1,016 matches
-
în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist. În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-a încetat să scrie și să publice poezie: de factură modernistă, concentrată, metaforică și conceptualizantă, subtil-livrescă, disimulând teribile fervori existențiale și intelectuale. Nu întâmplător compune, mai ales în ultimele perioade, aforisme. Volume publicate Poezie: Un trandafir învață matematica (1968); Trei nori (1969); Râul incinerat (1971); Salută viața (1972); Înflorirea lucrurilor (1973); Apologii (1975); Rigoarea văzduhului (1978);Contemplații
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
măsurile cunoscute de opinia publică privind instalarea camerelor de luat vederi în sălile de examen. — Știți unde n-ați ajuns cu reforma în învățământ? Șpagă la profesor să-ți înscrii copilul la o școală mai bună, șpăgi continue, în timpul școlii, disimulate sub tot felul de ajutoare către profesor și așa mai departe. — Asta face parte din ceea ce se cheamă, vrând nevrând, mica corupție. Noi avem o competență pe investigarea corup ției la nivel înalt și mediu. Eu nu cred că se
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
deosebea de persoana pe care și-o închipuise ea. Primul lucru care-ți sărea în ochi la Laurence Westcott era faptul că era extraordinar de chipeș. Al doilea lucru care-ți sărea în ochi era modul în care încerca să disimuleze acest fapt, ca și cum frumusețea ar fi fost un lucru oarecum frivol la o persoană în poziția sa. Părul lui blond-auriu era lăsat puțin mai lung deasupra gulerului costumului de in verde-pal, o opțiune vestimentară originală pentru un doctor. Era subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca momeală destinată să atragă omul pe calea pierzaniei și să-l distrugă... poate că aceasta era și marea dilemă a lui Hamlet. Se îndoiește el oare de adevărul din vorbele fantomei? Nu cumva se întreabă dacă acest adevăr nu disimulează cine știe ce capcană nebănuită? Macbeth și Hamlet sunt două figuri antitetice, amândouă stăpânite de aceeași neagră melancolie, amândouă confruntate cu o sumă de informații primite de altundeva, dintr-un univers aflat în afara granițelor umanului. „They have more than mortal knowledge” („Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
chiar și „după lungul somn fără vise al morții”. De atunci încoace, Rubek nu mai sculptează însă decât busturi ce ascund „ceva perfid”, o viclenie, o răutate „pe care oamenii nu le pot vedea”. Căci sub aparența lor umană, se disimulează o lume animală, o lume a sălbăticiunilor inaccesibilă spiritului mediocru al privitorului burghez. În spatele busturilor de bărbați și femei (executate la comandă), în spatele chipurilor de oameni, se întrezăresc capete de animale. Raporturile sculptorului cu acest univers secret, misterios al sălbăticiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
concepută Într-o formă rigidă n-ar putea fi citită de francezi. Atunci am căutat o modalitate de a retopi materialul pentru a-i da o formă afină spiritului nostru caustic care, de la Întemeierea Imperiului, a fost constrîns să-și disimuleze atacurile... Brusc mi-am amintit de o carte care mi-a lăsat o impresie de neșters, carte de care au cunoștință doar inițiații și care poartă titlul Dialog despre grîu, de abatele Galliani. Așa mi-a venit ideea unui dialog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
decît niște bombe. Oamenii sînt dispuși să admită orice intrigă, mai ales dacă sînt Îndrumați spre un individ care pare de o moralitate ireproșabilă. Depravații nu cred că ar exista oameni diferiți de ei, ci doar unii care știu să disimuleze. „PÎnă cînd veți dovedi minciuna calomniei, va curge, suflețelul meu, multă apă pe Sena.“ Biografii vor afirma că era un intrigant Înnăscut pentru care ticluirea scrisorilor anonime devenise un hobby Încă din timpul liceului, pe care le adresa profesorilor, colegilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
noștri de copii proști, ne duși destul la biserică și neobișnuiți cu asemenea manifestări, acest spectacol religios, ni s-a părut atât de comic, încât abia ne-am abținut să nu bufnim în râs. Ne-am acoperit gura cu mâna disimulând o tuse, și ne-am ferit privirile, pentru a nu ne vedea mutrele și a ne antrena la râs. Era gata-gata, să ne facem de râs în sfânta biserică. Noroc că Dragoș a obosit de la o vreme și a revenit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
