1,027 matches
-
educație din perioada totalitarismului comunist o constituie dedublarea personalității tinerilor, pervertirea conștiinței lor. De îndată ce începeau să conștientizeze distanța dintre realitatea trăită și cele spuse la școală deseori fără convingere, dar totuși spuse! elevii mimau adeziunea la ideile promovate oficial și disimulau propriile lor convingeri. "Școala socialistă" care a funcționat în România din 1948 pînă în 1989, ca și școala din celelalte țări cu regim totalitar comunist, n-a reușit să formeze ,,omul nou", atît de des invocat de ideologii marxiști, om
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în mod evident pe bunica și n-a putut disimula a fost neputința de a ne cuprinde, de a ne mângâia și a ne face micile capricii. Simțea cum totul se scurge mult prea repede și de fiecare dată când intram în camera bunicii mă ruga să mă așez pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
o piatră lunguiață și rotunjită În chip și măsură potrivită de phallus, pe care se mai poate Încă descifra scrisul de acum treizeci de ani al lui Emanoil Bucuța: Coram populo. Calambur ieșit dintr-o obsesie sexuală continuă și greu disimulată la acest om care, tot pe atunci, bântuit cum era de atâtea și atâtea contradicții dintre cerebralitatea lui auto flagelantă și natura sa greu de Împăcat, scria În Ideea Europea nă, cu o voluptate amară, despre cingătoarea de cazne, bătută
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
noștri de copii proști, ne duși destul la biserică și neobișnuiți cu asemenea manifestări, acest spectacol religios, ni s-a părut atât de comic, încât abia ne-am abținut să nu bufnim în râs. Ne-am acoperit gura cu mâna disimulând o tuse, și ne-am ferit privirile, pentru a nu ne vedea mutrele și a ne antrena la râs. Era gata-gata, să ne facem de râs în sfânta biserică. Noroc că Dragoș a obosit de la o vreme și a revenit
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
asta e tot, a zărit sus, într-un colț al raftului, o cărticică ale cărei coperte erau albastre: a recunoscut-o după cotor, nu se putea înșela, a atins-o cu o emoție pe care nu reușea să și-o disimuleze, a scos-o atent din șirul de cărți - într-adevăr, era Noul Testament, exemplarul său, care îi dispăruse, îi fusese furat la scurt timp după ce sosise în colonie... Cum ajunsese aici?!, ce importanță mai avea, important era că el își regăsise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de atâta vreme au primit și un nume: atac psihotronic. Cu alte cuvinte este vorba de un aparat de forma unei telecomenzi care în loc să comande aparatul TV, transmite niște radiații nocive pe o anumită direcție. (La această oră probabil sunt disimulate și în telefoane mobile, sau în diverse alte obiecte.) Scopul este acela de a crea o stare de panică pentru cel vizat, sau după caz, de a-l îmbolnăvi, de a-l scoate din circuit pentru câteva zile. Iar dacă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
că mi-am format o sensibilitate aparte care mă face să descopăr și să recunosc oriunde, aproape în orice act și în orice atitudine, cât de verosimile și de logice ar părea, eroarea pe care ar închide-o sau ar disimula-o, fie că eroarea aceasta ar fi aiurea, în actele sau spusele altora, fie că ea ar stărui în mine însumi. O cred cel puțin... (Nu sunt însă oare prea prezumțios?) O cred, pentru că, atât cât pot să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de părinții mei, de frații mei, de prietenii mei, de casa mea, de grădina mea, de munții mei, de Bistrița mea, de libertatea mea, mă simțeam inundat de o așa de chinuitoare tristețe, încât numai cu greutate reușeam s-o disimulez și, cu mai multă greutate încă, s-o înving. Mă văd și acum în tren; în minusculul tren, care străbătea cu așa copilărească vioiciune valea Bistriței până la Bacău. O adevărată jucărie, trenul acesta format dintr-un samovar care servea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din romanele sale mai nouă (relativ mai nouă) "La vie secrète". Suferința și ambițiunea, iată cele două probleme de care el pare cu deosebire preocupat în toată opera sa. Dar suferința și ambițiunea sunt lucruri pe care omul demn le disimulează cât poate. E explicabil de ce autorul "Solitudinilor" ajunge la concluziile romanului de care am amintit: Noi nu suntem ceea ce părem sau ceea ce se poate ști despre noi, conchide el. "La vraie vie est