1,391 matches
-
altor numeroși adepți amintiți în alte locuri din carte. De altfel, astăzi se recunoaște că Guénon a inițiat "Școala tradiționalistă" în filosofia vest-europeană. Redăm câțiva termeni propuși de Guénon pentru definirea tradiționalismului. El trimitea mereu la contrarii ca "solidificare și disoluție", "deviere și subversiune", "suprauman și uman", "sacru și profan", "cantitate spațială și spațiu calificat", "uniformitatea împotriva unității", "meserii vechi și industrie modernă" și altele. În 40 de capitole de mică întindere din cartea publicată în anul 1945 (15), Guénon a
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prin "umanism", "raționalism", "mecanicism" "materialism", "pozitivism". Toate acestea au urmat ideea "materializării" (autorul respingea hotărât ideea de "materialitate" atât de des invocată în regimul trecut și cu sensul de "obiectivitate" opusă subiectivității umane), sub forma "solidificării" prin mineral, piatră, metal. "Disoluția" exprimată prin cuantificare, pulverizare, volatilizare și psihism cosmic contracarează solidificarea. Curentele neospiritualiste din modernitate sunt forțe mediocre ale disoluției. Ele oferă iluzia spiritualității întoarsă pe dos. Știința profană agrează cantitativul și măsura, iar când devierea atinge limita extremă față de ordinea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de des invocată în regimul trecut și cu sensul de "obiectivitate" opusă subiectivității umane), sub forma "solidificării" prin mineral, piatră, metal. "Disoluția" exprimată prin cuantificare, pulverizare, volatilizare și psihism cosmic contracarează solidificarea. Curentele neospiritualiste din modernitate sunt forțe mediocre ale disoluției. Ele oferă iluzia spiritualității întoarsă pe dos. Știința profană agrează cantitativul și măsura, iar când devierea atinge limita extremă față de ordinea normală, începe subversiunea prin "contrafacere" sau "parodie", prin răsturnarea satanică a ordinii tradiționale. Începe să domine spiritul de minciună
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în diversitatea infinit schimbătoare și mișcătoare a formelor manifestării subtile (cea care corespunde cât se poate de exact concepției "realității" bergsoniene), fără să bănuiască faptul că ceea ce iau drept plenitudine a "vieții" nu este efectiv decât împărăția morții și a disoluției ireversibile". (15, p. 278) Din multitudinea de idei prezentate de filosof în această scriere am selectat pe cele care ne ajută să dăm contur tradiționalismului spiritual, căruia mai mulți tineri intelectuali români din deceniul patru al secolului trecut, intrați treptat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
fie al creațiilor sociale, plecând de la enunțul des repetat că "în noua societate business-urile stimulează creativitatea", dar cu manifestările distructive vizibile. Așa că în loc să rămânem îndreptați cu fața spre "durata și nemurirea" aduse de creații, suntem siliți să participăm la disoluții și alte grave anomalii: dispariții de locuri de muncă, de meserii și profesii necesare și respectate, irosiri de forțe și ani de viață activă, de resurse naturale și umane din toate vârstele și de pe întreg cuprinsul țării, împinse la non-existență
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
scenarii, dintre care cel al criticii romantice este cel mai important, asumă aceeași sarcină. Ceea ce propune Benjamin, prin contrast cu acestea, este păstrarea obiectului ca atare, în detaliile sale semnificative (mai târziu, acest gest va defini „materialismul“ autorului german). Nu disoluția în absolut, precum disoluția romantică a poeziei în proza „originară“, este miza experienței, ci, în mod dialectic, reve larea originarului, deci a autenticității, în fenomenul propriu-zis, așa cum se „donează“ acesta din punct de vedere empiric. Colecționarul este, de exemplu, „subiectul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al criticii romantice este cel mai important, asumă aceeași sarcină. Ceea ce propune Benjamin, prin contrast cu acestea, este păstrarea obiectului ca atare, în detaliile sale semnificative (mai târziu, acest gest va defini „materialismul“ autorului german). Nu disoluția în absolut, precum disoluția romantică a poeziei în proza „originară“, este miza experienței, ci, în mod dialectic, reve larea originarului, deci a autenticității, în fenomenul propriu-zis, așa cum se „donează“ acesta din punct de vedere empiric. Colecționarul este, de exemplu, „subiectul“ unei astfel de ex
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fi găsită, cred, miza principală a „corectivului“ teologic pe care Benjamin îl aduce politicului: în faptul că istoria nu are consistența pe care o poate conferi un katechon, ci se află, sub cenzura radicală a transcendenței, într o con tinuă disoluție (deconstrucție, cum o va numi Derrida). Politicul ca acțiune sau decizie este marcat de aceeași tensiune care marca, după cum am încercat să arăt, istoria ca atare: doar ca ruină, el face posibil gestul mesianic, al așteptării lui Mesia. Încerc să
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