lumii până azi. Din câte îmi dau seama au fost câteva sute de miliarde de crime care au rămas cu autor necunoscut, au fost trecute în contul sorții. În acest caz poetul (păstrăm numele acesta generic, deocamdată, până la încheierea cercetărilor!) disimulează din generație în generație, prin niște coduri destul de rizibile de altfel, ca să nu fie descoperit. Scriind sau spunând poezie, provoacă rana prin care se scurge tot sângele! Dacă e așa, s-a demascat! Înhățați-l! Poezia mai este lupta lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cădere și Înalt, exhibarea unor răni invizibile. Ce are asta în comun cu treburile noastre mundane, atât de adânc terestre, în care suntem cufundați până-n gât? Cine este bobocul cu ochii încă ne-deschiși: omul de rând sau poetul? Poetul disimulează în individ obișnuit, ca să nu se prindă nimeni că e un izgonit din ceruri, că e un "paria al cerurilor". Căderea s-a întâmplat datorită faptului că a încurcat căile, la un moment dat. Arta adevărată e proba că a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
altă parte nu sunt obligate și uneori chiar li se interzice să aibă relații sexuale cu clienții. și În alte profesii (balerine, dansatoare, cântărețe etc.ă granița dintre respectabilitate și prostituție este foarte labilă. Deci, prostituția feminină poate fi adesea disimulată În forme foarte subtile și rafinate. 1.2. Scurt istoric al prostituției O civilizație se exprimă În documentele ei Madeline Grawitz Cea mai veche „meserie” din lume este considerată a fi prostituția. Miturile sau mărturiile istorice demonstrează că la vechile
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
pe care prostituata și le asumă, ea fiind mult mai bine protejată decât „colegele” din stradă. Totodată clienții care apelează la serviciile lor sunt mai rafinați și au posibilități financiare mai mari. În plus acest tip de prostituate Își pot disimula mai ușor ocupația, putând să pozeze În simple cliente ale barului respectiv, afișând o ținută decentă, elegantă chiar, lipsită de ostentație. Câștigă mult mai bine decât cele de pe stradă. Prostituatele care Își exercită ocupația În saloanele de masaj - puține dintre
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
chiar a tras În mine... și mă amenința că le va spune părinților mei unde lucrez...”. Violența fizică și cea verbală sunt completate de cea emoțională, șantajul „iubitului” fiind cu atât mai eficient cu cât tânăra a Încercat să-și disimuleze ocupația reală față de rude: „... familia mea știa că lucrez Într-o discotecă ca ospătăriță și asta au știut până la sfârșitul clasei a XII-a...”. Amelia și Ariana nu povestesc că ar fi avut vreo relație de iubire - În sensul profund
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
mîrîîe, precum cățeii care se prind când ți-e frică și atunci parcă latră mai tare. Deci mă strecor în lift pe șest, parcă aș fi știut că în spatele meu se mai află cineva, dar, crede-mă, când m-am disimulat înăuntru, jur că nu știam că mai e cineva în spatele meu, că dacă aș fi știut, nu m-aș mai fi speriat în hatul în care m-am speriat atunci când m-am întors să închid ușile și am văzut fața
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
îi revenea puțin câte puțin. Fără nici o îndoială, Mașina nu-l va judeca în funcție de o abstracție atât de absolută cum este starea civilă, cu atât mai mult cu cât însuși detectorul de minciuni de la hotel recunoscuse că el nu-și disimulează în mod intenționat identitatea. ― Acum, că am ajuns aici, zise Teresa Clark, sunt mai puțin sigură de mine. Tipii ăștia par al naibii de deștepți. Gosseyn râse vâzându-i expresia feței, dar se abținu să comenteze. În cel privește se simțea absolut sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Câte n-ar putea afla de la un asemenea om! Apoi, redevenind prudent, se întrebă de ce fata îi pusese această problemă în loc să-și exprime opinia despre ansamblul celor povestite de el. O privi cercetător în umbră. Dar chipul, expresia feței erau disimulate de întunericul nopții. Fata reluă: ― Vrei să spui că n-ai nici o idee despre identitatea ta? Mai întâi de toate, cum ai ajuns la hotel? Gosseyn răspunse scurt: ― Îmi aduc minte că am luat autobuzul din Cress-Village pentru aeroportul Nolendia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