secrète!" zice unul din personajele cărței. "Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și aleasă a spiritului critic. Ironia aceasta e făcută din spirit, din îngăduință, din zâmbet, uneori impregnate de înduioșare. Există o alta însă, care n-are numaidecât strânse raporturi cu inteligența, și care cele mai multe ori servește de mijloc pentru a disimula insuficiența, sau jena, sau lipsa de autoritate. Ironia aceasta e un amestec de intoleranță, de vulgaritate, de lipsă de înțelegere și de omenie. E atitudinea prostului care persiflează pe omul timid, a bogatului care sfidează pe sărac, a parvenitului care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și toți cei cari-i însoțiseră acolo admirau, în aerul limpede al dimineții, incomparabila panoramă a Iașului. Nu se mai gândea nimeni la drumul făcut, la urâciunile pe care le-ntâlnise... Nimeni, în afară de mine, care făceam eforturi supraumane pentru a disimula indispoziția de care mă simțeam cuprins și aerul de om vinovat pe care-mi dădeam bine seama că-l port în figură și în privire. De prisos să remarc că, îndeobște, sărăcia, izolarea, lipsa de igienă și alte triste condițiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
hallul otelului Bristol, când din ziarele dimineții am aflat vestea morții lui Daudet. Strângerea de inimă pe care am resimțit-o a rămas clară în amintirea mea, cum mi-a rămas și mișcătoarea scenă din "Petit chose" în care copilul disimulează instinctiv, mamei lui, telegrama care-i aducea vestea că tatul său murise. În momentul acela am văzut că Daudet nu era pentru mine un scriitor oarecare, nici chiar un scriitor preferat și iubit; sau nu era numai un scriitor, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Titulatura aceasta a pro-vocat întotdeauna confuziune. Căci nici antise-mtizmul nu presupune în mod neapărat ceea ce se înțelege prin naționalizm nici naționalizmul nu implică în mod necesar xenofobia. În tot cazul, fie că eticheta nu corespundea cu marfa, că ea o disimula chiar, pentru a o face să treacă mai ușor; fie chiar că lupta contra "pericolului jidovesc" constituia o parte a acelei doctrine, fapt e că naționalizmul politic, printre exponenții căruia d. Cuza figura la loc de onoare, a apărut, acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
trebuie să-ți arăt niște poze... între timp, poate încă puțină șampanie? — Da, vă rog, spun și-mi întind paharul. Nu vă pot refuza. Șampania, deschisă la culoare și delicioasă, fâsâie în pahar. Antoine dispare, iar eu iau o înghițitură, disimulând în spatele unui surâs faptul că, în adâncul sufletului, am un ușor sentiment de disconfort. Acum că Alicia a dispărut din peisaj, n-are rost să mă mai prefac. Ar trebui să-mi las paharul jos, să o iau pe Robyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Adică - normal că-ți las! — Nu vreau să te presez, zice Luke, zâmbind cu toată gura către Michael. — Ba da, îți las! zic, roșie ca racul. Doar că până acum nu m-am gândit deloc la asta! Pentru a-mi disimula ceața din creier, iau o pară și încep să mușc din ea. Dacă stau bine să mă gândesc, chiar așa, cum de mi-am făcut niciodată un testament? Probabil fiindcă nu m-am gândit niciodată că ar fi posibil să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și lăsați-mă în pace! NU VEDEȚI cât sunt de stresată? — Bună, Becky. Tresar surprinsă și mă întorc. Lângă gardul grădinii vecine, îl văd pe Tom, care mă privește cu o mină de îngropăciune. — Tom! Bună! zic, încercând să-mi disimulez șocul la adresa înfățișării lui. Dar... Dumnezeule! Arată groaznic, palid ca naiba, deprimat și îmbrăcat cu niște haine absolut cumplite. Nu că ar fi fost vreodată regele modei - dar, când era cu Lucy, reușise să atingă performanța de a arăta OK
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Se pare că proaspeții reangajați fuseseră dați afară de la primărie din cauză că erau membri ai Partidului Național Popular, partid care, culmea, nu avea să facă parte din alianța pur electorală numită pompos și demagogic „Blocul Partidelor Democrate” (BPD) În care se disimulase și anemicul partid comunist sub pulpana vigurosului dar super-populistului Front al Plugarilor. Terdiman remarcase „agitația” din cadrul acestei instituții publice locale care „...nu a luat proporții” subliniind că „...nemulțumirile persistă”, din care cauză (potrivit informațiilor pe care le avusese la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
