1,331 matches
-
ceruse. PCI condamnă invazia sovietică în Afganistan* în 1979 și denunță lovitura de stat a generalului Jaruzelski în Polonia în 1981. în schimb, continuă să afirme superioritatea URSS, ia poziție mai degrabă în favoarea acesteia în timpul crizei euro-rachetelor și nu susține disidenții*. Sprijină încercarea lui Gorbaciov*, văzând în aceasta o posibilitate de reformare a URSS și a ansamblului regimurilor comuniste. PCI este în derivă și fără o perspectivă politică credibilă, în afara aceleia de a fi, mai mult sau mai puțin rapid, marginalizat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Securității Statului care, în 1954, dă naștere KGB, Comitetul Securității Statului. Până la dizolvarea sa în 1991, KGB va păstra aproape aceleași structuri: spionaj și contraspionaj, luptă împotriva corupției și criminalității economice, protecție a conducătorilor, supraveghere generală a populației, luptă împotriva disidenților*. Dispunând de trupe de elită, KGB veghează și la securitatea frontierelor - foarte importantă într-un stat totalitar care-și închide populația -, a comunicațiilor, a transporturilor, dar și la administrația lagărelor și a centrelor de represiune specializate (închisori cu regim special
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunist, abandonat mai cu seamă stângiștilor* libertari. Dimpotrivă, sub regimurile comuniste, psihanaliza rămâne interzisă, neurolepticele și antidepresivele nu sunt folosite decât încetul cu încetul și, mai ales în URSS, spitalele psihiatrice sunt locuri de represiune și de tortură chimică împotriva disidenților* - Bukovski, Pliuci. Totuși, se poate estima că toate puterile comuniste au insituit, prin ideologie*, propagandă* și teroare*, o gigantică experiență colectivă de inginerie psihică, aplicată pe populații încarcerate între frontiere ermetic închise și constrânse să se supună unor permanente presiune
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
coloniilor de reeducare prin muncă” este desființată. Lagărele continuă totuși să funcționeze sub Brejnev*, chiar dacă ele nu-și mai îndeplinesc funcțiile de exterminare și de muncă silnică și vizează mai puțin masa populației, cât un număr restrâns de opozanți și disidenți*. în 1970, este adoptat un nou cod al muncii corecționale, care distinge - în grade crescătoare ale represiunii - lagărele cu regim general, întărit, sever sau special. Detențiile din motive politice au loc, însă, până la perestroika gorbaciovistă. Generalizarea lagărelor în lumea comunistă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
prima revoluție prezisă de Marx! Cu inima tresăltându-mi, am pătruns în această lume nouă, dorită de muncitori și de ei făurită”. Către dispariția utopiei comuniste? Odată cu invadarea Cehoslovaciei, în 1968, de către trupele Tratatului de la Varșovia și cu apariția scrierilor disidenților*, între care Arhipelagul Gulag de Soljenițîn, în 1973, URSS își pierde aura utopică. Marele Salt înainte*, însă, orchestrat de Mao Tzedun* în 1958, victoria lui Fidel Castro* în Cuba, în 1959, misterele comunismului albanez, Revoluția Culturală* chineză din 1966, victoria
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
dintre consilierii săi față de URSS. Pentru alții, sunt acorduri bune, dar care, în funcție de versiuni, nu au fost respectate de Stalin sau au fost repuse în cauză de Truman. în sfârșit, pentru numeroși conducători necomuniști din Europa Răsăriteană și, ulterior, pentru disidenți*, Ialta este un „nou München”, o nouă abandonare a țărilor lor de către occidentali. Fiecare dintre aceste interpretări neglijează elementele esențiale. La Ialta, războiul împotriva Germaniei încă nu s-a încheiat, chiar dacă deznodământul nu mai ridică deloc dubii. Situația strategică este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reale (scandalul Kravcenko 1). Războiul rece a radicalizat și a rigidizat pentru multă vreme dezbaterile, și totuși, Începând cu anii ’50 și ’60, În special o dată cu lucrările scrise de Hannah Arendt, vede lumina zilei un antitotalitarism de stânga. O dată cu lupta „disidenților” Însă (Vaclav Havel, Soljenițîn, Alexander Zinoviev), critica prin fapte a totalitarismului stalinist Începe să zguduie edificiul din interior. Duse mai departe, În Europa de Vest, de o generație de după război care trecuse de la marxismul de opoziție la o gândire mai libertară sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de producție trebuie să ducă la suprimarea luptei de clasă. Friedrich Engels pune mai puternic accentul pe rolul predominant al instanței economice În dinamica socială. Ce exercițiu de forță, dictatura proletariatului! Exemplul stalinist a arătat deriva acesteia Înspre gulaguri, pentru disidenții tratați În mod fals drept psihopați, paraziți sociali sau criminali Înrăiți. În lumea acelor vremi, războiul rece ă bazat pe echilibrul terorii nucleare ă nu a exclus conflictele locale. Înscriindu-se În această descendență hegeliano-marxistă și fenomenologică, Sartre recunoaște confruntarea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Acest partid "își găsește originea în mișcarea organizată de membrii săi fondatori în anii 1980, în ilegalitate împotriva regimului comunist" (vezi Ibid, p. 109) 93 "La originea sa se găsește Mișcarea pentru Democrație și Restructurare, născută în 1972, la inițiativa disidentului Nicu Stănescu și care a funcționat ilegal până în 22 decembrie 1989" (vezi Ibid, p. 116) 94 Această ostilitate merge foarte departe și se accentuează după 2000. Pentru a da un singur exemplu intrarea Partidului Social Democrat în Internaționala Socialistă (în