entscheidende Einstellung auf ihre zeitlichen Data ermöglicht.“ Violența divină funcționează, în scenariul lui Benjamin, ca simplă diferență, dar esențială, în raport cu continuitatea istorică a dreptului. Încercarea de a decide cu privire la legitimitatea violenței în cadrele dreptului conduce la sesizarea acestuia în momentul disoluției pe care o provoacă singura alteritate radicală în raport cu lumea, cea divină. Din perspectiva acestei alterități, formele legale (mundană și mitică, deopotrivă) ale violenței fac vizibil stigmatul căderii ontologice a lumii, ca și necesitatea răscumpărării ei eschatologice. Filozofia istoriei este, după cum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
aparentă survenită ca simplu gest unificator al unei chemări mesianice, al unei priviri aruncate lucrurilor și al unei deconstrucții a ideologiei progresului istoric. Flaneurul este o modalitate de fixare a unei lumi (cea a marelui oraș) în mo mentul unei disoluții nevăzute, dar mereu prezente. Fenome nologia acestui personaj, în felul care va fi ea încercată mai jos, reprezintă o modalitate prin care ea poate fi surprinsă tocmai în momentul în care ea se constituie ca un precipitat al experienței în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sine însuși, a rolului constitutiv pe care îl joacă marginalitatea și, în ultimă instanță, a deconstrucției mecanismelor tehnice, funcționaliste ale urbanului în scopul eliberării mitologiei sale constitutive. Benjamin percepe orașul ca experiență care este în același timp experiență a crizei: disoluție, pietrificare pe de o parte, amenințare pe de alta. Se poate spune chiar că experiența urbană nu survine decât acolo unde ea este în primejdie de a se pierde, de a fi înlocuită cu identitatea abstractă a trăirilor singulare; gestul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ceea ce istoria, în înclinația ei decisivă pentru uitare, lasă în urmă. Imaginile copilăriei berlineze a lui Benjamin vor fi, așadar, imagini dialectice, în care lumea burgheză a începutului secolului XX este sesizată în aspectul ei critic, din perspectiva anticipației propriei disoluții. În oglindă, parcă, disoluția pe care imaginea orașului burghez o vădește copilului este cea a autorului matur, resimțind disoluția care amenință Germania anilor ’30: „In diesen wenigstens, hoffe ich, ist es wohl zu merken, wie sehr der, von dem hier
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ei decisivă pentru uitare, lasă în urmă. Imaginile copilăriei berlineze a lui Benjamin vor fi, așadar, imagini dialectice, în care lumea burgheză a începutului secolului XX este sesizată în aspectul ei critic, din perspectiva anticipației propriei disoluții. În oglindă, parcă, disoluția pe care imaginea orașului burghez o vădește copilului este cea a autorului matur, resimțind disoluția care amenință Germania anilor ’30: „In diesen wenigstens, hoffe ich, ist es wohl zu merken, wie sehr der, von dem hier die Rede ist, später
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
așadar, imagini dialectice, în care lumea burgheză a începutului secolului XX este sesizată în aspectul ei critic, din perspectiva anticipației propriei disoluții. În oglindă, parcă, disoluția pe care imaginea orașului burghez o vădește copilului este cea a autorului matur, resimțind disoluția care amenință Germania anilor ’30: „In diesen wenigstens, hoffe ich, ist es wohl zu merken, wie sehr der, von dem hier die Rede ist, später der Geborgenheit entriet, die seiner Kindheit beschieden gewesen war.““ Prin urmare, imaginile copilăriei la Benjamin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Chronik descrie o astfel de stare, ca „obstinante, voluptuoase târcoale date pragurilor“ (eigensinnig-wollüstiges Verharren auf der Schwelle) sau ca ezitare (Zögern) în preajma nimicului. Este esențială această precizare a lui Benjamin: ea descrie sensul deconstrucției orașului „tehnic“, convențional nu ca o disoluție a acestuia, ci ca o privire piezișă aruncată din locul în care metropola își depozitează resturile, uitările, fantomele care o bântuie. Dezastrele orașului, incendiile pe care copilul le pândea cu aviditate se ascund, de îndată ce ele se iscă. Failibilitatea clădirilor și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cel mai important rezultat al acestui exercițiu, iar reprezentarea Bucureștilor devine, astfel, o reprezentare înghețată a unor tensiuni primordiale. Scena istoriei aflată sub spectrul mitului cuprinde și configurează această imagine a întâlnirii dintre vis și mâzgă, dintre consistența trecutului și disoluția prezentului, dintre condiția diurnă și cea nocturnă a personajelor. „Imaginea dialectică“ a Bucureștilor este, precum cea a Berlinului începutului de veac, una a ruinelor care adăpostesc, în firidele lor, demoni. Încercarea de a „împrieteni“ cele două texte este, într-o
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
