cu Moscova, de Gaulle se opunea fățiș și zgomotos politicii externe americane. Putem lua ca exemple în acest sens respingerea repetată, în 1961 și 1967 (Nugent: 2006, 26), a admiterii Marii Britanii, aliat fidel al Statelor Unite, în Comunitatea Europeană. Pentru liderul
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
se intensificase, iar un "aliat rebel" ca România putea fi în continuare util strategiei geopolitice americane, chiar dacă nu acesta a fost cazul. Apoi, Kissinger nu cunoștea probabil amănunte de culise care poate l-ar fi convins că România, cu toată disidența sa, deținea un grad de autonomie ridicat în "lagărul socialist", dar nu era chiar independentă. De fapt, dacă ar fi luat în considerare faptul că RSR era membră CAER și OTV, în timp ce, de exemplu, Iugoslavia nu aparținea acestor organizații nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
conturarea unei democrații "burgheze" (vezi Huizinga: 1969, 44-50). Pe de altă parte însă, meritele lui Dubcek sunt incontestabile. Inițiativele sale extrem de inovatoare pentru un lider comunist au avut o anvergură foarte mare și s-au constituit într-un simbol pentru disidența ulterioară cehoslovacă. Un simbol al puterii îndreptat împotriva puterii. Cu alte cuvinte, societatea și intelectualii au observat că pot obține nesperat de multe concesii din partea unui lider reformist și, de atunci încolo, nu au ezitat să le ceară. Dubcek nu
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să scrie ce vor. Ce-au scris? Lucruri care le-au dăunat". "Numai aparent le-a folosit, în schimb le-a dăunat (sic!)" (Pavelescu, Dumitru: 2007, 159; Andrei: 2011, 107-108). Rezumând, dacă noul model cehoslovac ar fi avut succes, aplombul disidenței calculate a Bucureștiului s-ar fi intensificat de asemenea. Cu toate acestea, tocmai insuccesul cehoslovac în plan intern a contribuit direct la succesul românesc în plan extern. La o zi după invazie, poziția românească în raport cu Uniunea Sovietică devenise în mare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
atinsese deja un punct critic (Dobrynin: 1995, 181-183). Per ansamblu, presiunile sovietice la adresa României nu au fost de natură "agresivă"; obiectivul lor a fost mult mai "limitat" și, dimpotrivă, "defensiv", urmărind să "prevină" o marjă de acțiune prea largă pentru disidența românească "în instabila situație creată de invazia R[epublicii] S[ocialiste] C[ehoslovacia]" (SR/Romania: 6 November 1968, 2-3). Mai ales că exemplul românesc putea fi contagios pentru alte state est-europene, iar Moscova căuta cu orice preț să preîntâmpine o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
colective" pe care această organizație încerca să îl impună ci, dimpotrivă, transforma securitatea națională într-o chestiune principială care nu suporta un referent superior (Alexiev în Kolkowicz, Korbonski: 1982, 213; Alexiev: 1981, 5-18). Leninismul romantic își va afirma cu vehemență disidența și la nivel militar; naționalismul armatei va fi împletit cu cel provenit din ideologia oficială pentru un asalt cât mai eficient asupra "vechiului", a spiritului "mic-burghez" care se încăpățâna să reziste tăvălugului propagandistic al partidului. Rolul principal al armatei va
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Uniunea Sovietică Moscova nu a ezitat să își manifeste iritarea față de comportamentul internațional, deseori sfidător, al RSR. Gesturile de frondă ale lui Ceaușescu din primii ani de după obținerea puterii, deși circumscrise unei retorici moralizatoare, dețineau întotdeauna și o latură conciliantă: disidența româna nu își permitea să forțeze prea tare anumite limite. Dar problema nu se punea în termenii unei amenințări militare sovietice, ci în presiuni intersistemice care ar fi riscat să se repercuteze până la urmă și asupra Bucureștiului. Așa cum am observat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Linden în Nelson: 1981, 236-237). Același Linden afirma, cu altă ocazie, că "Deviația politicii externe românești" nu reprezenta altceva decât "un produs, un rezultat" al presiunilor economice consecvente ale Uniunii Sovietice începând cu debutul anilor '60. Pe acest fond al disidenței calculate s-ar fi pliat apoi ambiția romantic leninistă de a se imprima în "conștiința lumii", cum elogios titra la jumătatea anilor '70 revista Lumea utilizând o politică internațională "simulat" democratică și esențialmente leninistă (vezi Linden: 1979, 177-203). Conducerea PCUS
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și concurând astfel, deși la un nivel net inferior, cu regimuri leniniste mult mai impozante, cum ar fi Uniunea Sovietică sau China. De-a lungul deceniului al optulea al precedentului secol, orientarea internațională a RSR și-a păstrat amprenta pragmatică: disidența calculată poate fi considerată și în acest interval forța motrică a politicii externe a Bucureștiului. Dar, treptat, finalul anilor '70 aduce în prim-plan o deteriorare vizibilă a percepției externe a regimului. Persecuția puținilor disidenți și defectarea spectaculoasă a capului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Banca Mondială sau Fondul Monetar Internațional; din punct de vedere politic, va încerca să se impună, așa cum am menționat, în Lumea a Treia. În ceea ce privește contactele sale cu Moscova și regimurile leniniste est-europene, nu există diferențe majore în raport cu orientarea deja asumată: disidența calculată se va menține pe poziții. O problemă majoră pe care leninismul romantic o va avea de înfruntat în acest deceniu consta în imposibilitatea de a contracara cu succes tendințele, sursele de informare și atractivitatea Occidentului, care se manifesta din
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
nu fie "eliminat" de către autoritățile de la București, care nu-și puteau permite încălcarea flagrantă a unor norme internaționale la care subscriseseră, chiar dacă de formă" (Boca, Țentea în Rusan: 2003, 161-172). De ce afirmă însă percutant Michael Shafir, referindu-se la fenomenul disidenței române din acea perioadă, că aceasta "trăiește la Paris și se numește Paul Goma" (Shafir: 1985, 168)? Cu alte cuvinte, de ce nu au existat și în România mișcări sociale de protest, articulate intelectual, împotriva comunismului? Absența fenomenului este prea des
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]