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Comunismul cunoscut de cei mai în vârstă nu este cel trăit de tinerii de treizeci de ani; primii traversează anii stalinismului cu tot entuziasmul și represiunile orbitare, ceilalți nu cunosc decât comunismul gorbaciovian cu discuțiile sale și considerația sa față de disidenți. Sigur viziunile asupra comunismului nu sunt doar rezultatul unei experiențe pur individuale-atitudinale și opiniile se transmit de asemenea prin socializarea familială, prin școală și prin prieteni. Ipoteza era ca pentru orice persoană care a scăpat de persecuțiile din timpul erei
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
evoluției care, prin natura lor, sînt comunicaționale"44. Creatura îl interesează pe Bateson, căci Creatura este comunicațională. Creatura nu se naște din nimic, ex nihilo. Referentul său? Nu mai este Descartes și mașina reprezentativă, ci un tînăr lup neliniștit, un disident: Spinoza. Disidența Spinoza. Aici, reprezentarea eșuează în sarcina sa de a transmite mișcarea de la cauze la efecte. Pentru Spinoza, cauzele și efectele nu sînt îndepărtate printr-o cascadă de delegații, căci "efectele" necesității existenței lui Dumnezeu nu sînt inferioare în
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
0 33,5 42,4 Sursa: Extras din statisticile electorale. Cartelurile electorale 1922 și 1928: P.N.Ț. și P.S.D.Ș. 1926: P.Poporului și P.Maghiar; 1927 și 1928: P. Maghiar și P. German; 1927: P. Liberal și P. Țărănesc (disident); 1931: fuziunea P. Naționalist (Iorga) cu P. Liberal. Printre celelalte partide mici din 1919 și 1920 erau P. Democrat (dominant în Bucovina) și P. Țărănesc din Basarabia; ele au fost integrate în P. Liberal înainte de alegerile din 1922. Notă: a
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
centrală și răsăriteană o serie de inchizitori ai spiritului, cu mult mai eficienți decât culturnicii comuniști. Ei sunt mai inteligenți, mai școliți acolo unde trebuie și mult, mult mai subtili. Unora dintre ei li s-au fabricat și dosare de disidenți, astfel că le-a fost cu atât mai ușor să devină credibili în ochii unor mase pe care defunctul lor șef, Silviu Brucan, un sinistru asasin moral din perioada proletcultismului, reșapat sub înfățișare de democrat independent, le-a denumit "stupid
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu ezită să vorbească despre trădarea intelectualilor și chiar despre terorism intelectual, în cazul unor figuri de prim-plan precum Z. Ornea, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, H.R.-Patapievici sau Nicolae Manolescu. De aici distincția pe care autorul o face între "disidenți" și "rezistenți", din a doua categorie făcând parte nume ca Cezar Ivănescu, C. Noica, Mircea Eliade, Ovidiu Cotruș, Vintilă Horia, Emil Cioran, Horia Stamatu și alții, care, din țară sau din exil, nu s-au mancurtizat și nu au acceptat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reformiste", promovate cu obstinență, dar cu totală ineficiență după 1989. În locul unei democrații reale, a unei căi proprii, s-a continuat cu vechea noastră "democrație de basculă", între Moscova și Occident. În capitolul IX, Theodor Codreanu explică diferența semantică între "disident" și "rezistent", disidența neînsemnând o ruptură de dogmă, ci doar reformarea sistemului. Marii "disidenți"/reformiști internaționali fiind Soros, Mitterand și Gorbaciov, la care se adaugă marea cohortă a celor naționali, care s-au gândit la Europa "ca la o societate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a unei căi proprii, s-a continuat cu vechea noastră "democrație de basculă", între Moscova și Occident. În capitolul IX, Theodor Codreanu explică diferența semantică între "disident" și "rezistent", disidența neînsemnând o ruptură de dogmă, ci doar reformarea sistemului. Marii "disidenți"/reformiști internaționali fiind Soros, Mitterand și Gorbaciov, la care se adaugă marea cohortă a celor naționali, care s-au gândit la Europa "ca la o societate deschisă, în care frontierele își pierd din semnificații". Capitolul X, Eșecul revoluției? constituie o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de azi ai "miticismului", ce s-au perpetuat în valuri, transmițându-și mentalitatea kominternistă în ctitorirea unei Europe antinaționaliste, necreștine și resentimentare. Așa se face că Paul Goma, unul dintre puținii români ce ar merita din plin recunoașterea statutului de disident, este și