generează un efect de siluetă, o imaterialitate pe care pictorul reușește să o sugereze sensibil. Speranța 241 (1899) lui Artur Verona constituie un astfel de tablou, în notă simbolistă, prin care pictorul prezintă o imagine transfigurată a umanității pe fondul disoluției ei într-o tensiune a contrastelor, de o mare intensitate. Figura feminină alegorizată, "Speranța", se ridică luminos, în mijlocul unei mulțimi care reprezintă umanitatea în ansamblul ei. Diafan și alb, într-un veșmânt semitransparent, asemeni figurilor feminine whistleriene, corpul său eteric
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dimensiune extatică este prezentă în lucrarea Spre necunoscut (1915), unde două figuri cu un aspect androgin, la limită feminine, îngemănate destinal în blocul de piatră, par extrase unui vis. Transa în care se află topește deopotrivă suferința, visarea, pasiunea, sentimentul disoluției într-un melanj de sensibilitate decadentă. Aceste chipuri cu pleoapele pe jumătate închise, fapt corespunzător unui rapel către abisul propriei interiorități, semicecitate a unei somnolențe magnetice, stau sub semnul agoniei și al declinului. Cu titlul Suferința (1928), sculptorul va realiza
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care prezidează dinamismul dizolvant al existenței. Departe de a răspunde unor comandamente morale, compoziția relevă dimensiunea unei senzualități morbide, a unui transport voluptos prezidat de o feminitate care-l incorporează ca seducție și exacțiune, a unui fascin inomabil în proximitatea disoluției. Lucrarea invocă invitația la meditație pusă în scenă de un memento mori, pentru a o deturna către zona de ambiguitate unde angoasa și dorința, extazul și decepția, erotismul și moartea se întâlnesc. O întreagă serie Fără popas, Pocăința, Ursita, În
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mult prea sever cu sine pentru a tolera vreo notă de frivolitate. Iar pentru aristocratul dublat de omul de artă, sfârșitul trebuie să se încadreze într-o demnitate estetică: "Il faut finir en beauté!". Melancolia sa s-a rarefiat până la disoluție într-o mască, ca și cea a personajului matein, Pantazi înainte de a părăsi România pentru o călătorie necunoscută. Pallady se află sub influența seccesionului Münchenez când pictează Ofelia, (ulei pe lemn 0,840 x 0,439 cm, inventar 244, semnat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
umăr de pe care un șal a alunecat în mod oportun. Ca și tabloul anterior, Visând înscrie prin titlu tema. Chipul unei fete văzut din profil pe un fundal floral topit în indistinct, la care veșmântul alb al unei rochii accentuează disoluția, aerul evanescent, dobândește o aură melancolic-spiritualizată. Privirea fetei, fixată într-un punct imaginar, reflectă caracterul ei introspectiv, întors spre sine, revendicând pentru personajul feminin un moment de abstragere, de captivitate în spațiul propriei interiorități. Putem sesiza că unui decupaj pictural
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de o arhitectură intimă a unui eu imolat în propria locuință. Sensul decadent al acestei imolări poate fi regăsit deformat macabru-fantast în povestirile lui Allan Edgar Poe și, în special, în Prăbușirea Casei Usher. Apropierea derivată prin stări tranziente de disoluție și rapt melancolic conduce la substituția interiorității cu interiorul, a casei Usher, în sensul de cuprindere genealogică a familiei, cu recipientul secular al locuinței Usherilor. Locuința a dobândit prin transferul mediumic al unei senzitivități maladive, funeste, propria sa corporalitate, astfel încât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
număr era în creștere. Cu toate acestea, am ajuns să fiu angajat prin concurs la Sahia, ca regizor de film. Acolo, timp de șase luni, un an de zile, am tăiat frunză la câini. Sahia era într-un proces de disoluție, dar atunci eu n-am observat asta. La un moment dat mi s-a oferit un proiect despre istoricul comunității evreiești din România, o temă de care nimeni nu voia să se apropie. La început nu mi-am dat seama
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Determinismul, obiectivitatea, diviziunea disciplinară, care invadează științele umaniste, elimină din acestea orice idee legată de individ, de autonomie, de subiect, făcînd inutilă însăși ideea de om. Din acest moment, dezintegrarea Umanismului dă naștere unei idei la fel de stupide ca divinizarea omului: disoluția sa. Discreditarea Umanismului încurajează deopotrivă nihilismul și revenirea la religia multimilenară, care se regenerează fără încetare odată cu prăbușirea miturilor și religiilor laice. Mai presus de toate însă, prăbușirea Umanismului antropocentric și supranatural deschide un abis din care țîșnesc întrebările primordiale
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sociale, filosofice, desigur, pe seama unor experiențe mai vechi și asimilând masiv cultura greacă. A ajuns să dea Europa de azi și, implicit, lumea noastră, America însăși nu e altceva decât o protuberanță a vechiului continent. S-a putut vedea, după disoluția regimurilor comuniste, când a dispărut Cortina de Fier și, aparent, Războiul Rece s-a sfârșit, ce sisteme de interpretare a lumii ne-au venit de peste ocean, din "lumea nouă", tocmai pe linia unui discurs globalizant. Se poate spune că, treptat
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]