podea, patru trupuri se contorsionau în spasmele agoniei. Primul act, disperat și teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în largul său, dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul lui Prescott. Deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
decât să-l forțeze pe Enro să acționeze imediat; și, evident, Eldred în acel moment n-avea idee de ceea ce se pregătea. Dându-și seama că ceilalți vor descoperi că el e la curent, s-a mulțumit numai să-și disimuleze propria pistă. Așa că anii următori și i-a petrecut încercând să urce cât mai sus în ierarhia gradelor Celui Mai Mare Imperiu. Și pentru asta, bineînțeles că s-a conformat tuturor cerințelor necesitate de diferitele situații. Mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
inteligenți ca să-și dea seama că nu mai pot prelungi la infinit letargia. Acum trebuie să se recompună și să meargă mai departe. Trebuie să acționeze ca mai înainte. Să pară a fi ce nu mai sunt de-acum. Să disimuleze. Așa cum o fac zilnic. Exact ca toți ceilalți oameni. E absolut normal să afișezi o atitudine neutră atunci când mergi pe stradă. Nu că n-ai avea voie să fii fericit sau supărat. Dar codul universal te obligă să te confunzi
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
ei continuă să lucească mat în lumina camerei. Nebuna joacă acum un rol, pe o scenă clădită doar în capul ei. Și ea e singurul spectator din sala goală. Iar spectatorul o aplaudă frenetic. Nebuna se preface. Nebuna încearcă să disimuleze tot ce e dor și rău și suflet rupt în mii de bucățele. Un zâmbet părelnic i se naște pe față. E zâmbetul succesului palid, al victoriei nesigure. Spectatorul din sala goală continuă să aplaude până în clipa în care ea
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
spuse ea. A fost prima oară când am simțit că mă prinde un roman modern. Continui să cred că-i cea mai bună reprezentare a adolescenței din proza britanică postbelică. — Păi, mulțumesc. Mulțumesc foarte mult, zise Adrian, incapabil să-și disimuleze bucuria provocată de compliment. Știți, e inclus în programa de bacalaureat, adaugă el. — Doamne, ce idee deprimanta! veni reacția lui Fanny. — Aoleu, dar de ce? — Păi, toată chestia e că pentru mine Adăpostul n-a fost o lectură obligatorie. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
vadă Contesa. - Cine e Contesa? Așa o chema pe cățeaua mea înainte s-o calce tramvaiul. - Contesa se va supăra foarte tare dacă vă aude. Și ea aude tot. - Păi să se supere pe vatman, nu pe mine, mi-am disimulat eu durerea pe care mi-o provoacă de fiecare dată amintirea Contesei. Cred că l-am supărat și pe el, pentru că și-a dat ochii peste cap și a leșinat. Sensibil tipu. Și seamănă puțin cu Mișu, așa adormit. Ziceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
oricum nu-i dădeam numele tău, da oricum nu mi-aș lua niciodată, Contesa - cealaltă - e o femeie frumoasă care când m-am trezit eu în cameră cu blondu ăla... blondu ăla... fantastic, da chiar m-am ramolit! Domnul Popa disimulează cu tot calmul de care este în stare: se ridică încet din genunchi, își face o cruce mică în fața mormântului Contesei și se uită cu coada ochiului la blond. Blondul se joacă aparent nepăsător cu un yo-yo, achiziționat de la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
stătea ore în șir privind portretul lui Mișu. Era un ideal la fel de îndepărtat ca Brad Pitt. Alteori se simțea mândră în anonimatul ei pustnic. Dacă ar fi vrut musai, ar fi fost acum cu el acolo. Se uita cu superioritate disimulată la oamenii din bar: ea era soția (cu acte!) a Halterofilului din Vitan și putea să plece la el când voia. Dar unde? Și de ce nu-i scria Mișu? De ce nu-i dădea nici un semn de viață? O fi pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
concepută Într‑o formă rigidă n‑ar putea fi citită de francezi. Atunci am căutat o modalitate de a retopi materialul pentru a‑i da o formă afină spiritului nostru caustic care, de la Întemeierea Imperiului, a fost constrâns să‑și disimuleze atacurile... Brusc mi‑am amintit de o carte care mi‑a lăsat o impresie de neșters, carte de care au cunoștință doar inițiații și care poartă titlul Dialog despre grâu, de abatele Galliani. Așa mi‑a venit ideea unui dialog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]