rămâne "proscrisul tuturor regimurilor politice din ultimii cincizeci de ani", atâta timp cât el s-a raportat și se raportează permanent la absolut, cu excesele inerente unei asemenea atitudini. Tabăra celor incriminați este nu numai variată, dar și mult înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturii de performanță" și a celor 22 de intelectuali (unul la un milion) antrenați "în vederea realizării unor cercetări de anvergură", care a eșuat în "lăutărism", spirit sectar, parvenitism și antiromânism. O altă ciudată inconsecvență ține de năvala falșilor, a falșilor disidenți ("autocronicii"), a lichelelor erijându-se în rol de profeți ai moralității, a "istoricilor" improvizați, fără o calificare profesională, chemați să facă "istoria comunismului românesc", a ideologilor de "dreapta", care, de fapt, mărturisesc în tot ce fac o ideologie agresivă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Goma și pe care autorul îl consideră "cazul cel mai enigmatic din ultimele patru decenii în spațiul culturii și politicii românești". Pentru a-l defini și a-i oferi celui interesat eventualele repere, autorul revine asupra comparației acestuia cu fostul disident rus (Soljenițân), conturând sau precizând diferența dintre cei doi: în vreme ce Soljenițân s-a reîntors în Rusia "ca erou național", cu Goma faptele s-au consumat de-a dreptul invers, "ca și cum România ar fi continuat să rămână ceea ce a fost anterior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe cei proveniți din noua dreaptă românească, au reușit să pună mâna pe Putere, fiind girați de Traian Băsescu, deși Paul Goma se iluzionează că acesta, adică infatuatul președinte al României, va percepe și pricepe adevărul. De unde și aversiunea cunoscutului disident față de Vladimir Tismăneanu, individul adus din SUA și devenit "dreptaciul de stânga", ori cum îl caracterizează Mircea Platon un "arivist tipic", educat în România și SUA, a cărui evoluție "de la stânga la dreapta e evident "esoterică" și "proteică"", oglindind de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
impus ca principii organizatoare ale memorie naționale post- comuniste: democrația ca principiu evaluativ, Europa ca noul cadru de referință (spațial, istoric, axiologic, civilizațional) în locul autohtonismului cu tendințe autarhice moștenit din național-comunism; anticomunismul, care a dus la configurarea unui panteon al disidenților ca substitut structural pentru panteonul proletar-partinic edificat de vechea ordine socio-politică. Democrația și societatea civilă. Memoria istorică românească s-a conturat începând de la mijlocul secolui al XIX-lea în cadrele fixate de ideea națională. Națiunea a furnizat cadrul politic al
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
era depictat în valențe predominant pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești, o epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării naționale pe plan mondial); ii) contra-narativa liberală, articulată de intelighenția anticomunistă, din care făceau parte disidenții și victimele directe ale represiunii regimului totalitar, în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de 15 ani de la răsturnarea regimului comunist
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de Raportul Tismăneanu, asumarea reflexivă a trecutului comunist presupune abandonarea gândirii maniheiste (în care comunismul reprezintă forța răului absolut iar non-comunismul reprezintă forța binelui absolut), a bicromiei (în care lumea este zugrăvită în alb și negru, în îngeri și demoni, disidenți și torționari) și a logicii binare aferente acesteia. Paradigma carcerală a societății românești sub comunism, cu a sa imagine a unei distopii sociale înfăptuită într-un arhipelag al gulagului autohton, este profund reducționistă și chiar distorsionantă dacă este totalizată ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ale gherlelor, cât și ale celor care, trăindu-și viețile lor prozaice de toate zilele, în fabrici și birturi, în CAP-uri și cârciumi, muncind și bârfind, au făcut sistemul să meargă. Memorialul durerii, cu protagoniștii săi umani divizabili în disidenți și torționari, trebuie plasat și înțeles pe fundalul mai amplu al socialismului real, în care, pe lângă îngeri și demoni au existat, printre alții, și bișnițari, descurcăreți, supraviețuitori (Rostás și Momoc, 2013). Astfel, imaginea alb-negru pictată de modelul carceral al societății
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
prindeam Europa Liberă acolo, în salon. Și, la un moment dat, la Europa Liberă, Stânișoară îl bagă în direct pe Dan Petrescu, cu comentariul "Din bârlogul lupului" (o expresie folosită și de Bergman la Timișoara); comentau că un grup de disidenți din Iași au început să fie urmăriți, le-au dat și numele (Dan Petrescu, Tereza Culianu, Liviu Antonesei ș.a.). Povesteau de Antonesei cum a fost fugărit pe Copou: "Avem legătura directă, nu ne întrebați prin ce metode specifice, sperăm să
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]