vasul Barbara D, avînd destinația finală portul Maracaibo din Venezuela, via Durban. La Durban, traficanții ugandezi n-au mai găsit un cargo către Venezuela (cu escale la Capetown și în Panama), așa încât an decis să schimbe destinația inițială. După ce au disimulat 6 tone de hașiș în baloturi de bumbac, au încărcat marfă pe vasul Pelikan, cu destinația Haifa. La Haifa, drogul a fost încărcat de Zim Antwerpen, adus la Constantă, de unde transportul a fost preluat de importator; societatea slovaca Slovimpex SRL
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
accidente, cum au fost capturile din 26 august și 3 septembrie '93. Potrivit DIG nr.27 (ianuarie '94), filiera cocainei este la fel de complexă în România că și cea a hașișului. Una dintre aceste filiere era condusă de Alexandru Docmanov, care disimula până la 100 kg de pudra în statui de metal, ce voiajau apoi dintr-un post de vama în altul. Doi dintre complicii lui Docmanov au recepționat 109 kg de cocaină între 1991 și 1993, marfă pe care au plasat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
talentul viții demne de compătimit”. Amintirea ca atare ca formă de dilatare emoțională transfe- rată unui anumit tip de discurs nostalgic este respinsă, iar ceea ce pare să-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă naratorul ne-a prevenit că nu atât umoarea, cât starea de moment este ceea ce decide o severă judecată, acest alibi camuflează o idiosincrasie profundă însoțită de ceea ce Elisheva Rosen numește o „retorică a respingerii” (rhétorique du
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dar nu știam că el era doctor. Mă așteptam să dau de niște artiști interesați de idei metafizice sau, fabulând mai departe, Îmi imaginasem că Brook ar fi În legătură cu niște membri enigmatici ai unor cercuri oculte, ascunși În spații secrete, disimulate de semiîntuneric și fum de lemn de santal! Faptul că mă aflam În plină lumină, În anticamera cabinetului unui doctor, mă dezamăgea puțin, dezamorsând fanteziile mele cu iz mistic, dar În același timp era și o ușurare. Venind din comunism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
care mă ținea cu brațul după umeri, traversam podul medieval din Lucerna, cu tablouri pline de scenele dansului morții. Podul despre care Arthur Schopenhauer a scris atât de entuziast - despre dansul morții în lumina clară a vieții, de puterea ei disimulată în jocurile iluziei. Apoi am mers mai departe și ne-am așezat în iarbă, privind cum pășteau liniștit turmele. Munții se vedeau în depărtare, albăstrui, deasupra lacului din care se înălțau aburi de răcoare. Aveam senzația că puteam ieși și
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se întorc epuizați la casele lor, simt și eu aceeași oboseală mortală, ca și cum, în mod psihologic, aș fi muncit cot la cot cu ei. Apoi îmi vine ideea că „accidentele” n-au fost accidente, ci au fost provocate de rasismul disimulat în complezență al lucrătorilor. Sunt plină de suspiciune, de gânduri negative. Mă trântesc pe sofaua rece, cu ochii fixați în tavan, privind teatrul umbrelor create de mișcarea pupilelor mele. E un film în care lumea se agită intens, exact ca
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca în Belgia, unde deși a trăit o viață și a creat o familie numeroasă, e mereu „suedeza” care vorbește franceza, dar trebuie mereu interpretată, în secret sau deschis, cum se face și în Franța, cu acel accent de rasism disimulat în amabilitate. La Biskops-Arnö, cu prietenii mei: Birgitta (Trotzig), Marianne (Eyre), Agneta (Pleijel), Maciej (Zaremba) și alții. Sunt „dusă” cu mașina în acel loc în care se va vorbi despre cărțile anumitor scriitori străini care trăiesc în Suedia. Am vorbit
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
7 membri fondatori pe data de 30 octombrie 1989. Ultima formulare a textului nu mai cuprindea referiri la teritoriile românești tradiționale păstrând caracterul unei Societăți culturale pentru relații cu țările latine și cu românii de peste hotare. Noua organizație și-a disimulat scopul și programul sub argumentația Ecologiei Umane, comisie Înființată În anul 1986 În cadrul Asociației Oamenilor de Știință (A.O.Ș.). În lucrările acestei comisii apărute În vol. XXIX din 6 oct. 1988 s-au inserat puncte de vedere ce devansau
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]